Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 125/2015. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 125/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1680/197/2015/a4

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 125/ CONTESTAȚIE

Ședința publică din data de 15 aprilie2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C. T. - judecător

Grefier I. T. P.

Cu participare PROCUROR – A. I. - P. de pe lângă Tribunalul B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpații T. G. V. ȘI T. V., împotriva încheierii de ședință din data de 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect „verificare măsuri preventive (art.207 NCPP) .

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii - inculpați T. G. V. și T. V., personal ( în stare de arest la domiciliu) și asistați de apărător ales, avocat S. D. în substituirea avocat ales V. C. cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Instanța procedează la verificarea identității contestatorilor - inculpați T. G. V. (CNP_/CI . nr._) și T. V. ( CNP_, CI . nr._), care întrebați fiind precizează că înțeleg să mențină contestația formulată în cauză.

Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației declarate în cauză de inculpați.

Avocat ales S. D. pentru contestatorii inculpați având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de cei doi inculpați și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pentru următoarele considerente:

Solicită a se avea în vedere că inculpații sunt privați de libertate de 4 luni, 2 luni în arest preventiv și 2 luni în arest la domiciliu, pentru o infracțiune de ultraj. Instanța de fond a avut în vedere doar gravitatea faptei la acel moment procesual, apreciind că inculpații s-ar face vinovați de comiterea faptei, iar motivarea se raportează strict la circumstanțele reale ale faptei,fără a avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților. Apreciază că instanța de fond a avut o opinie subiectivă și a vizat doar că presupusele fapte au fost comise în public, asupra unei persoane de sex feminin, și că este o faptă gravă având în vedere infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru acestea.

De reținut că este cercetarea judecătorească a început în cauză, a fost audiată partea vătămată și vor fi audiați martorii. Conform principiile deciziilor Curții Europene, cercetarea judecătorească se face cu inculpații în stare de libertate, dacă nu există argumente că privarea lor de libertate ar fi necesară.

Ori, în cauză, privarea de libertate a inculpaților nu este necesară, ei trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei soluții de condamnare. Solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, familia lor este compusă din cinci membrii, inculpatul T. G. V. este student și arbitru de fotbal și fiind arestat la domiciliu nu poate produce venituri, tatăl inculpatul T. V. nu produce venituri, mama este imobilizată la pat urmare unui accident și nu produce venituri, sora este studentă și nu produce venituri. Față de circumstanțele personale ale inculpaților expuse anteriori dar și circumstanțele reale ale infracțiunii de ultraj, dar și față de stadiul procesual, cercetarea judecătorească fiind începută și comportamentul procesual al inculpaților, apreciază că la acest moment nu se mai impune privarea lor de libertate. Măsura controlului judiciar ar asigura pe deplin buna desfășurare a procesului penal, prin obligațiile impuse în sarcina inculpaților de către instanță. La dosar nu există nici un indiciu care să ateste că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii ( întrucât partea vătămată a fost deja audiată), motive care să conducă la ideea mențineri măsurii arestului la domiciliu sub puterea căruia se află inculpații.

Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu, raportat la circumstanțele reale ale faptei de ultraj, comisă în public, asupra unei persoane de sex feminin, astfel că doar măsura arestului la domiciliu ar fi în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, iar dacă declarațiile lor nu se coroborează cu restul materialului probator administrat, se raportează la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și la gravitatea acesteia pentru menținerea măsurii arestului la domiciliu. Apreciază că această măsură este în continuare oportună și proporțională până la audierea martorilor în cauză pentru asigurarea scopului măsurii preventive de bună desfășurare a procesului penal. Astfel, solicită respingerea contestației formulate de inculpați și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.

În replică avocat S. D. pentru contestatorii inculpați având cuvântul, arată că dacă inculpații nu recunosc o acuzație și nu doresc să declare nu ar trebui să conteze în aprecierea unei stări de libertate. Acest fapt este la limita șantajului pentru inculpați. Pentru aceștia dacă recunosc fapta nu se solicită măsura preventivă și dacă nu recunosc se solicită menținerea măsurii preventive. În cauză întregul probatoriu este raportat la o stare de fapt preexistență rechizitoriului. Odată cu începerea cercetării judecătorești, măsura controlului judiciar, vine ca suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. Numai gravitatea faptei nu poate prelungi această măsură pentru că în concluziile reprezentantei Ministerului Public nu se mai regăsesc alte motive. Starea de fapt este descrisă clar în rechizitoriu și rechizitoriul nu se mai schimbă.

Contestatorul - Inculpat T. G. V. având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru ași continua studiile și a practica meseria de arbitru deoarece nu au nici un venit. Este anul II la Facultatea de Educație Fizică și Sport.

Contestatorul - Inculpat T. V. având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și a se avea în vedere că soția sa este bolnavă, imobilizată la pat cu piciorul în ghips și nu au nici un venit.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele

Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2015, Judecătoria B., în baza art. 362 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, constată temeinicia arestului la domiciliu, luat prin încheierea penală din data de 23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei B., față de inculpatul T. G. V., fiul lui V. și G., ns. la 19.09.1992, în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la 30.07.2010, CNP_ și menține măsura arestului la domiciliu față de inculpatul T. G. V..

Respinge cererea formulată de inculpatul T. G. V. prin apărător de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 362 al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, constată temeinicia arestului la domiciliu, luat prin încheierea penală din data de 23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei B., față de inculpatul T. V., fiul lui V. și M., ns. la 03.01.1968 în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la data de 12.01.2012, CNP_ și menține măsura arestului la domiciliu față de inculpatul T. V..

Respinge cererea formulată de inculpatul T. V. prin apărător de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul_/P/2014 din data de 26.01.2015, înregistrat la această instanță sub dosar număr_ 15 la data de 26.01.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților T. G. V., fiul lui V. și G., ns la 19.09.1992, în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la 30.07.2010, CNP_, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, student la Universitatea G. B., B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal, T. V., fiul lui V. și M., ns la 03.01.1968 în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la data de 12.01.2012, CNP_, căsătorit, studii superioare, administrator la ., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei T. I. A., fiica lui V. și G., ns la 24.07.1994 în Mun. B., domiciliată în Or. Predeal, ., Jud. B., posesoare a CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la data de 12.07.2012, CNP_, necăsătorită, studii 12 clase, studentă la Universitatea G. B., B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. 1 Cod Penal.

În fapt, s-a reținut că, în data de 28.12.2014, o echipă din cadrul ANAF – DRAF 7 Sibiu, formată din inspectorii antifraudă, persoana vătămată D. M. și martorul N. A. N., a efectuat un control la . la punctul de lucru din Predeal, . adresei nr. 134/07.01.2015 a Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, acest control făcea parte din Planul Național de Acțiune întocmit și aprobat de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, în cadrul liniei operative de acțiune la nivel național în domeniul alimentației publice (f. 137).

Inspectorii antifraudă s-au prezentat la punctul de lucru din Predeal, . . în jurul orei 13:00. Acest punct de lucru este reprezentat de o construcție de lemn tip terasă acoperită cu prelată, terasă în interiorul căreia se află un chioșc din termopan în care își desfășoară activitatea societatea mai sus amintită.

