Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 662/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 16822/212/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR.662 –
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTORI – N. A.
- L. L.
GREFIER – A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – M. C. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat S. P. (fiul lui M. și M. V., născut la data de 24.08.1992 în mun. Constanta, jud. Constanta, deținut în Arestul I.P.J. C.) împotriva încheierii de ședință din data de 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat S. P. – în stare de arest și asistat de apărător P. A., în substituirea apărătorului din oficiu Botină M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176 – 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat S. P., avocat P. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, să revoce măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat, iar în subsidiar, în situația în care instanța va aprecia totuși că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea unei măsuri preventive, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Consideră că din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă că fapta nu prezintă un grad de pericol pentru ordinea publică care să impună menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive, având în vedere că urmărirea penală s-a finalizat, inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că lăsarea sa în libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Precizează că deși infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, instanța urmează a avea în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, în sensul că acesta are o vârstă fragedă, își întreține părinții, dar și circumstanțele reale ale comiterii faptei, în sensul că inculpatul avea o relație de prietenie cu partea vătămată, aceasta din urmă consimțind la întreținerea de relații sexuale cu inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că încheierea pronunțată de Judecătoria C. este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar lăsarea inculpatului în libertate va prezenta pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la modalitatea în care inculpatul a acționat, profitând de imaturitatea părții vătămate.
Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu consecința menținerii încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat S. P., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său, precizând că dorește să fie judecat în libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13, în baza art 300ind. 1 alin. 1 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. P..
În baza art 300ind. 1 alin 3 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. P. (fiul lui M. și M. V., născut la data de 24.08.1992 în Mun. Constanta, jud. Constanta, domiciliat în com. C., .. 2, jud. Constanta (fără forme legale), C.N.P._) arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 146/11.06.2013, emis de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013.
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată, prima instanță asupra legalității și temeiniciei arestării preventive, a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 9847/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de act sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 C. pen . cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
Prin Încheierea nr. 165/11.06.2013 a Judecătoriei C. s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a incupatului S. P. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 11.06.2013 până la data de 09.07.2013 inclusiv. Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
La data de 25.06.2013, prin Rechizitoriul nr. 9847/P/2013 din data de 25.06.2013, P. de pe lângă Judecătoria C. a procedat la sesizarea instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 13 cu termen pe fondul cauzei la data de 12.07.2013.
S-a reținut în sarcina inculpatului S. P., că la data de 07.06.2013, în jurul orei 12.30 a întreținut raporturi sexuale cu minora M. N. G., cu acordul ei, deși cunoștea faptul că aceasta avea vârsta de 14 ani și o lună.
S-a apreciat că în cauză există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infractiunea reținută în sarcina sa, astfel cum prevăd dispozițiile art. 143 C. proc. pen., existând date și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul S. P. ar fi comis fapta pentru care este cercetat. Au fost avute in vedere următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate M. N. G.; proces verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de conducere în teren din data de 10.06.2013; declarațiile martorilor; declarațiile învinuitului/inculpatului S. P.; certificat medico-legal nr. 693/A2 vrigo/2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C..
S-a aratat că este incident cu privire la inculpat si cazul prevăzut de- art 148 lit f C. proc. pen; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C. proc. pen., instanța a arătat că nu se confundă dar nici nu exclude probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Instanța a ținut seama de natura și gravitatea infracțiunii (reflectată în limitele de pedeapsă, de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), împrejurările în care este bănuit inculpatul că ar fi acționat: asupra unei persoane de sex feminin, în vârstă de 14 ani și o lună, profitând de problemele familiale ale acesteia și de faptul că a fugit de la domiciliul părinților.
S-a reținut că ceea ce apără legea prin incriminarea făcută de art. 198 alin. 1 din C. pen., sunt tocmai relațiile sociale ce iau naștere datorită și în jurul valorii sociale care o constituie libertatea sexuală a minorului care nu a împlinit vârsta de 15 ani, care, prin prisma vârstei, este prezumat în mod absolut (legea neprevăzând nicio excepție) că nu își poate exprima valabil acordul pentru întreținerea unui act sexual. Or, în cazul de față, faptul că inițiativa a aparținut părții vătămate nu are absolut nico relevanță în ceea ce privește chiar gradul de pericol social al infracțiunii, în strânsă legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum s-a evidențiat anterior între cele două noțiuni neputându-se spune că nu există o interdependență. De altfel, deși din declarațiile inculpatului și cele ale victimei minore rezultă că inițiativa ar fi aparținut acesteia din urmă (cele două declarații fiind de altfel singurele care au putut evidenția acest aspect), nu trebuie omis gestul inculpatului care, la împlinirea de către victimă a vârstei de 14 ani, i-a oferit acesteia un trandafir. S-A ARATAT CĂ aparent ar putea constitui întru-un element care să avantajeze situația inculpatului, însă, tot raportat la vârsta victimei, trebuie observat că acest gest trebuie privit cu totul altfel față de semnificația lui reală. Nu trebuie nicicum omis că acest gest a influențat-o pe minoră, potrivit declarației acesteia rezultând că este „îndrăgostită” de inculpat și tocmai această „dragoste” ar fi determinat-o să aibă ea inițiativa acestui act. Mai mult, trebuie remarcată inconsecvența în cadrul aceleiași declarații date de inculpat care, după ce menționează că la 06.06.2013, când victima i-a propus pentru prima dată să aibă un act sexual, a refuzat-o, spunându-i că este prea mică, a doua zi, pe 07.06.2013, observând că nu mai este nimeni din familia sa acasă, el a fost cel care a adus discuția, întrebând-o pe minoră dacă încă își mai dorește să întrețină cu el un act sexual. Sunt elemente care vin în contradicție cu o tranșantă inițiativă care să fi aparținut exclusiv victimei minoră sub 15 ani.
