Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1710/256/2013/a2

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

-DECIZIA PENALĂ NR.338

Ședința publică din data de 2 aprilie 2013

PREȘEDINTE – M. M.

JUDECĂTORI – N. A.

- I. R.

GREFIER – A.-M. G.

Cu participare PROCUROR – N. Z.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de recurenții inculpați S. M.-A. (fiul lui L. și A., născut la data de 14.08.1993 în Cernavodă, județ Constanta, deținut în Penitenciarul Poarta Albă) și S. D. (fiul lui O. și F., născut la data de 11.08.1991 în Cernavodă, județ C., deținut în Penitenciarul Poarta Albă) împotriva încheierii de ședință din data de 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.297 alin.1 cod procedură penală, se constată lipsa recurentului inculpat S. M. – pentru care răspunde apărătorul ales P. A. E., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, recurentul inculpat S. D. – în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu Uscov L. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar

Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176 – 181 cod procedură penală.

Recursurile sunt declarate cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.

În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Inculpatul S. D., având personal cuvântul, menționează că dorește să își retragă recursul, semnând în acest sens în caietul grefierului de ședință.

Apărătorul recurentului inculpat S. D., avocat Uscov L. M., având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului de către recurentul inculpat S. D..

Apărătorul recurentului inculpat S. M. A., avocat P. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul S. M. A., casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, să revoce măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat.

Consideră că din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă că fapta nu prezintă un grad de pericol pentru ordinea publică care să impună menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, iar comiterea faptei a constat practic în escaladarea gardurilor unor locuințe de la periferia orașului și sustragerea de bucăți de fier vechi.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. M. A., fără a avea în vedere circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul că are 19 ani, o stare de sănătate precară, fiind internat în momentul de față în Spitalul penitenciar Târgu-Ocna, și nici împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Totodată, solicită a se avea în vedre că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului, iar cercetarea judecătorească se va putea desfășura în bune condiții cu inculpatul aflat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât acesta se va prevala de dispozițiile prevăzute de art. 3201 cod procedură penală.

În subsidiar, solicită a se dispune față de inculpat luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în temeiul dispozițiilor art. 145 cod procedură penală raportat la art. 139 alin.1 cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului S. D., în sensul retragerii recursului.

În recursul inculpatului S. M. A., solicită a se constata că încheierea pronunțată de Judecătoria C. este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar lăsarea inculpaților în libertate va prezenta pericol pentru ordinea publică, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la numărul mare de acte materiale, dar și la necesitatea protejării cu prioritate a ordinii publice.

Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul S. M. A., ca nefondat, urmând a se avea în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin.1 cod procedură penală, având în vedere subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Recurentul inculpat S. D., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită a se lua act de retragerea recursului.

Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față:

Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ 13,

S-au respins ca nefondate cererile inculpaților S. M.-A. și S. D. de înlocuire a măsurii arestării preventive,cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 160 ind.b și art. 3002 Cod procedura penală,

S-a menținut arestarea preventivă a inculpaților S. M.-A. și S. D. .

Pentru a pronunța această încheiere,asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților ,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 5066/P/2012 din 25.02.2013, inculpații S. M.-A. , S. D. și MEMET REDIVAN au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv: S. M.-A. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen (2 acte materiale), furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1, lit. a, g, și i C.pen. art.41 alin.2 C.pen. (8 acte materiale) și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. (parte vătămată C. I.), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., S. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1, lit. a, g, și i C.pen. art.41 alin.2 C.pen. (3 acte materiale) și art. 37 lit. a cod pen. si Memet Redivan pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1 – art.209 alin.1, lit. a, g, și i C.pen. art.41 alin.2 C.pen. (4 acte materiale), în forma ajutorului dat infractorului, precum și a promisiunii de a tăinui bunurile.

Prin Încheierea de ședință nr. 04/18.01.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus arestare preventivă a inculpaților .

S-a reținut că există probe în sensul art. 143 și art. 5 CEDO care să fundamenteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 alin. 1 lit.f teza I Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de mai sus, este închisoarea mai mare de 4 ani.

Analizând actele dosarului de urmărire penala, raportat la disp. art. 300 ind. 1 cod pr. pen. și la temeiurile invocate la dispunerea măsurii arestării, instanța constată că măsurile preventive au fost dispuse cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 136 Cod procedură penală privind buna desfășurare a procesului penal și art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.

