Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 8015/256/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 21
Ședința publică din data de 10.01.2013
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTORI – L. L.
- C. D.
GREFIER – C. B.
Cu participarea PROCUROR – M. Mergeane
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul, Z. F., fiul lui P. și L., născut la 08.07.1988, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva sentintei penale nr.2757 din 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.prev. de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul condamnat – în stare de arest si asistat de apărătorul din oficiu F. E., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.prev. de art.176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală, în termenul prev. de art.385 ind.3 cod procedură penală si nemotivat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.10 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă dacă sunt cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorul recurentului condamnat avocat F. E., arată că petentul condamnat îsi mentine recursul declarat în prezeta cauza, precizând că nu are cereri, excepții de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată si în baza art.385 ind.13 cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului condamnat, avocat F. E., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de condamnat, casarea sentinței instanței de fond si rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare condiționată a executării pedepsei, întrucât apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.59 cod penal pentru a se dispune admiterea cererii de liberare condiționată, respectiv condamnatul a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare, pe perioada executării pedepsei petentul a avut un comportament corespunzător, a manifestat interes pentru activități lucrative, realizând 335 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, fiind stăruitor în muncă, disciplinat si a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut un comportament adecvat normelor carcerale, nu a fost sancționat disciplinar.
Prin urmare, solicită a se constata că în mod gresit se retine de instanta de fond că petentul condamnat nu ar prezenta suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete în sensul reeducării si reintegrării sale, solicitând a se dispune admiterea recursului declarat de condamnat, ca fondat, casarea sentintei instantei de fond si rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare conditionată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnat, ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a respins ca nefondată cererea de liberare conditionată formulată de petent, respectiv s-a retinut faptul că acesta nu poate fi liberat conditionat, având în vedere că pe perioada executarii pedepsei a avut un comportament necorespunzator, nu a fost recompensat, nu a participat la programe educaționale și activități lucrative, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, nu există certitudinea că recurentul condamnat s-a îndreptat și nu poate fi liberat conditionat, ci se impune o rigoare sporită în analizarea conduitei persoanei condamnate, într-un interval mai lung de timp, pentru a exista certitudinea că au fost realizate funcțiile pedepsei, în conditiile în care acesta anterior a mai beneficiat de liberare conditionată.
În concluzie, având în vedere că petentul condamnat nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete în sensul reeducării si reintegrării, apreciază că în mod corect instanta de fond a respins cerere, solicitând a se dispune respingerea recursului declarat de petent, ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca fiind legală si temeinică.
Recurentul condamnat Z. F., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului si întelege să lase la aprecierea instantei.
Instanta rămâne în pronuntare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin s.p. nr. 2757/16.11.2012 pronunțata de Judecătoria Medgidia in dos.pen._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 450, alin. (2) Cod Procedură Penală,
Respinge – ca nefondată – cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul Z. F., fiul lui P. și L., născut la 08.07.1988, deținut în Penitenciarul - Spital Poarta Albă, județul C..
Fixează termen de reiterare după data de 14.01.2013.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală,
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei RON – onorariu avocat din oficiu pentru avocat G. G. Rozemari– delegație nr. 3028/2012.
În baza art.192, alin. (2) Cod Procedură Penală,
Obligă petentul condamnat către stat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.11.2012 a fost înregistrată pe rol cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat Z. F., în prezent deținut în Penitenciarul Spital Poarta Albă, acesta contestând propunerea de amânare a comisiei de liberare condiționată.
La dosar au fost depuse cererea condamnatului, procesul-verbal al Penitenciarului Poarta Albă cu nr. Z002/ 14.11.2012 și caracterizarea condamnatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la 14.11.2012 Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Poarta Albă a decis în unanimitate amânarea condamnatului Z. F. pentru o perioadă de 2 luni.
Din procesul verbal nr. Z002/ 14.11.2012 rezultă că deținutul se află în executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sent.pen.nr. 2567/2012 a Judecătoriei Medgidia în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 3407/2012. Executarea pedepsei a început la data de 20.02.2009 și va expira la 19.08.2014. Transformată în zile pedeapsa este egală cu 2007 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1338 zile, iar în cazul în care muncește 335 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1003 zile efectiv executate. Condamnatul a executat de la 20.02.2009 și până la 14.11.2012 un număr 1364 zile, în total având 1364 zile câștigate și executate.
Instanța constată că cererea de liberare condiționată nu este fondată.
Potrivit art.59 alin.1 C.pen., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Raportând aceste criterii la situația condamnatului, instanța apreciază că deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, a fost stăruitor în muncă și disciplinat, aceste împrejurări nu-i conferă dreptul de a fi liberat condiționat, ci doar o vocație la acordarea beneficiului acestei instituții de drept penal.
De altfel, aceste aspecte trebuie puse în balanță cu un alt criteriu prevăzut de lege. Astfel, instanța este obligată să țină seama la aprecierea oportunității liberării condiționate și de antecedentele penale ale condamnatului.
