Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 167/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 167/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-04-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.;
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.167
Ședința publică din data de 30 04 2015
PREȘEDINTE: T.-V. G.
GREFIER: I. B.
Cu participare procuror D.: N. Z.
Pe rol, pronunțarea cu privire la cauza penală privind pe inculpatul I. M. L. – fiul lui G. si D., CNP_, domiciliat în Eforie Nord, ., județul C. si ffl in C., ., județul C., si cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Constanta, ., la cabinet avocat ales C. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine, de bani si bunuri necuvenite, prev.de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, în prezent aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar .
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 29 04 2015 si au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar completul, pentru a da posibilitatea inculpatului, prin apărător, de a depune la dosar concluzii scrise, a stabilit termen de pronunțare la data de 30 04 2015, când s-a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin rechizitoriul nr 143/P/2014 din 28 octombrie 2014 a fost trimis în judecată, sub măsura controlului judiciar, inculpatul I. M. L. (37 ani, fiul lui G. și D., născut la data de 28.05.1977 în Mun. B., Jud. B., domiciliat în domiciliat în Loc. Eforie Nord, Orașul Eforie, ., Jud. C., și fără forme legale în Mun. C., ., Jud. C., posesor al C.I. . numărul_ emis de SPCLEP Eforie, având CNP_, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine de bani și bunuri necuvenite prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul I. M. L., subcomisar de poliție în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi C. – Biroul de Investigare a Fraudelor, în pofida funcției sale, încălcând regimul incompatibilităților în raport cu funcția deținută prev. de art. 45 alin. 1 lit. g din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, în intervalul de la înființarea . – 17.09.2012 și până la depistarea sa din luna octombrie 2014 – a administrat, în fapt, firma sus-menționată, efectuând operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția sa în scopul obținerii pentru . reprezentată de soția sa de bani necuveniți constând în venituri ale societății provenite din activitatea comercială .
Din probele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
La data de 01.09.2014, martorul S. C. (file 3, vol. 1) a sesizat Direcția Generală Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. cu privire la împrejurarea că inculpatul I. M. L., în calitate de ofițer de poliție la Poliția Transporturi C., se implică în activitatea comercială a . C. sprijinindu-l pe patronul acestei firme, martorul I. C.. Denunțătorul mai arată faptul că, prin relațiile pe care inculpatul le are în Portul C., legături dezvoltate prin prisma funcției de polițist deținute, acesta se implică în activitatea de încărcare și descărcare a autotrenurilor acestei societăți, precum și în influențarea reprezentanților organelor de control pentru a nu sancționa . C..
De asemenea, martorul S. C., a mai arătat că inculpatul I. M. L. este implicat în transportul de cereale deținând două autocamioane, unul marca RENAULT și altul marca IVECO, unul dintre acestea fiind condus de șoferul D. I., persoană care, în luna august 2014, ar fi comis un accident rutier soldat cu decesul unei persoane (fila 3, vol. 1).
Denunțul sus-menționat a fost înaintat Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., la data de 01.09.2014 constituindu-se prezentul dosar (fila 1, vol. 1).
. C. este administrată de martorul I. C., persoană care are și calitatea de asociat unic, activitatea principală a firmei fiind aceea de transporturi rutiere de mărfuri (fila 21, vol. 1).
La data de 02.09.2014, în cauză, a fost începută urmărirea penală cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul I. M. L., în pofida funcției sale de polițist – subcomisar de poliție în cadrul Secției Regionale de Transporturi C., încălcând regimul incompatibilităților în raport cu funcția deținută prev. de art. 45 alin. 1 lit. g din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, se implică în activitatea comercială a . C. (fila 18, vol. 1).
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. g din Legea nr. 360/2002, polițistului îi este interzis să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar.
Conform art. 3 alin. 1 din Codul civil republicat, dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Codul civil republicat, sunt considerați profesioniști*) toți cei care exploatează o întreprindere. Noțiunea "profesionist" include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.
Conform art. 3 alin. 3 din Codul civil republicat, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
La data de 10.09.2014 (fila 36, vol. 1), s-a solicitat Tribunalului C. – Secția penală, dispunerea unor măsuri de supraveghere tehnică, printre care interceptarea comunicaților realizate de inculpatul I. M. L. de la postul telefonic cu numărul _ despre care existau date că îl utilizează (fila 34, vol. 1), precum și a convorbirilor efectuate de martorul I. C. de la postul telefonic cu numărul_, solicitări admise de către judecătorul de drepturi și libertăți, emițându-se Mandatele de supraveghere tehnică nr. 572 – 574/10.09.2014 (filele 39-41, vol.1).
În urma exploatării mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice sus-menționate au rezultat indicii privind comiterea de către inculpatul I. M. L. a încă unei infracțiuni prev. de art. 12 lit. a din legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitatea sa de subcomisar de poliție în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi C., încălcând regimul incompatibilităților în raport cu funcția deținută prev. de art. 45 alin. 1 lit. g din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, exercită, în fapt, activitatea de conducere a . C., firmă reprezentată de soția sa, martora I. G. C., drept urmare, fiind extinsă urmărirea penală, în cauză, prin ordonanța din data de 17.09.2014 (fila 76, vol. 1).
Din verificările efectuate a rezultat că . C. a fost înființată la data de 17.09.2012, asociat unic și administrator fiind martora I. G. C. iar obiectul principal de activitate fiind cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase (fila 79, vol. 1).
Cu privire la comiterea de către inculpatul I. M. L. a infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, în legătură cu activitatea . C., din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul I. M. L. a efectuat anumite acte de administrare în fapt, a acestei firme.
În concret, s-a reținut în rechizitoriu că inculpatul I. M. L. a realizat următoarele acte legate de administrarea, în fapt, a . C.:
- acte de administrare generală, de conducere, a activității firmei;
- coordonarea activității angajaților firmei;
- avansarea de sume de bani către angajații firmei (șoferi) pentru efectuarea curselor de transport mărfuri;
- angajarea, concedierea și detașarea salariaților în . C.;
- eliberarea de documente la solicitarea angajaților firmei;
- negocierea și încheierea de asigurări, realizarea inspecțiilor tehnice periodice la autocamioanele exploatate de . C.;
- plata salariilor pentru angajați;
- negocierea și încheierea unor contracte de arendă, precum și exploatarea terenurilor astfel arendate;
- plăți efective efectuate în realizarea tuturor actelor de comerț descrise anterior.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că . C. are doi angajați, ambii în funcția de șofer mașină de mare tonaj – martorii D. I. și S. M. (filele 57 și 148, vol. 1) și are în proprietate un autotren destinat transportului de mărfuri – cereale – respectiv, autotractorul marca RENAULT PREMIUM cu numărul de înmatriculare_ (fila 84, vol. 1), precum și o remorcă BENALU cu număr de înmatriculare_ (filele 55-56, vol. 3). De asemenea, . a închiriat, de la . Eforie Nord, autocamionul marca M. cu numărul de înmatriculare_ (filele 30-31, vol. 5), precum și remorca marca LAG cu numărul de înmatriculare_ (filele 32-33, vol. 5), aspecte care rezultă atât din declarația inculpatului I. M. L. (fila 12, vol. 5), precum și din cele ale martorilor I. G. C. (fila 167, vol. 5), S. M. (fila 122, vol. 5) și a martorului D. I. (fila 160, vol. 5).
Inculpatul I. M. L. este angajat al Secției Regionale de Poliție Transporturi C. – Biroul de Investigare a Fraudelor, în funcția de ofițer specialist II și deține gradul de subcomisar de poliție, făcând parte și din structurile de poliție judiciară (filele 74 și 77, vol. 5).
Potrivit precizărilor acestuia făcute în declarația dată în cursul judecății, necombătute de alte probe, inculpatul are în fișa postului atribuții exclusive în domeniul combaterii evaziunii fiscale în domeniul transportului feroviar, iar unitatea de poliție din care face parte are competențe de cercetare a faptelor exclusiv în domeniul transportului feroviar, naval și aerian, fără ca inculpatul sau unitatea sa de poliție să aibă atribuții în domeniul transportului rutier de mărfuri și persoane. De asemenea, inculpatul a mai lămurit faptul că unitatea sa de poliție nu are nici un fel de atribuții de cercetare a activităților ce se petrec pe raza Portului C., zonă în care se reține că s-au petrecut activitățile incriminate.
Din declarația inculpatului I. M. L. (fila 14, vol. 5) dar și din cea a martorei I. G. C. (fila 167, vol. 5), rezultă că autotrenurile utilizate de . sunt compuse astfel:
- primul este alcătuit din autocamionul marca M. cu numărul de_ și din remorca marca LAG cu numărul_ și este condus de suspectul D. I. (fila 160, vol. 5);
- cel de-al doilea este alcătuit din autocamionul marca RENAULT PREMIUM cu numărul_ și din remorca marca BENALU cu numărul de înmatriculare_ și este condus de martorul S. M. (fila 122, vol. 5).
Astfel, cum rezultă atât din declarația inculpatului I. M. L. cât și din cele ale martorilor I. C., I. R. M. și I. G. C., inculpatul I. M. L. și martorul I. C. sunt prieteni de aproximativ 4 ani iar, din data de 16.07.2013, între . și . C. a intervenit un Contract nr. 27, prelungit la data de 16.07.2014, prin care casa de expediții a . oferea curse autocamioanelor aparținând . (filele 11-12, 142, 152, vol. 5 și 266-268, vol. 3).
În rechizitoriu se reține că este probată împrejurarea că inculpatul I. M. L. este cel care conduce, în realitate . C. iar soția sa, martora I. G. C., administratorul statutar al acestei firme nu ar fi decât o subordonată a inculpatului I. M. L., aceasta din urmă doar punând în aplicare dispozițiile inculpatului și „făcând actele”, tocmai pentru ca inculpatul să nu poată fi găsit în stare de incompatibilitate, prin conținutul discuției telefonice purtată de acesta la 12.09.2014, ora 09:49:09, din care reiese că soția sa îl amenințase „cu firma”, „că ea lasă toate actele, că n-o mai interesează, că să pun pe altcineva”(fila 50, vol. 1). În cursul convorbirii sus-menționate, inculpatul I. M. L. se întreabă retoric: „Adică ce, acolo, firma e pentru mine? Nu e pentru tine și pentru copiii tăi (…) ?”. Tot inculpatul I. M. L. este cel care relevă implicarea redusă a soției sale în administrarea . afirmând: „Că nu are c…t, ce face, două acte (…) și arătând că i-a reproșat acest lucru personal: (…) faci tu două acte o dată la nu știu cât timp și te vaiți și de asta ?” (fila 50, vol. 1).
Totodată, inculpatul I. M. L. reproduce interlocutoarei sale telefonice și reacția soției sale la reproșurile sale: „(…) Da, că da, îți dau toate actele să te speli pe cap cu ele (…) – filele 50-51, vol. 1.
Această apreciere trebuie analizată în mod restrictiv, în primul rând evidențiind ce rezultă direct din conținutul discuției și ce se deduce pe cale logică, în al doilea rând apreciind dacă deducția logică este singura posibilă în cauză, și, nu în ultimul rând, stabilind ce anume acte materiale se deduce că efectua inculpatul.
Se impune această analiză întrucât o soluție de condamnare nu se poate întemeia pe presupuneri ce pot avea un caracter bivalent, ci doar pe probe certe. În acest sens, art. 396 alin. 2 cod procedură penală stabilește că ,,condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”. Expresia ,,instanța constată” se referă la faptul că există probe care certifică un anumit aspect, și nu la faptul că există posibilitatea de a exista un anumit aspect relevant.
Prin urmare, ceea ce reiese direct din convorbirea expusă este că martora I. G. era cea care întocmea actele necesare funcționării, ținerii evidenței, consemnării activităților comerciale ale societății Romad. De asemenea, reiese că, la un moment dat, această martoră i-a pus în vedere soțului că nu se mai poate ocupa de aceste acte, și avansează propunerea de a fi desemnată altă persoană pentru aceasta, ori că îi va da inculpatului toate actele iar acesta să decidă ce anume trebuie să facă în continuare. Mai reiese că, în aprecierea lui I. L., activitatea referitoare la evidența scriptică este una redusă ca efort.
Ceea ce reiese pe cale de deducție din aceeași convorbire este că, din moment ce activitatea martorei se rezumă la redactarea câtorva acte, înseamnă că altcineva este cel care se preocupă de activitățile practice de dirijare a activităților firmei respective, acest altcineva neputând fi, în contextul general al probelor, decât inculpatul. O astfel de deducție, numai pe baza convorbirii de mai sus, nu ține însă seama de faptul că, în cadrul unor discuții contradictorii între soți, se poate întâmpla să se exagereze cu unele reproșuri sau să se minimalizeze contribuția celuilalt la anumite activități. Prin urmare, faptul că inculpatul a reproșat că,,faci și tu două acte și te vaiți”, nu este o probă certă că într-adevăr aceasta este singura contribuție a martorei la funcționarea firmei, ci există posibilitatea reală ca inculpatul să fi minimalizat sau omis alte activități ale soției sale în cadrul firmei, doar pentru a avea argumente în plus față de ea. Spre exemplu, alte probe relevă că toate operațiunile bancare ale societății erau efectuate de martoră, deci existau și alte activități ale acesteia decât redactarea ,,a două acte”.
Tot pe cale de deducție mai rezultă că, din moment ce soția i-a pus în vedere că îi dă toate actele și ,,să se spele pe cap cu ele”, înseamnă că inculpatul este cel care decide în realitate asupra viitorului societății comerciale. Aceasta nu înseamnă automat și cert, numai din această convorbire, că inculpatul, unilateral, este cel care a luat deciziile pentru funcționarea societății comerciale. Nu se poate face abstracție de existența și natura relațiilor de căsătorie, ce include atât sprijin moral, cât și sprijin material, precum și folosirea în comun a bunurilor. Astfel, nu se poate pretinde soțului să nu poarte discuții familiale cu soția administratoră a societății, asupra deciziilor cele mai bune care ar trebui luate, să o susțină sau să o dezaprobe în anumite situații, deoarece acestea afectează în final situația materială a familiei și chiar relațiile de încredere. Ca urmare, faptul că din convorbire rezultă că și inculpatul avea anumite responsabilități moral-decizionale, nu atrage concluzia univocă potrivit căreia el era singura persoană ce decidea administrarea societății, ci există posibilitatea reală ca contribuția sa să fie cea firească în raporturile dintre soți.
Nu în ultimul rând, din convorbirea analizată nu rezultă cu claritate care sunt activitățile concrete pe care le-a desfășurat inculpatul; în condițiile în care noțiunea de ,,operațiune financiară, ca act de comerț” nu se confundă și nu se suprapune integral cu noțiunea de ,,orice activitate desfășurată de administratorul unei societăți comerciale”, nu se poate reține cu certitudine numai din conținutul convorbirii de mai sus că s-a probat efectuarea de către inculpat a unor operațiuni financiare, ca acte de comerț, în cadrul . class="Listparagraf"> Pentru toate aceste considerente, tribunalul reține că actele materiale concrete trebuie determinate pe baza ansamblului probelor care conduc fără dubiu la o singură concluzie posibilă.
Pentru a sistematiza activitatea inculpatului I. M. L. în cadrul . rezultată din interceptările efectuate în cauză, rechizitoriul prezintă aspectele rezultate din supravegherea tehnică în funcție de activitățile realizate de inculpat, care se subsumează administrării firmei și efectuării actelor de comerț.
- Cu privire la actele de administrare generală a ., relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- din data de 12.09.2014, ora 09:49:09, din care rezultă presupunerea că inculpatul I. M. L. este cel care conduce firma, în timp ce soția sa – martora I. G. C. – este doar cea care întocmește actele care reflectă activitatea firmei (filele 50-51, vol. 1);
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 14:51:48, purtată de inculpatul I. M. L. cu martorul S. M., din care rezultă că inculpatul verifică efectiv decontul martorului, șofer al unuia dintre autotrenurile .: „(…) Stau și mă uit pe decontul ăsta de cheltuieli pe care l-ai lăsat la birouri”, „Eu ți-am scris clar aia, decont cheltuieli, luna 07.08 – 31.08! Eu ți-am scris clar cum să-l dai! (…)” – filele 113-120, vol. 1; potrivit acestui mijloc de probă, se demonstrează că inculpatul i-a explicat martorului cum să întocmească decontul, și a verificat modul cum martorul a redactat decontul justificativ.
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 18:19:56, purtată cu inculpatul I. M. L. și martorul D. I. din care rezultă că inculpatul I. M. L. îi trimite, spre semnare, o decizie privind deplasarea autocamionului la inspecția tehnică periodică după accidentul produs: „Și îți las să îmi semnezi o decizie, când ne-am dus noi mașina la… la ITP, după accident”, „(…) știi că a trebuit să dăm o decizie de la societate în sensul ăsta, că decidem să se prezinte mașina la ITP și șoferul la vizita medicală – fila 145, vol.1; potrivit acestui mijloc de probă, inculpatul s-a preocupat ca angajatul firmei să semneze o decizie dată de conducerea societății; inculpatul folosește pluralul, prin urmare nu este singurul decident în emiterea acelei decizii, și nu rezultă că el a redactat-o sau semnat-o.
- convorbirea din data de 15.09.2014, ora 09:02:22, dintre inculpatul I. M. L. și martorul I. C. din care rezultă că inculpatul I. M. L. se deplasase la locul controlului efectuat de I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.) la autocamionul condus de șoferul său D. I., scopul fiind prevenirea aplicării unei sancțiuni contravenționale: ,,(…) Mi-l oprește pe acesta la port, acolo, I.S.C.T.R.-ul, da’, taman până m-am dus eu, l-a băgat în sistem, l-a…”, „I-a dat amendă, 2.000, a zis că îi dă 2.000 de lei”, „Amendă ! Pentru depășire pe axe, că-s cu cântarul.”, „De ăsta, D. !” – fila 195, vol. 1; potrivit acestui mijloc de probă, inculpatul s-a preocupat personal să cunoască condițiile în care s-a aplicat amendă contravențională firmei, și a încercat să prevină acest fapt, fără succes.
