Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 10946/212/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 526 -
Ședința publică din data de 17.05.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – L. L.
- E. G.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii din 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, privind pe inculpații I. A. - fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 și Aliș T. - fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă intimatul inculpat I. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat R. D., în baza împuternicii avocațiale depusă la dosar; se prezintă intimatul inculpat Aliș T., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat T. B. C., în baza împuternicii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorii inculpaților arată că au luat legătura cu aceștia înainte de începerea ședinței.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, menționează că înțelege să critice încheierea instanței de fond sub aspectul oportunității admiterii cererii inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar. Solicită să se observe că în mod corect instanța de fond a observat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, temeiurile care au determinat la luarea acestei măsuri subzistând și la acest moment, al discutării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. Consideră că singurul element modificat este poziția procesuală a inculpaților, care au apelat la procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C.p.p. în faza de judecată. Apreciază că la admiterea cererilor a fost avută în vedere și soluția care urmează să fie pronunțată pe fond, motivul amânării cauzei fiind lipsa anchetei sociale. Un element care însă a scăpat instanței de fond este însă faptul că inculpații s-au ascuns, fiind găsiți la data de 18.04.2013, în dosarul de urmărire penală fiind procesul verbal de căutare și alte asemenea documente. Având în vedere că s-au sustras, probabil inculpații vor mai încerca. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., casarea încheierii recurate și rejudecând solicită respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați .
Apărătorul ales al intimatului inculpat I. A., avocat R. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului, apreciind că este neîntemeiat raportat la faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, având în vedere atât pedeapsa prevăzută de lege cât și persoana inculpatului, care are perspective de integrare socială în societate, fiind depus la dosar un contract de muncă, inculpatul având doi copii cărora trebuie să le asigure traiul de zi cu zi, fapt ce nu poate fi realizat în stare de arest preventiv. Menționează că inculpatul a avut o atitudine sinceră și nu s-a opus, deci a realizat gravitatea faptelor, iar la termenul anterior a solicitat să beneficieze de disp. art. 3201 C.p.p.. consideră că desfășurarea procesului penal în bune condiții se poate desfășura și fără privarea de libertate a inculpatului. În ce privește argumentele Parchetului că inculpații s-au sustras ascunzându-se, arată că nu este adevărat întrucât inculpatul chiar a sunat-o și a întrebat-o ce să facă, personal spunându-i să aștepte întrucât a formulat recurs. Consideră că instanța nu poate uza de acest aspect cât timp sunt îndeplinite disp. art. 5 al. 5 C.p.p., art. 20 al. 10 din Constituția României și art. 5 par. 3 din CEDO. Precizează că inculpatul dă instanței asigurări că va respecta obligațiile impuse.
Apărătorul ales al intimatului inculpat Aliș T., avocat T. B. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică. Achiesează la concluziile colegei sale și în plus solicită instanței să aibă în vedere că sunt îndeplinite condițiile legale, fiind vorba despre tentativă de furt, faptă ce prezintă pericol social redus. Menționează că nu există acțiune civilă, nu există prejudiciu, iar inculpații nu au știut să deschidă geamul, fiind la prima încercare. Referitor la circumstanțele personale, arată că inculpatul este tânăr, are vârsta de 17 ani fiind minor, astfel că în conformitate cu disp. art. 99 și urm. C.pen. beneficiază de un regim favorabil, având șanse mai mari de reintegrare, beneficiind de sprijinul familiei, care se află alături de inculpat, ceea ce va duce la îndreptarea lui. Menționează că familia s-a aflat alături de inculpat în toate fazele procesuale, existând o suferință deosebită atât a familiei cât și a minorului. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta încă de la momentul în care se afla în fața organelor de poliție, apoi în faza de judecată a solicitat aplicarea art. 3201 C.p.p. . Apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, iar la acest moment nu există temeiuri pentru păstrarea inculpatului în arest preventiv, scopul acestei măsuri fiind în principal buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii. Consideră că soluția pe fond este una previzibilă, iar influențarea bunei desfășurări a procesului penal nu mai este posibilă, peste aceste criterii venind cele prevăzute de art. 136 al. 8 C.p.p. . de asemenea solicită să fie avută în vedere jurisprudența CEDO care statuează faptul că regula este starea de libertate iar măsura arestării preventive reprezintă excepția, iar durata măsurii arestării preventive trebuie apreciată și în funcție de durata procesului penal. Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul inculpat I. A., în ultimul cuvânt, solicită să i se acorde o șansă menționând că nu va părăsi țara, că va respecta obligațiile și că are doi copii.
Intimatul inculpat Aliș T., în ultimul cuvânt, precizează că ceea ce a făcut a fost o prostie și că dorește să muncească și să aibă grijă de familia sa.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin Încheierea din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ 13 s-au dispus următoarele:
În baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160b C. proc.pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. A. (fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 în C., CNP_) și menține această măsură față de inculpat.
În baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160b C. proc.pen., cu aplicarea art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului minor Aliș T. (fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996 în C., CNP_) și menține această măsură față de inculpat.
Respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de apărătorii inculpaților, ca nefondate.
În baza art. 160 ind. 8a alin. 2 Cod procedură penală cu aplicarea art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații I. A. (fiul lui G. și L., născut la data de 29.07.1989 în C., CNP_) și Aliș T. (fiul lui S. și E., născut la data de 10.02.1996 în C., CNP_).