Pe aceeași terasă se mai aflau două puncte de desfacere, de comercializare gogoși, respectiv kürtos kolacs. Această ultimă afacere era desfășurată de martora G. E., împreună cu fiul acesteia, martorul G. O., fără ca afacerea să fie organizată ca societate comercială sau întreprindere individuală, așa cum au declarat acești doi martori și cum a stabilit și persoana vătămată D. M. în urma verificărilor efectuate telefonic în cursul aceleiași zile (f. 77-80, 82-85).

Potrivit declarației inculpatei T. I. A. și a persoanei vătămate D. M., comercializarea gogoșilor era gestionată tot de ., vânzările fiind înregistrate pe casa de marcat a acestei societăți, sub un cod diferit de celelelate produse. Martorul M. D. C. era persoana care se ocupa cu vânzarea gogoșilor, iar potrivit declarației acestuia și declarațiilor inculpatei T. I. A. și a martorei T. G., vânzările în acest segment erau înregistrate pe casa de marcat din interiorul chioșcului pe parcursul zilei când aveau timp, sau chiar la sfârșitul zilei, dacă aveau clienți mai mulți.

Potrivit declarației persoanei vătămate, a martorului N. A. N., la inițierea controlului, în incinta punctului de lucru al . se afla întreaga familie T., respectiv martora T. G., inculpatul T. V. și copiii acestora, inculpații T. G. V. și T. I. A.. Inspectorii ANAF s-au legitimat și au solicitat la control diverse acte privind cele trei activități desfășurate pe terasă, respectiv chioșc, gogoșerie și kürtos kolacs.

Potrivit declarației persoanei vătămate, inițial aceasta a crezut că întreaga terasă aparține societății, dar ulterior a constatat că al treilea punct de desfacere era gestionat de către familia G., care nu avea afișat niciun certificat de înregistrare fiscală sau certificat constatator, acesta fiind motivul pentru care a crezut că este una și aceeași societate. Persoana vătămată a intrat în chioșc, iar martorul N. A. N. a rămas pe terasă, pentru a face monetarul la cele două gestiuni (kürtos și gogoșerie).

Pe parcursul desfășurării controlului, în interiorul chioșcului s-au aflat inculpata T. I. A., administrator al societății în cauză, martora T. G. și persoana vătămată D. M.. Martorii N. A. N., inculpații T. V. și T. G. V., martorii G. O. și G. E. au intrat în încăpere doar în anumite momente, ultimii doi pentru redactarea documentelor privind controlul asupra afacerii cu kürtos. Inculpatul T. V. a plecat la scurt timp de la începerea controlului, revenind în jurul orei 20:30, iar inculpatul T. G. V. închiria sănii pe terasă, intrând uneori în chioșc pentru a se încălzi. Persoana vătămată a ieșit de mai multe ori pe parcursul derulării controlului, pentru a discuta telefonic cu superiorul său și pentru a solicita informații cu privire la CNP-urile martorilor G. O. și G. E..

La începutul controlului, persoana vătămată D. M. a solicitat inculpatei T. I. A. și martorei T. G. registrul unic de control. La insistențele persoanei vătămate, inculpata T. I. A. și martora T. G. au admis faptul că acest registru unic de control nu a fost achiziționat. Persoana vătămată a solicitat apoi numărarea banilor din casierie și efectuarea monetarului. Așa cum au recunoscut și martora T. G. și inculpata T. I. A., după efectuarea monetarelor (chioșc și gogoșerie) a rezultat o diferență de 300 lei neînregistrată pe casa de marcat.

Potrivit declarației martorului N. A. N., acesta a apelat la sprijinul organelor de poliție, având în vedere reticența martorilor G. O. și G. E., care inițial au și refuzat să dea informații sau să le pună la dispoziție acte privind activitatea pe care o desfășurau. Considerând că nu mai este nevoie de prezența forțelor de ordine, martorul N. A. N. a luat numărul de telefon al martorului R. V., agent principal de poliție în cadrul IPJ B., solicitându-i să rămână în zonă în situația în care lucrurile vor degenera.

Persoana vătămată D. M. a solicitat apoi facturile pentru vin și a făcut stocul de vin, rezultând, așa cum au recunoscut și martora T. G. și inculpata T. I. A., o cantitate de 300 l vin pentru care nu aveau documente de proveniență. Persoana vătămată le-a comunicat faptul că această cantitate de vin urmează a fi confiscată, putând fi ulterior cumpărată de la Fisc. La solicitarea persoanei vătămate, inculpata T. I. A. a întocmit o notă explicativă, răspunzând în scris la întrebările formulate de persoana vătămată D. M.. Apoi aceasta din urmă a început redactarea procesului verbal de sancțiune, după completarea primei pagini solicitându-i inculpatei T. I. A. să semneze această pagină, ceea ce aceasta a făcut.

În acest punct, declarațiile persoanei vătămate, ale inculpatei T. I. A. și martorei T. G. sunt în dezacord, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., martora T. G. și inculpata T. I. A. susținând faptul că inițial persoana vătămată a trecut pe prima pagină a procesului verbal o amendă de 2.000 lei, dându-i inculpatei această pagină să o semneze, iar mai târziu, după ce a completat și pagina a doua, au observat suma de 20.000 lei înscrisă la primul punct de pe prima pagină a procesului verbal întocmit. Persoana vătămată a susținut faptul că le-a comunicat inculpatei și martorei că pentru comercializarea de vin fără factură amenda va fi de 20.000 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim, respectiv suma de 1.000 lei (minimul fiind de 2.000 lei), și că acea cantitate de vin va fi confiscată.

În chioșc au mai intrat, pe lângă cele trei persoane menționate anterior, și martorii N. A. N., G. O., G. E. și P. E. G., pentru efectuarea monetarelor de la gogoșerie și kürtos. O scurtă perioadă s-au mai aflat în chioșc, potrivit declarației persoanei vătămate D. M. și a inculpatului T. G. V., doi inspectori antifraudă, L. D. și L. C., care au plecat după finalizarea controlului la familia G..

T. G. V. și T. V. nu au fost de față pe parcursul derulării controlului, dar au venit în jurul orei 20:30, primul intrând în chioșc inculpatul T. G. V., iar la scurt timp după fiul său, a intrat și inculpatul T. V.. Potrivit declarației persoanei vătămate și martorului N. A. N., acesta era foarte vocal și agresiv verbal, amenințând și ridicând tonul.

În jurul orei 20:35 martorii R. V. și Stomircă G. au sosit la fața locului la solicitarea martorului N. A. N., care le explicase că inculpatul T. V. era recalcitrant. Potrivit declarațiilor acestor doi martori, inculpatul T. V. le aducea lucrătorilor ANAF afirmații defăimătoare cu privire la activitatea instituției pe care o reprezintă și cu privire la modul în care a fost selectată societatea fiicei sale pentru a fi controlată. La sosirea celor doi martori, în interiorul chioșcului se aflau toți membrii familiei T., cei doi inspectori ANAF și martorii G. O. și G. E., iar pe terasă se aflau mai multe persoane. Martorii G. O. și G. E. au părăsit chioșcul imediat după finalizarea actelor privind controlul la care au fost supuși, rămânând pe terasa din fața chioșcului.