În aceeași convorbire, inculpatul I. M. L. este consiliat de martorul I. C., patronul . asupra modalității în care să intre în posesia procesului-verbal de sancționare contravențională, asupra formulării unei contestații, singurul rolul al administratorului de drept al . – martora I. G. C. – fiind acela de a ridica comunicarea amenzii de la sediul social al .:
I. C. – Ce dracu să ți-o afișeze la sediu, te duci să o iei că ți-o afișează la sediu de nu o găsești…
I. M. L. – Da, să mă duc să o iau, trebuie să o trimit pe G. să o ia săptămâna viitoare (…) – fila 196, vol. 1;
Totodată, inculpatul I. M. L. acceptă sfatul martorului I. C. de a lua, el, personal, de la inspectorii I.S.C.T.R., procesul-verbal de sancționare, acțiune care nu îl implică pe administratorul statutar al ., martora I. G. C.:
I. C. – Eu așa zic că, dacă ți-o dă luni, domnule ăsta e numărul meu de telefon, până mai trec pe la sediu și faci proces-verbal de afișare, semnez și toate ălea, mi-l afișezi la sediu.
I. M. L. – Da, păi, hai că o să-l sun pe colegul ăla acolo. (fila 197, vol. 1)
I. C. – De aia zic, când ai făcut proces-verbal, vin eu cu ștampila, ți-l ștampilez și ți-l semnez și gata ! Ce mai stau să mi-l afișezi, dacă mi-l rupe cineva când sunt eu acolo…
I. M. L. – Bine. (fila 198, vol.1);
Astfel, în esență, rezultă că inculpatul s-a preocupat de . procesului verbal de contravenție, pentru ca societatea să poată formula în termen contestație.
- convorbirea din data de 15.09.2014, ora 09:29:01, dintre inculpatul I. M. L. și soția sa I. G. C. din care rezultă că inculpatul își informează soția asupra amenzii primite, în aceeași zi, de șoferul D. I., împrejurare în care martora îi spune inculpatului I. M. L.: ,,Tu vrei să ai firmă, așa și să nu plătești nimic (…) – fila 218, vol. 1 – exprimare din care, potrivit aprecierii parchetului, reiese că administratorul în fapt al . era inculpatul I. M. L.. Deducția nu este univocă, pentru că martora putea face aceeași afirmație și în condițiile în care soțul ei,,vroia să aibă firmă”, în sensul de a avea familia sa (în speță soția) firmă.
- Afirmația martorei I. G. C., care face referire la faptul că amenda primită de . este destinată plății salariilor bugetarilor, implicit cel al inculpatului I. M. L., ca ofițer de poliție, nu conține elemente probatorii din care să se deducă faptul că inculpatul ar fi administratorul firmei, ci doar că amenda plătită de societate ajunge în bugetul de stat.
(I. G. C. – Statul din ce să trăiască, voi din ce să vă luați salariile ? (…)
I. M. L. – Da ! De la noi, da. (fila 218, vol. 1)
- convorbirea din data de 15.09.2014, ora 10:24:35, dintre inculpatul I. M. L. și martorul I. C. din care rezultă că verifică temeiul de drept al aplicării sancțiunii contravenționale de către inspectorii I.C.S.T.R.:
I. M. L. – Așa și mie mi-a dat. Pe articolul 4, punctul 28, zice el, acolo, că scrie și amenda în ăsta, în formularul ăsta care, ce se încalcă, care îi dă lui (…) – fila 229, vol. 1.
Același aspect este reluat și în convorbirea purtată între cei doi, în aceeași zi, ora 10:26:11:
I. M. L. – El zice, că acolo, zice că îi zice H.G. 69, asta care e pe 2012, articolul 4, punctul 28. – fila 234, vol. 1
Din aceeași convorbire rezultă, conform interpretării date de parchet, raportul de subordonare dintre inculpatul I. M. L. și soția sa în cea ce privește conducerea .:
(I. M. L. – (…) Acuma, oricum, o să mă duc la sediu, dacă nu o să o trimit pe nevastă-mea acolo și… - fila 236, vol. 1;)
În realitate, ceea ce rezultă este, ca și anterior, continuarea preocupării inculpatului de a face personal demersurile necesare pentru evitarea plății amenzii aplicate societății, iar faptul că avansează posibilitatea de a o trimite pe soția sa la sediul organului constatator nu are legătură cu o relație de subordonare, ci cu eventuala imposibilitate a sa de a se deplasa personal la acel sediu, caz în care îi va solicita soției acel lucru. Desigur, prin faptul că inculpatul pune pe primul plan rezolvarea personală a problemei legate de amenda contravențională se deduce că acesta este interesat direct de evitarea amenzii de către societatea comercială, deci de patrimoniul acesteia, și că face anumite activități ce intră în atribuțiile administratorului de societate comercială.
- din data de 15.09.2014, ora 17:06:55, în care inculpatul I. M. L. discută cu șoferul D. I. despre amenda primită de . pentru depășirea greutății maxime admise pe axe în aceeași zi, inculpatul I. M. L. fiind cel care hotărăște achitarea amenzii, precum și că nu va face contestație împotriva acesteia (filele 38-43, vol. 2):
D. I. – B., dar de ce nu faceți contestație, șefu’ ?
I. M. L. – Pentru că nu câștig cu contestația, DECULE ! (fila 40, vol. 2)
În acest sens, hotărârea inculpatului I. M. L. de a nu contesta amenda și de a o achita este transpusă în practică de soția sa prin achitarea, la data e 19.09.2014, a sumei de 600 lei în contul I.S.C.T.R. (fila 295 verso, vol. 6).
Este de remarcat, cu privire la fapta de mai sus, că operațiunea financiară referitoare la plata sumei de 600 lei a fost efectuată de soția inculpatului, și nu de către acesta.
S-a reținut în rechizitoriu că inculpatul I. M. L. acționează ca persoană cu funcție de conducere în cadrul .:
I. M. L. – (…) Și dacă nu plătești în 48 de ore, plătești 80 și dacă pierd la judecător, ce fac ? Plătesc 80 ? Nu pot să îmi asum ăsta, nu ? (fila 43, vol. 2).
În finalul convorbirii, inculpatul I. M. L. arată că ar fi suportat mai ușor amenda dacă firma sa ar fi avut mai multe autocamioane de marfă:
I. M. L. – Măi, dacă aveam 50 de mașini. Nu, dacă aveam 20 de mașini, treceam ușor peste o treabă ca asta și psihic, dar așa… (fila 43, vol. 2);
Conținutul acestor convorbiri relevă cu o mare probabilitate că inculpatul se exprimă la persoana I singular pentru că are conștiința faptului că el este cel care deține societatea comercială.
- convorbirea din data de 16.09.2014, ora 15:21:50, în care inculpatul I. M. L. îi dă dispoziții soției sale, administratorul statutar al ., spunându-i ce sume să înscrie în evidențele firmei ca urmare a banilor avansați de către el șoferilor:
I. M. L. – Să mai treci 300 de lei, azi, la șofer și 200 pe 12, da ? Să ții minte, pe 12, i-am dat 200.
………………………………………………………………………………
I. G. C. – La ce șofer ?
I. M. L. – La S. ! Numai pe ăsta, că la D. îi dă ăsta banii (fila 81, vol. 2);
Din această convorbire rezultă două aspecte esențiale:
1.inculpatul a efectuat 2 operațiuni financiare în cadrul firmei, avansând suma de 200 lei pe data de 12 09, și suma de 300 lei pe 16 09 către șoferul S.. Urmează însă a se stabili dacă aceste operațiuni financiare constituie, în sine, acte de comerț.
2.Soția sa, I. G., deși administrator de drept al societății, nu a cunoscut despre operațiunile financiare în cadrul firmei decât atunci când i le-a adus la cunoștință inculpatul, de unde rezultă cert că acesta a decis singur efectuarea acelor operațiuni.
- convorbirea din data de 16.09.2014, ora 21:55:42, în care inculpatul I. M. L. susține că datorită prezenței sale la fața locului cu ocazia controlului I.S.C.T.R. din 15.09.2014, amenda stabilită de inspectori a fost stabilită într-un cuantum redus:
I. M. L. – Da, noroc că m-am dus acolo că vroia să dea o sută, că a depășit 400 kg pe o axă.
………………………………………………………………………………..
I. M. L. – Deci, ăsta a depășit pe axă 300-400 de kg, a vrut să dea nu știu cât, m-am dus eu acolo, noroc că era aicea, în C., că îți dai seama și a zis că îmi dă 20 de milioane, că a cântărit de 3 ori, l-au băgat în sistem, să plătesc 20 de milioane în 48 de ore, m-a nenorocit. (fila 100, vol. 2)
În aceeași convorbire, inculpatul I. M. L., își demonstrează rolul de administrator în fapt al .: „Eu trebuie să fac contact de închiriere, să le declar la fisc, între societatea asta și LEVIMOB, să îmi iau birou acolo… (fila 101, vol. 2)
De asemenea, inculpatul I. M. L. este solicitat de șoferul S. M. să îi „facă rost”, de un permis de intrare în Portul C.: „(…) Ce vroiam să vă zic șefu’, faceți-mi și mie rost de intrare din aia în port, să nu mai plătesc toată ziua cu bani. (fila 101, vol. 2);
Tribunalul reține că și aceste convorbiri subliniază faptul că inculpatul efectua personal activități de administrare a societății comerciale-expunerea punctului de vedere al reprezentantului societății amendate, cu scopul de a se aplica o amendă redusă, procurarea unor autorizații de intrare în port, preconizarea, pe viitor, a încheierii unor contracte pentru buna funcționare a firmei.
- convorbirea din data de 17.09.2014, ora 12:40:12, în care inculpatul I. M. L. își arată implicarea în activitatea . prin comparație cu neimplicarea soției sale, administratorul statutar al firmei:
I. M. L. – (…) Nu sunt C.M.R.-urile alea, sunt acasă, alea trei.
I. G. C. – Nu știu unde le-ai pus că nu le-am văzut niciodată.
I. M. L. – Le-am luat din mașină și le-am pus pe masă, acolo ! (…) Le-am luat că stăteau să cadă în NUBIRA (n.n. – autoturismul aparținând inculpatului I. M. L., marca DAEWOO NUBIRA cu numărul de înmatriculare_ – fila 86, vol. 1), acolo în… în buzunarul lateral, din dreapta față (fila 112, vol.2);
Această convorbire relevă faptul că inculpatul personal a supravegheat efectuarea unor transporturi rutiere de către societatea soției sale, a colectat CMR-urile de la șoferi, acestea fiind necesare pentru înregistrarea contabilă a activității firmei, și pentru alte justificări la autorități.
- convorbirea din data de 17.09.2014, ora 13:35:48, în care inculpatul I. M. L. este apelat telefonic de martorul D. M., inspector I.C.S.T.R. (fila 130, vol. 5), acesta recunoscându-l pe inculpat ca administrator de fapt al ., inculpatul fiind apelat pentru a i se înmâna procesul-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale:
D. M. – Să trăiți ! De la I.S.C.T.R.
I. M. L. – Da, vă rog ! Ă… mâine vă găsim ? sau astăzi ?
………………………………………………………………………………...
D. M. – Mâine… avem iar o acțiune în autostradă, treceți pe acolo ?
I. M. L. – Poimâine ! A, pe autostradă, treceți pe acolo ?
………………………………………………………………………………...
I. M. L. – Poimâine ! A, pe autostradă, pe acolo, pe unde ați mai fost.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – La nouă, gata! În regulă, ne vedem acolo! (…)–filele 117-118, vol. 2;
Se constată aceeași preocupare directă a inculpatului în legătură cu procesul verbal de contravenție încheiat pentru depășirea tonajului pe osie, preocupare ce constituie o activitate specifică administratorului unei societăți comerciale.
- convorbirea din data de 18.09.2014, ora 15:30:17, relevă că inculpatul I. M. L. coordonează activitatea ., implicându-se în identificarea unei unități service pentru inspecția aparatului TAHOGRAF montat pe unul dintre cele două camioane care îi aparțin:
I. M. L. – Faceți și verificări tahograf, vă rog?
X – Da, da,
I. M. L. – Un M. din 2003, TG, la cât ajunge ?
X – Da.
I. M. L. – La cât ajunge o verificare ? La ce preț ?
X – 200 de lei. 200 de lei fără TVA.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) E posibil să am mașina, mâine, acolo, în zonă ? La V. ?
………………………………………………………………………………
X – (…) De unde sunteți ?
I. M. L. – De la C., suntem.
X – Da. Putem, na, îi dați numărul șoferului, îl dirijez, e foarte simplu de ajuns (…) – filele 131-132, vol. 2;
Conform acestei convorbiri, inculpatul face demersuri pentru a asigura condițiile legale de deplasare ale mașinilor societății comerciale, între acestea fiind și existența și verificarea periodică a tahografelor, demersurile fiind, de asemenea, specifice administratorului societății comerciale.
- convorbirea din data de 18.09.2014, ora 15:47:27, relevă că inculpatul I. M. L. se consulta cu martorul I. C., patronul ., firma cu care . colabora apropiat, cu privire la efectuarea verificării tahografului:
I. M. L. – (…) Vroiam să te întreb dacă tahograful acesta, verificările la tahograf, se poate face și în altă parte, nu numai la ăia.
………………………………………………………………………………..
I. C. – (…) Păi trebuie să o facă la TAHONAC, în alte locații din țară unde avem contract sau poate să facă oriunde. Dar, zic să facă la TAHONAC în ideea că în care se strică, TAHONAC îl și repară (…)–filele 136-137, vol. 2;
Tribunalul reține aceleași concluzii ca mai sus.
- convorbirea din data de 18.09.2014, ora 18:06:43, relevă puterea de decizie a inculpatului I. M. L. în ceea ce privește activitatea șoferilor angajați ai .:
I. M. L. – V. de la L., trebuie să ajungă în jumătate de oră și am lăsat și cardul ăla de societate, să descarce pe el, nu știu ce !
X – A, descarc. TAHOGRAF.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da. I-am lăsat cardul la poartă, acolo. Cardul de societate.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) să își verifice și el să vadă, vrea să vadă dacă are vreo abatere. (filele 149-150, vol. 2)
În aceeași convorbire inculpatul I. M. L. face aprecieri asupra performanțelor celor doi șoferi ai .:
I. M. L. – Bă știi, vrei să îți zic că are luna trecută 1.000, deci D. are… 4.000 de KM și ăsta are 5.000 ? – fila 151, vol. 2;
Convorbirea de mai sus relevă faptul că inculpatul exercită acte materiale de verificare personală a activității șoferilor firmei, întocmai ca un administrator al societății comerciale.
- din convorbirea din data de 19.09.2014, ora 15:46:36, rezultă că inculpatul I. M. L. aprobase șoferului S. M. achiziționarea de accesorii pentru autocamionul său:
C – (…) m-a sunat S. că a zis că i-ai aprobat să se oprească la Malu.
………………………………………………………………………………
I. C. – Nu știu ce-i trebuie… becuri, leduri. (fila 174, vol. 2);
Tribunalul reține că inculpatul I. L. a efectuat o operațiune financiară în cadrul firmei, ca act de administrare al acesteia, întrucât a decis cheltuirea unei sume de bani –se pare, modică –în vederea cumpărării unor accesorii auto necesare circulației în condiții de legalitate a mașinii firmei( cu sistemul de iluminat al mașinii în stare bună).
- convorbirea din data de 20.09.2014, ora 20:58:21, în care inculpatul I. M. L. discută cu martora I. R. M., soția reprezentantului legal al SCLEVIMOB INTER SRL și dispecerul firmei respective, despre mașinile și șoferii . (făcând trimitere la șoferul D. I. care comisese un accident rutier soldat cu decesul unei persoane și fusese amendat de inspectorii I.S.C.T.R.), convorbirea relevând administrarea în fapt de către inculpat a firmei soției sale:
I. R. M. – (…) am vorbit cu al nostru să încarce 3 mașini. A dumneavoastră și încă 2 de ale mele, da’…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – I-e frică și de umbra lui acuma, că a… are deja două nenorociri într-o… în două luni și mortăciunea și amenda. M.. Și de aia.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da, da’… văd că… se cam plânge el, mă… vă… mă credeți că mă… în fiecare week-end ? M-am… deja m-am plictisit și eu.
I. R. M. – (…) atunci căutăm altul că nu trebuie să…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Doamna M. ! Au salarii bune? Au salarii la timp ?
I. R. M. – Eeei, da’ normal !
I. M. L. – Să stea să muncească, că știți ce se-ntâmplă, banii nu se mai găsesc…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Ei, da’ nu mă pun eu la mintea lui ! Ce, vă dați seama, „băi, să zici merci căăă… că avem de unde să luăm salariu !” (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Păi nu ? Deci, eu, iau… eu câștig mai puțin decât câștigă el ! Și… muncă multă nu face, lasă, c-am văzut eu ce face. (filele 207-210, vol. 2);
Din conținutul acestei convorbiri rezultă că inculpatul are autoritate de decizie atât asupra activității de transporturi a societății, cât și asupra angajărilor/concedierilor. De asemenea, rezultă că I. M. îl percepe ca fiind factorul de decizie din societatea sa, cu care cooperează.
- convorbirea din data de 22.09.2014, ora 12:02:27, în care inculpatul I. M. L. discută cu soția sa, martora I. G. C., referitor la o factură de la .:
I. M. L. – Știi că ți-am adus eu o factură de la LEVIMOB cu piese în 2 exemplare.
I. G. C. – Da, da, da, da. Ce-i cu ea ?
I. M. L. – Păi, de ce nu mi-ai dat-o înapoi, până acuma ?
I. G. C. – Ă… Aia de 131 milioane ?
I. M. L. – 140, cică e ! (fila 242, vol. 2)
Convorbirea sus-menționată confirmă, încă o dată, că inculpatul I. M. L. este cel care conduce activitatea ., soția sa fiind doar cea care întocmește evidența contabilă. În convorbirea din 22.09.2014, ora 12:05:03, martora I. G. C. confirmă faptul că inculpatul I. M. L. i-a adus respectiva factură (fila 229, vol. 2).
- convorbirea din data de 22.09.2014, ora 12:14:45, relevă balanța comercială dintre . și ., aceasta fiind comunicată de inculpatul I. M. L. soției sale, după ce, în prealabil, realizase calculele împreună cu reprezentanții .:
I. M. L. – Hai că am vorbit cu oamenii ăștia. Fii atentă, noi avem un sold cu plata la ăștia…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – De… 14.350.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Compus din ultima factură, asta de 13.600.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și era una dinainte care…
I. G. C. – Una mai veche ! Da, da.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Ea o să facă țup, țup la noi cu 18.000.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Care înseamnă, nu, cu 19.000, cred că o să facă.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Care înseamnă tot. Și ăia 160 de lei care rămăseseră din factura precedentă.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și ăștia de 18.000 din factura curentă.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și tu, să îi faci imediat țup, țup, înapoi pe 14.350, ălea, astea 2 facturi, aia de piese și aia.
