Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 179/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 9326/197/2015/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 179/CONTESTAȚIE
Ședința publică din 25 mai 2015
Președinte: C. I. – judecător
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: I. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către inculpatul J. D., împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpa J. D. personal (din Penitenciarul C.) și asistat de avocat din oficiu S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, contestatorul inculpat J. D. arată că a luat legătura cu apărătorul din oficiu.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat, întrebați fiind,a rată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestației formulate de către inculpatul J. D., împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat solicită admiterea contestației împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria B. și rejudecând și reanalizând datele dosarului, a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv.
Este adevărat că faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt de o gravitate mare și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 Cod procedură penală, însă solicită a se avea în vedere că urmărirea penală este finalizată, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor, pentru acestea există posibilitatea ca părțile să se împace, astfel că menținerea măsurii privative de libertate nu mai este necesară și proporțională la acest moment, iar procesul penal poate continua cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, oricare din acestea fiind suficientă pentru a asigura buna desfășurarea a procesului penal.
La dosar nu sunt indicii că sub puterea unei măsuri mai blânde, inculpatul va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de către inculpat c nefiind fondată și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Judecătoria B. în mod just a constatat conform art. 362 alin. 2, art. 208 și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia aretării preventive și a menținut această măsură.
În opinia sa, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală; inculpatul a fost condamnat în repetate rânduri pentru fapte similare începând cu anul 1998, ultima dată prin sentința penală a Judecătoriei Ploiești la pedeapsa de 5 ani închisoare din executarea căreia a fost liberat condiționat, la scurt timp săvârșind prezenta fapta.
Acesta nu are un loc de muncă, este recidivist și față de elementele care descriu demersul infracțional al acestuia, se impune menținerea măsurii privative de libertate. Măsura arestului preventiv corespunde pe deplin scopului procesului penal astfel cum este el vizat de art. 202 Cod procedură penală.
În cauză nu sunt elemente pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
Contestatorul inculpat J. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și dorește să se împace cu partea vătămată; solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față,
Constată că prin încheierea din 20.05.2015 dată în dosarul penal nr. _ 15 Judecătoria Brasov în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208, art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului J. D., în prezent deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41/06.04.2015 emis de Judecătoria B., iar în baza art. 208 alin. 2 și 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că probele administrate în faza de urmărire penală pe care le-a analizat detailat îndreptățesc presupunerea rezonabilă a unui observator independent în sensul reținerii în sarcina inculpatului a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel cum s-a pronunțat în jurisprudența sa și Curtea europeană a drepturilor omului.
În ceea ce privește necesitatea privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul a avut în vedere că fapta prezintă un grad de periculozitate ridicat prin raportare la modul de săvârșire, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat începând cu anul 1998 pentru săvârșirea unor fapte similare ultima dată, prin sentința penală nr. 1672/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare din care s-a eliberat condiționat la data de 19.03.2015. Cu toate acestea, inculpatul a reiterat comportamentul infracțional, neputându-se reține disponibilitatea acestuia de a conștientiza urmările unui comportament antisocial, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare față de normele legale.
Împotriva acestor dispoziții în termenul legal inculpatul a formulat contestație, a solicitat judecarea în stare de libertate, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar deoarece dorește să se împace cu partea vătămată.
Contestația nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul 3409/P/2015 din data de 24.04.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului J. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În sarcina inculpatului prin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 04-05.04.2015, în jurul orei 03,38, prin spargerea geamului ușii de acces a pătruns fără drept în magazinul aparținând persoanei vătămate, . a sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 2.454 lei.
Prin încheierea Judecătoriei B. nr. 38/06.04.2015 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului J. D. pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 06.04.2015 și până la data de 05.05.2015 inclusiv emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 41/06.04.2015, măsura fiind ulterior menținută cu respectarea dispozițiilor procesual penale în materie.
Reanalizând actele dosarului Tribunalul constată că există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabilă în sensul art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO ca inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunea de furt calificat retinută in sarcina sa respectiv: proces-verbal de depistare, plângerea penală a persoanei vătămate, .., prin reprezentant legal; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexată, proces-verbal de vizionare imagini ale camerelor de supraveghere amplasate în magazin, declarația reprezentantului legal al persoanei vătămate, Motoașcă V., declarațiile martorilor Pintă P. și G. M. C., proces-verbal de conducere la sediul poliției, ordonanță de ridicare bunuri, proces-verbal de ridicare bunuri sustrase, ordonanță de restituire bunuri, proces-verbal de restituire bunuri, declarațiile inculpatului J. D..
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 teza finală din Cod procedură penală din prisma criteriului obiectiv, având în vedere faptul că pedeapsa prevăzută pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este închisoarea de 5 ani, cât și criteriul subiectiv, în baza căruia privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului,care a mai fost cercetat, nu are loc de muncă și nicio ocupație, este recidivist, a fost condamnat începând cu anul 1998 pentru săvârșirea unor fapte similare ultima dată, prin sentința penală nr. 1672/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare din care s-a eliberat condiționat la data de 19.03.2015.
Pe de altă parte, apreciem că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul recidivist, fără ocupație, este cercetat pentru infracțiunea de furt calificat din magazin,prin efracție, pe timp de noapte, existând pericolul ca odată pus în libertate, inculpatul să săvârșească alte fapte penale.
Astfel apreciem ca pericolul pentru ordinea publică subzistă și în prezent, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de liberate a acestora, astfel că sunt îndeplinite, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod procedură penală, la acest moment nefiind oportună și nici suficientă o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Se mai constată prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din Convenția europeana a drepturilor omului că în raport de complexitatea cauzei, de necesitatea administrării în bune condiții a probelor, de modul in care a fost instrumentata cauza pana in prezent si de lipsa unei culpe din partea autorității judiciare sau a inculpatului in instrumentarea cauzei, la acest moment al procesului penal nu au fost atinse limitele rezonabilă ale arestării preventive.
Față de considerentele expuse, apreciem că măsura preventivă a arestării preventive dispuse față de inculpat este legală si temeinică, subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, dar și caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în sensul art. 362 Cod procedură penală, urmând a avea în vedere și stadiul procesului penal.
În concluzie, dispozițiile instanței de fond sunt legale și temeinice, ca atare vor fi menținute și contestația formulată în cauză va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de către inculpatul J. D. împotriva Încheierii de ședință din data de 20.05.2015 adoptată în dosarul penal nr._ 15 al Judecătoriei B..
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, în care se include onorariul apărătorului din oficiu - d-nul avocat S. A. în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 25.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. I. N.
Red. C.I./22 iunie 2015
Tehnored. I.N./24 iunie 2015/5 ex.
Judecător de fond A. E. A.
| ← Luarea de mită (art.289 NCP). Sentința nr. 139/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 165/2015.... → |
|---|