Pe durata redactării procesului verbal, persoana vătămată D. M. se afla așezată pe o bancă la o masă, fiind cu spatele la mijlocul încăperii, martora T. G. și inculpata T. I. A. se aflau pe latura mesei, în stânga persoanei vătămate, inculpatul T. G. V. la 1,5 m în spatele persoanei vătămate, spre stânga acesteia, iar inculpatul T. V. se afla în stânga spate de persoana vătămată, la o distanță mai mică de jumătate de metru de aceasta. Agentul principal de poliție R. Valetin și plutonierul major Stomircă G. se aflau înspre ușa de acces în încăpere.

După completarea celei de a doua pagini a procesului verbal, persoana vătămată l-a prezentat din nou inculpatei spre semnare. În acest moment, inculpatul T. V. își îndemna fiica să nu mai semneze nimic, să scrie pe procesul verbal „Refuz semnătura dată”, și să scrie la obiecțiuni faptul că acel control este ilegal, iar inspectorii au săvârșit un abuz în serviciu. Inculpata a consemnat întocmai aceste aspecte la obiecțiuni, așa cum se poate observa pe fragmentele din acest proces verbal aflate la filele 127 și 128 verso și le-a semnat. Inculpatul T. V. i-a cerut inculpatei T. I. A. să scrie sub semnătura dată „Refuz semnătura”, însă persoana vătămată i-a replicat că nu poate refuza o semnătură, poate în schimb să conteste procesul verbal de contravenție. În acest moment, inculpata i-a reproșat persoanei vătămate că a spus ceva și a făcut altceva, ultimele cuvinte fiind strigate.

Potrivit declarației persoanei vătămate și martorilor N. A. N., R. V. și Stomircă G., inculpata a făcut o criză de isterie și a smuls procesul verbal din mâna persoanei vătămate, rupându-l. Martorul Stomircă G. a declarat că în acel moment d-na inspector ANAF s-a ridicat în picioare strigând la T. I. A. să nu distrugă procesul verbal, același lucru strigându-l și T. G. la fiica ei, să nu rupă procesul verbal, însă aceasta nu s-a oprit.

Potrivit înregistrării efectuate cu telefonul persoanei vătămate, se poate auzi vocea martorei T. G. strigând „I., nu, nu!” În acest timp, inculpatul T. V. a înjurat „Futu-ți morții mă-tii!” și a simulat acte de lovire asupra persoanei vătămate, aspecte relevate de martorii R. V. și Stomircă G. (f. 70 și 74). Înjurătura inculpatului T. V. și strigătul martorei T. G. „Nu, I., nu!!! Nu!!” sunt clar redate de înregistrare, conform Parchetului de pe lângă Judecătoria B., consecutiv dialogului de mai sus, în fundal auzindu-se foșnete și sunet de hârtie ruptă.

Martorul Stomircă G. a descris momentulîn sensul că în timpul în care T. I. a făcut criza de isterie, tatăl ei, se afla în spatele doamnei inspector ANAF și gesticula cu mâna ca și cum ar fi vrut să o lovească. Când a observat gestul, l-a avertizat pe polițist, care a intervenit pentru a anticipa acțiunea, însă fiul lui T. V. a venit din spate, trecând printre el și tatăl lui și lovind-o pe d-na inspector ANAF cu pumnul în față, din lateral, aceasta căzând pe scaun și sărindu-i ochelarii de la ochi pe jos (f. 74-75).

Martorul R. V., observând acțiunea de simulare a lovirii, s-a deplasat spre centrul chioșcului, pentru a preveni o acțiune de lovire din partea inculpatului T. V., și a declarat faptul că inculpatul T. G. V. s-a apropiat rapid de persoana vătămată D. M., care se ridicase în picioare, încercând să o oprească pe inculpata T. I. A. să rupă procesul verbal, și a lovit-o puternic cu pumnul mâinii drepte în zona feței (pomete lateral stânga) (f. 70).

Imediat după aplicarea acestei lovituri, inculpatul T. G. V. a fost imobilizat de martorul R. Valetin, care l-a împins pe inculpat înspre latura chioșcului unde se afla fereastra de servire, opusă ușii de intrare. Inculpatul T. G., în cădere, a ajuns în colțul chioșcului, rezemându-se de peretele din spatele său. Potrivit declarației martorului R. V., inculpatul a încercat să-l lovească, însă martorul i-a prins mâna, oprindu-l, apoi a încercat să-l tragă din colț, pentru a-l încătușa. În stânga inculpatului se aflau inculpata T. I. A. și martora T. G., care strigau și îl trăgeau pe acesta în spate, nelăsând martorul să-l scoată pe inculpat din acel colț. Potrivit declarației martorului, inculpatul T. G. V. a încercat să-l lovească, însă martorul i-a prins mâna, oprindu-l.

Potrivit declarației martorului R. V., inculpata T. I. A. și martora T. G. au început să strige că le agresează organele de poliție, și să-l împingă pe acesta pentru a nu-l mai ține pe inculpatul T. G. V.. Martorul a declarat că a simțit că cineva îl trăgea de spate, fără a se întoarce pentru a vedea cine este. Încercând să-l scoată pe inculpatul T. G. V. din colț, martorul s-a dezechilibrat și a căzut spre inculpatul T. G., inculpata T. I. A. și martora T. G., sprijinindu-se de geam, inculpatul T. G. V. căzând peste niște cutii de carton. Martorul a precizat că în îmbulzeala creată martora T. G. a căzut pe banca în dreptul căreia se afla, aspect susținut și de martorul Stomircă G.. Văzând că nu-l poate scoate pe inculpatul T. G. V. din colț, martorul R. V. i-a dat drumul acestuia și s-a îndepărtat cu spatele, spre centrul chioșcului, moment în care l-a observat în dreptul ușii pe martorul C. G. A. (prietenul inculpatei T. I. A.), în timp ce acesta ieșea.

În timpul acțiunii martorului R. V. de imobilizare a inculpatului T. G. V., persoana vătămată, care căzuse pe bancă, urmare a loviturii aplicate de inculpatul T. G., a fost lovită din nou de două ori când încerca să se ridice, de către inculpatul T. V.. Martorul N. A. N. a observat lovitura aplicată de T. V. cu pumnul în spatele persoanei vătămate, în partea superioară. Persoana vătămată a declarat că înainte de această lovitură, după îndepărtarea inculpatului T. G. V. de către polițist, a mai fost lovită o dată cu pumnul, puternic, în obrazul stâng. Analizând declarațiile persoanelor aflate de față la momentul incidentului (coroborate cu concluziile certificatului medico-legal), în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., inculpatul T. V. i-a aplicat aceste două lovituri, profitând de momentul în care martorul R. V. a acționat în sensul îndepărtării inculpatului T. G. V., imediat după aplicarea primei lovituri.

Martorii R. V. și N. A. N. au sunat fiecare la serviciul 112, solicitând intervenția forțelor de ordine. În câteva minute au sosit o patrulă de poliție rutieră (martorii I. R. D. și D. E. D.), o patrulă de la ordine publică (martorii G. N. și I. V.) și apoi câțiva jandarmi din Jandarmeria Montană Predeal (între care martorul D. G.). Martora G. E. a mai intrat în chioșc după incident, plecând imediat după înmânarea încă unui act de către inspectorul ANAF. Momentele următoare incidentului și explicațiile date de persoanele implicate agenților de poliție și jandarmerie sosiți la fața locului apar pe înregistrarea audio în minutele de după incident, respectiv după minutul 18:00. La minutul 30:35 al înregistrării vocea martorei T. G. menționează că este aproape ora 09:10.