I. G. C. – Cumulate. Da.
………………………………………………………………………………
I. G. C. – (…) Când îmi fac plata ?
I. M. L. – Acuma, ea zice că ți-o face în momentul ăsta ! Eu am plecat de la birou de la ea.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și-a zis că îi trebuie bani dacă pot să îi dau. Nu sunt banii tăi ? Ți-i dau,zic !
I. G. C. – Da, bine.
I. M. L. – Ce să fac, zic, cu ei. Da ! Bine. Și să ții minte să notezi că au rămas la ei, în plus, cash 2.210, lui, dați de mine.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Din ăia 7.500, când i-am dus atuncea.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da ? Deci ne-am stins.
I. G. C. – Da.
I. M. L. – Și ne-am stins și cu salariu și cu cash-ul la șofer pe… pe luna trecută. (filele 234-236, vol. 2).
Din nou, rezultă că inculpatul I. M. L. este cel care conduce, efectiv, ., acesta deplasându-se la sediul partenerului contractual și purtând discuții cu privire la operațiunile financiare, inclusiv ca acte de comerț, efectuate în realizarea obiectului de activitate al firmei. În plus plățile reciproce dintre . și ., anunțate de inculpatul I. M. L. soției sale, sunt confirmate de extrasul de cont al . din care rezultă că, în data de 22.09.2014, data convorbirii telefonice de mai sus, . a virat către . suma de 18.869,10 lei, operațiune descrisă de inculpat prin expresia țup, țup la noi cu 18.000, după care, în aceeași zi, . virează înapoi către . suma de 14.350 lei, exact cum inculpatul I. M. L. îi dăduse instrucțiuni soției sale, operațiune descrisă de inculpat prin expresia și tu, să îi faci imediat țup, țup, înapoi pe 14.350. În același sens, chiar și sumele virate corespund cu cele afirmate de inculpatul I. M. L. în convorbirea telefonică: . virează către . suma de 18.869,10 lei în condițiile în care inculpatul afirmase că suma va fi de 18.000 lei sau 19.000 lei, iar . virează către . exact suma 14.350 lei despre care îi spunea soției sale în convorbirea de mai sus;
Este însă de precizat că operațiunile financiare efective, din și în contul ., au fost efectuate de către I. C., și nu de către I. L., acest aspect rezultând în mod direct chiar din conținutul convorbirii (tu –I. C. -îi faci înapoi_, când îmi fac plata -mie, I. C.)
- convorbirea din data de 23.09.2014, ora 12:18:12, din care rezultă că inculpatul I. M. L. se implică în alimentarea cardului destinat plății carburantului pentru autocamionul condus de martorul S. M., luând legătura cu numitul G. D., angajat al ., în condițiile în care, între . și ., exista o înțelegere comercială conform căreia autocamioanele . erau alimentate pe baza cardurilor oferite de ., firmă care avea contract de furnizare cu LUKOIL și PETROM (fila 144, vol. 5):
I. M. L. – (…) Cu cine ar trebui să vorbesc, că ăsta mai are vreo 5 lei pe cardul de motorină, S., cu 38 și ar vrea să alimenteze.
………………………………………………………………………………
G. D. – (…) E rezolvată treaba. (fila 39, vol. 4)
Aceeași discuție este reluată, în aceeași zi, la ora 13:55:43, de inculpatul I. M. L. cu martorul I. C.:
I. M. L. – A… a rămas ăsta amanet la… A verificat cardul acum 10 minute, 38 NUT-ul și avea 2.700 de lei, a alimentat și când l-a băgat la plată mai avea 700 de lei și a rămas amanet, acolo, în pompă și cu pompa blocată la București.
I. C. – (…) N-are bani pe card.
I. M. L. – N-are bani pe card, da. Omul a verificat înainte să alimenteze (fila 48, vol. 4)
Discuția este reluată, în aceeași zi, ora 13:57:59, inculpatul I. M. L. apelându-l, în același scop, pe numitul G. D.:
I. M. L. – (…) că a rămas ăsta amanet pe la București, că nu mai are bani pe card. (…)
G. D. – Acuma m-a sunat C., că…
I. M. L. – A, ți-a zis ? Tu o rezolvi până la urmă ?
G. D. – Trebuie, sun eu acuma ! (fila 57, vol. 4);
- convorbirea din data de 23.09.2014, ora 15:57:19, din care rezultă că inculpatul I. M. L. se deplasează la sediul . pentru a lăsa o factură:
I. M. L. – (…) acum ies și, oricum, trebuie să ajung la tine la birou să las o factură… (…) – fila 68, vol. 4;
- convorbirea din data de 25.09.2014, ora 15:41:13, în care inculpatul I. M. L. discută cu martorul I. C. despre punctajul pe care l-a făcut cu martora I. R. M. privind datoriile reciproce dintre . și .:
I. M. L. – Da. Vezi că m-am socotit și cu M..
I. C. – Da, mi-a zis, mi-a zis !
………………………………………………………………………………..
I. M. L. – Și a mai rămas la tine 2.200.
I. C. – Da.
I. M. L. – De lei, știi ?
I. C. – Ți-i dau, la anul și la mulți ani !
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Deci, ne-am închis cu…
I. C. – Da, mi-a zis M. că ați închis acolo. (fila 90, vol. 4);
Tribunalul reține că pot fi evidențiate aceleași concluzii ca în convorbirea dintre cei doi soți referitore la punctajul financiar cu Levimob.
- convorbirea din data de 26.09.2014, ora 08:12:44, în care inculpatul I. M. L. urmărește îndeaproape activitatea autocamionului condus de șoferul D. I. și se preocupă, ca un adevărat administrator, de prelungirea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere a șoferului sus-menționat:
I. M. L. – (…) n-au ăștia avizare – alde D.… înțelegi ? Și… stă primul la coadă, acolo, să-ncarce, că trebuie s-ajungă urgent la… la parchet, la Însurăței, la B., pentru dovadă, știi? Că, azi, expiră dovada aia. (fila 114, vol. 4). Aceeași preocupare a inculpatului I. M. L. relativ la dovada sus-menționată este relevată și de convorbirea din 26.09.2014, ora 09:50:19, purtată cu martora I. R. M.:
I. R. M. – Nu numai al dumneavoastră, și ai mei au stat vreo 2-3…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da. Nu-s ce dracu’ o să fac cu dovada aia.
I. R. M. – Păi da, mâine îi expiră dovada. (fila 124, vol. 4); (n.n. – de remarcat faptul că șoferul D. I. comisese, în data de 13.08.2014, un accident de circulație pe raza de competență teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăței, Jud. B., incident în urma căruia se constituise dosarul penal cu nr. 850/P/2014 al acestei unități de parchet și i se suspendase permisul de conducere, acordându-i-se o dovadă de înlocuire a permisului care trebuia prelungită din 30 în 30 de zile – fila 82, vol. 5);
- din data de 26.09.2014, ora 15:29:10, în care inculpatul I. M. L. îi comunică soției sale că trebuie să detașeze un șofer de la ., ca urmare a faptului că șoferului D. I. îi expirase dovada înlocuitoare a permisului de conducere:
I. M. L. – O să-ți transmit eu, prin mesaj, acuma, un șofer, pentru că lu’ D. i-a expirat dovada de ieri și el habar n-a avut, deci a circulat fără permis.
I. G. C. – Așa…
I. M. L. – Și trebuie să detașăm un șofer de la C. ca să poată… C-a rămas cu mașina-n drum (…)
I. G. C. – Îhî.
I. M. L. – Să-l dai pe A.R.R. că, dacă-l oprește pe ăsta al lui C. A.R.R-ul, trebuie să apară la ei în sistem. Și-o să-ți dau nume, prenume, CNP, ai zis…
I. G. C. – Da… parcă…
I. M. L. – Și data detașării.
I. G. C. – Da. Parcă, da.
I. M. L. – C-o… c-o să fie detașat. (fila 150, vol. 4). De altfel, din declarația martorului I. C. reiese că inculpatul I. M. L. se afla în biroul . în momentul în care a aflat că șoferului D. I. i-a expirat valabilitatea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere (fila 145, vol. 5).
Se remarcă, din nou, că inculpatul I. M. L. este cel care îi comunică soției sale hotărârile pe care le ia personal relativ la activitatea ., martora I. G. C. fiind doar un executant al hotărârii respective.
Aceeași hotărâre de detașare a unui alt șofer la . o comunică inculpatului I. M. L. și șoferului care trebuia să-l înlocuiască pe martorul D. I., în convorbirea din data de 26.09.2014, ora 15:32:05:
I. M. L. – (…) Deci nu te mai miști absolut deloc, că e… belea mare, știi ? Îți ia permisul pe un an de zile, nu ți-l mai dă fără drept de apel un an ! (…)… o să trimită C. un șofer (…) îl detașez la… ROMAD, să poată să conducă mașina. (…) – fila 154, vol. 4
În același scop, inculpatul I. M. L. îi comunică soției sale numele și codul numeric personal al șoferului pentru care acesta trebuia să întocmească decizia de detașare, la solicitarea inculpatului I. M. L.:
I. M. L. – (…) ia și notează, iubire.
I. G. C. – Da.
I. M. L. – Deci, îl cheamă așa: C.…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Antonel…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da. Ce-ți trebuie, CNP-ul ?
I. G. C. – (…)… da.
………………………………………………………………………………I. M. L. – Ce-ți mai trebuie ?
I. G. C. – Îmi trebuie… data angajării.
I. M. L. – Astăzi… detașării !
………………………………………………………………………………
I. G. C. – Data încetării.
I. M. L. – Data încetării, o lună, nu ?
(voce din fundal:„Nu, o… 2 zile.”) Conform declarației martorului I. C. (fila 145, vol. 5), vocea din fundal care îi spunea inculpatului că detașarea șoferului C. Antonel se va face pe 2 zile îi aparține chiar martorului sus-menționat care afirmase că se afla în biroul său cu inculpatul în momentul în care inculpatul a aflat că șoferului D. I. i-a expirat valabilitatea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere
I. M. L. – 2 zile, atât ? Azi și mâine.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Bine, n-are nimic, că-i trimit eu decizia de detașare, hai. S-o aibă…
I. G. C. – Bine, bine…
I. M. L. - … la el. Da ? Și legitimație. (filele 157-159, vol. 4)
Inculpatul I. M. L. îi transmite soției sale și numărul deciziei de detașare a șoferului de la . la .:
I. G. C. – Zi-mi și mie, detașarea aia, ce număr poartă ?
I. M. L. – (…)… decizia de detașare numărul 1 din 26.09.2014. (fila 161, vol. 4)
Totodată, inculpatul I. M. L. este cel ca coordonează transferul dintre șoferul D. I. și C. Antonel pe autocamionul condus, de primul, astfel cum reiese din discuția purtată cu martorul I. C. în data de 26.09.2014, ora 16:18:08 (filele 163-165, vol. 4).
Imediat, la ora 16:21:01, inculpatul I. M. L. îi transmite cele hotărâte de el și de martorul I. C., cu privire la detașare, șoferului D. I., învățându-l cum să explice organelor de control schimbarea șoferului:
I. M. L. – (…) În cazul în care… vezi să nu te legitimeze cineva, pentru că… o să pună întrebarea… „Cum a ajuns mașina lu’ ROMAD până la B.?’’ (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Înțelegi ? Și el o să zică: „Cu un alt șofer de-al lui ROMAD care și-a luat diagramele și a plecat ! “
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Ai… ai ștampila de la ROMAD la tine ? Da ?
D. I. – O am, o am la mine.
I. M. L. – O pui pe legitimație, că i-am transmis… i-am transmis și legitimație la B. și decizia de detașare.
D. I. – Da, da, da…
I. M. L. – Îi dai ștampila, semnezi acolo indescifrabil, cu o semnătură ca a lu’ G., ca a lu’ nevastă-mea…
D. I. – Da…
I. M. L. – Te uiți și tu să vezi cum a semnat ea și pui ștampila pe semnătură și la legitimație… și la decizia de detașare. (filele 168-169, vol. 4)
În continuare, inculpatul I. M. L. transmite, prin internet, decizia de detașare unei persoane de sex feminin, probabil mama sa, aceasta confirmând primirea:
I. M. L. – Sunt bine scoase ?
X – Ăăă… ca… da !
………………………………………………………………………………
X – Da, foarte bine, „prin prezenta detașăm !” (…) – filele 171-172, vol. 4;
- convorbirea din data de 26.09.2014, ora 16:29:38, dintre inculpatul I. M. L. și șoferul detașat la ., numitul C. Antonel, relevă că inculpatul se prezintă ca patronul . și îi dă indicațiile necesare sus-numitului:
I. M. L. – Salut Antonel, M. sunt prietenul lui C., patronul de la NUT. (n.n. NUT, fiind combinația literală existentă în toate numerele de înmatriculare al autovehiculelor aparținând .)Am trimis pe cineva la tine, acuma, cu… legitimația și cu decizia de detașare… la firma asta, la ROMAD (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…)… rugăminte mare: ia cu tine și contractul de muncă de la… LEVIMOB, pentru că aia e decizia de detașare de la LEVIMOB la ROMAD în care se specifică că rămâi pe aceeași funcție (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…)… domnule, dacă te întreabă: „cum a ajuns mașina de la ROMAD până la B., până”… „cu un alt șofer care… a plecat, și-a luat diagramele și-a plecat”.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Auzi ? Să nu uiți să pui ștampilă să… pă decizie, că-i la D.…
C. ANTONEL – Da, mi-a zis…
I. M. L. - … ștampila și pe legitimație. (…) – filele 176-177, vol. 4
- convorbirea din data de 26.09.2014, ora 17:49:47, în care inculpatul I. M. L. îi confirmă martorului I. C. că a dat toate directivele pentru înlocuirea efectivă a șoferului D. I. cu șoferul detașat C. Antonel:
I. M. L. – (…) I-am pus, i-am, gata, s-a rezolvat, a plecat și ăla cu mașina… pe D.… i-am zis să se înțeleagă că ăsta că… vrea să meargă cu el, ăla, bine și… așa, dacă nu… și s-au hotărât să… n-are nici un sens să meargă acolo… (fila 190, vol. 4);
- convorbirea din data de 30.09.2014, ora 21:46:02, în care martorul I. C. îi comunică inculpatului I. M. L. că martora I. R. M., soția sa, la care face referire prin apelativul „șefa”, a virat de la . în contul . suma de 10.000 lei:
I. C. – Zece mii ți-a băgat, șefa !
I. M. L. – Ă ?
I. C. – Zece mii de lei ți-a făcut plată, șefa !
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) D. zece mii, atâta au mai fost ? (…)
I. C. – Nu știu dacă a fost numai atâta, dar atâta ți-a plătit. (filele 176-177, vol. 7); viramentul sus-menționat rezultă din extrasul de cont al ., având loc chiar în data de 30.09.2014, data efectuării convorbirii telefonice de mai sus (fila 296, vol. 6);
Tribunalul reține însă că modul de exprimare al martorului, prin care sugerează că suma de 10.000 lei ar fi fost direcționată către inculpat, este impropriu, în realitate suma intrând în contul bancar al . doar este informat asupra faptului că acea sumă a fost plătită către . el a și efectuat anumite operațiuni financiare legate de această sumă de bani.
Din coroborarea convorbirilor examinate anterior rezultă că administrarea, în fapt, a . s-a realizat de către inculpatul I. M. L., cu excepția aspectelor ce implică redactarea și semnarea de înscrisuri oficiale în numele societății, care sunt efectuate de administratorul de drept, martora I. G. C., administratorul statuar al firme. Printre aceste înscrisuri sunt și cele care se referă la operațiunile cu sumele de bani rulate prin contul bancar al societății comerciale, cum sunt emiterea ordinelor de plată, retragerea sumelor în numerar din cont.
S-a concluzionat în rechizitoriu că se evidențiază grija inculpatului de a nu-i fi devoalată activitatea sa comercială, incompatibilă cu funcția de polițist, și că acest mod de operare al inculpatului, care își ascunde activitatea de comerț în spatele soției sale, fiind conștient că trebuie să se abțină de la semnarea personal a oricărui document emanând de la ., conduce la concluzia că inculpatul era perfect conștient de comiterea infracțiunii prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, neputând susține că a crezut că efectuarea de acte de comerț nu îi este interzisă.
- Cu privire la dispozițiile cu caracter obligatoriu date de inculpatul I. M. L. celor doi șoferi ai ., care confirmă poziția de conducere a firmei sus-menționate, relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 10:44:22, dintre inculpatul I. M. L. și șoferul S. M. în care inculpatul îi indică acestuia cum să procedeze în situația unui control rutier:
S. M. – Plecăm spre Sărăteni, acuma, mai mulți și s-a anunțat la, la capătul autostrăzii, aici la drumuri, nuntă mare ! A.R.R., R.A.R., poliția de pe lume și am hotărât toți să facem prin C., prin Ciochina, pe partea asta, ca să nu întâmpinăm vreo prostie, vreo nenorocire.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Vă duceți toți pe acolo, pe ocolite!
S. M. – Toți, toți, toți ! Am hotărât să o luăm pe partea asta să nu ne găsească nod în papură. Am zis să vă anunțăm, să știți dumneavoastră, dacă e…
I. M. L. – Bine, în regulă. (…) – fila 55, vol.1
În convorbirile din data de 13.09.2014, orele 09:33:23 și 10:06:05 (filele 162-170 și 182-184, vol. 1), inculpatul discută cu șoferul D. I. despre nemulțumirea acestuia din urmă privind activitatea sa la . și colaborarea cu ..
- convorbirea din data de 15.09.2014, ora 08:27:38, în care inculpatul I. M. L. îi solicită șoferului D. I. să „dea ceva” inspectorilor I.S.C.T.R. și să „se înțeleagă cu aceștia” pentru a nu fi sancționat contravențional:
D. I. – M-a oprit unii de la I.S.C.T.R., m-a cântărit și zice că nu prea ies bine pe acte, pe porumb ! Sunt la .. E control mare.
I. M. L. – Păi, și… dă-i ceva !
D. I. – Nu vrea nimic că e cu contabil, cu poliție, cu șmecheri.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Păi, dă-i ceva ! Ce naiba să facem ?
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) … încearcă să te înțelegi puțin cu el.