În ceea ce îi privește pe inculpații S. M.-A. și S. D. instanța a apreciat că, în raport de împrejurările si modalitatea în care au fost săvârșite faptele (prin pătrunderea în casele locuitorilor orașului Cernavodă, numai pe timp de noapte, prin distrugerea sistemelor de închidere cu ranga, ori prin escaladarea gardului curților acestora, deposedându-i de orice bunuri ușor vandabile; o parte dintre faptele inculpaților S. M. A. și S. D. sunt săvârșite împreună cu minori; inculpatul S. M. A. a atentat și la inviolabilitatea domiciliilor victimelor; este de reținut și numărul ridicat de acte materiale săvârșite de către S. M.-A. și S. D., ambii nefiind la primul conflict cu legea penală, din rezonanța socială negativă a acestor fapte antisociale în rândul opiniei publice căreia i se creează un sentiment de temere și insecuritate precum și de apreciere negativă a reacției organelor legii, există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestor doi inculpați nu s-au schimbat.

O altă măsură preventivă față de inculpați, nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al faptelor care fac obiectul cercetării ,de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni,de necesitatea desfășurării normale a cercetării judecătorești, conservării probelor, prevenirii de noi fapte penale, dar si protejării ordinii publice, având în vedere și momentul procesual, când cercetarea judecătorească nu este începută.

Împotriva acestei încheieri de ședință, inculpații S. D. și S. M. -A. au declarat recurs, pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie inserate în partea introductivă,care face parte integrantă din prezenta ,așa încât nu se impune reiterarea lor.

Recurentul inculpat S. D. ,în prezența avocatului desemnat din oficiu,după ce a luat legătura cu acesta ,a arătat că își retrage calea de atac,motiv pentru care ,se va lua act de manifestarea de voință exprimată,conform dispozițiilor art.385 ind.4 rap.la art.369 Cod proc.pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse de inculpatul S. M. A. ,prin avocatul ales,Tribunalul constată că recursul este nefondat.

După cum în mod corect s-a apreciat de către prima instanță, temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive nu au suferit modificări de esență, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, întrucât subzistă indiciile temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată .

De asemenea, în continuare rămâne incident, cu privire la inculpați, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod de procedură penală, raportat la pedepsele prevăzute în normele de incriminare (pentru infracțiunile de furt calificat,complicitate la furt calificat și violare de domiciliu ),mai mari de 4 ani, circumstanțele reale ale comiterii faptelor ,împrejurările și modalitatea comiterii acestora (mai multe acte materiale, într-o scurtă perioadă de timp,pe timp de noapte,de două sau mai multe persoane ,prin escaladarea curților părților vătămate,prin distrugerea sistemelor de închidere cu ranga ,atrăgând și minori în activitatea infracțională ),faptele săvârșite aducând atingere unor valori esențiale ,cum sunt dreptul de proprietate și inviolabilitatea domiciliului,precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se află la prima confruntare cu legea penală ,ceea ce denotă intenția de procurare facilă ,pe căi ilicite a mijloacelor de trai,un astfel de comportament impunându-se a fi contracarat prin măsuri ferme de restrângere a libertății persoanei.

În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avut în vedere că fapte de natura celor imputate inculpaților prezintă o rezonanță socială negativă, pe fondul frecvenței cu care sunt săvârșite infracțiunile îndreptate împotriva patrimoniului și inviolabilității domiciliului în mediul rural, creează un sentiment de teamă ,nesiguranță și insecuritate socială și reclamă măsuri ferme inclusiv cu caracter preventiv,în vederea protejării cetățenilor și bunurilor acestora, împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor deduse judecății, neluarea unor măsuri inclusiv cu caracter preventiv, putând încuraja și alte persoane predispuse la săvârșirea de fapte de acest gen.

Măsura preventivă privativă de libertate, nu încalcă prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură pe întreg parcursul procesului penal și nici dreptul la un proces echitabil, ambele garanții recunoscute prin legislația internă și cea internațională, la care România este parte, fiind compatibile cu orice măsură restrictivă de drepturi, care își păstrează caracterul de rezonabilitate și proporționalitate cu scopul urmărit.

În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului ,astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, Tribunalul reține că aceasta nu este incompatibilă cu starea de arest iar în situația în care starea de sănătate s-ar agrava, există remedii procesuale în acest sens ,însă în prezent nu există informații în sensul că starea de sănătate îl pune în imposibilitatea executării măsurii arestului preventiv (a se vedea aprecierile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza T. contra României din 12.05.2009).

Față de considerentele expuse, Tribunalul ,în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală,va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. A..

Văzând și prevederile art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. M. A. împotriva încheierii de ședință din data de 29.03.2013 ,pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .

În baza art.385 ind.4 rap.la art.369 Cod proc. pen.,

Ia act de retragerea recursului declarat de către inculpatul S. D. împotriva aceleiași încheieri de ședință .

În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurenții inculpați la plata sumei de 50 lei S. M. A. și respectiv 150 lei S. D. ,reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu de 100 lei către Baroul C. ,pentru av.C. S. ,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,02.04.2013.

PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,

M. M. N. A.

I. R.

GREFIER,

A.-M. G.

Tehnored.înch.fond jud.A.I.S./ 2 ex.;

Tehnored.dec.jud.N.A./02.04.2013/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul CONSTANŢA