La momentul producerii incidentului, pe terasă, în fața chioșcului, se aflau martorii G. O., G. E., C. G. A., S. A. F., și alte câteva persoane. Martorul Bâldău C. se afla la o distanță de 6-7 m de terasă, într-un centru de închiriat echipament sportiv, G. H., vis-a-vis de societatea inculpatului T. V., de unde, conform declarației sale, a văzut „îmbulzeala” din interiorul chioșcului. Martorul M. D. C. se întorcea de la o societate aflată la 30 metri distanță, sosind după momentul incidentului, și l-a auzit pe inculpatul T. V. reproșându-i polițistului că i-a lovit copiii și soția. Potrivit declarației acestui din urmă martor, a văzut-o pe persoana vătămată vorbind la telefon, spunând că a luat un pumn în gură și nu și-a revenit.

Martorii C. G. A. și S. A. F. au sosit pe terasă seara, fără a intra în chioșc. Între declarațiile acestora există contradicții în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind momentul sosirii, respectiv martora S. A. F. a susținut că martorul C. G. A. era pe terasă la momentul venirii ei, anterior ca jandarmul și polițistul să ajungă pe terasă, pe când martorul C. G. A. a declarat că la sosirea sa a văzut în interior, pe lângă familia T., încă o femeie cu ochelari, un jandarm și un polițist. Martorii au rămas pe terasă, la o masă, și s-au ridicat când au auzit voci ridicate, martora declarând că l-a văzut pe polițist cum a bruscat-o pe doamna T. dându-i un pumn în piept și împingând-o pe o bancă, iar când fiul ei a vrut să o apere, polițistul i-a dat și acestuia un pumn în față, iar pe I. a împins-o în geamul dinspre stradă.

Martorul C. G. A. a susținut că a auzit o bubuitură, ca o izbitură, iar când s-a întors i-a văzut pe toți băgați într-un colț, iar polițistul dădea cu pumnii în ei. În acest moment martorul C. G. A. a intrat în chioșc și, potrivit declarației sale, a încercat să-i despartă, solicitându-i să se oprească. Martorul a susținut că polițistul s-a întors spre el și a ridicat pumnul, însă apoi s-a retras până în mijlocul chioșcului. Această afirmație nu este susținută de martorul R. V., care a declarat că a observat un tânăr ieșind după ce martorul se îndepărtase de familia T., și nici de înregistrarea audio, în care nu apare în aceste momente nicio altă voce de bărbat în afara vocilor inculpatului T. V., martorilor R. V. și N. A. N..

Martorii G. E. și G. O. s-au aflat pe terasă în momentul producerii incidentului, în dreptul geamului de pe latura cu fereastra de servire. Martorul R. V. a declarat că își amintește aceasta deoarece i-a văzut uitându-se în interior în momentele anterioare incidentului. Chiar dacă martora G. E. a susținut că după ce i-a fost înmânat procesul verbal a plecat de pe terasă împreună cu fiul său și concubina acestuia (martorii G. O. și P. E. G.), spre domiciliu, și nu a mai văzut ce s-a întâmplat în interiorul chioșcului, martorii G. O. și P. E. G., în dezacord cu acestă declarație, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., au relatat faptul că au observat un scandal izbucnit în chioșc între lucrătorii ANAF și familia T.. Martorul G. O. a declarat că a auzit-o pe martora T. G. strigând, iar când s-a întors a văzut că inculpata T. I. A. trăgea de un document (martorul nu a putut preciza în mâinile cui se afla documentul), iar toate celelalte persoane se aflau una lângă cealalaltă. Martorul G. O. a susținut, prin declarația sa, versiunea ruperii procesului verbal de către inculpata T. I. A., atenuând însă acțiunea acesteia în sensul că a văzut că după ce T. I. a tras de documentul respectiv, l-a rupt și a rămas în mână cu un fragment din acesta, dar nu știe exact despre ce document era vorba.De asemenea, martorul a observat că martora T. G. încerca să calmeze situația.Declarația martorului nu indică în mod concret acțiunile celor aflați în interiorul chioșcului, acesta precizândcătot ce a văzut era imaginea mai multor persoane îmbulzite într-un chioșc destul de strâmt pe o suprafață de aproximativ 2x1.5 metri. . martorului C. G. A. și încercarea acestuia de a liniști persoanele din interior este susținută în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. și de declarația martorului G. O. (și de asemenea de declarația martorei T. G.). Martorul G. O. a mai declarat că nu a văzut pe nimeni din chioșc care să lovească vreo persoană. În îmbulzeala creată, crede că este posibil ca persoanele să se fi lovit, dar nu știe și nu a văzut dacă s-a întâmplat așa ceva, și a mai arătat că au mai intrat în chioșc pentru a le fi înmânat un document, după care au plecat.

Martora P. E. G. a precizat că, după ce a lipsit 5 minute, la întoarcerea pe terasă a observat că în chioșc izbucnise un scandal între lucrătorii ANAF și familia T., iar în interior și pe terasă se aflau mai mulți lucrători din cadrul poliției și jandarmeriei.

La aproximativ 15-30 minute de la finalizarea incidentului descris mai sus și sosirea forțelor de ordine, inculpatul T. V. a plecat din chioșc și de pe terasă. Potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate, în jurul orei 21:30 s-a întrerupt curentul electric. Martorul I. R. D. a declarat că l-a observat pe inculpat pe . către localul Burbon (care, așa cum rezultă din procesul verbal de completare a cercetării la fața locului, este separat de latura estică a punctului de lucru al . de un culoar de 1.8 m), iar după maxim un minut s-a stins lumina în chioșc. Coborând de pe terasă, martorul l-a văzut pe inculpat în fața localului Burbon, depărtându-se către telescaun. L-a urmat, împreună cu martorul D. G., solicitându-i să vină să dea drumul la energia electrică, inculpatul afirmând că nu a făcut nimic, că are probleme cu curentul electric. Martorul D. G. a declarat că l-a auzit pe inculpatul T. V. spunând, chiar înainte de a pleca de pe terasă și de a se întrerupe curentul electric, că va întrerupe curentul electric deoarece el nu plătește curentul pentru lucrătorii ANAF și dacă vor să continue controlul, să o facă pe întuneric (f. 104).

Controlul antifraudă a continuat, persoana vătămată solicitând martorei T. G. întocmirea inventarului, ceea ce aceasta a și făcut. În acest timp martorul N. A. N. a transportat cutiile cu vin, în privința cărora s-a dispus confiscarea, în mașina inscripționată ANAF și s-a deplasat în B. pentru a aduce un sigiliu.

Inculpatul T. V. a revenit în incinta punctului de lucru în jurul orelor 23:00, potrivit declarațiilor martorilor Bâldău C., D. E. D., I. R. D., D. G., G. N., I. V.. Inculpatul îi îndemna pe membrii familiei sale să nu colaboreze, să părăsească punctul de lucru și să meargă la domiciliu.