D. I. – Ba da, am încercat. Nu. (filele 188-189, vol. 1)
În acest context, se remarcă faptul că ambii șoferi ai . i se adresează inculpatului I. M. L., invariabil, cu apelativul „șefu”, însă singur acest aspect nu este de natură să conducă la certitudinea că cei doi angajați îl percep ca fiind patronul firmei, câtă vreme este un reflex al persoanelor cu o situație socială mai slabă să se adreseze cu un astfel de apelativ celor mai potenți financiar sau social, și câtă vreme șoferii îi puteau spune ,,șefu” și în considerarea faptului că era soțul șefei lor. În schimb, ansamblul probelor conturează că șoferii aveau conștiința faptului că I. laurențiu este în realitate decidentul în cadrul societății comerciale, din această perspectivă el fiind ,,șeful”.
Imediat după convorbirea anterioară, la ora 09:05:57, inculpatul I. M. L. îi solicită șoferului D. I. să i-l dea la telefon pe inspectorul care îl amendase pentru a-i solicita acestuia comunicarea personală, către el, a procesului-verbal de sancționare contravențională (fila 202, vol. 1), dispoziție pe care șoferul D. I. o execută, confirmându-i acest lucru inculpatului I. M. L. (fila 207, vol. 1).
- în convorbirea din data de 15.09.2014, ora 10:13:18, șoferul D. I. îi comunică șefului său, inculpatul I. M. L., că amenda a fost dată pentru categoria de drum și nu pentru depășirea greutății maxime admise pe osie, înțelegându-se că inculpatul era cel ce trebuia să cunoască aceste aspecte:
D. I. – Ă… asta e pe categoria de drum, șefu’ ! (fila 222, vol. 1)
În aceeași zi, la ora 10:44:14, inculpatul I. M. L. discută cu șoferul D. I. motivele sancționării sale și îi solicită numele inspectorilor I.S.C.T.R. care l-au sancționat (filele 241-242, vol. 1).
- în convorbirea din data de 15.09.2014, ora 18:49:17, inculpatul I. M. L. îl felicită pe șoferul S. M. care afirmă că ar fi mituit un lucrător de poliție cu 100 de lei pentru a nu-i reține talonul remorcii (fila 47, vol. 2);
- în convorbirea din data de 16.09.2014, ora 14:36:53, inculpatul I. M. L. îi dispune șoferului S. M. să-i raporteze poziția sa (fila 72, vol. 2).
Același lucru, i-l solicită, inculpatul I. M. L., și șoferului său – D. I., în data de 16.09.2014, ora 21:50:02, confirmând și faptul că inculpatul avea acces la sistemul de localizare al camioanelor prin GPS pus la dispoziție de . chiar și pentru camioanele ., lucru confirmat și de martorul I. C. (fila 143, vol. 5):
I. M. L. – Tu de ce nu te miști ? Ai stat toată ziua acolo ! Ești gol, ești încărcat, cum ești ?
D. I. – Sunt, șefu’, aștept să ne vină rândul la, la… încărcat, la șrot (…)
I. M. L. – Am văzut că ai stat toată ziua, acolo !
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) De aia mă uitam că, pe raport, nu te-ai mișcat deloc, azi, 6, 7 km.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și S. a stat toată ziua în port, azi, că nu știu ce naiba a făcut, să-l sun și pe el. (filele 91-92, vol. 2)
În aceeași zi, la ora 21:55:42, inculpatul I. M. L. îi trasează directive șoferului S. M. referitoare la descărcarea cardului tahografului, precum și cu privire la păstrarea și depunerea la mapa sa a tuturor bonurilor de trecere a podurilor și de acces în port pentru a fi înregistrate în contabilitate, manifestându-și, totodată, grija față de profitul firmei pe care o conduce:
I. M. L. – Deci, fii atent că trebuie descărcat la 28 de zile, te prezinți acolo și îl descarci că e amenda mare. Și așa a luat D. una de 20, acum 2 zile…
………………………………………………………………………………
S. M. – Ce vroiam să vă zic șefu’, faceți-mi și mie rost de intrare din aia în port, să nu mai plătesc toată ziua cu bani.
I. M. L. – Da.
S. M. – De exemplu, acuma, pentru o oră jumătate, trebuie să plătesc iar, îmi ia ăștia bani. Mă gândeam să le dau 100.000 să mă lase, dracu, în pace.
I. M. L. – Hai, dă-le 100.000 dacă poți.
S. M. – Și nu ne mai iau 500 !
I. M. L. – Da, dă-le o sută de mii dacă poți, te las să riști. Da.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Vezi, de acuma, toate bonurile astea de port și de pod, ce plătești, cash, dar de port, intrările astea…
S. M. – Da.
I. M. L. – Trebuie la garaj, în mapă acolo, până la data…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Până pe data de, ascultă-mă, în luna în curs până, deci, pe luna asta trebuie să le predai până pe data de 5 ale lunii următoare, că până pe 10 ele trebuie facturate !
S. M. – Da, da, da.
I. M. L. – Deci, nu se poate lua TVA-ul pe ele și băgate în contabilitate până nu se centralizează toate, se fac factură mare pe ele.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Ca să poată ăștia să le ia, să facă factură mare pe ele.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Ca să poată ăștia să le ia, să facă factură. Că fac urât tare când se pierd bonurile astea. Că se pierd bani. Adică, noi plătim bani cu TVA pe motorină, pe toate și de ce să nu le luăm înapoi ?
S. M. – Sunt niște bani, așa este !
I. M. L. – Nu ? Se pierd bani. Înțelegi ?
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și trebuie, nu vezi, după fiecare leuț se aleargă în ziua de azi. (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Nu, s-a terminat, că e șurubul foarte, foarte strâns ! – filele 101 – 103, vol. 2
………………………………………………………………………………
- convorbirea din data de 18.09.2014, ora 15:27:42, în care inculpatul I. M. L. verifică locația și încărcătura camionului condus de șoferul D. I. (fila 126, vol. 2);
- convorbirea din datele de 18.09.2014, ora 16:16:27 și 18:15:32, în care inculpatul I. M. L. îi dă indicații șoferului S. M. cu privire la descărcarea cardului talograf (filele 143, 159, vol. 2);
- convorbirea din data de 20.09.2014, ora 20:51:54, în care inculpatul I. M. L. discută cu șoferul D. I. despre nemulțumirile acestuia legate de programul de efectuare a curselor repartizat de dispecerul ., firma care deținea casa de expediții cu care colabora . (filele 199-203, vol.2);
- convorbirea din data de 22.09.2014, ora 20:36:07, în care inculpatul I. M. L. se interesează asupra, poziției, rutei și mărfii transportate de camionul condus de șoferul S. M. (fila 260, vol. 2). Același șofer îi raportează inculpatului I. M. L. problemele pe care le întâmpină la cântărirea mărfii transportate în data de 23.09.2014, ora 09:46:31 (filele 27-28, vol. 4);
- convorbirea din data de 23.09.2014, ora 13:54:16, când inculpatul I. M. L. este informat de șoferul S. M. cu privire la faptul că nu mai are bani pe card pentru alimentarea cu combustibil, inculpatul fiind cel care se implică în deblocarea acestei situații apelând la reprezentanții ., firmă care asigura alimentarea cu combustibil și a camioanelor .:
S. M. – Ș.’, sunt pe centura Bucureștiului, am verificat adineauri cardul, are 23 de milioane pe el, am alimentat și, acuma, când am venit să plătesc, mi-au scos toți banii de pe card. Mai am 700 de mii. Și am rămas amanet, aici, pe centură.
……………………………………………………………………………….
S. M. – Am alimentat de 21 de milioane, am pus vreo 300 și ceva de litri și, acuma m-am (…) a băgat doamna de aici, a băgat cardul în POS și nu mai aveam decât 700 de mii. 7 milioane.
……………………………………………………………………………….
I. M. L. – Stai… hai să sun la birouri. (fila 43, vol. 4)
În continuare, inculpatul I. M. L. se implică, personal, în deblocarea situației prezentate anterior, luând legătura telefonică cu martorul I. C. (fila 48, vol. 4) și cu numitul G. D. subordonat al martorului sus-numitului (filele 52 și 57, vol. 4).
- convorbirea din data de 26.09.2014, ora 14:40:55, inculpatul I. M. L. dându-i dispoziție verbală șoferului D. I. să nu mai conducă autocamionul aparținând . întrucât îi expirase dovada de înlocuire a permisului de conduce:
D. I. – După data de 25, eu circul fără permis.
………………………………………………………………………………
D. I. – Da, ieri am avut ultima zi (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Hm… te belesc ăștia dacă te prind (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Dacă te oprește unu’, te belește, îți suspendă permisul pe un an de zile.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Bine, hai, oprește puțin pe dreapta să mă consult aicea, găsește un loc de parcare. Da ? Deci, nu mai merge. (filele 140-141, vol. 4).
Ulterior acestei convorbiri, în colaborare cu martorul I. C., inculpatul I. M. L. organizează detașarea șoferului C. Antonel de la . la . pentru înlocuirea șoferului D. I. (filele 147, 150, 154, 157-159, 161, 163-165, 167-169, 172, 175-177, 180-181, vol. 4).
- Cu privire la banii avansați către cei doi șoferi ai . de inculpatul I. M. L., în calitatea sa de administrator de fapt al firmei, bani cash destinați cheltuielilor de achiziționare a biletelor de trecere a podurilor de peste D. sau a celor de acces în Portul C., precum și pentru alte cheltuieli neprevăzute din timpul efectuării avizelor comerciale, relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 14:51:48, în care inculpatul I. M. L. punctează cu șoferul S. M. banii pe care i-a avansat acestuia:
I. M. L. – Păi da, ultima e 09.08., 200 lei, de la mine. Următorul…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Deci, pe 18.08., cât ai primit ?
S. M. – (…) Pe 18.08.2014, trei sute de lei.
I. M. L. – 300 de lei. Mai departe,
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Următorii bani primiți.
S. M. – Următorii bani primiți pe 29.08., o sută de lei.
………………………………………………………………………………
S. M. – Și pe 31.08.2014, patru sute de lei.
………………………………………………………………………………
S. M. – (…) Pe 18.08., am 56 de lei intrare în port.
I. M. L. – Da.
S. M. – Pe urmă, pe 10.08., am 56 lei, iar intrare în port.
I. M. L. – Da.
S. M. – Pe 21.08., am dat 10 lei la siloz (…)
I. M. L. – Da.
S. M. – Pe 22.08., am dat 41 de lei pe o hartă.
I. M. L. – Da.
………………………………………………………………………………
S. M. – Și acuma urmează pe 29, când am luat de la dumneavoastră, de la domnul D., 100 de lei (…)
I. M. L. – Da.
………………………………………………………………………………
S. M. – Deci pe 29 și pe 31 am, între 29 și 31, am mai luat încă 500 de lei, am luat o sută și o dată, patru sute.
I. M. L. – Da. (filele 115-117, vol. 1)
În aceeași zi, la ora 15:00:46, inculpatul I. M. L. revine cu un telefon la șoferul S. M. comunicându-i balanța bani primiți – cheltuiți în ceea ce privește banii de transport:
I. M. L. – Deci, ai 1.042 lei cheltuiți și 1.100 primiți. (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Am înțeles, deci sunt justificați ăia, da ? Trebuie să îi găsesc în bonuri.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da, mă, da ! Deci, ești la zi. Ești cu diferențe de 50 de lei, acuma, de… cincizeci și… în plus. (filele 124-125, vol. 1)
Tribunalul reține că aceste convorbiri nu confirmă faptul că inculpatul personal a efectuat operațiunile financiare cu banii societății, ci doar că verifică modul de cheltuire a banilor primiți de șofer. Chiar dacă banii au fost dați șoferilor de către inculpat, operațiunea de retragere a banilor din cont a fost efectuată de I. C., iar inculpatul a fost intermediar între aceasta și șoferi.
Tot în data de 12.09.2014, la ora 17:23:18, inculpatul I. M. L. comunică unei persoane neidentificate din cadrul . date despre decontul de cheltuieli al șoferului D. I.:
I. M. L. – Ă… la mine se află decontul de cheltuieli al lui D., pe luna trecută și în curs, e 190 nejustificate, ca să știți la salariu.
X – Știu, deja, domnule.
I. M. L. – A, știți deja ? Da, bun, în regulă ! (…) – fila 130, vol. 1
Referiri la banii „de cursă” avansați către șoferi se regăsesc în convorbirea cu șoferul D. I. din data de 12.09.2014, ora 18:19:56:„B. și cu bani de cursă de astea, îți iei de la garaj, de acolo, da ?”– fila 146, vol. 1.
- convorbirea din data de 16.09.2014, ora 12:59:15, în care șoferul S. M. îi solicită avansarea banilor de cursă:
S. M. – Ș.’ să trăiți ! Intru și eu în garaj ca să îmi pun alți blugi, vreau să îmi lăsați niște bani.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da, câți bani vrei ?
S. M. – Lăsați-mi patru sute !
I. M. L. – P. sute. Bine. (fila 57, vol. 2); predarea banilor de către inculpat este confirmată în convorbirea din aceeași zi, ora 13:21:38 (fila 63, vol. 2);
- convorbirea din data de 16.09.2014, ora 14:29:30, confirmă, de asemenea, înmânarea banilor de cursă de către inculpat: „Eu sunt în port să îi duc bani la șoferi (…)” – fila 67, vol. 2;
- convorbirea din data de 16.09.2014, ora 15:21:50, în care inculpatul I. M. L. îi comunică soției sale sumele avansate șoferilor .:
I. M. L. – Să mai treci 300 de lei, azi, la șofer și 200 pe 12, da ? (…)
………………………………………………………………………………...
I. M. L. – (…) Și acum 300 pe 16 (…)
I. G. C. – La ce șofer ?
I. M. L. – La S. ! Numai pe ăsta, că la D. îi dă ăsta banii – fila 81, vol. 2;
- convorbirea din data de 16.09.2014, ora 21:55:42, confirmă remiterea de către inculpatul I. M. L. a sumei de 300 lei către șoferul S. M.: „Vezi că ți-am lăsat 3 milioane că eram și eu în mașină la tine.” (fila 100, vol. 2);
- în data de 18.09.2014, ora 16:16:27, șoferul S. M. îi solicită inculpatului remiterea unor bilete de traversare a podului:
S. M. – Și aveți din întâmplare, la îndemână și niște bilete de pod, că mai am decât 2, în afară de ăsta care-l dau, mai am 2 și să am la mine să nu…
I. M. L. – Nu, nu, n-am. N-am, o să vedem, o să comand. – fila 143, vol. 2;
- în data de 20.09.2014, ora 09:38:41, inculpatul I. M. L. se oferă să îi trimită bani de cursă șoferului D. I., aflat pe traseu, în tară:
I. M. L. – Ai nevoie de bani, de ceva, să-ți pun pe vreun card, ceva, pe acolo?
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…)… dacă ai nevoie de bani și așa, caută și tu un OMV, pe acolo, să-ți pun vreo sută de lei la tine – fila 181, vol. 2;
- în data de 22.09.2014, ora 12:38:15, șoferul S. M. îi solicită inculpatului I. M. L. bani de cursă:
S. M. – (…) Ș.’, dacă îmi dă cursă, o să am nevoie și eu de niște bani că nu mai am nici bilete de pod ca să plătesc, decât 96 de lei, 960 de mii.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – B., în regulă. Tu unde ești ?
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Dacă îți dă cursă, mă suni și ne vedem undeva, pe autostradă – fila 240, vol. 2;
- convorbirea din data de 23.09.2014, ora 07:43:58, în care inculpatul I. M. L. îi comunică șoferului S. M. că îi va transmite prin sistemul de transfer bani al Benzinăriilor OMV, bani de cursă:
I. M. L. – (…) Când ești pe lângă un OMV, din ăsta, care să pot pune bani, mă suni să îți pun bani la OMV.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Dar, tu când ești lângă un OMV, vezi că OMV-urile au serviciul din ăsta de transmis bani, mă suni.
S. M. – Am înțeles.
I. M. L. – Și mă duc la OMV, aicea, și îți pun bani și ți-i dă în partea aialaltă.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Bine și când ajungi, te uiți, dai și tu prin stație, un OMV, ceva, ca să îți pun bani, vreo 4 milioane. – filele 20-21, vol. 4
În aceeași convorbire, șoferul S. M. îi comunică inculpatului I. M. L. că nu mai are bani nici pentru motorină, inculpatul spunându-i că va lua legătura cu reprezentantul ., martorul I. C., pentru a-i alimenta cardul pentru combustibil (fila 20, vol. 4).
- convorbirea din data de 27.09.2014, ora 16:15:16, în care șoferul S. M. solicită bonuri pentru trecerea podului de la inculpatul I. M. L.:
S. M. – Ș.’, vreau să vă-ntreb, mi-ați făcut și mie rost de bonuri din alea de pod ? Ăăă, de… pod, de trecere, de taxare ?
………………………………………………………………………………
S. M. – Că… sunt costisitoare tare vreau și eu să-mi lăsați pentru mâine vreo 4…
I. M. L. – 400 de lei… da, îți las. – filele 196-197, vol. 4
- Cu privire la negocierea și încheierea de asigurări, achitarea taxelor de drum, a efectuării inspecției tehnice periodice de către inculpatul I. M. L., relevante sunt elementele convorbirilor telefonice:
- convorbirea din data de 20.09.2014, ora 09:38:41, în care inculpatul I. M. L. i-a confirmat șoferului D. I. că i-a achiziționat rovignete pentru autocamion:
D. I. – (…) … mai am rovignetă decât astăzi, pân’ la 12 noaptea și eu sunt la B..
I. M. L. – Ți-am luat eu rovignetă, e la mine! Deci ești în sistem. – fila 180, vol. 2;
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 13:10:22, în care inculpatul I. M. L. poartă discuții cu un agent de asigurări neidentificat cu privire la încheierea unei asigurări pentru un teren din zona Comunei I. C. unde . are contract de arendă a 55 hectare de teren agricol:
X – Am primit răspunsurile și de la ceilalți rămași și niciunul nu are riscul de furt, să știi ! Am vorbit cu GROUPAMA, OMNIASIG, ALIANTZ, fata care din Grupul GENERALI și ROM, ăștia sunt cei mai mari cu care am colaborat noi până acum, adică Top 5 în piață. Și niciunul nu are riscul de furt și nici nu au auzit măcar de vreuna, că am, întrebat-o. OK, dar știți vreuna care asigură furtul ? Și au zis, mă, la asta… pentru calamități naturale, pentru chestii ce țin de natură conform condițiilor. Ei nu cred că există ceva cu riscul de furt.
