Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 778/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 778/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 19833/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 778 -
Ședința publică din data de 30.07.2013
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTORI – M. L. T.
- I. C. S.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat C. A. N. – fiul lui A. și G., născut la data de 10.06.1980, împotriva încheierii din 26.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat C. A. N., în stare de arest preventiv, asistat de avocat Fîcă D. în substituire pentru apărătorul ales, avocat D. S., în baza împuternicirii avocațiale și a delegației de substituire depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul inculpatului arată că a luat legătura cu acesta înainte de începerea ședinței.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. A. N., avocat Fîcă D., având cuvântul, depune la dosar un înscris în circumstanțierea inculpatului, respectiv o adeverință că inculpatul a muncit anterior arestării sale și există posibilitatea angajării sale în situația în care va fi pus în libertate, și solicită încuviințarea depunerii acestui înscris la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul după ce a luat la cunoștință despre conținutul înscrisului depus de către apărătorul inculpatului, arată că nu se opune primirii la dosar.
Instanța, deliberând, încuviințează cererea apărătorului inculpatului și primește înscrisul depus la acest termen în circumstanțierea acestuia.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. A. N., avocat Fîcă D., având cuvântul, solicită în principal, admiterea recursului declarat de clientul său, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se revoce măsura arestării preventive, iar în subsidiar admiterea recursului declarat de clientul său, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apreciază că măsura arestării preventive nu este necesară nici proporțională, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului cât și la cele reale ale săvârșirii faptei. Temeiurile inițiale, care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă și nici nu au apărut elemente noi de natură a convinge că este necesar a se menține măsura arestării preventive. La momentul arestării preventive, instanța a avut în vedere o posibilă stare de recidivă a inculpatului, însă s-a constatat că acesta s-a reabilitat de drept, fiind trimis în judecată numai pentru art.27 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002. În cauza de față, inculpatul și-a arătat disponibilitatea de a achita plata contraexpertizei, a recunoscut și colaborat cu organele judiciare. La data de 06 august 2013 dosarul are fixat termen de fond, termen la care inculpatul va solicita judecata în procedură simplificată, conf.disp.art.3201 Cod pr.penală, urmând a se pronunțe condamnarea acestuia, ca modalitate de executare existând posibilitatea aplicării disp.art.81 Cod penal sau a disp.art.861 Cod penal.
Durata arestării preventive este suficientă și în mod cert constituie un exemplu, fiind de natură a descuraja alte persoane care intenționează să săvârșească astfel de fapte, însă trebuie avut în vedere că nu există victime omenești. Recurentul inculpat dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru a putea munci și asigura veniturile necesare familiei sale. Din datele dosarului rezultă că inculpatul este o persoană integrată social. Măsura arestării preventive este cea mai drastică măsură preventivă însă, în situația în care instanța va dispune luarea unei alte măsuri preventive, inculpatul se obligă să respecte dispozițiile stabilite.
Arestarea preventivă nu trebuie transformată într-o executare anticipată a pedepsei. Să se aibă în vedere că activitatea infracțională a fost spontană, inculpatul a manifestat o intenție de moment, distanța parcursă de acesta fiind extrem de mică. Menționează că a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, întrucât inculpatul locuiește în localitatea Lumina, dar are o promisiune pentru un loc de muncă în localitatea O..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de prima instanță, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive subzistă, să cercetarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii și modalitatea de comitere. De reținut că prima probă a relevat o concentrație de alcool de 2 g%0, iar a doua probă 1,90%0, precum și sectorul de drum parcurs de inculpat, dar și urmările grave pe care fapta acestuia le-ar fi putut avea. Inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea acelorași gen de infracțiuni, manifestând predispoziție în comiterea unor astfel de fapte, apreciind că perioada petrecută de acesta în stare de arest preventiv nu este suficientă pentru a asigura protejarea ordinii publice, existând riscul ca inculpatul aflat în stare de libertate să reitereze comportamentul infracțional. Arestarea preventivă nu constituie o preexecutare a pedepsei, așa cum a susținut apărarea.