A fost aplicat sigiliul asupra punctului de lucru și a fost întocmit procesul verbal de sigiliu, verificarea inventarului urmând a fi efectuată a doua zi. Membrii familiei T., inspectorii ANAF și restul persoanelor chemate la fața locului au plecat de la punctul de lucru în jurul orei 00:00-00:30. Desigilarea locației s-a produs în data de 31.12.2014, în prezența inculpatei T. I. A..

Inculpații T. G. V., T. V. si T. I. A. nu au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, însă analizând restul probatoriului administrat în cauză, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., declarațiile acestora privind acțiunile pentru care sunt cercetați nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, aceștia în mod evident stabilind o versiune comună pe care au prezentat-o cu ocazia audierii lor în calitate de suspecți. Astfel, potrivit declarațiilor persoanei vătămate și martorilor N. A. N., R. Valetin și Stomircă G., inculpatul T. V. a avut o atitudine inadecvată pe parcursul derulării controlului, instigând pe ceilalți membri ai familiei, inculpații T. G. V. și T. I. A., și pe soția sa, martora T. G., să nu semneze actele întocmite de inspectori și să nu colaboreze. Inculpații au negat atât ruperea procesului verbal de către inculpata T. I. A., susținând versiunea că acesta s-a rupt când a fost smuls din mâna inculpatei de către inspectorul ANAF D. M., cât și lovirea acesteia de către cei doi inculpați, tată și fiu.

Cei trei inculpați au susținut faptul că persoana vătămată a fost agresivă și abuzivă față de aceștia, iar la momentul în care inculpata T. I. A. a luat procesul verbal pentru a face mențiunea că anulează semnătura, persoana vătămată D. M. a smuls documentul din mâna inculpatei, cu consecința ruperii acestuia. Între declarațiile inculpaților T. I. A., T. V. și T. G. V. și martorei T. G. există însă contradicții, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., un indiciu în plus în sensul stabilirii de către aceștia a unei versiuni comune a producerii momentelor principale, fără însă a reuși să se pună de acord și în privința unor detalii, ceea ce, coroborat cu restul probelor administrate în cauză, infirmă versiunea inculpaților și impune în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. înlăturarea declarațiilor acestora.

Inculpatul T. G. V. a declarat că atunci când a intrat în chioșc și-a văzut sora plângând, aceasta spunându-i că a primit amendă de 100 de milioane, însă pe procesul verbal a fost inițial suma de 1.000 lei, iar după ce a semnat actul, persoana vătămată a mai adăugat un 0 la suma precizată inițial. Persoana vătămată a declarat că inculpatul a intrat în chioșc înaintea semnării primei pagini de către inculpata T. I. A..

Inculpata T. I. A. a declarat că tatăl ei a intrat în chioșc în momentul următor smulgerii procesului verbal din mâna ei de către persoana vătămată și lovirii fratelui și mamei ei de către polițist, fapt infirmat în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de declarațiile celorlalte persoane aflate de față, inclusiv de cele ale inculpaților T. G. V. și T. V.. Tot inculpata T. I. A. a susținut faptul că martorul N. A. N. nu a fost prezent pe parcursul controlului, acesta revenind în chioșc în jurul orelor 22:00-22:15, aspect contrazis în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de declarațiile tuturor celorlalți martori, chiar și de declarațiile celorlalți inculpați.

Inculpatul T. V. a susținut că după plecarea de pe terasă, în jurul orei 21:20-21:30 a plecat spre cabana Fulg de nea, aflată la o distanță de 700 m, unde a stat de vorbă cu un prieten, martorul Bâldău C., și nu s-a mai întors pe terasă, așteptându-și soția și fiica să termine, iar acestea l-au luat de la cabană în drum spre casă, în jurul orelor 00:00-00:30, fiul său plecând cu altă mașină. Declarația acestuia privind acest aspect este susținută parțial de declarația inculpatei T. I. A., care a menționat însă că au plecat toți într-o mașină, condusă de inculpatul T. G. V., și de declarația acestuia din urmă, care însă a declarat că l-a văzut pe tatăl său doar când au ajuns acasă. Analizând rapoartele și declarațiile forțelor de ordine chemate la fața locului după momentul lovirii persoanei vătămate D. M., în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., contrar susținerii inculpatului T. V., acesta a revenit în jurul orei 22:00-23:00, rămânând până la finalizarea actelor de control. Și martorul Bâldău C. îl plasează la fața locului în jurul orei 23:00, acest martor declarând și faptul că inculpatul T. V. i-a relatat, la aproximativ o oră după incident, că fiica sa a rupt procesul verbal întocmit de doamna de la ANAF, acest lucru creând „îmbulzeala” pe care a observat-o martorul aflat la o distanță de 6-7 m de terasă, într-un centru de închiriat echipament sportiv, G. H., vis-a-vis de societatea inculpatului T. V..

Un alt aspect care nu poate fi reținut în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din declarația inculpatului T. V. este faptul că doar lucrătorii de le Electrica sunt singurii care au acces la panoul electric (f. 55 verso). Or, potrivit procesului verbal de completare a cercetării la fața locului, panoul electric aflat sub terasă, care alimentează chioșcul – punct de lucru al . nu este prevăzut cu uși sau sisteme de închidere, accesul către interior fiind liber (f. 27). Mai mult, și martorii I. R. D. și D. G. au declarat că au avut acces la acest panou, observând că tabloul electric avea capacul deschis iar siguranțele se aflau în poziția „ridicat” (f. 101 și 104).

Potrivit certificatului medico-legal nr. 3532/E din 29.12.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B., persoana vătămată D. M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care pot data din data de 28.12.2014 și necesită 6-7 zile îngrijiri medicale. Potrivit acestui certificat, leziunile prezentate de acesta sunt: tumefiere violacee zigomatic stânga de 5/4 cm, tumefiere cervical posterior stânga de 2/2 cm, tumefiere violacee corespunzătoare articulației temporo-mandibulare stângi de 3/3 cm (f. 44).

Analizând declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B., momentul loviturii aplicate de către inculpatul T. G. V. persoanei vătămate a fost relatat atât de către aceasta, cât și de către martorii N. A. N., R. Valetin și Stomirca G., martorii văzând cum inculpatul a aplicat o lovitură rapidă inspectorului ANAF în momentul imediat următor ruperii procesului verbal de către inculpata T. I. A.. De asemenea, momentul lovirii persoanei vătămate în ceafă de către inculpatul T. V. a fost surprins de către martorul N. A. N.. Persoana vătămată a declarat că a simțit trei lovituri, ceea ce se coroborează în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu constatările certificatului medico-legal nr. 3532/E din 29.12.2014, care indică trei tumefieri, una la obrazul stâng, una în zona cervicală și una în zona articulației temporo-mandibulare. Chiar dacă doar una dintre cele două lovituri consecutive celei aplicate de inculpatul T. G. V. a fost văzută nemijlocit de către martorul N. A. N., în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. succesiunea producerii evenimentelor indică drept autor al loviturii din zona articulației temporo-mandibulare tot pe inculpatul T. V., singurul care se afla în spatele persoanei vătămate după ce inculpatul T. G. V. îi aplicase lovitura cu pumnul (acesta din urmă fiind imediat îndepărtat de către martorul R. V.). Astfel, profitând de îmbulzeala creată, de faptul că persoana vătămată se afla tot cu spatele iar martorii R. V. și Stomircă G. îl îndepărtau pe fiul său, inculpatul T. V. a continuat . începută de inculpatul T. G. V. asupra persoanei vătămate, aplicându-i cele două lovituri, dintre care cea din ceafă a fost văzută de către martorul N. A. N..