Au fost avute in vedere si circumstanțele personale ale inculpatului, care, nu se află la primul conflict cu legea penală, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie. Deși aceasta este atrasă de condamnări pentru alt gen de fapte, nu trebuie scăpat din vedere, raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, faptul că, fie și printr-o perseverență eterogenă în comiterea de infracțiuni, lăsarea inculpatului în libertate constituie o astfel de amenințare. Din conduita acestuia în ultima perioadă de timp rezultă o predispoziție concretizată deja în suficient de multe dăți în comiterea de fapte ilicit-penale care să reprezinte o amenințare pentru ordinea publică. Cu atât mai mult, conștientizând faptul că se află în termenul de încercare pentru două condamnări definitive cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpatul ar fi trebuit să-și înfrângă rezoluția infracțională pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze, fapt pe care rezultă că nu l-ar fi făcut.
Cum la acest moment procesual temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat ci s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată si avand in vedere si scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze comportamentul antisocial cât și acela al asigurării bunei desfășurări a judecății și pentru a-l împiedica să comită alte noi infracțiuni instanța a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului .
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare s-a susținut că în raport de circumstanțele reale în care se reține că au fost comise infracțiunile lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului, în opinia instanței de recurs măsura arestării preventive a inculpatului fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 Cod.proc.pen.
Și la acest moment procesual, se apreciaza că există, conform art.681 Cod.proc.pen., indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte de natură penală, în speță infracțiunile pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză.
De asemenea, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 alin.1 lit. f Cod.proc.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret se analizează atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
Nu poate fi ignorat gradul ridicat de pericol social al faptei pentru care este cercetat, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete în care se reține că ar fi acționat inculpatul, a urmărilor produse. De asemenea, se are în vedere rezonanța socială și impactul social intens negativ pe care astfel de infracțiuni îl au asupra comunității.
Perioadă în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauză –din 11.06.2013, în raport de datele cauzei, de imprejurarile in care se retine a fi fost comisa, de materialul probator administrat pana la acest moment procesual ,de persoana acestora, este inca rezonabilă.
Totodată, rezonanța socială a faptei – unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret nu s-a estompat odată cu trecerea timpului, motiv pentru care nu se impune înlocuirea arestării preventive cu o măsură mai blândă.
Tinand seama si de particularitatile cauzei se apreciaza ca in cauza nu sunt indeplinite cerintele art. 139 alin 1 si nici disp art 139 alin 2/2cod. proc. penala.
Totodata se va avea in vedere ca cercetarea judecatoreasca nu a inceput, desi se prefigureaza pozitia procesuala a inculpatului fapt ce rezulta din declaratiile sale initiale, se apreciaza ca in acest stadiu se impune respingerea cererii formulate de inculpat ,obligatiile prevazute de art 145 alin 2cod proc. penala, neputnand constitui la acest moment o garantie pentru buna desfasurare a procesului penal .
Pentru toate aceste considerente se apreciaza ca la acest moment procesual masura arestarii este proportionata in raport de scopul urmarit, inlocuirea cu alta masura preventiva si anume obligarea de a nu parasii localitatea de domiciliu, nu ar satisface scopul prevazut de art. 136 alin 1 cod proc . penala,
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Încheierii din data din.26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarate de recurentul –inculpat S. P. împotriva Încheierii din data din.26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr._ 13.
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă la plata sumei de 200 lei pe recurentul inculpat S. P. cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentand onorariu avocat oficiu, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei ,catre Baroul Constanta -av.Botina M..
Definitivă.
Pronunțată astăzi în ședință publică.azi 27.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. D. N. A. L. L.
GREFIER,
A.-M. G.
Red.jud.fond.B.A.;
Red.jud.recurs C.D./01.07.2013./3 ex.;
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