I. M. L. – A… deci înseamnă că n-are nici un sens să fac…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) dar de daune produse de animale… au ? De exemplu, îți intră o turmă de vaci, de oi și ți le mănâncă.
X – (…) asta cu animalele pot să văd că ăsta ar fi posibil. Totuși, ei au mai zis că, pentru situații de acestea, tot ar mai trebui să fie, ceva, pază umană acolo sau cumva monitorizat. Pentru că… acesta ar fi un risc destul de mare în multe zone. Au zis, da, sunt țigani în zona I. C., știu adică.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Nu, dar pentru furt nu asigură, singur.
X – Pentru furt, nu, sigur nu, sigur. (filele 107-108, vol. 1);
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 18:35:14, în care inculpatul I. M. L. îl anunță pe șoferul S. M. că i-a expirat inspecția tehnică periodică (ITP) la camion:
I. M. L. – Când ai timp, sună-mă și pe mine, uită-te pe talonul de la remorcă și vezi când îi expiră că am impresia că îi expiră ITP-ul la remorca aia.
………………………………………………………………………………
S. M. – (…) Remorca, avem 10.10.2014.
I. M. L. – Deci, 10.10. Bine, ca să îmi notez și eu ca să sune alarma. Mă suni și pe mine cu 2 zile înainte, tu, da ? Ce să găsim să te, să te băgăm la I.T.P. cu ea. Da ?
S. M. – Am înțeles, șefu’. Da. (filele 157-157, vol. 1)
- Cu privire la desfășurarea, în fapt, de către inculpatul I. M. L. a unor acte de arendă a terenurilor, relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- din data de 15.09.2014, ora 14:41:19, în care inculpatul I. M. L. își întreabă soția dacă a plătit materialul pentru însămânțare:
I. M. L. – N-ai mai ieșit și tu să vezi dacă ți-a intrat banii, să-i plătim sămânța lu’ omu’ ăla ?
I. G. C. – Au intrat.
I. M. L. – Au intrat banii și… i-ai dat drumul pe sămânță ?
I. G. C. – Da.
I. M. L. – Bravo. Hai, gata, ți i-am cheltuit și pe ăștia. – fila 27, vol. 2;
În aceeași zi, ora 14:45:42, inculpatul I. M. L. confirmă efectuarea plății seminței respective:
I. M. L. – (…) Vezi că a făcut G. plata la sămânța aia de orz.
………………………………………………………………………………..
I. M. L. – (…)… sună-l și tu pe M. sau cum îl cheamă,
……………………………………………………………………………….
I. M. L. – Și roagă-l să mi-o țină la el până atuncea când trebuie să însămânțez, într-o săptămână, două, trei, că nu mai are rost să o duc încoace, să o… iau și să o duc direct la câmp, când o fi. (fila 33, vol. 2);
Convorbirile relevă că operațiunile financiare din contul bancar al societății sunt efectuate de I. G., uneori chiar fără știința inculpatului.
- convorbirea din data de 22.09.2014, ora 11:02:55, în care rezultă că inculpatul I. M. L. va recolta:
I. M. L. – Vreau și eu, vreau și eu un contract pe mail. Crezi că poți să îmi trimiți, de porumb, să îi am la mine ? (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. (…) Mie îmi trebuie mâine, mâine bag la… la recoltat… - fila 219, vol. 2;
- convorbirea din data de 22.09.2014, ora 12:45:20, în care inculpatul I. M. L. confirmă că va merge să recolteze porumb: „(…) mâine, când mă duc la recoltat, la porumb, la Călărași” – fila 244, vol. 2;
- convorbirea din data de 23.09.2014, ora 09:52:52, în care inculpatul I. M. L. discută cu soția sa despre contractul de arendă:
I. M. L. – Ia uită-te tu în contractul ăla cu… cu arenda.
I. G. C. – Da.
I. M. L. – Ia vezi, scrie acolo, 1 octombrie, data, că trebuie să le dau banii sau luna octombrie ?
I. G. C. – Spune că în luna octombrie îți facturează ei.
I. M. L. – Da, îmi facturează, da ! Vezi acolo și sună-mă și pe mine și spune-mi.
………………………………………………………………………………
I. G. C. – Păi, stai că sunt chiar aici !
………………………………………………………………………………
I. G. C. – Ă… deci, aici, la nivelul arendei și termene de plată ! Plata se face în avans, în luna octombrie, pe un an de zile, într-o singură tranșă, la cursul BNR. Plata în bani se va face în baza facturii emise de arendator, la începutul lunii octombrie.
I. M. L. – Așa !
I. G. C. – Deci, atâta scrie. În contul bancar, direct la sediul, ă… așa. – filele 33-34, vol. 4;
- convorbirea din data de 13.09.2014, ora 09:49:29, din care rezultă că inculpatul I. M. L. discută, cu o persoană căreia i se adresează cu apelativul tată, despre obținerea de fonduri europene prin Programul „M. fermier”:
I. M. L. – Fonduri europene, nu m-am încadrat eu, că eu nu le am pe societate decât pe ăstea 9 hectare de la Costinești deocamdată și arendă, mă înțelegi ?
……………………………………………………………………………….
I. M. L. – Cam așa e, dar sunt alte programe de derulare, care, oricum nu m-am încadrat anul acesta, poate la anul cu ăstea 56 care le iau la I. C. că depinde mult de suprafață. (n.n. – dinContractul nr. 07/03.09.2013, rezultă că . arendase suprafața de 55, 60 ha situată în extravilanul Comunei I. C., Jud. C. – fila 136, vol. 3)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Deci, în funcție de suprafață te… alege sau nu. Și, deocamdată, eu nu am suprafață.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Eu sunt înscris la o firmă din astea care mă anunță și îmi face proiectul.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Am contract cu ei și la asta care s-a dat drumul acuma, în primăvara asta cu… a fost pentru modernizarea exploatațiilor agricole, așa s-a numit, cu care vroiam să îmi iau tractor cu 50 % eu, 50% ei ! Nu m-am încadrat că n-am avut pământ.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și abia de la anul, când voi duce adeverința de la A.P.I.A. cu… și cu alea 56 de ha, pot să mă încadrez. – filele 175-177, vol. 1
Convorbirile telefonice din data de 29.09.2014 (filele 22-80, 128-150, vol. 7) privesc recoltarea porumbului de către inculpatul I. M. L. de pe terenuri aparținând socrului său din zona Comunei Grădiștea, Jud. Călărași, transportul recoltei cu autocamionul aparținând . condus de șoferul S. M. la o bază de recepție și facturarea acestei mărfi tot pentru ., toate operațiunile sus-menționate fiind supervizate de inculpatul I. M. L..
Din convorbirea din data de 30.09.2014, ora 11:10:56, rezultă că inculpatul I. M. L. negociază cu o persoană neidentificată prețul transportului unei cantități de sămânță din zona Călărași până în .. C. unde . are arendate 9 hectare pe care urma să le însămânțeze cu sprijinul martorului Z. Ș. (fila 212, vol. 5) și a firmei acestuia . (fila 217-224, vol. 5):
I. M. L. – Ă… M. sunt, din partea A. de la LEVIMOB, pentru sămânța de la…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Să trăiești ! C., eu, sămânța o am, la… lângă Călărași, e o localitate imediat lângă, T. se numește.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) sunt doi paleți de saci de sămânță de orz, paletați și înfoliați.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Cantitatea totală, o tonă opt sute. Deci, cam nouă sute de Kg are un palet. (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Ă… nu mă interesează factură și chitanță.
………………………………………………………………………………
X – Păi, da, dar pe mine mă interesează că fac C.M.R. și, în baza C.M.R.-ului, vă fac o factură și chitanță și dumneavoastră…
I. M. L. – Pe, pe cât vrei tu ! (…) Oricum, marfa asta trebuie dusă la 23 August, este șosea, este o bază la șosea. Deci, la jumătate la 23 August, în . mare, are o reclamă, ZAGROS INTERNAȚIONAL are tractoare (…)
X – La Z., acolo ?
I. M. L. – La Z. trebuie dus ! (…)
I. M. L. – B., zi-mi de preț că A. mi-a zis ceva dar trebuie, mi-a zis să discut și cu tine, să confirmi.
X – Nu știu, eu fac gestul pentru dumneavoastră, pentru A., că sunteți prieteni, să îmi scot motorina măcar, să îi dau ceva la șofer, cu 250-300 lei maxim.
I. M. L. – Bine, gata, în regulă. Haideți la 300 de lei. (…). Și în partea aialaltă o lăsăm fără ștampilă la descărcat că… ștampila e la mine. (filele 89-91, vol. 7).
În aceeași zi, la 11:19:37, ora 11.19:37, inculpatul I. M. L. îi expediază transportatorului sămânței de orz cu care discutase anterior un SMS din care reiese că materialul săditor respectiv era destinată . (fila 96, vol. 7).
Tot în aceeași zi – 30.09.2014, ora 12:09:53, inculpatul I. M. L. discută cu un reprezentant al unei baze de recepție a cerealelor livrarea efectivă a producției recoltate din Călărași:
X – Ai contractul semnat, nu am pus dată.
I. M. L. – Am eu ștampilă la mine, am toate datele. (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) Auzi ! Tu cari pe aviz, în limita a 50 de km. Nu mai luați tichet de cântar?
X – Nu, nu, nu ! Tu știi că până la… până la primul cântar, practic, disponibil ă… cântărirea. (…)
I. M. L. – Și pe aviz ? Pe aviz, treci cantitatea ?
X – Nu, marfă încărcată în câmp ! (filele 105-106, vol. 7)
Inculpatul I. M. L. îl întreabă pe șoferul S. M. de cantitatea recoltată și livrată la baza de recepție:
I. M. L. – Cât e ?
S. M. – 39.280 ! (fila 149, vol. 7)
De asemenea, stabilește, împreună cu reprezentantul centrului de recepție toate detaliile și ale plății:
X – (…)… M., după ce dăm ăsta, în dreptul contractului, acolo unde scrie prețul,
I. M. L. – Da.
X – Că o să facă prețul, oricum a crescut euro (…)
I. M. L. – Da.
X – Așa, dar nu mâine, mâine să zicem scriem, preț siloz ADM.
I. M. L. – Preț siloz ADM. OK ! (fila 154, vol. 7)
În convorbirea din data de 30.09.2014, ora 20:54:47, șoferul S. M. îi comunică inculpatului I. M. L. cantitățile recoltate și transportate:
S. M. – (…) prima cursă a fost de 39.280.
I. M. L. – Da.
S. M. – Și a II-a cursă de 24.080. (fila 165, vol. 7);
………………………………………………………………………………
- convorbirea din data de 01.10.2014, ora 15:59:04, purtată de inculpatul I. M. L. cu reprezentantul bazei de recepție în care îi solicită acestuia plata cât mai rapidă a recoltei sale:
I. M. L. – Vroiam să știu cum a intrat marfa aia și, rugăminte, cumva dacă intri în posesia la „marafeți”(n.n. – în limbaj argotic marafeți însemnând bani), să-i dirijezi și către mine că sunt într-o foame, am de plătit o arendă mare, rău de tot. (fila 196, vol. 7);
- convorbirea din data de 02.10.2014, ora 12:21:15, în care inculpatul I. M. L. este informat asupra cantității recoltate – 33.380 kg (fila 229, vol. 7), informație pe care o transmite soției sale și îi indică să emită factura și prețul pe tonă aferent:
I. M. L. – Ia notează, 33. Poți să notezi ?
………………………………………………………………………………
I. M. L. – 380,
I. G. C. – Da.
I. M. L. – Astea sunt kilograme.
I. G. C. – Da.
I. M. L. – 33.380.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și… facturează cu 120 de euro/tonă… Ai înțeles ? Deci, vezi cât vine pe kilogram.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Da ? La cursul BNR de azi, cu toate patru zecimale după… da ?
I. G. C. – Da.
I. M. L. – Și pui factura pe mail, acolo.
I. G. C. – Îhî.
I. M. L. – Mă suni și pe mine să îmi zici cât ți-a ieșit factura finală. Da ? P. factura pe mail și o faci cu data de azi.
I. G. C. – Da, da. (filele 234-235, vol. 7); se remarcă, din nou, totala subordonare a martorei I. față de deciziile inculpatului;
- convorbirea din data de 02.10.2014, ora 13:04:01, din care rezultă că inculpatul I. M. L. este cel care are decizia finală asupra facturii întocmite de soția sa, administratorul statutar al .:
I. G. C. – 17.668, este.
I. M. L. – (…) Stai puțin să văd dacă așa mi-a ieșit și mie. (…)
I. M. L. – Nu, mie mi-a ieșit 676 !
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Hai, că îți dau imediat, 17.660. Hai, că îți dau imediat OK-ul, dacă e așa. (fila 247, vol. 7)
Confirmarea (OK-ul) inculpatului I. M. L. vine după două minute:
I. M. L. – Dă-i drumul așa că e diferența de 16 lei.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Hai, facturează că n-avem bani. (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Îi pui pe mail, da ? (filele 252-253, vol.7); efectuarea plății de 17.668,03 lei în contul . de către ., despre care inculpatul discuta în convorbirea de mai sus, este dovedită cu extrasul de cont al . (fila 297, vol. 6).
………………………………………………………………………………
- în convorbirea din data de 02.10.2014, ora 16:10:25, inculpatul I. M. L. confirmă reprezentantului bazei de recepție emiterea facturii:
I. M. L. – (…) s-a facturat acolo.
X – Da, mi-au transmis factura. (fila 266, vol. 7)
În aceeași zi, după numai trei minute, același reprezentant îi confirmă inculpatului efectuarea plății:
X – Tu trebuie să încasezi în seara asta, dar nu cred, mâine.
I. M. L. – (...) Mâine ar fi în regulă (…)
X – (…) Mâine, până în 12 îi iei, că am făcut plata. (…) – fila 271, vol. 7;
- convorbirea din data de 03.10.2014, ora 09:06:13, relevă că inculpatul I. M. L. se ocupă efectiv de semănatul terenurilor arendate de . din zona Costinești – 23 August, Jud. C. și I. C., Jud. C.:
I. M. L. – (…)… eu, mâine, e posibil să intru la semănat la orzul de la Costinești.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) mie, aicea, la I. C., mi-a pus acesta floarea, a doua recoltă, a pus a doua… plantație de floare. Și n-am cum să mai pun floare. (…)
X – (…)… când vrei să pui ? La anul sau când ?
I. M. L. – Nu la anul, acum îl pun ! Până-n… luna asta ! O să-l pun.
X – Îl pui acolo cu grâu ?
I. M. L. – Da. (fila 280, vol. 7)
………………………………………………………………………………
În aceeași convorbire, inculpatul I. M. L. devoalează suprafața arendată, respectiv, de 56 hectare:
I. M. L. – 2.000 de împărțit la 300 kile… îmi rămân pentru 6 hectare. E foarte bine. Și mai cumpăr și sămânță pentru 50 (fila 281, vol. 7);
- în convorbirea din data de 03.10.2014, ora 10:35:55, inculpatul I. M. L. îi comunică tatălui său, că a facturat recolta de orz obținută în data de 29.09.2014:
I. M. L. – (…)… am… facturat… orzul, acesta, și, ce, porumbul, 176 de milioane.
X – Pe porumb ?
I. M. L. – (…)… până la sfârșitul lunii a zis că-mi face plata, orice nevoie de bănuți ai, îmi ceri, că am bănuți.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…) acesta mi-a promis că, la sfârșitul lunii, îmi face plata.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – (…)… eu i-am facturat, deja mi-a trimis calculația și i-am facturat, 176 milioane sunt.
X – Da.
I. M. L. – De încasat. (…) – fila 284, vol. 7;
- în convorbirea din data de 04.10.2014, ora 12:50:27, inculpatul I. M. L. confirmă că a semănat un teren, altul decât cel de la I. C.:
X – Ai terminat, da ?
I. M. L. – Da, am însămânțat… să văd cum… mai e C. acum, în scurt… e grâu.
X – Trebuie și mult acolo !
I. M. L. – Îmi trebuie mult, tată da’ ce să fac ? Asta e. O-i lua cu plata la anu’, văd eu ce fac. (filele 296-297, vol. 7);
-din convorbirea din data de 08.10.2014, ora 20:07:05, rezultă că martorul I. C. poartă o convorbire cu un anume Luigi care se interesează de situația inculpatului (M. L.) și afirmă că discutase cu acesta pentru a-i aduce un tractor:
LUIGI – Măi… M. ce face, e OK ?
………………………………………………………………………………
LUIGI – Auzi, pe el îl cheamă și L. ?
I. C. – Da…
LUIGI – Mi-a zis cineva: „ia verifică și pe net, să vezi ceva”. Și-am verificat și, într-adevăr, era o chestie acolo, nu știam, l-am sunat și nu mi-a răspuns.
………………………………………………………………………………
I. C. – Da. Ai citit bine, să știi !
………………………………………………………………………………
LUIGI – A, am citit bine, da, da. Și de asta zic, „băi”, zic, „să-l sun pe om”, știu că avea, măcar să se ocupe… c-avea probleme cu pămân… semănase cineva floare, înțelegi…
I. C. – Nu știu, am…
LUIGI – Și zicea să vorbească cu acela, să-și ia floarea că trebuie să are el, eu trebuia să-i ar… am zis, măcar, să-i duc tractoarele acolo și să-i ar. (filele 305 – 306, vol. 7).
- Cu privire la plata salariilor către șoferii angajați ai . de inculpatul I. M. L., relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- convorbirea din data de 20.09.2014, ora 20:58:21, dintre inculpatul I. M. L. și martora I. R. M. referitoare la salariul șoferilor respectivi:
I. M. L. – Doamna M. ! Au salarii bune? Au salarii la timp ?
I. R. M. – Eeei, da’ normal !
I. M. L. – Să stea să muncească, că știți ce se-ntâmplă, banii nu se mai găsesc…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Ei, da’ nu mă pun la mintea lui ! Ce, vă dați seama, „băi, să zici merci căăă… că avem de unde să luăm salarii”! I-am zis, până una-alta. (…)
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Păi nu ? Deci eu iau… eu câștig mai puțin decât câștigă el ! Și… muncă multă nu face, lasă, c-am văzut eu ce face. – filele 209-210, vol. 2;
- în convorbirea din data de 12.09.2014, ora 10:44:22, inculpatul I. M. L. îi confirmă șoferului S. M. plata, în zilele următoare, a salariului:
I. M. L. – Nu, că m-a rugat D., până se dau salariile, să îi las și lui ceva că duce copilul la școală. Deci, tu nu ai nevoie, îți dau salariu, luni sau marți, când se dă!