În ceea ce privește declarațiile inculpaților și martorilor T. G., C. G. A. și S. A. F., potrivit cărora martorul R. V. i-a lovit pe inculpatul T. G. V. în obraz și pe martora T. G. în piept, în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. aceste declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în prezentul dosar. Intervenția martorului nu a depășit în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. intensitatea acțiunii menite să neutralizeze acțiunea inculpatului T. G. V., fără a depăși limitele prevăzute de lege pentru o asemenea intervenție.

Toate aceste considerente conduc în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. la concluzia că declarațiile persoanelor de mai sus sunt date pro causa de aceștia, în încercarea de a deplasa asupra altei persoane răspunderea inițierii conflictului, și eventual pentru a justifica acțiunile inculpaților. Chiar dacă martorul G. O. a declarat că G. era roșu în zona pometelui stâng,alți martori, în speță G. N., D. G., I. V., nu au văzut ca inculpatul T. G. să aibă lovituri vizibile în zona feței.

Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 135/30.12.2014, pronunțată în dosarul penal nr._/197/2014, s-a dispus luarea față de inculpații T. G. V. și T. V. a măsurii preventive a arestării preventive pentru o durată de 30 de zile începând cu data de 30.12.2014 până la data de 28.01.2015 inclusiv, în baza art. 226, art. 223 alin. 2, art. 202, al. 1, 3 Cod procedură penală, măsură care ulterior a fost menținută prin încheierea penală din 27 ianuarie 2015, pronunțată în prezentul dosar.

Prin încheierea pronunțată la 23.02.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., prin care s-a dispus:

1. Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului

T. G. V., fiul lui V. și G., ns la 19.09.1992, în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la 30.07.2010, CNP_, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, student la Universitatea G. B., B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal.

2. Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului

T. V., fiul lui V. și M., ns la 03.01.1968 în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la data de 12.01.2012, CNP_, căsătorit, studii superioare, administrator la ., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal.

3. Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei

T. I. A., fiica lui V. și G., ns la 24.07.1994 în Mun. B., domiciliată în Or. Predeal, ., Jud. B., posesoare a CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la data de 12.07.2012, CNP_, necăsătorită, studii 12 clase, studentă la Universitatea G. B., B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. 1 Cod Penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații T. G. V., T. V. și T. I. A..

Prin încheierea din 23.02.2015 pronunțată în prezentul dosar s-a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. La înlocuirea măsurii preventive s-a avut în vedere că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acel stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, luând în considerare faptul că din materialul probator administrat până în acel stadiu procesual, se putea reține că există indicii rezonabile privind săvârșirea de către inculpații T. G. V. și T. V. a infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal.

În acest sens, instanța a avut în vedere, cu luarea în considerare a principiului prezumției de nevinovăție și fără a antama fondul cauzei, următoarele probe și mijloace de probă pentru a reține suspiciunea rezonabilă că ar fi putut săvârși infracțiunea imputată:

În privința inculpatului T. V.

-declarația persoanei vătămate D. M. care este probă conform art. 97, al. 2, lit. b C.P.P.(f. 38 verso d.u.p.), conform căreia:

-inculpatul T. V. se afla în spatele ei și a fost lovită din spate, în partea stângă a feței, crede că de către inculpatul T. V., care era singura persoană aflată în spatele său la acel moment, iar inculpatul T. V. presupune că i-a aplicat și următoarea lovitură între ceafă și umeri

-certificatul medico-legal nr. 3532/E din 29.12.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B., conform căruia persoana vătămată D. M. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care pot data din data de 28.12.2014 și necesită 6-7 zile îngrijiri medicale. Potrivit acestui certificat, leziunile prezentate de acesta sunt: tumefiere violacee zigomatic stânga de 5/4 cm, tumefiere cervical posterior stânga de 2/2 cm, tumefiere violacee corespunzătoare articulației temporo-mandibulare stângi de 3/3 cm (f. 44 d.u.p.)

-declarația martorului N. A.-N.(f. 65 d.u.p.) care arată că persoana vătămată a fost lovită cu pumnul în spate în partea superioară de inculpatul T. V.

-declarație martor G. E.(f. 84, d.u.p.), conform căreia inculpatul T. V. mirosea a alcool și crede că era sub influența băuturilor alcoolice

-declarație martor BALDAU C.(f. 92, d.u.p.), conform căreia a auzit țipete de femeie care spunea că a fost lovită

-declarație martor M. D. C.(f. 95 verso d.u.p.), conform căreia doamna de la A.N.A.F. vorbea la telefon și spunea că a luat un pumn în gură și nu și-a revenit

-declarație martor I. R.-D.(f. 101 d.u.p.), conform căreia angajata A.N.A.F. a arătat zona ochiului stâng care în acel moment avea o culoare roșie diferită de restul feței, fiind puțin umflat

-declarație martor D. G.(f. 104 d.u.p.), conform căreia a auzit-o pe doamna inspector de la A.N.A.F spunând că a fost lovită în ureche

-declarație martor I. V.(f. 107 d.u.p.), conform căreia a văzut-o pe lucrătoarea A.N.A.F că era roșie în zona unui pomete și obraz al feței

-declarație martor G. N.(f. 110 d.u.p.), conform căreia a văzut că inspectoarea A.N.A.F se ținea cu mâna în partea stângă a feței și a relatat că a primit mai mulți pumni, atât în zona capului, dar și a cefei.

În privința inculpatului T. G. V.:

-declarația persoanei vătămate D. M. care este probă conform art. 97, al. 2, lit. b C.P.P.(f. 38 verso d.u.p.), conform căreia:

-inculpatul T. G. V. se afla în spatele ei sprijinit de o masă și a fost lovită din spate-stânga cu pumnul, puternic, aproape de tâmplă, crede că de acest inculpat, întrucât era singura persoană aflată în spatele său-stânga la acel moment

-certificatul medico-legal nr. 3532/E din 29.12.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B., conform căruia persoana vătămată D. M. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care pot data din data de 28.12.2014 și necesită 6-7 zile îngrijiri medicale. Potrivit acestui certificat, leziunile prezentate de acesta sunt: tumefiere violacee zigomatic stânga de 5/4 cm, tumefiere cervical posterior stânga de 2/2 cm, tumefiere violacee corespunzătoare articulației temporo-mandibulare stângi de 3/3 cm (f. 44 d.u.p.)

-declarația inculpatului T. G. V.(f. 52 verso d.u.p.) care arată că se afla la aproximativ doi metri în spatele persoanei vătămate

-declarația martorului N. A.-N.(f. 65 d.u.p.) care arată că persoana vătămată a fost lovită puternic cu pumnul în partea stângă a feței de către inculpatul T. G. V.

