Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 333/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 333/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1994/256/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 333
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror D.I.I.C.O.T.: C. T.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației la executare formulată de condamnatul G. D. – fiul lui D. și M., născut la data de 19 martie 1969, deținut în P. Colibași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință penală.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.09.2015, 16.09.2015, 23.09.2015, respectiv 24.09.2015, când a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului C. sub nr._, condamnatul G. D., deținut în penitenciarul Colibași, a solicitat: deducerea din pedeapsa de 1885 zile, în executarea căreia se află, aplicată prin sentința penală nr. 24 din 24.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 821 din 05.12.2014 a Curții de Apel C. a următoarelor perioade:
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197/1996 a Judecătoriei Râmnicu V., faptă grațiată prin Legea nr. 137/1997;
- 1 an zile obținut ca beneficiu din valorificarea zilelor de muncă prestate în condamnarea de 10 ani, respectiv 17 ani, urmare a grațierii pedepsei de 1 an, potrivit dispozițiilor art. 76 din Legea 275/2006;
- 22.10.2013 – 07.11.2013 executată în stare de arest în Spania.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 24 din 24.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ și rămasă definitivă prin decizia penală ne. 821 din 05.12.2014 a Curții de Apel C. s-a dispus:
„În baza art.25 Cod penal raportat la art.25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală,
Condamnă inculpatul G. D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală,
Condamnă inculpatul G. D. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.61 alin.1 Cod penal,
Revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 74/27.11.1996 a Tribunalului V..
În baza art.61 alin.1 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.3 Cod penal,
Dispune contopirea pedepselor aplicate prin prezenta cu restul de 1885 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.74/27.11.1996 a Tribunalului V., urmând ca inculpatul G. D. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 1885 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal .
Pedeapsa principală se execută în regim de detenție potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală,
Menține măsura arestării preventive a inculpatului G. D..
În baza art.88 Cod penal,
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului G. D. durata reținerii și arestării preventive de la 07.11.2013 la zi.”
În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 111/08.12.2014 de către Tribunalul C..
Potrivit adresei nr. L._/PCAG/17.03.2015 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, condamnatul G. D. a început executarea pedepsei de 1885 zile închisoare stabilită prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 111/08.12.2014 de către Tribunalul C. la data de 07.11.2014.
Se constată totodată că G. D. a executat anterior o pedeapsă privativă de libertate de 17 ani închisoare, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 91 din data de 12.09.1997, emis în baza sentinței penale nr. 74/27.11.1996, în dosarul nr. 2804/1996 al Tribunalului V., în perioada 24.05._08, dată la care a fost liberat condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 1885 zile.
Faptul că la calculul restului de pedeapsă a fost avută în vedere perioada de 17 ani rezultă din următoarele aspecte:
Prin sentința penală nr.74/27.11.1996 a Tribunalului V. definitivă prin decizia penală nr. 1847/28.08.1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea numitului G. D. la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare, emițându-se mandatul de executare nr. 43/1996.
Acesta a început executarea pedepsei la data de 24.05.1996 și a executat până la data de 25.03.2008, când a fost liberat condiționat, cu un rest calculat de 1885 zile.
Se constată astfel că în perioada 24.05.1996 – 25.03.2008, condamnatul a executat efectiv un număr de 4324 zile. Adunând la acest număr restul considerat neexecutat de 1885 zile, se constată că pedeapsa avută în vedere la calculul termenului de liberare condiționată, de către comisia de individualizare privind liberarea condiționată și instanța, a fost de 6209 zile, respectiv 17 ani închisoare, luând în calcul astfel reducerea pedepsei de la 18 ani, la 17 ani, urmare a intervenirii grațierii pedepsei de 1 an închisoare constatată prin sentința penală nr. 190/12.05.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș rămasă definitivă prin nerecurare la data de 10.05.2005.
Faptul că a fost avută în vedere la liberarea condiționată a petentului condamnat pedeapsa de 17 ani închisoare rezultă și din considerentele sentinței penale nr.550/18.03.2008 definitivă prin nerecurare la data de 23.03.2008.
Susținerea condamnatului în sensul că a fost în mod greșit calculat restul rămas neexecutat, respectiv 1885 de zile, care constituie pedeapsa pe care în prezent o execută urmare a săvârșirii altor infracțiuni în condițiile art. 37 lit. a Cod penal, întrucât nu a fost scăzut din această perioadă de timp, numărul de 347 de zile considerate executate în urma muncii prestate în penitenciar, deducere pe care o solicită în prezent, este nefondată.
Instanța consideră că perioada avută în vedere la stabilirea termenului pentru eliberare anticipată din executarea pedepsei, ca urmare a muncii prestate și a bunei conduite în timpul detenției, nu este de natură să conducă la deducerea pedepsei aplicate, nefiind o cauză de micșorare a pedepsei sau de înlăturare (eventual parțială) a consecințelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.
Potrivit art. 100 alin. (3) din Codul penal, ”în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
În alin. (4) al aceluiași articol, se prevede că ”în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
De asemenea, în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu completările ulterioare, se arată că ”pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă; d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetată”.
Concluzionând, din examinarea dispozițiilor enunțate, se reține că, durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate și valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată, și nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută.
Nu se impune nici deducerea perioadei de 1 an închisoare din restul de 1885 de zile, având în vedere că această perioadă a fost dedusă din pedeapsa de 18 ani închisoare, urmare a admiterii contestației la executare și aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, calculul restului de pedeapsă fiind făcut la pedeapsa de 17 ani, și nu la pedeapsa de 18 ani, cum în mod greșit se susține.
Cu privire la solicitarea privind deducerea perioadei 21.10.2013 – 07.11.2013 reprezentând perioada arestului în vederea executării mandatului european de arestare, instanța reține că este fondată, având în vedere că din adresa înaintată de IGPR – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul SIRENE, rezultă că acesta a fost arestat în Spania la data de 21.10.2013, iar la data de 07.11.2013 a fost preluat din Spania către România în baza mandatului european de arestare nr. 48 din data de 23.07.2013 emis de către Tribuanlul București, de către o escortă din cadrul IGPR – CCPI, dată la care acesta a fost încarcerat la arestul DGPMB.
Față de toate aceste considerente, instanța în baza dispozițiilor art. 72 Cod penal în referire la art. 15 al. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală urmează să deducă din pedeapsa rezultantă de 1885 zile în executarea căreia se află condamnatul numai perioada cuprinsă între 21.10.2013 – 07.11.2013, reținând ca nefondate solicitările de deducere din pedeapsă a perioadei de 1 an închisoare urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și a perioadei de 347 de zile considerate executate în urma muncii prestate în penitenciar.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată.
În baza dispozițiilor art. 72 Cod penal în referire la art. 15 al. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală deduce din pedeapsa de 1885 zile închisoare aplicată condamnatului G. D. fiul lui D. și M., născut la data de 19 martie 1969, deținut în P. Colibași, prin sentința penală nr. 24 din 24.01.2014 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 821 din 05.12.2014 a Curții de Apel C., perioada 21.10.2013 – 07.11.2013 reprezentând perioada arestului în vederea executării mandatului european de arestare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. M. L. Ș.
Tehnored.jud.M.M./3 ex./02.10.2015
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 184/2015.... → |
|---|