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Chiar vroiam să te sun și pe tine, să te întreb dacă ai nevoie, de bănuți. – fila 56, vol. 1;
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 18:17:29, în care inculpatul I. M. L. îi comunică șoferului S. M. cuantumul salariului său:
I. M. L. – Văd că mi-a dat și salariu pentru tine și văd că ți-a ieșit 20 de milioane 360 !
S. M. – Am înțeles, șefu’.
I. M. L. – (…) Ți-i, ți-i las la plic, la poartă.
S. M. – Da.
I. M. L. – Da ? Și cu bilețelul cu explicații cu tot ce trebuie, da ?
Rezuktă din context că altcineva i-a dat salariul lui S. prin intermediul inculpatului, acesta fiind doar cel care a transportat banii în locul din care șoferul putea să-i ia (la poartă).
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Ca să știi cum e, cum te-ai decontat acolo, da ? – fila 135, vol. 1, remiterea fiind confirmată de convorbirea din aceeași zi, ora 18:18:35 (fila 140, vol. 1);
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 18:19:56, în care inculpatul I. M. L. îi comunică șoferului D. I. că i-a lăsat salariul la poarta garajului .:
I. M. L. – Am văzut că s-au făcut și salariile probabil, s-au lăsat la poarta, din câte știu.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Din câte am văzut, că am văzut că le făceam acolo, le puneam în plicuri. – fila 146, vol. 1
- Cu privire la angajarea, concedierea și detașarea de salariați ai . de către inculpatul I. M. L., relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 18:18:35, din care reiese că inculpatul I. M. L. îi comunică șoferului S. M., angajat de probă din luna iulie 2014, că i s-a prelungit contractul de muncă:
I. M. L. – (…) în mapa ta de la mașină, ăla de mașină, da, o să, o să ai și actul adițional de prelungire, semnezi, un exemplar îl iei tu și un exemplar îl lași la mapă ca să se întoarcă la societate (fila 140, vol. 1); în acest sens, din declarația martorei I. G. C. rezultă că șoferul S. M. a fost angajat la . în data de 07.08.2014 (fila 167, vol. 5);
- convorbirea din data de 13.09.2014, ora 09:33.23, în cuprinsul căreia șoferul D. I., îi solicită inculpatul I. M. L. să îi dea un preaviz de concediere:
D. I. – (…) Și… nu știu, cred că cel mai bine ar fi, șefu’, de astăzi, să mă băgați într-un preaviz.
I. M. L. – De astăzi, te bag într-un preaviz. Bine ! Ce să zic ?
D. I. – (…) Eu așa zic, eu că, nu mai pot, nu mai pot să mai rezist, șefu’ ! (…)
………………………………………………………………………………...
I. M. L. – Nu, nu, nu m-ai deranjat deloc. E normal să-mi zici problemele astea. Nu-i normal să mi le zici ? – filele 162-164, vol. 1;
- în convorbirea din data de 15.09.2014, ora 10:44:14, șoferul D. I. îi comunică inculpatului I. M. L. că renunță la solicitarea sa de a fi concediat de la .:
D. I. – Preavizul ăla care m-am enervat eu sâmbătă. Să nu-l mai luați în considerare. Îmi văd de treabă în continuare la firmă și nu pot să fac, să vă las așa.
………………………………………………………………………………...
I. M. L. – Bine, Decule. În regulă.
D. I. – Bine, șefu’. (file 243, vol. 1);
Din convorbirile purtate de inculpatul I. M. L. în data de 26.09.2014 între orele 14:40:55 și 16:32:43, (filele 139-181, vol. 1), rezultă că inculpatul se implică activ în detașarea șoferului C. Antonel de la . la ., el fiind cel care hotărăște această detașare, din partea ., afirmând că este patronul firmei respective:
I. M. L. – Salut Antonel, M. sunt, prietenul lui C., patronul de la NUT. Am trimis pe cineva la tine, acum, cu… legitimația și cu decizie de detașare… la firma asta, la ROMAD (…) – fila 175, vol. 4.
În convorbirile din datele de 30.09.2014, ora 13:51:28 (fila 115, vol. 7), 01.10.2014, ora 13:32:52 (fila 192, vol. 7), 02.10.2014, ora 12:20:20 (fila 225, vol. 7) și 02.10.2014, ora 13:48:50 (fila 262, vol. 7), inculpatul I. M. L. este apelat de diverse persoane care îi solicită angajarea ca șofer, aspect ce se coroborează cu anunțul de pe site-ul www.tocmai.ro care conține numărul de telefon utilizat de inculpatul I. M. L. și denumirea firmei angajatoare – . (fila 263-264, vol.1).
- Cu privire la eliberarea de către inculpatul I. M. L. de documente pentru angajați, relevante sunt următoarele convorbiri telefonice:
- convorbirea din data de 12.09.2014, ora 10:46:54, în care șoferul D. I. îi solicită inculpatului I. M. L. adeverințe de salariu:
D. I. – Ș.’, ce vroiam eu să vă mai rog pe dumneavoastră. Mai îmi trebuie și mie niște adeverințe de salariu pentru…
I. M. L. – (…) Hai că ți-o las la garaj. O fac și ți-o las.
D. I. – Mai îmi trebuie una pentru la școală, pe lunile…
I. M. L. – Deci, una pentru medicul de familie…
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Și una pentru copil la școală.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Am înțeles, bine, și una pentru copil, la școală, cu salariul pe ultimele 3 luni (filele 64-65, vol. 1). Imediat, inculpatul îi transmite dorința lui D. I., soției sale, administrator statutar al ., care, în această calitate, nici nu cunoaște numărul de telefon al angajatului firmei sale, deși nu are decât doi angajați:
I. M. L. – Sună-l, dacă poți, pe D., că nu știu ce vrea, niște adeverințe pentru la școală, lu’ fi-su pe trei luni (…). Deci, 2 adeverințe vrea.
D. I. – Dă-mi numărul lu’ D., că nu îl am. (fila 74, vol. 1). Acest aspect relevă, încă o dată, caracterul formal al exercitării funcției sale de administrator al ..
În aceeași zi, la ora ăsta 18:19:56, inculpatul I. M. L. îl anunță pe șoferul D. I. că i-a întocmit adeverințele solicitate:
I. M. L. – (…)… vezi că îți las la mapă aia a ta, adeverințele.
………………………………………………………………………………
I. M. L. – Două adeverințe o să îți las și ordinul de plată că s-a plătit contribuțiile salariale ca să vadă medicul de familie sau cui îi trebuie acolo.
D. I. – Da.
I. M. L. – Și o să îți las să îmi semnezi o decizie, când ne-am dus noi mașina la… la ITP, după accident. (fila 145, vol. 1)
Din declarația inculpatului I. M. L. formulată la data de 07.10.2014, formulată, la acel moment, în calitate de suspect (fila 8, vol. 5), a rezultat că acesta susține că 95% din activitatea . este exercitată de soția sa, martora I. G. C., iar numai 5% din activitatea firmei reprezintă contribuția sa pe care o pune pe seama relaționării dintre soți (fila 11, vol. 5).
Inculpatul I. M. L. recunoaște că se implică în rezolvarea problemelor de natură tehnică ale firmei, sfătuind-o pe soția sa sau direct pe conducătorii auto cum să rezolve problemele respective (fila 11, vol. 5).
Cu toate acestea, prin declarația formulată, inculpatul dovedește că știe, în mod direct și în detaliu, cum funcționează ., câți angajați are, ce autovehicule deține, cunoaște relația comercială privilegiată dintre această firmă și . administrată de martorul I. C., prietenul său apropiat (filele 11-12, vol. 5).
Inculpatul I. M. L. recunoaște utilizarea de către el a telefonului cu nr. _ care a fost interceptat în cauză, însă afirmă că acesta îi aparține soției sale și că, la momentul audierii sale din data de 07.10.2014 între orele 13:15 – 15:45, telefonul respectiv se afla la soția sa care era plecată la Călărași, lucru total neadevărat întrucât telefonul respectiv se afla, în aceeași zi, la orele 09:14:44, 11:26:42 și 13:16:32 (filele 352, 378 și 403, vol. 7) în raza unei celule de telefonie mobilă situată în apropierea reședinței inculpatului I. M. L. (C., .), respectiv, pe Șoseaua Mangaliei nr. 101, . cu . sens, din convorbirea purtată de soția sa, martora I. G. C., cu martorul I. C., în data de 07.10.2014, ora 09:44:49, rezultă indubitabil că aceasta se afla în Călărași și utiliza postul telefonic cu nr. _ (fila 350, vol. 7). Mai mult, referindu-se la telefonul utilizat de inculpat, cu nr. _, martora afirmă: Eu sunt la Călărași, nici nu știu ce să fac! M. zice, nu, n-a putut să-mi spună prea multe, ă… nici nu știu dacă pot să-l sun sau nu, pe telefonul ăla de muncă că, pe celălalt nu răspunde, ă… nici nu știu ce să fac. (fila 357, vol. 7)
Inculpatul I. M. L. mai arată că are în memoria telefonul său mobil, numere de telefon ale persoanelor cu funcții de conducere în . – martorii I. C. și I. R. M., precum și ale celor doi șoferi ai . – martorii D. I. și S. M. (fila 13, vol. 5). De asemenea, inculpatul I. M. L. îi mai cunoaște și pe alți angajați ai ., numiții G. D. și B. A., persoane despre inculpatul știe că se ocupă cu reparațiile, respectiv, cu dispeceratul (fila 13, vol. 5).
Inculpatul afirmă că știe că . are încheiate două contracte de arendă, unul pentru un teren de 9 ha pe raza Comunei 23 August, Jud. C. iar cel de-al doilea pe raza Comunei I. C., Jud. C., în suprafață de aproximativ 50 – 60 ha (fila 14, vol. 5). În pofida interceptărilor telefonice pe care le-am examinat anterior cu privire la activitatea de arendă desfășurată de el, personal, inculpatul I. M. L. afirmă că și de această activitate se ocupă tot soția sa, însă arată că avea cunoștință de contractul de prestări servicii încheiat de . cu . și că a vorbit la telefon de câteva ori cu patronul acestei firme, martorul Z. Ș. (fila 212, vol. 5) și chiar s-a întâlnit cu acesta (fila 14, vol. 5).
Totodată, inculpatul I. M. L. admite că a fost sunat de șoferul D. I. în data de 15.09.2014, ora 08:27:38, cu ocazia controlului I.S.C.T.R., că s-a deplasat personal la fața locului și că a luat legătura cu inspectorii I.S.C.T.R. care efectuau controlul respectiv (filele 14-15, vol. 5).
Inculpatul I. M. L. admite că se deplasa deseori la sediul social . din C., . și la birourile firmei sus-menționate, din ., unde . și-ar fi mutat, informal, sediul (fila15, vol. 5), însă atribuie această stare de fapt relației de prietenie cu martorul I. C..
Inculpatul admite că ținea legătura cu martorii I. C. și I. R. M., cu soția sa, cu șoferii D. I. și S. M., precum și cu socrul său – numitul N. N. – de la telefonul cu numărul _, interceptat autorizat în cauză (fila 13, vol. 5).
Din declarația martorului S. M., șofer al . (fila 122, vol. 5), rezultă că a fost angajat la firma sus-menționată, în luna august 2014, în urma accesării unui număr de telefon atașat unui anunț de pe site-ul www.tocmai.ro, la numărul de telefon respectiv răspunzându-i un bărbat care i-a spus că angajează șofer pentru mașină de mare tonaj destinată transportului de cereale (fila 122, vol. 5) iar, a doua zi, s-a întâlnit cu bărbatul respectiv care i s-a recomandat a fi I. M. L. și cu o femeie, martora I. G. C.. Conform declarației martorului, decizia de angajare a fost luată, în comun, de inculpatul I. M. L. și de martora I. G. C. (fila 122, vol. 5) iar inculpatul I. M. L. i-a înmânat șoferului S. M. o cartelă telefonică cu numărul _ și i-a spus să apeleze, de la acest număr, dispeceratul . de unde va primi indicații privind cursele de la martora I. R. M..
Martorul S. M. arată că, pentru problemele pe care le întâmpină în timpul curselor, a încercat, inițial, să o contacteze telefonic pe martora I. G. C., administratorul statuar al ., însă aceasta nu i-a răspuns și, în consecință, l-a contactat, de atunci, doar pe inculpatul I. M. L. (filele 122-123, vol. 5) pe care îl suna când rămânea în pană și căruia i se adresa cu apelativul „șefu’”, lucru care se confirmă și din examinarea convorbirilor telefonice interceptate în cauză.
De asemenea, martorul S. M. nu a putut preciza numărul de telefon al administratorului statutar al ., afirmând că l-a șters din memoria telefonului mobil când a aflat că aceasta are copil mic și că nu poate comunica cu ea (fila 123, vol. 5). Martorul mai arată că, în prezent, în ceea ce privește activitatea sa de la ., ține legătura cu inculpatul I. M. L. sau cu reprezentanții ., martorii I. C. și I. R. M. (fila 123, vol. 5).
Martorul S. M. confirma faptul că primea bani pentru cursă de la inculpatul I. M. L., că inculpatul îl putea urmări printr-un sistem de localizare prin GPS și că îl informa operativ pe inculpatul I. M. L. când era oprit în trafic de organul de control (filele 123-124, vol. 5). Martorul a arătat că inculpatului I. M. L. nu i-a spus niciodată că nu se putea implica în activitatea . și că îi răspundea, de fiecare dată, la întrebările și solicitările legate de activitatea sa la firma sus-menționată, în timp ce, o singură dată, martora I. G. C. i-a adus o sumă de bani pentru achitarea biletului de trecere a podului (filele 124-125, vol. 5).
Martorii D. M. (fila 126, vol. 5) și M. D. (fila 132, vol. 5), inspectorii I.S.C.T.R. care au verificat autotrenul condus de martorul D. I. în data de 15.09.2014, confirmă deplasarea la fața locului a inculpatului I. M. L. care a și precizat că autovehiculul controlat îi aparține (filele 129-130, vol. 5), și a solicitat ca procesul-verbal de sancționare contravențională să îi fie înmânat personal și nu transmis la sediul social al ., lucru care s-a și întâmplat, acesta semnând și ștampilând procesul-verbal respectiv (fila 130, vol. 5).
Martorul M. D. precizează că, la fața locului, s-a prezentat un polițist de la Poliția Transporturi despre care un alt polițist de la Poliția Transporturi aflat în echipa mixtă de control cu inspectorii I.S.C.T.R. i-a precizat că ar fi șeful șoferului oprit în trafic – D. I. – patronul acestuia (fila 136, vol.5), martorul M. D. recunoscându-l pe polițistul care s-a prezentat la fața locului ca fiind inculpatul I. M. L.. Martorul mai arată că nu a aflat, cu prilejul controlului din data de 15.09.2014 sau al înmânării procesului-verbal de sancțiune contravențională, că . ar fi fost reprezentată de o femeie, aflând acest lucru, abia ulterior, de la martorul D. M., împrejurare în care martorul M. D. a ajuns la concluzia că firma sus-menționată era o afacere de familie (fila137, vol.5).
Din declarația martorului D. I. – șofer al ., rezultă că înainte de a fi angajat la firma sus-menționată a fost șofer la . (fila 158, vol. 5), că a fost angajat la . de martora I. G. C., de față fiind și inculpatul I. M. L.. Cu privire la numărul de telefon utilizat de inculpatul I. M. L., martorul D. I. a arătat că acesta era _ iar în memoria telefonului său mobil acestui număr îi corespunde apelativul „M. șeful” (fila 158, vol. 5). De asemenea, martorul a arătat că i se adresa inculpatului I. M. L. cu apelativul „șeful” (fia 158, vol. 5).
Cu privire la numărul de telefon al martorei I. G. C., martorul D. I. a precizat că acesta este _, număr care rezultă, în mod constant, din convorbirile acesteia transcrise în dosarul cauzei, infirmând, astfel, susținerile inculpatului I. M. L. dar și ale martorei sus-menționate conform cărora numărul _ ar fi aparținut, vreodată, administratorului statuar al . (fila 158, vol. 5).
Martorul D. I. confirmă împrejurarea că îl apelează telefonic pe inculpatul I. M. L. în legătură cu activitatea sa la . (filele 158-159, vol. 5).
De asemenea, martorul D. I., admite că i-a cerut inculpatului I. M. L. să îl concedieze, că l-a sunat pe inculpat când a fost controlat de inspectorii I.S.C.T.R., că inculpatul sus-menționat are acces la sistemul de urmărire prin GPS a camioanelor, că inculpatul i-a achitat rovigneta, precum și că inculpatul s-a deplasat la fața locului controlului I.S.C.T.R. din data de 15.09.2014 (fila 160, vol. 5).
Din declarația martorului S. C., fost angajat în postul de paznic al . (fila 1899, vol. 5), rezultă că acesta a aflat că inculpatul I. M. L. este polițist la Poliția Transporturi, că este bun prieten cu patronul ., martorul I. C., că îl ajută pe acesta din urmă în afacerea sa și că, deține două autocamioane cu 2 remorci (fila 192, vol. 5).
Martorul S. C. mai arată că a aflat de la martorul S. M. că inculpatul I. M. L. i-ar fi spus că îl va angaja pe firma ROMAD AGRO, că administratorul acesteia ar fi soția inculpatului I. M. L. însă, precizează că nu a văzut-o niciodată pe aceasta la garajul ., în schimb, l-a văzut, zilnic, pe inculpatul I. M. L. ținând legătura cu șoferii săi, pe care îi coordona, martorul concluzionând că inculpatul I. M. L. era șeful lor iar soția sa figura doar în actele firmei întrucât inculpatul era polițist și nu dorea să se afle de implicarea sa în firmă (fila 192, vol. 5). Martorul S. C. confirmă că șoferii D. I. și S. M. i se adresau inculpatului I. M. L. cu apelativul „șeful” și că nu i-a auzit niciodată pe aceștia referindu-se la vreo șefă a lor, ca persoană cu funcție de conducere de sex feminin (fila 194, vol. 5), în opinia sa, inculpatul I. M. L. comportându-se ca șef al celor doi șoferi, el fiind și cel care l-a angajat pe martorul S. M..