-declarația martorului R. V.(f. 67 verso,d.u.p.), conform căreia inculpatul T. V. a simulat o acțiune de lovire a persoanei vătămate, iar inculpatul T. G. V. a lovit persoana vătămată în obrazul stâng

-declarația martorului STOMIRCĂ G.(f. 75, d.u.p.), conform căreia inculpatul T. V. a simulat o acțiune de lovire a persoanei vătămate, iar inculpatul T. G. V. a lovit persoana vătămată cu pumnul în față din lateral

-declarație martor BALDAU C.(f. 92, d.u.p.), conform căreia a auzit țipete de femeie care spunea că a fost lovită

-declarație martor M. D. C.(f. 95 verso d.u.p.), conform căreia doamna de la A.N.A.F. vorbea la telefon și spunea că a luat un pumn în gură și nu și-a revenit

-declarație martor D. G.(f. 104 d.u.p.), conform căreia a auzit-o pe doamna inspector de la A.N.A.F spunând că a fost lovită în ureche

-declarație martor I. V.(f. 107 d.u.p.), conform căreia a văzut-o pe lucrătoarea A.N.A.F că era roșie în zona unui pomete și obraz al feței

De asemenea, s-a constatat că măsura preventivă dispusă inițial nu mai era necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind că rezonanța socială a faptelor cu privire la care se reținea în rechizitoriu că ar fi săvârșite de inculpați s-a estompat prin trecerea unei perioade de aproximativ 2 luni de zile de la data de 28.12.2014 la care se susține în rechizitoriu că au fost săvârșite faptele imputate inculpaților, din care începând cu 29.12.2014 inculpații s-au aflat în stare de reținere și arest preventiv.

S-a mai avut în vedere că nu se putea reține existența unor date că inculpații ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin supunerea unei măsuri preventive mai ușoare precum cea a arestului la domiciliu, că inculpatul T. G. V. nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind student la Universitatea G. B. din B. și integrat social, iar inculpatul T. V. a fost condamnat la 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 180 al. 2 C.P. prin sentința penală 1297 din 16.06.2006 a Judecătoriei B., dată de la care inculpatul T. V. nu a mai avut vreun conflict cu legea penală, fiind integrat social, astfel încât instanța a considerat că nu poate fi reținută o preiculozitate deosebită a acestuia.

Instanța a apreciat că în cauză a fost atinsă durata rezonabilă a măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar perioada petrecută în detenție poată fi considerată un factor inhibant în privința perpetuării unui comportament antisocial, astfel cum li se impută inculpaților prin actul de sesizare a instanței.

Având însă în vedere natura infracțiunilor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, modalitatea în care se susține în actul de sesizare că ar fi fost comise acestea, faptul că la acel moment nu mai exista un interes public real care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpaților prin măsura arestului preventiv, pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a inculpaților de la judecată sau influențare a persoanei vătămate sau martorilor, instanța a înlocuit măsura preventivă a arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu.

La termenul din 08.04.2015 inculpații, prin apărător, au depus la dosarul cauzei cerere de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar.

Analizând din oficiu temeinicia măsurii arestului la domiciliu, conform art. 362 alin. 2 Cpp, și prin prisma dispozițiilor art. 208 alin. 4 Cpp, precum și cererile inculpaților, prin apărător, de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar conform art. 242 C.P.P., instanța a reținut că potrivit acestei norme instanța de judecată verifică, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia.

Conform ar. 242, al. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1 Cod procedură penală.

În raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, se apreciază de către instanță că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu impune menținerea acestei măsuri, pentru următoarele considerente:

Din materialul probator administrat până in acest stadiu procesual, se reține că există indicii rezonabile privind săvârșirea de către inculpații T. G. V. și T. V. a infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal.

În acest sens, instanța are în vedere, cu luarea în considerare a principiului prezumției de nevinovăție și fără a antama fondul cauzei, următoarele probe și mijloace de probă pentru a reține suspiciunea rezonabilă că ar fi putut săvârși infracțiunea imputată:

În privința inculpatului T. V.

-declarația persoanei vătămate D. M. care este probă conform art. 97, al. 2, lit. b C.P.P.(f. 38 verso d.u.p.), conform căreia:

-declarația martorului N. A.-N.(f. 65 d.u.p.) care arată că persoana vătămată a fost lovită cu pumnul în spate în partea superioară de inculpatul T. V.

-declarație martor G. E.(f. 84, d.u.p.), conform căreia inculpatul T. V. mirosea a alcool și crede că era sub influența băuturilor alcoolice

-declarație martor BALDAU C.(f. 92, d.u.p.), conform căreia a auzit țipete de femeie care spunea că a fost lovită

-declarație martor M. D. C.(f. 95 verso d.u.p.), conform căreia doamna de la A.N.A.F. vorbea la telefon și spunea că a luat un pumn în gură și nu și-a revenit

-declarație martor D. G.(f. 104 d.u.p.), conform căreia a auzit-o pe doamna inspector de la A.N.A.F spunând că a fost lovită în ureche

-declarație martor I. V.(f. 107 d.u.p.), conform căreia a văzut-o pe lucrătoarea A.N.A.F că era roșie în zona unui pomete și obraz al feței

-declarațiile date în fața instanței de către persoana vătămată D. M., martorul N. A.-N. la termenul din 08.04.2015.

În privința inculpatului T. G. V.:

-declarația persoanei vătămate D. M. care este probă conform art. 97, al. 2, lit. b C.P.P.(f. 38 verso d.u.p.), conform căreia:

-inculpatul T. G. V. se afla în spatele ei sprijinit de o masă și a fost lovită din spate-stânga cu pumnul, puternic, aproape de tâmplă, crede că de acest inculpat, întrucât era singura persoană aflată în spatele său-stânga la acel moment

-declarația inculpatului T. G. V.(f. 52 verso d.u.p.) care arată că se afla la aproximativ doi metri în spatele persoanei vătămate

-declarația martorului N. A.-N.(f. 65 d.u.p.) care arată că persoana vătămată a fost lovită puternic cu pumnul în partea stângă a feței de către inculpatul T. G. V.

-declarația martorului R. V.(f. 67 verso,d.u.p.), conform căreia inculpatul T. V. a simulat o acțiune de lovire a persoanei vătămate, iar inculpatul T. G. V. a lovit persoana vătămată în obrazul stâng

-declarația martorului STOMIRCĂ G.(f. 75, d.u.p.), conform căreia inculpatul T. V. a simulat o acțiune de lovire a persoanei vătămate, iar inculpatul T. G. V. a lovit persoana vătămată cu pumnul în față din lateral

-declarație martor BALDAU C.(f. 92, d.u.p.), conform căreia a auzit țipete de femeie care spunea că a fost lovită

-declarație martor M. D. C.(f. 95 verso d.u.p.), conform căreia doamna de la A.N.A.F. vorbea la telefon și spunea că a luat un pumn în gură și nu și-a revenit

-declarație martor D. G.(f. 104 d.u.p.), conform căreia a auzit-o pe doamna inspector de la A.N.A.F spunând că a fost lovită în ureche

-declarație martor I. V.(f. 107 d.u.p.), conform căreia a văzut-o pe lucrătoarea A.N.A.F că era roșie în zona unui pomete și obraz al feței

-declarațiile date în fața instanței de către persoana vătămată D. M., martorul N. A.-N., martorul R. V. la termenul din 08.04.2015.

Potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”, iar potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, instanța reține că menținerea măsurii arestului la domiciliu față de cei doi inculpați va fi în măsură să asigure desfășurarea procesului penal în bune condiții. Faptele ce se impută inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social relevat de modalitatea de comitere a acestora.

Astfel, cât privește circumstanțele reale ale cauzei, se observă că presupusele fapte au fost comise în public, asupra unei persoane de sex feminin, existând astfel o disproporție de forțe între persoana vătămată și inculpați.

Faptele imputate inculpaților au o gravitate extremă intrinsecă, prin valoarea ocrotită de legea penală. Raportat la faptele comise măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acestei.

Instanța mai are în vedere că infracțiunile prevăzute de prev. de art. 257 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod Penal pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt printre cele menționate de art. 223, al. 2 C.P.P., fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 218, al. 1-3 C.P.P. cu referire la art. 223, 202 al. 1 C.P.P.

De asemenea, se constată că măsura preventivă a arestului la domiciliu este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a inculpaților de la judecată sau influențare a martorilor, supunerea inculpaților la acest moment procesual unei măsuri preventive mai blânde precum cea a controlului judiciar neoferind garanții suficiente în acest sens, contrar celor susținute de inculpați prin apărător, în cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar.

Contrar celor susținute de apărătorul inculpaților în cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar, la ora actuală inculpatul T. V. nu se află într-un penitenciar, ci sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu, iar eventualele afecțiuni medicale ale acestuia pot fi tratate la domiciliu.

Contrar celor susținute de apărătorul inculpaților în cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar, la ora actuală inculpatul T. G. V. nu este arestat preventiv la ora actuală, ci sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu, cu care se solicită în considerentele cererii înlocuirea măsurii arestării preventive.

Instanța constată că în aceleași considerente ale cererii de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar se arată:

“arestarea lor la domiciliu nu ar constitui în niciun caz un motiv de dezechilibru în relațiile de familie, întrucât suportul pe care și-l acordă reciproc ne conduc spre ideea că o astfel de măsură nu ar impieta cu nimic normala derulare a acestor relații”.

Interesul social urmărit la privarea de libertate a inculpaților prin luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu primează la acest moment față de motivele invocate de inculpați personal sau prin apărător, precum continuarea studiilor și practicarea meseriei de arbitru, iar de îngrijirea soției, respectiv mamei, inculpații se pot ocupa și sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu.

De asemenea, instanța constată că în raport cu circumstanțele concrete reale ale cauzei și cu cele personale ale inculpaților, măsura privativă de libertate a arestului la domiciliu nu se întinde dincolo de limitele rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi, care să justifice privarea de libertate, în condițiile în care cele existente la luarea măsurii se mențin.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație inculpații T. V. și T. G. V..

Examinând contestațiile formulate în raport de actele dosarului tribunalul, reține următoarele:

În dezacord cu judecătorul fondului opinăm că în acest moment procesual nu se impune menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de cei doi inculpați.

Considerăm că în prezent la dosarul cauzei nu sunt date din care să rezulte că inculpații, integrați social și familial, ar putea prezenta vreun risc infracțional viitor, că se vor sustrage, ori că vor influența negativ bunul mers al cercetării judecătorești.

Scopul măsurii preventive nu trebuie să fie antamarea unei eventuale soluții de condamnare, măsura preventivă nu se dispune pentru că inculpatul ,,s-ar face vinovat” de comiterea vreunei fapte penale, ci pentru că măsura procesuală este necesară pentru buna soluționare a procesului penal, ținând seama nu doar de interesele particulare ale inculpatului, ci de interesul social în general, interes care se va analiza prin prisma pericolului pentru ordinea publică.

Dacă pericolul concret pentru ordinea publică, avut în vedere în prezenta cauză la menținerea inculpaților sub puterea arestului la domiciliu ar fi apreciat în continuare numai prin prisma rezonanței sociale a faptelor de care sunt acuzați inculpații, s-ar da acestei măsuri preventive o altă natură juridică, respectiv una punitivă, ori funcționalitatea măsurii arestului constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal.

Acuzațiile aduse inculpaților și care au justificat luarea măsurii arestării, sunt unele grave, atât din punctul de vedere al naturii infracțiunilor, dar și al împrejurărilor concrete, în care se reține că s-ar fi săvârșit, însă aceste argumente nu pot susține, în mod nelimitat menținerea stării de arest la domiciliu a inculpaților, în cauză intervenind și alte împrejurări, de natură să schimbe temeiurile de arestare, precum, faza de cercetare judecătorească în care se află procedura pornită împotriva inculpaților care evident implică o anumită durată raportat la specificul probatoriului.

Luând în considerare perioada de timp petrecută de inculpați în arest preventiv și apoi în arest la domiciliu, precum și comportamentul acestora manifestat pe durata măsurii,judecătorul de drepturi și libertăți constată că, la acest moment, menținerea în stare de arest la domiciliu a inculpaților nu mai este proporțională cu scopul urmărit și se impune înlocuirea cu o altă măsură mai puțin restrictivă de mișcare cum este controlul judiciar, măsură care prin obligațiile ce vor fi impuse inculpaților este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, să asigure prezența inculpaților la judecată și să îi conștientizeze asupra faptului că împotriva lor se desfășoară o procedură penală.

Pentru aceste motive,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art 425 ind 1 alin 7 pct 2 lit a Cod procedură penală, admite contestația formulată de contestatorii inculpați T. V. și T. G. V. împotriva încheierii de ședință din data de 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ 15 pe care o desființează sub aspectul măsurilor preventive:

Rejudecând în aceste limite

Admite cererile formulate de inculpați și în consecință:

În baza art 242 alin 2 Cod procedură penală coroborat cu art 215 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, luată prin încheierea penală din data de 23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei B. față de inculpații T. V., (fiul lui V. și M., ns. la 03.01.1968 în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la data de 12.01.2012, CNP_) și T. G. V., (fiul lui V. și G., ns. la 19.09.1992, în Mun. B., domiciliat în Or. Predeal, ., Jud. B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Predeal la 30.07.2010, CNP_), cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 al. 1, 2 Cod procedură penală, pe durata măsurii controlului judiciar inculpații T. V. și T. G. V. respectă următoarele obligații:

- se prezintă la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați

- informează de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței

- se prezintă la organul de poliție desemnat cu supravegherea – POLIȚIA STAȚIUNII PREDEAL conform programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați

- inculpații sunt obligați să nu se apropie de martorii Stomircă G., Bâldău C., M. D. C., D. E. D., I. R. D., D. G., I. V., G. N., G. O., G. E., P. E. G., C. G. A., S. I. F. și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale .

În baza art. 215 al. 3 Cod procedură penală pune în vedere inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. 5 Cod procedură penală prezenta încheiere se comunică, unității de poliție în a cărui circumscripție locuiesc, respectiv Poliția Stațiunii Predeal, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor și Poliției de Frontieră Române.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. C. T. I. T. P.

Red. ACT/15.04.2015

Tehnored.ITP/15.04.2015

5 ex

Jud.fond.R.V.P.

← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 108/2015. Tribunalul BRAŞOV		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 131/2015.... →

Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 125/2015. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 125/2015. Tribunalul BRAŞOV