Recurentul inculpat C. A. N., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a se afla alături de copilul său și precizează că, în situația în care instanța va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, nu se va sustrage cercetărilor.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 26.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13, s-au dispus următoarele:
În baza art 3001 alin.1 c.pr.pen,s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului C. A. N. și, în baza art 3001 alin 3 c.pr.pen a fost menținută arestarea preventivă a aceluiași inculpat.
Au fost respinse cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de către avocatul inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
La data de 25.07.2013, prin rechizitoriul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul C. A. N., sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 14.07.2013, in jurul orei 17.35, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, in orașul O., jud. Constanta pe . îmbibație alcoolica in sânge de 2,00 g/l alcool pur in sânge, respectiv 1,90 g/l alcool pur in sânge conform B. nr. 930-931/A12/2013, emis de S.J.M.L. Constanta si ajuns la intersecția cu DN 2A, nu a respectat semnificația indicatorului „Oprire" intrând in coliziune cu autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de inmatriculare_, condus de martorul Țandăra F. O..
Prin încheierea nr. 191/15.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus, in baza art.148 lit. f C. proc. Penală, arestarea preventivă a inculpatului C. A. N., pe o durată de 29 zile, de la data de 15.07.2013 și până la data de 12.08.2013 inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate. Soluția a rămas definitivă la data de 17.07.2013, prin încheierea nr. 190 a Tribunalului C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este bănuit, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a ținut seama de natura și gravitatea faptei, împrejurările concrete în care este bănuit inculpatul că ar fi comis infracțiunile, respectiv că ar fi condus autoturismul, după ce în prealabil ar fi consumat băuturi alcoolice, în cantități apreciabile, aspect ce a rezultat atât din declarațiile inculpatului (care a precizat că a consumat singur, 3 halbe de bere) cât și din rezultatul buletinului de analiză toxicologică, la o oră cu trafic intens, pe o arteră însemnată, ce face legătura între stațiunile de pe litoral și alte județe din țară, în plin sezon estival, circulând pe străzi principale, ignorând regulile de circulație și provocând un accident rutier soldat cu avarierea a două autoturisme, relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice.
Au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru fapte de același gen, ceea ce denotă că, în mod sistematic, acesta ignoră reguli importante de natură a ocroti atât propria sa persoană, cât și o întreagă colectivitate, care este astfel pusă în pericol, efectiv, concret. S-a apreciat că, prin comiterea presupusei fapte pentru care este în prezent cercetat, inculpatul nu a înțeles clemența ce i-a fost acordată anterior de organele judiciare și că pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este unul real, iar nu unul generic, tocmai datele personale ale inculpatului fiind de natură a-l caracteriza ca pe o persoană ce ignoră total atât regulile impuse de legiuitor (pentru siguranța integrității corporale și chiar a vieții persoanelor ce participă la trafic rutier, pentru integritatea bunurilor materiale ce pot fi vătămate), dar și interdicțiile și sancțiunile penale aplicate de autorități.
Instanța a mai reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar determina atât încurajarea altor persoane la comiterea unor astfel de fapte grave, în condițiile în care se constată o înmulțire îngrijorătoare a unor astfel de infracțiuni, dar ar avea și un puternic impact asupra membrilor societății, care s-ar simți lipsiți de ocrotirea statului împotriva unor astfel de fenomene periculoase.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, de urmarea produsă (nu doar cea specifică acestei infracțiuni și care constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier, ci, mai mult, însuși accidentul rutier produs, prin ignorarea celor mai elementare reguli rutiere, subsecvent consumului de alcool, cu consecințele acestuia; în acest sens, trebuie avute în vedere și urmările care s-ar fi putut produce, unele incontrolabile de către presupusul autor al unui accident, în condițiile în care acest accident deja s-ar fi produs prin acțiunea sa),din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care acesta este cercetat și din circumstanțele personale ale inculpatului (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal - nici nu a fost începută cercetarea judecătorească, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate - de la data luării măsurii privative de libertate față de inculpat, 15.07.2013, până la trimiterea lui în judecată, 25.07.2013, au trecut doar 11 zile), față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celei față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Împrejurarea că inculpatul este tânăr, este căsătorit și are un copil minor în întreținere, nu este de natură să diminueze pericolul social concret al lăsării acestuia în libertate, așa cum s-a menționat mai sus, afectarea relațiilor familiale astfel invocate de către inculpat fiind rezultatul propriei sale conduite, iar responsabilitatea urmărilor în plan personal revenindu-i în totalitate.
