Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 529/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 303
Ședința publică din data de 20 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. B.
Judecător L. M. T.
Judecător M. M.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de condamnatul A. M. – fiul lui I. și G., născut la data de 03.01.1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale nr.195 din data de 25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat – în stare de deținere, asistat de avocat oficiu Uscov L., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de prima instanță și rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată.
Intervalul de timp scurs de la momentul încarcerării și până în prezent a dus la îndreptarea condamnatului, a executat ca urmare a muncii prestate, un număr de 180 zile, a participat la programe educaționale, a fost sancționat de patru ori și beneficiază de susținerea morală și afectivă a familiei.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii soluției pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ disp.art.59 Cod penal, a fost condamnat de două ori pentru infracțiune de tâlhăria, ultima soldată cu moartea victimei, a fost sancționat în mod repetat și nu a dat dovezi de îndreptare.
Recurentul condamnat A. M. în ultim cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.195/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 450 alin. 2 Cpp, respinge cererea de liberare condiționată a condamnatului A. M., născut la data de 03.01.1976, fiul lui I. și G., ca neîntemeiată.
Stabilește termen de reiterare după data de 20.06.2013.
În baza art. 189 Cpp.;
Dispune avansarea din fondurile M JMC către Baroul C. a sumei de 100 lei în favoarea avocat S. D. E., conform delegației nr. 286/25.01.2013.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2013.”
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Astfel, s-a arătat că petentul-condamant se află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzut de art 211 alineat 1 și 3, cu aplicarea art.37 lit. b Cp. A început executarea pedepsei la data de 18.07.2001 și urmează să expire la 17.07.2017. Condamantul a fost folosit la muncă, considerându-se un număr de 180 de zile ca executate în baza muncii prestate.
Instanța de fond, după ce a reamintit dispozițiile art.59 C.pen., a considerat că cerințele cumulative prevăzute de textul de lege nu sunt îndeplinite de petent în mod cumulativ. Astfel, legea condiționează instituția liberării condiționate de trecere a unui interval de timp în prima teză iar în a doua teză se raportează la modalitatea efectivă în care condamnatul a înțeles să se integreze în procesul de reeducare, raportat la conduita sa, și la modul în care a înțeles să se pregătească pentru a fi resocializat .
Ultima teză se referă la antecedentele penale a fiecărui condamnat.
Judecătorul fondului a reținut, din procesul verbal din data de 23.01.2013 al comisiei privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar, că petentul condamnat A. M. se află la prima analiză în cadrul Comisiei privind liberarea condiționată. S-a propus pentru amânare deoarece a avut o atitudine necorespunzătoare pe perioada detenției, în sensul că, a fost sancționat disciplinar de foarte multe ori.
Petentul condamnat este recidivist, astfel cum reiese din audierea în fața comisiei, care l-a amânat 5 luni pentru o nouă reexaminare.
Comisia, în unanimitate a propus amânarea pentru 5 luni după ce va fi luat în discuție în cadrul unei ședințe de liberări condiționate.
S-a mai arătat că liberarea condiționată nu este un drept, ea constituie un beneficiu, o vocație a fiecărui condamnat, care se analizează așa cum am arătat mai sus, în raport cu dispozițiile art.59 alin. 1 Cp.
Din analiza datelor existente la dosar, instanța de fond a apreciat că în acest moment nu este oportun acestui beneficiu, petentul condamnat trebuie să dea dovezi temeinice că a fost reeducat, că scopul și funcțiile pedepsei au fost atinseși și este pregătit să trăiască în societate după normele impuse de stat tuturor cetățenilor săi.
Beneficiul art.59 Cp, respectiv liberarea condiționată se acordă numai când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, din comportamentul condamnatului în timpul executării pedepsei, implicarea sa în activități și respectarea regulamentului de ordine interioară.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat cererea condamnatului ca fiind neîntemeiată, considerând termenul de 5 luni fixat de comisie ca obiectiv, după care urmează să fie discutată posibilitatea liberării condiționate.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul a declaratrecurs, solicitând admiterea propunerii de liberare condiționată, fără a preciza care sunt motivele.
Apărătorul a mai susținut oral aspecte favorabile condamnatului, așa cum au fost expuse în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza actelor și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cod proc. pen. Tribunalul constată recursul ca fiind nefondat și va fi respins pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.59 Cod penal: „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”Potrivit alin.2 al aceluiași articol: „În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin.1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Având în vedere aceste dispoziții legale, ca și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul constată că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
De aceea în situația în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Examinândactele de la dosar în legătură cu propunerea formulată, instanța de recurs reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere, așa cum rezultă și din procesul-verbal din 23.01.2013 întocmit de comisia din Penitenciarul Poarta Albă și din caracterizarea anexată, acesta a executat, pana la aceasta data, fracția prevăzută de lege, respectiv 5844 zile și se încadrează în dispozițiile art.59 C.p., deținutul are antecedente penale-fiind recidivist și condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie la o pedeapsă de 5 ani închisoare-din care a fost liberat condiționat la data de 16.07.1998, cu un rest rămas neexecutat de 908 zile și, cu toată această clemență a mai săvârșit o infracțiune cu o gravitate extremă: tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, ceea ce arată că nu a înțeles clemența oferită de organele judiciare prin liberarea sa condiționată, petentul este la prima analiză, a avut o atitudine necorespunzătoare pe perioada detenției, în sensul că, a fost sancționat disciplinar de 4 ori .
Având în vedere infracțiunile săvârșite de petentul-condamnat care este recidivist, fiind anterior condamnat tot pentru o infracțiune de tâlhărie caracterizată prin lipsă de respect față de valori esențiale ocrotite de legea penală, cum sunt patrimoniul, integritatea corporală și viața-valoarea supremă ocrotită de legea penală română, instanța de recurs apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, deoarece la acest moment petentul-condamnat A. M. nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării, astfel că nu poate fi admisă solicitarea sa de liberare condiționată.
Aspectele favorabile ce se rețin față de petent, în procesul verbal din data de 23.01.2013 al comisiei privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar, respectiv: a fost recompensat de 5 ori, a fost planificat la activități lucrative, a participat la cursuri de școlarizare pe o perioadă de trei ani, activități moral-religioase, dezbateri, o conferință, un concurs tematic și la o sesiune de consiliere și medierea muncii, deși sunt favorabile și încurajatoare, apar încă insuficiente pentru acordarea beneficiului liberării condiționate.
Termenul fixat de instanța de fond la 20.06.2013, apare rezonabil sub aspectul duratei și necesar, remarcând toate considerentele expuse anterior, urmând ca și în perioada care urmează condamnatul să fie disciplinat și să dea, în concret, dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma condițiilor impuse de art.59 Cod penal, astfel că, cel puțin la acest moment, nu se justifică liberarea condiționată.
Pentru aceste considerente, va fi respins recursul ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen., cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-condamnat A. M. - fiul lui I. și G., născut la data de 03.01.1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.195 din 25.01.2013 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ /2012.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul condamnat A. M. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Avansează 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea av. Uscov L. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. I. BourceanuMonica L. T.
M. M.
GREFIER,
L. Ș.
Tehnored.jud.fond.11.02.2013/3 ex.
Tehnored.jud.L.I.B./3 ex./27martie2013-.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
