Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 9535/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 525 -
Ședința publică din data de 17.05.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – L. L.
- E. G.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat B. V. – fiul lui N. și M., născut la data de 19.07.1989, împotriva încheierii din 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat B. V., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. D., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul inculpatului arată că a luat legătura cu acesta înainte de începerea ședinței.
Recurentul inculpat B. V., fiind întrebat de instanță, menționează că își menține recursul declarat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B. V., avocat G. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că la acest moment măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică. Solicită să se aibă în vedere faptul că probele au fost administrate, că prejudiciul nu este mare fiind recuperat integral și că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea solicită să se aibă în vedere că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, acesta a recunoscut fapta, iar prezumția de nevinovăție trebuie respectată până la condamnarea definitivă. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită să se dispună înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură ce apreciază că este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că în mod justificat instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, raportat la circumstanțele personale, poziția procesuală a inculpatului, în special faptul că a încercat influențarea celorlalți doi inculpați. Pentru aceste considerente, apreciind încheierea instanței de fond ca legală și temeinică, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat B. V., în ultimul cuvânt, solicită să fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru a putea munci și ajuta părinții.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea pronuntată la data de 13.05.2013 de către Judecătoria Constanta – Sectia Penală în dosarul nr._ 13, s-a dispus:
„ În baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160b C. proc.pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. V. – fiul lui N. și M., născut la data de 19.07.1989, în mun. C., CNP_ și menține această măsură față de inculpat.
Respinge cererea de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpatului, ca nefondată.
În baza art 160 8a alin 6 c.pr.pen respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de același inculpat, ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
În baza art 192 alin 2 c.pr.pen obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. „
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.04.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ 13, rechizitoriul nr. 4636/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. V., F. C. A. și P. M. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g C.pen. (cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. în ceea ce îi privește pe inculpații B. V. și F. C. A.).
S-a reținut în sarcina inculpaților B. V., F. C. A. și P. M. A. că, în seara de 13.03.2013, în jurul orei 21.00, împreună, au sustras 4 stupi cu albine aparținând părții vătămate D. N., din ., cauzând un prejudiciu în valoare de 2.800 de lei, recuperat.
În cursul urmăririi penale, față de inculpatul B. V. s-a dispus măsura arestării preventive, prin încheierea nr. 90/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ /a1, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 49/22.03.2013.
Prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestuia și care să justifice punerea în libertate.
Astfel, s-a constatat ca fiind incidente în continuare dispozițiile art.143 alin.1 C.p.p. și art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică prima instanță a avut în vedere atât circumstanțele reale, care rezultă din natura și din modalitatea de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul (pe timp de noapte, împreună cu 2 coinculpați, după o prealabilă pregătire a faptei de către B. V., inclusiv sub aspectul valorificării produsului infracțiunii), cât și circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale pentru fapte săvârșite împotriva patrimoniului, fără un loc de muncă stabil, fără mijloace de subzistență stabile).
Relevante, în opinia primei instanțe în acest sens sunt probele administrate în cadrul urmăririi penale, respectiv: procesele verbale de cercetare la fata locului și planșele foto; procesele verbale de depistare a inculpaților F. C. A. și P. A.; procesul verbal de percheziție al autoturismului în care au fost identificați 2 stupi de albine sustrași; procesul verbal de predare – primire a celor patru stupi cu albine sustrași către partea vătămată; procesul verbal de conducere în teren a inculpaților F. C. A. și P. A. însoțit de planșe foto; declarația martorului S. A. G.; plângerea și declarațiile părții vătămate; coroborate cu declarațiile inculpaților F. C. A. și P. A..
Intrucât asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă ca ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind astfel satisfăcute exigențele art. 143 c.p.p., întrucât subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f din c.p.p., inclusiv în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere și Decizia Î.C.C.J. nr. 17/2011, dată în soluționarea recursului în interesul legii, împrejurările concrete ale cauzei, atât circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind redate, pe larg, în partea introductivă a prezentei încheieri.
Verificând, atât prin prisma criticilor formulate de către inculpat, precum și din oficiu, în conformitate cu art.385 ind.6 alin.3 C.p.p., legalitatea și temeinicia încheierii recurate, tribunalul reține următoarele:
Procesele verbale de cercetare la fata locului și planșele foto, procesele verbale de depistare a inculpaților F. C. A. și P. A., procesul verbal de percheziție al autoturismului în care au fost identificați 2 stupi de albine sustrași, procesul verbal de predare – primire a celor patru stupi cu albine sustrași către partea vătămată, procesul verbal de conducere în teren a inculpaților F. C. A. și P. A. însoțit de planșe foto, declarația martorului S. A. G., plângerea și declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile inculpaților F. C. A. și P. A. evidențiază existența probelor în sensul că inculpatul a comis infracțiunea de comiterea căreia este bănuit, fiind așadar incidente în cauză dispozițiile art.143 alin.1 C.P.P., astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță:
Natura faptei de comiterea căreia este bănuit inculpatul, limitele pedepsei prevăzute de lege, împrejurările și modul de comitere, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, existând așadar probabilitatea ca, lăsat în libertate reitereze comportamentul infracțional și pe fondul lipsei unui loc de muncă și a mijloacelor de subzistență stabile, evidențiază necesitatea protejării cu prioritate a ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, nu a dovedit că are o ocupație care să-i asigure mijloacele de trai în mod licit, ținând seama și de conduita sa procesuală precum și de stadiul procesului penal, tribunalul consideră că acesta nu prezintă suficiente garanții personale și procesuale ca, fiind lăsat în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul are în vedere și faptul subliniat de către prima instanță că nu doar inițiativa comiterii faptei i-a aparținut, ci acesta chiar a insistat față de ceilalți doi inculpați pentru a-i determina să comită fapta, aceștia fiind dispuși în seara respectivă să rămână la domiciliu pentru a viziona un serial tv. Mai mult, după comiterea faptei, realizând că inculpatul F. C. A. a fost surprins de poliție în încercarea de a comercializa parte din stupii sustrași, în momentul în care a fugit din locul unde îl aștepta împreună cu inculpatul P. M. A. pentru a transporta și restul stupilor, i-a pus în vedere acestuia din urmă, la despărțire, ca, atunci când va fi anchetat, să nu recunoască nimic, pentru că nici el nu o va face.
În consecință, hotărârea primei instanțe prin care a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a respins cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefundat, cu consecința obligării recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul B. V. – fiul lui N. și M., născut la data de 19.07.1989, împotriva încheierii pronuntate la data de 13.05.2013 de către Judecătoria Constanta – Sectia Penală în dosarul nr._ 13.
În baza art.189 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C. în favoarea av.G. D..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.:
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate cu prilejul judecării recursului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. V. L. L. E. G.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. M. N.
Tehnored.decizie jud. M. V.
3 ex./ 8.06.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