Martorul mai arată că numărul de telefon al inculpatului I. M. L., pe care îl aflase de la martorul S. M., este _ și că nu a deținut niciodată vreun număr de telefon al martorei I. G. C. (fila 195, vol. 5). Susținerile martorului S. C. sunt confirmate, în parte, și de cele ale martorului Poclitar I. (fila 196, vol. 5), fost agent de pază la garajul aparținând ..
Din declarația martorului I. C., asociat unic și administrator al ., rezultă că îl cunoaște pe inculpatul I. M. L. de aproximativ 5 ani știind că acesta este polițist la Poliția Transporturi (fila 141, vol. 5). În pofida zecilor de convorbiri telefonice purtate în intervalul 10.09.2014 – 09.10.2014 cu inculpatul I. M. L. pe numărul acestuia din urmă – _ – martorul I. C. afirmă că acesta este numărul de telefon al soției inculpatului, martora I. G. C. (fila 141, vol. 5), însă, admite că vorbea foarte des cu inculpatul, pe acest număr. De asemenea, martorul I. C. afirmă că discuta cu inculpatul I. M. L. doar aspecte diverse legate de prietenia lor, declarația contrazisă total de conținutul convorbirilor telefonice înregistrate autorizat, aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că principalul subiect al discuțiilor îl constituia relația comercială dintre . și . (fila 142, vol. 5). Martorul admite, totuși, că inculpatul I. M. L. o ajuta pe soția sa să efectueze anumite activități ale ., în ultima vreme, de când aceasta născuse (fila 142, vol. 5). Martorul admite că inculpatul I. M. L. avea acces la sistemul de urmărire prin GPS al autovehiculelor implementat de . și că acesta putea urmări doar autocamioanele ., în baza unei parole de acces puse la dispoziție de către martor (fila 143, vol. 5). Totodată, martorul I. C. recunoaște că existau, între el și inculpatul I. M. L., discuții legate de colaborarea comercială dintre . și . (fila 145, vol. 5). De asemenea, martorul I. C. cunoaște că . are două terenuri luate în arendă în . în . din Județul C. și admite că a detașat un șofer la ., în luna septembrie 2014, pentru a-l înlocui pe șoferul D. I., arătând că inculpatul I. M. L. se afla în biroul său chiar în momentul în care a aflat că șoferului D. I. îi expirase dovada de înlocuire a permisului de conducere (fila 145, vol. 5).
În convorbirea din data de 07.10.2014, ora 12:37:47, martorul I. C. o abordează pe soția inculpatului I. M. L. cu privire la un contract dintre . și . pe care martora I. G. C. nu l-ar fi semnat personal, ci prin intermediul unei alte persoane, probabil a inculpatului I. M. L., lucru care se subînțelege din replica martorei I. G. C. – Dar îmi este foarte frică pentru el. :
I. C. – (…) eu nici nu am găsit actul pe care l-ai semnat tu, actul adițional la contract, nu-l găsesc ! I l-am dat ă… ăla care ți l-am trimis să-l semnezi. Da’ pe ăla semnat de tine nu l-am găsit. (…); (n.n. – actul adițional la care se face referire în convorbirea de mai sus este cel cu nr. 1 din data de 16.07.2014, adițional la Contractul nr. 27/16.07.2013 dintre . și . care, într-adevăr, este nesemnat de către martoră, în calitatea ei de administrator statutar al . – fila 268, vol. 3)
I. G. C. – Am înțeles ! Dar îmi este foarte frică pentru el. (fila 394, vol. 7)
Din declarația martorei I. R. M. rezultă că, deși aceasta afirmă că postul telefonic cu numărul _, îi aparține martorei I. G. C., martora amintită anterior nu poate preciza dacă a discutat cu aceasta la numărul _ (fila 152, vol. 5).
Din declarația martorei I. G. C., soția inculpatului I. M. L., reiese că ea este cea care administrează, în drept și în fapt, . și că postul telefonic cu numărul _ îi aparține, lucru contrazis de toate convorbirile interceptate în cauză, purtate de la acest post telefonic, care îi aparțin inculpatului I. M. L.. Cu toate acestea, martora admite că, în urmă cu 5-6 săptămâni, i-a remis inculpatului I. M. L. telefonul cu numărul _ pentru a răspunde la el ca urmare a unor probleme de sănătate pe care le întâmpina, nașterii recente și a faptului că dăduse un anunț pe site-ul www.tocmai.ro pentru angajarea unui șofer la care atașase, pentru contact, numărul de telefon sus-menționat (filele 167-168, vol. 5).
Martora I. G. C. admite faptul că șoferii . o apelau telefonic foarte rar motivând acest lucru prin aceea că șoferii țineau legătura cu casa de expediții a . (fila 168, vol. 5).
Martora a recunoaște că . are două contrate de arendă a unor terenuri din comunele 23 August și I. C., Jud. C., arătând că ea coordonează aceste lucrări, contrar convorbirilor telefonice înregistrate în cauză și a declarației martorului Z. Ș. din care reiese că inculpatul I. M. L. este cel care face acest lucru (fila 169, vol. 5).
De asemenea, martora admite că nu a angajat nici o persoană la . să o ajute în administrarea firmei, deși afirmase, anterior, că avea probleme de sănătate și familiale care o puneau în imposibilitatea de a-și administra firma (fila 169, vol. 5). Mai mult, martora afirmă că, la înființarea firmei, a purtat o discuție cu soțul său, inculpatul I. M. L., convenind cu acesta că ar putea să o sprijine „intelectual” în activitatea ., fără, însă, a se implica în mod direct în activitatea firmei (fila 169, vol. 5).
Deși, inițial, martora I. G. C. a afirmat că soțul ei nu are acces la sistemul de urmărire prin GPS a autocamioanelor . implementat de . (fila 169, vol. 5), arătând că nu cunoaște parola prin care poate fi accesat acest sistem, în finalul declarației, a revenit și a precizat că reprezentanții . i-au oferit un nume de utilizator și o parolă pentru a accesa respectivul sistem, pe care martora susține că nu l-a folosit niciodată (fila 170, vol. 5).
Declarația martorului Z. Ș., reprezentant al ., confirmă împrejurarea că inculpatul I. M. L. acționa ca reprezentant al . în contractarea și executarea unor lucrări agricole pentru o suprafață de 9 ha situată între localitățile 23 August și M. (fila 214, vol. 5). Martorul afirmă că inculpatul I. M. L. i-a precizat că este polițist și că se ocupa, totodată, de activitatea ., în anul 2013, întrucât soția sa, administrator statuar era însărcinată (fila 214, vol. 5).
Martorul Z. Ș. arată că semnarea contractului de executare lucrări agricole dintre . și . a fost făcută după execuția lucrărilor, . fiind reprezentată de inculpatul I. M. L., precizând, totuși, că este posibil ca cele două exemplare ale contractelor să fi fost semnate de administratorul statuar, cu mențiunea că aceasta nu a fost niciodată la sediul . și nici nu a cunoscut-o personal (fila 215, vol. 5).
Martorul mai arată că motorina necesară efectuării lucrărilor agricole respective a fost adusă, personal, de inculpatul I. M. L. cu autoturismul acestuia marca DAEWOO Espero de culoare albă (fila 215 verso, vol. 5) iar inculpatul I. M. L. a efectuat plățile în numerar către .. Martorul a atașat declarației sale, copii ale contractele de execuție a lucrărilor agricole nr. 77/02.09.2014 și nr. 78/05.09.2014 încheiate cu . (filele 217-224, vol. 5). Declarația martorului Z. S. G. (filele 227-228, vol. 5) confirmă declarația martorului Z. Ș., inculpatul I. M. L. fiind observat de martorul Z. S. G. în incinta ., conducând un autoturism marca DAEWOO de culoare albă și aflând de la tatăl său – martorul Z. Ș. – că inculpatul este polițist și că are în arendă o suprafață de 9 ha teren la Costinești pe care . să o lucreze și, de asemenea, că adusese în incinta firmei un palet cu saci de orz.
Cu ocazia percheziției domiciliare din data de 07.10.2014, de la reședința inculpatului I. M. L. a fost ridicată o agendă de culoare bleumarin purtând inscripția „LEVIMOB” pe prima copertă (filele 76-77, vol. 3 și agenda respectivă atașată dosarului de urmărire penală).
Cu privire la această agendă care cuprinde mai multe însemnări olografe, din declarația martorei I. G. C. rezultă că în aceasta sunt adnotări făcute atât de ea cât și de inculpatul I. M. L., însă a precizat că acestea ar avea caracter personal și a refuzat să ofere relații suplimentare despre acestea (fila 169, vol. 5).
Cu privire la aceeași agendă, inculpatul I. M. L. a arătat că aceasta ar fi fost oferită soției sale de către reprezentanții ., ca materialul promoțional, și a recunoscut că a făcut, personal, însemnări în aceasta, însă, susține că le-a scris la indicațiile soției lui. Inculpatul a precizat că, în afară de el și martora I. G. C., alte persoane nu au mai scris în agenda sus-menționată (fila 204, vol. 5).
De asemenea, consultând scrisul olograf din agenda respectivă, inculpatul a arătat că scrisul său olograf este la filele indicate de el în declarația de inculpat – fila 204, vol. 5.
Însemnările scrise de către inculpatul I. M. L., recunoscute de acesta, dovedesc efectuarea de către el a unor operațiuni financiare, ca acte de comerț, realizate în administrarea, în fapt, a ..
Astfel, la fila 3 a agendei se face referire la cheltuieli făcute în perioada 15.02.2012 – 15.03.2012 cuprinzând plăți legate de activitatea contabilă a firmei: 760 lei – asigurări, 150 lei și 200 euro – salariu N., 3.085 euro – reparație, 800 lei – salariu N., 498 + 262, probabil lei – casco și CMR, 1.300 lei – piese reparație, 460 lei – preșuri, 1.800 lei piese C. magazin, 1.000 euro – drum Germania de la I..
Același gen de însemnări, asumate de către inculpatul I. M. L., continuă și la fila 4 a agendei: 18.04.2012 – 450 lei la plecare lui D. și șofer, 21.04.2012 – 100 lei la OMV lui O., 12.04.2012 – 2.300 lei pe cardul mecanic BZ, 25.04.2012 – 1.000 lei mecanicului de la BZ, 25.04. – 400 lei piese la garaj (furturi și basculare),1.200 lei C. Asigurări pe 27.04.
La fila 7 a agendei, de asemenea asumată de inculpatul I. M. L., se regăsesc însemnări ale acestuia din data de 08.03.2012 vizând, probabil, angajarea unei persoane – Ș. C. – ca șofer.
La fila 12 a agendei, se găsesc însemnări ale inculpatului I. M. L. vizând angajarea la . a șoferului D. I. din data de 23.08.2013 și salariu acordat acestuia.
La fila 14 a agendei, inculpatul I. M. L. a făcut însemnări legate de rutele unor autocamioane cu numărul de înmatriculare NUT (în condițiile în care toate vehiculele utilizate de . au în numărul de înmatriculare combinația NUT) și LVM (în condițiile în care majoritatea vehiculelor utilizate de . au în numărul de înmatriculare combinația LVM) la cantitățile transportate de acestea și la încasările și cheltuielile aferente: total încasat – 71.283 lei, total cheltuieli 6.830 lei.
La fila 15 verso din agendă, inculpatul I. M. L. analizează încasările de 71.283 lei, cheltuielile de 6.830 lei calculând profitul de 64.453 lei/14 ha și 4.603 lei/ha, profitul fiind, prin definiție, un scop al activității comerciale.
Pe fila 16 verso, se regăsesc însemnările inculpatului I. M. L. intitulate „Arendă Dumi – 2014”, în continuare, un total de 6.007 lei plătit la data de 16.11.2013 pentru 9 ha a câte 150 euro/ha. Inculpatul menționează că a plătit prima tranșă, pe 16.11.2013, în valoare de 3.000 lei având un rest de plată de 3.000 lei până pe 15.12.2013.
La fila 17 a agendei, inculpatul I. M. L. analizează costul lucrărilor agricole pe terenul de 9 ha de la 23 August, arendat în anii 2013 – 2014: aplicat îngrășământ 01.10.2013 – 334,8 lei, arat pe 08.10.2013 – 1.350 lei, discuit pe 09.10.2013 – 540 lei, concluzionând că a achitat 1.400 lei și mai are un rest de 500 lei, despre care apare, probabil ulterior, mențiunea „Achitat”. Însemnările privitoare la arenda sus-menționată se continuă și pe fila 17 verso: însămânțat pe 10.10.2013, costul fiind de 558 lei.
La fila 34 din agendă, inculpatul I. M. L. analizează costurile arendei de la Costinești din 2014 – 2015 referitoare la înființarea recoltei de orz: 26.08.2014 – discuit Z. – 1.000 lei, 02.09.2014 – arat Z. și discuit, 240 litri motorină – 1.500 lei cu TVA, 850 (lei) Z. „cash”, 670 (lei) Z. prin bancă cu TVA, 09.2014 – aplicat îngrășământ Z. – 500 lei motorină și 200 lei manoperă. Calculele continuă pe fila 34 verso cu costurile pentru discuit și semănat din data de 06.10.2014 – 6.450 (lei) lucrări Z. motorină + 3.880 (lei) îngrășământ net + 2.700 + 100 (lei) – sămânță + transport, pe fila 35 făcându-se totalul general din 04.10.2014 de 13.130 lei/9 ha reprezentând 1.458 lei/ha.
Pe fila 36 verso a agendei, inculpatul I. M. L. face referire la suma de 25.000 lei încasați, precum și la 400 lei garaj piese, 150 lei amendă C., 1.000 lei mecanic BZ, 100 D. + 500 piese, 1.250 C. Asigurări, 1.100 lei – rovignetă + bani șoferi, 100 lei – talon + ARR.
La fila 38 din agendă, inculpatul I. M. L. analizează costurile lucrărilor agricole efectuate la Călărași în anul 2014 rezultând suma de 34.700 lei/15 ha, respectiv, 2.313 lei/ha sumă compusă din lucrări de bază, azot fungicid și insecticid, sămânță și recoltat.
La fila 39 inculpatul I. M. L. face mențiuni privitoare la costurile înființării unei recolte de grâu la Călărași în anii 2014 – 2015: septembrie 2014 – erbicidat – 150 lei/ha x 15 ha = 2.250 lei.
La file 40 verso – 42, inculpatul face însemnări privind costurile terenurilor luate în arendă în perioada 2012 – 2013, pentru un teren de 9 ha, concluzionând că cheltuielile finale pe hectar au fost de 1.658 lei iar încasările totale pe 9 hectare de 26.850 lei, adică 2.983 lei/ha. Pe fila 42 verso, inculpatul face scăderea dintre venituri și cheltuieli rezultându-i un profit de 1.325 lei/ha.
Susținerile inculpatului I. M. L. conform cărora însemnările sus-menționate au fost realizate la solicitarea soției sale nu au suport verosimil, interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I. M. L. contrazicând total această susținere. De altfel, nici chiar soția sa, martora I. G. C. nu a susținut varianta inculpatului preferând să refuze să dea detalii referitoare la aceste însemnări.
Cu privire la veniturile obținute de ., din Fișa de furnizare a informațiilor extinse cu privire la . emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului (fila 93, vol. 5), rezultă că:
- în exercițiul financiar al anului 2012, firma sus-menționată a avut o cifră netă de afaceri de 21.728 lei, înregistrând un profit brut de 313 lei și un profit net de 278 lei, fără a avea pierderi;
- în exercițiul financiar al anului 2013, firma sus-menționată a avut o cifră netă de afaceri de 230.727 lei, înregistrând un profit brut de 67.721 lei și un profit net de 60.799 lei, fără a avea pierderi. Se remarcă, astfel, creșterea evidentă în activitatea firmei produsă după încheierea, în data 16.07.2013, a contractului de colaborare dintre . și ., firmă administrată de martorul I. C., prietenul inculpatului I. M. L..
P. a apreciat, în cuprinsul rechizitoriului, că toate aceste venituri, precum și cele din anul 2014 încă necuantificate fiscal, reprezintă bani necuveniți, fiind obținuți tocmai ca urmare a desfășurării de către inculpatul I. M. L. a activității sale comerciale incompatibile cu funcția deținută și a efectuării de operațiuni financiare ca acte de comerț.
În cursul judecății inculpatul nu a contestat probele efectuate în cursul urmăririi penale, însă a solicitat administrarea unor mijloace de probă prin care să releve aspecte noi, neavute în vedere în cursul urmăririi penale.
În raport de cele ce vor fi reținute de instanță în legătură cu elementele constitutive ale infracțiunii, tribunalul reține ca aspect esențial că nici în cursul urmăririi penale dar nici în cursul judecății nu s-a conturat din administrarea vreunui mijloc de probă faptul că inculpatul a utilizat informații obținute în virtutea funcției sale de ofițer de poliție pentru a administra în fapt societatea Romed Agro .
Inculpatul a depus în cursul judecății înscrisuri din care rezultă, cu privire la regimul incompatibilităților funcției de polițist cu cea de administrator al unei societăți comerciale, următoarele:
-la data de 06 04 2012, cu adresa nr 1837, Agenția Națională de Integritate a comunicat președintelui Sindicatului Național al Agenților de Poliție din România că ,,funcționarii publici cu statut special (referindu-se evident și la polițiști, pentru că era vorba de un răspuns solicitat de reprezentantul polițiștilor) pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public cu statut special…” În continuare, ANI face trimitere la Legea nr 284/2010 pe care a interpretat-o în sensul de mai sus. În final, ANI, prin președintele semnatar, face precizarea că, în opinia instituției, funcționarii publici cu statut special pot desfășura activități în domeniul privat, inclusiv în una din formele prevăzute de Legea nr 31/1990 (adică prin intermediul unei societăți comerciale) cu condiția respectării art. 96 din Legea nr 161/2003.
S-a menționat că respectiva adresă constituie punctul de vedere al ANI, și nu o interpretare generală și obligatorie a textelor de lege incidente.
Inculpatul a făcut și dovada faptului că pe internet, cel puțin în cursul anului 2013, s-a popularizat această interpretare a legii, în ceea ce privește regimul incompatibilității polițiștilor, dar și faptul că s-a popularizat, în cursul anului 2011, acțiunea mai multor polițiști de a înființa o societate comercială, fără ca aceștia să sufere vreo repercusiune legală în materia regimului incompatibilităților polițiștilor.