Astfel, s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și la acest moment procesual și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui în libertate.
Împotriva încheierii pronunțată la data de 26.07.2013 de Judecătoria C. în dosar penal_ 13, în termen legal a declarat recurs inculpatul C. A. N. care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, susținând că: că măsura arestării preventive nu este necesară nici proporțională, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului cât și la cele reale ale săvârșirii faptei; temeiurile inițiale, care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă și nici nu au apărut elemente noi de natură a convinge că este necesar a se menține măsura arestării preventive; s-a constatat că acesta s-a reabilitat de drept; va solicita judecata în procedură simplificată, conf.disp.art.3201 Cod pr.penală
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 3001 Cod.proc.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține că prin rechizitoriul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul C. A. N., sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 14.07.2013, in jurul orei 17.35, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, in orașul O., jud. Constanta pe . îmbibație alcoolica in sânge de 2,00 g/l alcool pur in sânge, respectiv 1,90 g/l alcool pur in sânge conform B. nr. 930-931/A12/2013, emis de S.J.M.L. Constanta si ajuns la intersecția cu DN 2A, nu a respectat semnificația indicatorului „Oprire" intrând in coliziune cu autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de inmatriculare_, condus de martorul Țandăra F. O..
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 Cod.proc.pen. referitoare la existența indiciilor temeinice, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și existența pericolului concret pentru ordinea publică.
În opinia instanței și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen.
Art.143 Cod.proc.pen. prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Sunt indicii temeinice, conform art.681 Cod.proc.pen., atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală.
În art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, una din condițiile prevăzute pentru măsurile privative de libertate este să existe „motive verosimile” de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune. Prin motive verosimile Curtea Europeană a Drepturilor Omului înțelege motive plauzibile, acestea bazându-se pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Astfel, cel puțin până la acest moment sunt întrunite cerințele art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, în sensul că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapte de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză.
Totodată, subzistă temeiurile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se analizează atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
În ce privește circumstanțele reale ale cauzei, instanța de recurs are în vedere că inculpatul este bănuit a fi condus autoturismul, după ce în prealabil ar fi consumat băuturi alcoolice, în cantități apreciabile, aspect ce a rezultat atât din declarațiile inculpatului care a precizat că a consumat singur, 3 halbe de bere; la o oră cu trafic intens, pe o arteră însemnată, ce face legătura între stațiunile de pe litoral și alte județe din țară, în plin sezon estival, circulând pe străzi principale, ignorând regulile de circulație și provocând un accident rutier soldat cu avarierea a două autoturisme, Se va ține cont totodată de relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice, de rezonanța socială negativă și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității, de circumstanțele personale ale inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru fapte de același gen, ceea ce denotă o posibilă perseverență și specializare infracțională.
Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speță art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., trebuie corelate și cu alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal și anume cele care vizează scopul acestuia și al măsurilor preventive.
În acest sens, potrivit art.1 Cod.pen., legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme, și întreaga ordine de drept, iar potrivit art.136 Cod.proc.pen., măsurile preventive asigură buna desfășurare a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Deși urmărirea penală a fost definitivată, prin întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, întrucât în cauză cercetarea judecătorească nu a început, nu se poate susține că temeiurile care au atras arestarea au suferit modificări care să justifice luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate față de inculpat, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În condițiile în care cerințele prevăzute de art.139 alin.1 Cod.proc.pen., care ar putea atrage judecarea în stare de libertate a inculpatului, nu sunt îndeplinite, măsura cea mai adecvată stadiului procesual actual este aceea a arestării preventive, măsură ce corespunde atât cerințelor art.136 Cod.proc.pen., cât și exigențelor jurisprudenței CEDO în materie.
Față de cele arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul inculpat C. A. N. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. N. – fiul lui A. și G., născut la data de 10.06.1980, împotriva încheierii pronunțată la data de 26.07.2013 de Judecătoria C. în dosar penal_ 13 .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul inculpat C. A. N. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. G. M. L. T. I. C. S.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. M. N./26.07.2013
Tehnored.decizie jud. M. L. T.
3 ex./23.08.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
