Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 11437/212/2011/a1
Dosar penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ NR. 641
Ședința publică din 20.06.2013
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTOR – I. R.
JUDECĂTOR - E. G.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR - M. V.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva încheierii de ședință din 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 297 alin. 1 Cod pr. penală se prezintă intimatul inculpat N. E., asistat de apărător ales, avocat M. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 – 181 Cod pr. penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod pr. penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod pr. penală, nemotivat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.10 Cod pr. penală.
În baza art.301 Cod pr. penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, apreciind că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri preventive subzistă în continuare și impun menținerea măsurii.
Faptul că cercetarea judecătorească este aproape de finalizare nu impune revocarea acestei măsuri, apreciind că temeiurile invocate în susținerea cererii sunt neîntemeiate.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat M. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria C., apreciind că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus revocarea interdicției măsurii obligării de a nu părăsi țara, motivat de împrejurarea că, pe de o parte, față de inculpat s-au luat diverse măsuri preventive în ceea ce privește dreptul de circulație al acestuia, începând cu măsura arestării preventive și continuând cu interdicția de a părăsi localitatea, apoi interdicția de a părăsi țara, măsuri preventive care subzistă de aproximativ 2 ani și o lună.
In condițiile în care cercetarea judecătorească a fost epuizată în ceea ce privește administrarea materialului din faza de urmărire penală, constând în audierea inculpatului și audierea nemijlocită a tuturor martorilor din dosarul cauzei, apreciază că la acest moment procesual nu se poate trage concluzia că la acest moment procesual inculpatul ar prezenta un pericol pentru desfășurarea în bune condiții a procesului, în sensul de a influența martorii sau de a încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
In opinia sa, trebuie analizată și durata rezonabilă a unei măsuri preventive sub aspectul întinderii în timp. Având în vedere aceste considerente și faptul că nu se poate susține că inculpatul s-ar sustrage procedurilor judiciare întrucât acesta a avut o conduită procesuală ireproșabilă prin prezentarea la fiecare termen de judecată, în raport și de înscrisurile înaintate la dosar, apreciază că se impune respingerea recursului, întrucât în caz contrar, s-ar crea o discrepanță între scopul urmărit prin luarea acestor măsuri și îngrădirea adusă dreptului și libertăților fundamentale ale inculpatului.
Intimatul inculpat N. E., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință din 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._, s-a admis cererea formulată de inculpatul N. E., prin apărător ales.
În baza art. 139 C.proc.pen. s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul N. E. prin încheierea de ședință din data de 22.02.2012 a Judecătoriei C..
O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 22.02.2012 pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Valu lui T., jud. C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a menționat în încheierea pronunțată, că o restrângere în continuare a libertății inculpatului constând în interdicția părăsirii localității de domiciliu, nu mai poate fi privită ca fiind necesară într-o societate democratică și nici proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia, în condițiile în care în speță, față de inculpatul N. E. s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea la data de 11.05.2011, inculpatul respectând întocmai dispozițiile instanței de judecată, fiind prezent la fiecare termen de judecată, procedându-se și la audierea acestuia cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriu, iar cercetarea judecătorească este în desfășurare, urmând ca în să fie audiați martori
Instanța a constatat că, în continuare, se justifică o ingerință în respectarea dreptului la viață privată a inculpatului, sub forma interdicției de a nu părăsi țara, pentru păstrarea unor obligații în sarcina inculpatului și exercitarea unui control, pentru buna desfășurare a procesului penal, dat fiind modul în care se reține că inculpatul ar fi comis infracțiunile de a căror comitere este acuzat.
Analizând actele din dosar și mijloacele de probă care au fost administrate până în prezent, instanța de fond a retinut ca măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, dar temeiurile avute în vedere au dispărut la acest moment procesual.
In sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție (dreptul la liberă circulație, atât în interiorul unui stat, cât și între state, ce nu are un caracter absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4) și, respectiv, art. 8 din Convenție, potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, nefiind admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
S-a mai aratat că in ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului.
În raport de stadiul procesual avansat – audierea inculpatului și a martorilor din lucrări, urmând să fie discutate probele solicitate de apărare, de durata îndelungată de timp, de aprox. 2 ani, în care inculpatul a fost supus diverselor măsuri preventive, precum și având în vedere respectarea anterioară a măsurilor de supraveghere dispuse în cauză, instanța a apreciat că interzicerea sine die, absolută, a dreptului de a părăsi țara a depășit proporționalitatea rezonabilă față de imperativul bunei desfășurări a procesului penal și nici nu mai este compatibilă cu o societate democratică fapt pentru care a fost admisă cererea formulată de inculpatul N. E., prin apărător ales.
Împotriva încheierii de ședință expusă anterior a formulat recurs P. de pe langa Judecatoria Constanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând, să se dispună respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul N. E. prin încheierea de ședință din data de 22.02.2012 a Judecătoriei C..
Examinând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii obligarii de a nu parasi tara nu mai subzistă ci s-a schimbat asfel incat in mod corect instanta de fond a apreciat ca se impune ca măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat sa fir revocata
La momentul dispunerii acestei masuri,aceasta fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, dar temeiurile avute în vedere au dispărut la acest moment procesual.
Asfel in si de raport de stadiul procesual avansat al cauzei, de durata îndelungată de timp, de aprox. 2 ani,perioada in care inculpatul a fost supus diverselor măsuri preventive, precum și având în vedere respectarea anterioară a măsurilor de supraveghere dispuse în cauză,in mod corect s-a apreciat de instanta de fond că interzicerea sine die, absolută, a dreptului de a părăsi țara a depășit proporționalitatea rezonabilă in raport de imperativul bunei desfășurări a procesului penal și nu mai apare ca fiind compatibilă cu o societate democratică .
Pentru toate considerentele de mai sus, apreciind că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul fara a fi supus unei masuri preventive precum și în considerarea situației personale a inculpatului, care are o locuinta si un serviciu stabil ,este necesara participarea sa la competitii sportive si culturale in afara tarii fiind membru al Uniunii Democratice a Tatarilor Turco-musulmani din Romania ,existand dovezi in acest sens ,va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe langa Judecatoria Constanta împotriva Încheierii din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr. _ 11.
Vazand si art. 192 alin 3 c.p.p. ;
Cheltuieli judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe langa JudecatoriaConstanta împotriva Încheierii din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr. _ 11
În baza art. 192 alin 3 c.p.p. ;
Cheltuieli judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată astăzi în ședință publică.azi.
PREȘEDINTE, PT.JUDECĂTOR, PT.JUDECĂTOR,
C. D. I. R. E. G.
aflată în CO,conf.art.312 Cpp, aflată în CO,conf.art.312 Cpp,
semnează, semnează,
PREȘEDINTE COMPLET, PREȘEDINTE COMPLET,
C. D. C. D.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond.A.E.M.
Tehnored.jud.C.D./26.06.2013/2 ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
