Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 122/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-05-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 122/S
Ședința publică din 8 mai 2015
Președinte: C. I. - judecător
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: C. E. U. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cererii de revizuire a sentinței penale nr. 96 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
Procedura fără citarea părților.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința din 29 aprilie 2015, când s-au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 8 mai 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea depusă inițial la data de 3.10.2014 sub dosar nr._ a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Harghita cererea formulată de petentul condamnat R. M. M.,deținut în Penitenciarul Miercurea C. prin care solicita revizuirea sentinței penale nr. 96/1.04.2013 pronunțată în dos penal nr._ al Tribunalului B..
Prin sentința penală nr. 584/24.11.2014 Tribunalului Harghita în baza art. 458 Cod procedură penală raportat la art. 50 Cod procedură penală a declinat în favoarea Judecătoriei B. competența de soluționare a prezentei cereri.
Prin sentința penală nr. 349/2.03.2015 Judecătoria B. în baza art. 458 Cod procedură penală raportat la art. 50 Cod procedură penală a declinat în favoarea Tribunalului B. competența de soluționare a prezentei cereri.
În motivarea cererii revizuientul susține în esență că martorul M. M. a dat trei declarații contradictorii,ca urmare a presiunilor și înțelegerilor făcute de procurorul de caz,petentul fiind condamnat ca urmare a declarațiilor acestui martor,care a avut identitate protejată în instanțe.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a, b, d Cod procedură penală.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză Tribunalul constată că cererea este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 96/1.04.2013 pronunțată în dos penal nr._ Tribunalul B. a dispus:
În baza art. 334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de instigare la tentativă la omor deosebit de grav pentru inculpatul R. M. M. prev. de 25 Cod penal raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a) Cod penal în art. 25 Cod penal raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a) și e) Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, condamnă inculpatul R. M. M. la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 5 ani.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei închisorii de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.303/11.10.2000 a Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia nr. 3508/04.07.2002 a Curții Supreme de Justiție și contopește restul rămas neexecutat de 1625 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei închisorii de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.303/11.10.2000 a Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia nr. 3508/04.07.2002 a Curții Supreme de Justiție și contopește restul rămas neexecutat de 1625 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 39 Cod penal raportat la art. 33 lit. a) Cod penal art. 34 lit. b) Cod penal art. 35 Cod penal, contopește pedepsele mai sus aplicate, inculpatul execută pedeapsa principală de 9 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal pe durata a 5 ani.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Apelul inculpatului R. M. M. a fost respins prin dec penală nr. 69 din 18.06.2013 a Curții de Apel B.. Recursul inculpatului R. M. M. a fost respins prin decizia penală nr. 84 din 13.01.2014 a ICCJ.
Potrivit dispozițiilor art. 452 și următoarele din Codul de procedura penală și a doctrinei revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești definitive care în mod eronat a soluționat o cauză penală prin achitarea /condamnarea inculpatului sau încetarea procesului penal pornit contra acestuia, eroare care are la baza fapte și împrejurări necunoscute de instanță în legătură cu fapta dedusă judecății, mărturii mincinoase din partea martorilor experților ori interpreților, chemați să ajute instanța în luarea hotărârii sau declararea ca fiind false a unor înscrisuri pe care s-a întemeiat respectiva hotărâre.
Astfel din interpretarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 Cod procedură penală rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit. încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr. 1643/1976), textul art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.
Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator (cum este situația din speță) pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială,această ultimă teză fiind incidentă în speță nemulțumirea petentului fiind legată de modul de interpretare a probelor atât de instanța de fond cât și de cele de control judiciar.
Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
În speță, instanța constată că împrejurările invocate de către revizuient în susținerea cererii de revizuire-respectiv aprecierea probelor nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, constituind aspecte și apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în cele trei cicluri procesuale.
Urmează a avea în vedere și decizia nr. LX/24.09.2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție pronunțată cu ocazia admiterii recursului în interesul legii în sensul că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prev. de articol 394 Codul de procedura penală din 1968 este inadmisibilă.
Față de aceste considerente în baza art. 462 Cod procedură penală instanța va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul condamnat R. M. M., deținut în Penitenciarul Miercurea C. privind revizuirea sentinței penale nr. 96/1.04.2013 pronunțată în dos penal nr._ al Tribunalului B..
Văzând și dispozițiile articol 275 alin. 2 Codul de procedura penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către condamnatul R. M. M., deținut în Penitenciarul Miercurea C. privind revizuirea sentinței penale nr. 96/1.04.2013 pronunțată în dos penal nr._ al Tribunalului B..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. I. N.
Red. C.I./11 mai 2015
Tehnored. I.N./20 mai 2015/5 ex.
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 160/2015.... → |
|---|