În baza art. 160 ind. 8a alin. 2 Cod procedură penală, dispune punerea în libertate a inculpatului I. A., arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 64 din 02.04.2013 emis de Tribunalul C. și a inculpatului ALIȘ T., arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 66 din 02.04.2013 emis de Tribunalul C., la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art. 160 ind. 8a alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. 2 alin. 3 și alin. 3 ind. 1 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, inculpații se vor supune următoarelor obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea instanței de judecată;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește fiecare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 1602 al. 32 Cod procedură penală, atrage atenția fiecăruia dintre inculpați că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art.1602 al.4 Cod procedură penală, măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere și instituțiilor prevăzute de art. 145 al. 21 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.04.2013 prin rechizitoriul nr. 5410/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. i-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpații I. A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.penal cu aplic.art.75 lit.c C.penal și Aliș T. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 c.p. rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i C.penal cu aplic.art. 99 și urm. C.penal.
Prin incheierea nr. 94 din data de 9 aprilie 2013, pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C., de luare a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, apreciindu-se totodată că nici luarea unei alte măsuri preventive nu este necesară și totodată proporțională pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea nr. 96 din 02.04.2013 a Tribunalului C., a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., casată încheierea nr. 94 din data de 9 aprilie 2013, pronuntata de Judecatoria Constanta și, s-a dispus in baza art.148 lit. f C. proc. penală arestarea preventiva a inculpaților, pe o durată de câte 15 zile, de la data punerii efective în executare a mandatelor de arestare preventivă, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. ( cu reținerea circumstanțelor corelative prev. de art. 75 lit. c din c.p., în ceea ce-l privește pe inculpatul major, respectiv prev. de art. 99 și urm. din c.p., cu referire la regimul răspunderii penale a inculpatului minor).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la furt calificat de care sunt bănuiți, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.
Instanța de recurs a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a ținut seama de natura și gravitatea fapteiîndreptată împotriva patrimoniului, de modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună și cu participarea și a unui minor în vârstă de numai 9 ani, prin escaladare și efracție, prin folosirea de mănuși chirurgicale,și a unui obiect metalic tip rangă, în încercarea de forțare a ferestrei tip termopan a apartamentului, valorile sociale însemnate lezate și ocrotite de normele penale, impactul social intens negativ, sensibilitatea societății la săvârșirea acestui gen de infracțiuni, din locuințe de către persoane care nesocotesc cu bună-știință ordinea de drept,drepturile și libertățile cetățenilor, aspecte care indică o periculozitate socială ridicată și justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică,existând posibilitatea ca aceștia să revină de îndată și în mod facil în zona infracțională,prin comiterea de fapte similare.
În plus, s-a avut în vedere că inculpatul I. A. a mai fost cercetat pentru comiterea aceluiași gen de fapte, și i s-au aplicat două sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. criticând-o ca nelegală și netemeinică motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 c.p.p. tribunalul va reține următoarele aspecte:
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpații sunt suspectați că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare la protejarea patrimoniului), din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care sunt cercetați și din circumstanțele personale ale inculpaților (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
Reținând justificat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă la acest moment procesual și că în favoarea acestora nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lor în libertate, instanța de fond a respins corect ca nefondate cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de avocații inculpaților și va menține măsura arestării preventive a inculpaților I. A. și Aliș T..
Dintr-o altă perspectivă s-a sesizat corect de către instanța de fond faptul că prin Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în cadrul examenului de temeinicie a unor astfel de cereri, instanța de judecată, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Astfel, prin ipoteză, liberarea provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor arestării preventive. Cele două măsuri procesuale, arestul preventiv, pe de o parte, și liberarea provizorie, pe de altă parte, au funcții și finalități diferite, servind fiecare la buna desfășurare a procesului penal. Conform jurisprudenței I.C.C.J., în soluționarea unei cereri de liberare provizorie, trebuie să se facă o relaționare corectă între circumstanțele reale și cele personale ale inculpaților.
În cazul de față, gravitatea acuzației penale, valorile sociale lezate, impactul social negativ al faptei inculpaților, au fost analizate atât cu ocazia luării cât și a menținerii stării de arest preventiv.
Este adevărat că și circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere, dar, nu trebuie scăpat din vedere că însăși instanța de recurs care a luat măsura arestării preventive a celor doi inculpați, a apreciat, cu ocazia efectuării acestei analize, raportat la vârsta și lipsa de antecedente penale pentru fiecare dintre inculpați, că luarea acestei măsuri pe o durată de 15 zile este suficientă pentru a reprezenta un avertisment serios cu privire la alți potențiali infractori și o formă energică de reacție a organelor statului față de astfel de fapte.
În acest context, având în vedere și poziția celor doi inculpați ulterior arestării, în sensul că și-au exprimat disponibilitatea în a munci (I. A. chiar a depus o copie de pe un contract de muncă încheiat în această perioadă pentru el, de membrii familiei sale) și de a se prezenta în fața instanței ori de câte ori vor fi chemați, în condițiile în care cauza a ajuns în pragul dezbaterilor în fond, fiind admise cererile ambilor inculpați privind aplicarea procedurii simplificate și așteptându-se la acest moment doar referatul obligatoriu de evaluare psiho-socială a inculpatului minor, instanța de fond a constatat corect că cererile formulate de aceștia sunt fondate, punerea lor în libertate nefiind de natură a afecta buna desfășurare a procesului penal, sau de a crea pericolul de reiterare a comportamentului infracțional, instituirea în sarcina acestora a obligațiilor prevăzute în art. 160 ind. 2 C.p.p., fiind în măsură a înlătura acest pericol.
Față de aceste considerente:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva Încheierii din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ 13.
În baza art. 192 alin 3 c.p.p. ;
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva Încheierii din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ 13.
În baza art. 192 alin 3 c.p.p. ;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 17.05.2013, în ședință publică.
Președinte, Judecător,Judecător,
M. V. L. L. E. G.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. M. N.
Tehnored.decizie jud. L. L.
2 ex./17.05.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