Considerăm că acest criteriu legal nu poate fi ignorat, în ciuda tendințelor pozitive manifestate de persoana privată de libertate.
Față de natura infracțiunilor săvârșite caracterizată prin lipsă de respect față de valori fundamentale precum proprietatea privată, instanța apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Se justifică astfel temerea săvârșirii altor fapte reprobabile pe fondul experienței anterioare raportată la contextul economic actual.
În plus, pornind de la natura instituției liberării condiționate, instanța reține că aceasta creează numai o vocație pentru condamnați de a fi eliberați din Penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei, neavând astfel un drept în acest sens.
Se constată astfel că, chiar și în situația în care există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată la liberarea condiționată a acestuia în măsura în care există indicii de neresponsabilitate pe care condamnatul le manifestă și care ar putea conduce la inducerea unui pericol în societate prin liberarea acestuia înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate și individualizate de instanța la situația concretă a condamnatului.
Nu se au în vedere astfel numai antecedentele penale ale condamnatului, ci și rezultatul efectiv al liberărilor condiționate acordate anterior, deci atingerea scopului instituției de față. Dacă pentru liberarea anterioară, deținutul a îndeplinit condițiile necesare de bună purtare și implicare în activitățile administrative ale locului de deținere, din săvârșirea faptei pentru care se află în detenție în prezent și din comportamentul în detenție rezultă că aceasta a fost doar pentru crearea numai a unei aparențe care să determine liberarea. Din săvârșirea ulterior de alte fapte penale, rezultă clar faptul că deținutul nu s-a reeducat și nu a înțeles mesajul liberării condiționate. Perseverența sa infracțională poate fi considerată chiar ca o manifestare disprețuitoare față de o justiție prea blândă care, prin alte liberări ulterioare, nu ar face decât să încurajeze săvârșirea altor fapte penale.
Simpla purtare corespunzătoare în timpul detenției, care trebuie să reprezinte regula și nu excepția, nu este suficientă pentru acordarea beneficiului liberării. Aceasta trebuie să fie dublată de dovezi de reeducare raportate evident la fiecare deținut în parte și care, conform celor de mai sus, nu există pentru condamnatul de față.
În cauză starea de recidivă, faptul că nu a fost recompensat, nu a participat la programe educaționale și activități lucrative, instanța a apreciat ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, soluția Comisiei este justă la acest moment și, în consecință, instanța a respins cererea și a fixat un termen de reiterare după data de 14.01.2013.
S-a făcut aplicarea dispozitiilor art. 189 si art. 192, alin.2 CPP cu privire la onorariul aparatorului din oficiu si cheltuielile judiciare datorate statului.
Împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță a formulat recurs condamnatul Z. F. criticând-o ca nelegală și netemeinică
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs condamnatul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie
Se arata ca a executat fractiunea ceruta de lege si sunt indeplinite toate cerintele prevazute de art.59 cod. penal .
Examinand sentinta penala recurata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, confirm art. 385/6 alin 3 Cod pr penala, tribunalul constata recursul ca fiind nefondat, urmand a-l respinge pentru considerentele care urmeaza:
Conform art. 59 Cod penal, condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, poate fi liberat conditionat dupa ce a executat 2/3 din pedeapsa inchisorii care nu depaseste 10 ani, tinand cont si de antecedentele sale penale .
In cauza, rezulta ca recurentul condamnat nu a castigat zile ca urmare a muncii prestate, a executat doar minimul fractiei obligatorii de pedeapsa respectiv 1364 de zile
In raport de antecedentele penale ale condamnatului, a mentiunilor din analiza in fata comisiei ,denota ca acesta nu a dat dovezi temeinice de indreptare, nu a facut dovada efortuilor de reintegrare socială asfel că tribunalul apreciaza ca perioada executata este insuficienta pentru reeducarea recurentului, astfel incat la liberarea conditionata sa nu mai prezinte un pericol pentru societate .
Termenul fixat de prima instanta pentru reinnoirea cererii nu este unul excesiv de indelungat, astfel incat va fi mentinut .
Pentru considerentele expuse va respinge recursul ca nefondat .
In baza art. 192 alin 2 Cod pr penala va obliga recurentul la cheltuieli judiciare catre stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art. 385/15 pct 1 lit b) Cod pr penala:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul condamnat Z. F., fiul lui P. și L., născut la 08.07.1988, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta, împotriva sentintei penale nr.2757/16.11.2012 pronunțată de Judecatoria Medgidia in dosarul penal nr._
In baza art. 192 alin 2 Cod pr penala:
Obliga recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul Constanta ,av.F. E., se avansează din fondurile Ministerul Justitiei.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.01.2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. G. L. L. C. D.
GREFIER,
C. B.
red.jud.fond.V.M.U.
tehnored.jud.dec. C.D.
3 ex./28.01.2013
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 16/2013.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