De asemenea, inculpatul a depus copia deciziei nr 333/2014 din 21octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din considerentele căreia se reține, în esență, că noțiunea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, nu se suprapune cu noțiunea de ,,act de comerț”, raportul fiind de la parte la întreg. Numai activitățile de bancă și schimb, respectiv de intermediere monetară, activități ale holdingurilor, fondurile mutuale, leasingul financiar, activitățile de creditare, pot constitui operațiuni financiare ca acte de comerț, în sensul art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000.
Cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000, tribunalul reține următoarele:
Potrivit acestui text, ,,Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale”.
Doctrina a identificat mai multe metode de interpretare a textului legal, printre care, în prezenta cauză, prezintă relevanță interpretarea literală (gramaticală) și interpretarea sistematică (logică, rațională).
Interpretarea literală are întâietate deoarece textul de lege trebuie mai întâi citit pentru cunoașterea frazelor respective, și abia apoi poate fi analizat logic sau istoric. Interpretarea literală constă, pe de o parte, în analiza cuvintelor în sine (înțelesul, sensul, accepțiunea lor), reprezentând elementul etimologic, pe de altă parte, în modul folosirii lor și felul în care sunt îmbinate, reprezentând elementul sintactic, și în sfârșit, în examinarea întregii construcții a propoziției și frazei, reprezentând elementul stilistic.
Interpretarea literală trebuie astfel făcută încât nici unul din cuvintele care compun dispoziția legii să nu rămână nefolosit, deoarece nu se poate presupune că legiuitorul a inserat, în textul legii, cuvinte inutile. Această concluzie rezultă și din prevederile art. 33 alin. 1 și 4 din Legea nr 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care dispun că:
,,Actele normative trebuie redactate într-un stil concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.
Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.”
Din examinarea prevederilor art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000, tribunalul constată că acestea cuprind două modalități ale elementului material al infracțiunii:
1)efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț;
2)încheierea de tranzacții financiare.
În ce privește prima modalitate, acesteia i se adaugă o condiție, și anume aceea ca operațiunile financiare, ca acte de comerț, să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește persoana care le realizează.
Textul analizat mai cuprinde o cerință finală, de interpretarea căreia depinde în fapt constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii imputate inculpatului, din perspectiva laturii obiective, și anume ca actele materiale indicate de lege să fi fost săvârșite de o persoană utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale.
În esență, Ministerul P. interpretează această ultimă cerință a elementelor constitutive ale infracțiunii ca fiind atașată numai celei de-a doua modalități (încheierea de tranzacții financiare), în timp ce inculpatul se apără în sensul că propoziția finală se referă la ambele ipoteze ale infracțiunii prevăzute de text. Este de menționat că, potrivit rechizitoriului și probelor dosarului –inclusiv cele administrate în cursul judecății -nu s-a făcut nici o probă din care să rezulte că inculpatul I. L. ar fi utilizat informații obținute în virtutea funcției și atribuțiilor sale de polițist pentru administrarea societății comerciale .. De altfel, parchetul nici nu a încercat administrarea vreunei probe în acest sens, de unde rezultă implicit și interpretarea dată textului, considerând deci că pentru fapta de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, legea nu ar cere și condiția ca această faptă să se fi realizat utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării.
În cadrul interpretării gramaticale făcute textului, tribunalul constată că propoziția finală ,, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale” este despărțită de restul textului printr-o virgulă, plasată după sintagma ,,tranzacții financiare”.
Virgula, ca semn de punctuație, are în frază diverse semnificații, cum ar fi despărțirea cuvintelor în cadrul unei enumerări, ori despărțirea unor propoziții secundare de propoziția/propozițiile principale la care se raportează.
Funcția de despărțire în frază a virgulei este uneori suplinită prin disjuncțiile ,,sau”, ,,ori”.
În textul analizat sunt două propoziții care definesc elementul material al infracțiunii.
În aceste propoziții, din punct de vedere sintactic există numai subiectul (efectuarea, respectiv încheierea), care se raportează la predicatul aflat în textul de bază, și anume ,,sunt pedepsite”. Există astfel un subiect multiplu, despărțit în frază (și totodată, fiind despărțite propozițiile între ele) prin disjuncția ,,ori”.
În acest context, dacă legiuitorul ar fi intenționat să atașeze cerința -utilizării informațiilor obținute în virtutea funcției- numai celei de-a doua propoziții, atunci virgula ar fi trebuit să nu existe, deoarece între propoziția principală și cea secundară nu este necesar a fi pusă virgulă, câtă vreme aceasta din urmă s-ar raporta numai la propoziția principală imediat anterioară.
Dimpotrivă, existența virgulei indică faptul că propoziția finală se raportează nu numai la cea de dinaintea ei, ci la ambele propoziții care definesc elementul material al infracțiunii. Cu alte cuvinte, virgula respectivă are rolul de a despărți propoziția secundară ,, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale” de propoziția principală ,, încheierea de tranzacții financiare”, tocmai pentru a indica faptul că nu se referă numai la aceasta.
Astfel, în realitate, fraza art 12 lit a), potrivit interpretării gramaticale, poate fi despărțită în două idei separate, după cum urmează:
1)efectuarea de operațiuni financiare utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană;
2) încheierea de tranzacții financiare utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării pe care le îndeplinește o persoană; Se observă în cadrul acestei a doua fraze cursivitatea acesteia, ce nu impune, ba chiar exclude folosirea virgulei între cuvântul ,,financiare” și cuvântul ,,utilizând”, deoarece nu este necesar a se face vreo pauză în rostirea frazei ori a se face vreo despărțire a celor două părți ale frazei.
Se constată astfel că legiuitorul a indicat, potrivit modului în care a construit fraza, că cerința utilizării informațiilor obținute în virtutea funcției (...) se atașează ambelor modalități de săvârșire a infracțiunii.
Un al doilea element literal care susține această concluzie este acela că cerința finală face trimitere nemijlocită la funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, noțiuni ce sunt enumerate expres în prima ipoteză a elementului material al infracțiunii, prin aceasta rezultând o legătură directă între împrejurările în care au fost obținute anumite informații și utilizarea acestora în vederea realizării infracțiunii.
De altfel, propoziția ce cuprinde cerința finală nici nu ar putea fi înțeleasă complet dacă nu ar fi în legătură cu teza I, deoarece cuvântul final ,,sale” (funcției, atribuției, însărcinării sale) face legătura cu persoana care are această funcție, atribuție, însărcinare, iar indicarea acestei persoane o regăsim în teza I, și nu în teza a II-a a textului. Dacă ar fi citită numai ipoteza a II-a normativă, nu s-ar înțelege la cine se referă textul, și ar fi trebuit ca acesta să individualizeze abstract, la persoana a III-a, subiecții care încheie tranzacții financiare. Dimpotrivă, folosind cuvântul ,,sale”, textul arată că se referă pe cale implicită la subiectul pe care deja l-a individualizat la teza I, și anume ,,persoana care efectuează acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește”.
În ce privește interpretarea sistematică a prevederii legale, prin prisma analizei textului în ansamblul său, prin prisma includerii acestuia între infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție și, mai larg, între infracțiunile ce sancționează corupția –care, la rândul lor, constituie, tradițional, infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul- tribunalul reține următoarele:
Procedeul de interpretare rațională prevalează ori de câte ori rezultatul obținut va diferi de cel obținut prin interpretarea literală. Cu atât mai mult rezultatul va fi validat, dacă prin fiecare din cele două metode de interpretare se ajunge la aceeași concluzie.
Sub un prim aspect de analiză, tribunalul reține că prin includerea a două modalități normative ale elementului material în cadrul aceluiași text (art. 12 lit a) legiuitorul a înțeles să indice că acestea prezintă o mare asemănare din punct de vedere al elementelor constitutive dar și din punct de vedere al valorii sociale încălcate; în caz contrar, reglementarea ar fi fost în texte separate.
Or, în privința elementelor de asemănare normativă, sunt evidente cele referitoare la ,,efectuarea de operațiuni financiare”, respectiv la ,,încheierea de tranzacții financiare”.
În ce privește valoarea socială ocrotită, aceasta rezultă din ansamblul întregii reglementări, și anume este ocrotirea bunei funcționări a funcției publice, iar în conținutul textului art. 12, este reflectată tocmai prin interzicerea utilizării funcției publice pentru a efectua operațiunile financiare ori a încheia tranzacțiile financiare. Dacă interdicția utilizării funcției, atribuției sau însărcinării nu s-ar fi referit decât la cea de-a doua ipoteză normativă, ar fi însemnat că același text reglementează două infracțiuni complet diferite ca concepție, ceea ce nu este admisibil în conformitate cu art. 43 alin. 1 și art. 44 alin. 1 din Legea nr 24/2000, care prevede că ,,Elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date.”, și că ,,În cazul în care din dispoziția normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor și o coerență a reglementării.”
Cu alte cuvinte, dacă infracțiunea constând în ,,efectuare de operațiuni financiare” s-ar fi diferențiat de cea constând în ,, încheierea de tranzacții financiare” printr-un element definitoriu, cum este cel al utilizării sau neutilizării funcției publice în scopul urmărit, atunci cele două ipoteze normative nu ar fi fost reglementate împreună, ci ar fi fost reglementate în articole separate, ori, cel puțin, în alineate separate.
Sub un al doilea aspect, se constată că, în integralitatea sa, art. 12 prevede 4 ipoteze de săvârșire a infracțiunii, din care două la lit a) și două la lit b).
Despre ipoteza prevăzută la lit a) teza a II-a, interpretarea este unanimă în sensul că fapta trebuie să fie săvârșită ,,utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, însărcinării, etc.
Ipoteza prevăzută la lit b) teza I, și anume ,,folosirea...de informații ce nu sunt destinate publicității” presupune că o persoană deține informații ce nu sunt destinate publicității, rezultând din context că este o persoană ce deține aceste informații în temeiul funcției sale (pentru că altfel nu ar fi avut autorizarea de a le accesa). Altfel spus, și ipoteza de la lit b) teza I se referă la faptul că persoana folosește/utilizează în interes particular informații obținute în virtutea funcției, folosire ce este contrară legii.
De asemenea, ipoteza normativă prevăzută la lit b) teza a II-a, și anume ,,permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității” este o variantă a tezei I, respectiv persoana își exercită funcția astfel încât să permită utilizarea în interes personal, de către alte persoane, a informațiilor nedestinate publicității la care ea are acces.
Rezumând, se constată că din cele patru ipoteze normative ale art. 12, trei sancționează în mod neîndoielnic utilizarea în folos personal a informațiilor obținute în virtutea funcției publice. Astfel fiind, este rațional a se interpreta că și cea de-a patra ipoteză normativă, și anume cea prevăzută de art. 12 lit a) teza I, cuprinde același principiu, acela că fapta trebuie să aibă legătură cu utilizarea într-un alt scop decât cel pentru care sunt obținute, a informațiilor cunoscute prin intermediul atribuțiilor de serviciu.
Sub un al treilea aspect, art. 12 din Legea nr 78/2000 este integrat în această lege, și, mai mult, este integrat între infracțiunile prev. de art. 10 -132 .
Din punct de vedere al faptului că art. 12 este plasat în același regim juridic cu art. 10-13, tribunalul constată că toate aceste infracțiuni considerate ca fiind asimilate celor de corupție (propriu –zise) au ca element comun definitoriu faptul că sunt săvârșite de persoane utilizând funcțiile lor.
Astfel:
-art. 10 se referă la fapte ,,săvârșite de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară”, prin urmare, se referă la fapte pe care nu le-ar putea face decât prin intermediul utilizării funcției lor.
-art. 11 se referă la faptele persoanelor săvârșite ,,în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite”.
-art. 13 se referă la faptele persoanei de a folosi influența ori autoritatea sa ce decurge din funcția de conducere...”
-art. 131 se referă la șantajul săvârșit de persoanele care exercită diferite funcții, indicate expres la art. 1 din lege, rezultând că este vorba despre șantajul exercitat utilizând autoritatea funcției respective; prin expresia ,,infracțiunea de șantaj...în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art 1”, se înțelege implicarea doar în calitate de autor al faptei, și nu implicarea în calitate de persoană vătămată.
-art. 132 se referă la infracțiunile de abuz în serviciu, care prin definiție sunt săvârșite în exercitarea funcției.
Astfel fiind, apare evident că și art 12, în integralitatea lui, se supune aceleiași rațiuni a legiuitorului, și anume aceea de a sancționa diferite fapte periculoase pentru societate, săvârșite prin intermediul funcției deținute.
Aceeași concluzie generală rezultă și din rațiunea de ansamblu pentru care a fost edictată Legea nr 78/2000, ca și din rațiunea pentru care sunt sancționate infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Prin urmare, nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia infracțiunea de la art. 12 lit a) teza I nu ar cuprinde cerința utilizării informațiilor obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării, pentru că o asemenea interpretare ar însemna că această infracțiune nu are legătură cu restul tuturor celorlalte infracțiuni din Legea nr 78/2000, și deci că nu trebuia reglementată în această lege.
În altă ordine de idei, tribunalul constată că, în lipsa cerinței indicate mai sus, infracțiunea s-ar transforma, dintr-o infracțiune care sancționează utilizarea cu rea-credință a funcției, într-o infracțiune care sancționează penal cazurile de incompatibilitate. Corelativ, valoarea socială prejudiciată ar fi diferită. Or, pe de o parte, starea de incompatibilitate în sine atrage o sancțiune administrativă și nu penală, iar, pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi înțeles să prevadă ca infracțiune însăși faptele care atrag incompatibilitatea, fără alte cerințe atașate, ar fi prevăzut această infracțiune în cadrul legilor care reglementează incompatibilitatea diferitelor categorii de funcționari publici, și nu în cuprinsul legii anticorupție, care are un alt obiect de reglementare.
Starea de incompatibilitate nu echivalează cu săvârșirea unei infracțiuni, ci cu încălcarea unor reguli de nivel administrativ care atrag revocarea din funcția publică deținută sau alte sancțiuni administrative determinate de lege.
Tribunalul constată așadar că prin ambele procedee de interpretare s-a ajuns la una și aceeași concluzie, și anume aceea că, pentru întrunirea elementelor constitutive (sub aspectul laturii obiective) ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, legea penală cere ca aceste fapte să se realizeze ,,utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale”.
Într-un sens foarte larg, de principiu, prin această infracțiune se sancționează o concurență neloială, deoarece persoana are un avantaj esențial atunci când efectuează operațiuni financiare, ca acte de comerț, și anume cunoaște, prin natura funcției, informații avantajoase la care ceilalți comercianți nu au acces, iar aceste informații nu trebuie utilizate decât în scopul public pentru care au fost colectate, și nu în scop personal.
Toate aceste concluzii se înscriu și în cerința de principiu ca textul legii să fie astfel redactat încât să fie înțeles cu ușurință de către destinatarii acestuia.
Nu în ultimul rând, tribunalul constată că și interpretarea dată de Curtea Constituțională textului infracțiunii analizate este în același sens cu cele reținute mai sus.
Astfel, prin decizia nr 454 din 28 octombrie 2004 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Curtea a reținut, ca element esențial de interpretare, că ,,Dispozițiile legale atacate au ca finalitate, între altele, tocmai asigurarea respectării principiilor economiei de piață și a libertății economice, prin prohibirea efectuării de operațiuni financiare, ca acte de comerț, de către persoane care, în virtutea funcțiilor pe care le dețin, au acces la pârghii economice și la informații de natură să le confere avantaje față de ceilalți participanți la circuitul economic”. Aceeași interpretare este dată și de Camera Deputaților și Guvern (autorul, respectiv inițiatorul legii), în sensul că legea instituie limite de desfășurare a unor operațiuni financiare în paralel cu exercitarea unor funcții sau atribuții, și că textul incriminează săvârșirea faptelor utilizând informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării unei persoane.
Prin urmare, este evident că și aceste instituții dau aceeași interpretare textului infracțiunii, condiționând existența acesteia de faptul ca atât efectuarea de operațiuni financiare cât și încheierea de tranzacții financiare trebuie să fi fost săvârșite utilizând informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării.
Revenind așadar la situația concretă a inculpatului I. L., tribunalul constată că prin probele administrate în proces nu s-a făcut dovada faptului că acesta a săvârșit actele materiale de care este acuzat –și pe care le-a recunoscut ca elemente de fapt obiective –prin utilizarea în beneficiul societății comerciale și a familiei sale de informații pe care le-ar fi obținut în exercitarea funcției de subcomisar de poliție în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi C. – Biroul de Investigare a Fraudelor .
Mai mult, din declarația inculpatului dată în cursul judecății, rezultă că acesta a activat pe perioada 2012-2014 la o structură de poliție ale cărei atribuții nu au legătură cu activitatea de transporturi auto realizată de societăți comerciale, ori cu activități de exploatație agricolă. De asemenea, în dosar s-a stabilit faptul că activitățile de transport auto desfășurate de . au legătură numai cu ., de ai cărei administratori inculpatul este apropiat. Astfel, nu pare verosimilă ipoteza că inculpatul a obținut și utilizat informații specifice funcției sale de polițist pentru a obține anumite beneficii, câtă vreme putea obține aceste informații direct de la reprezentanții ., în virtutea relațiilor de prietenie.
Aceeași este concluzia și în ce privește raporturile comerciale dintre societatea comercială Romad Agro SRL și societatea administrată de socrul inculpatului, martorul N. N..
Potrivit art. 15 Cod penal, ,,infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o”
Rezultă că, dacă o faptă concretă nu îndeplinește toate condițiile expres prevăzute de legea penală pentru a fi incriminată, ea nu constituie infracțiune.
În consecință, faptele inculpatului I. L., astfel cum au fost reținute în rechizitoriu și în considerentele de mai sus, nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit a) teza I din legea nr 78/2000, lipsind cerința ca aceste fapte să se fi săvârșit ,, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale”.
Față de această concluzie, tribunalul apreciază ca inutil a se mai examina celelalte apărări ale inculpatului, care ar putea conduce la același rezultat.
Este de remarcat însă că s-au reținut în sarcina inculpatului acte materiale care nu constituie operațiuni financiare, ca acte de comerț.
Din însăși această formulare a textului de lege al infracțiunii, rezultă implicit că actele de comerț nu sunt constituite în totalitate din operațiuni financiare, și că operațiunile financiare pot fi sau pot să nu fie acte de comerț, în funcție de conținutul lor sau de contextul în care sunt realizate.
Legea nr 78/2000 a fost adoptată în perioada când era în vigoare Codul comercial al României, din acest motiv referirile la ,,acte de comerț” făcând evident trimitere la actul normativ care reglementa la momentul respectiv noțiunea de ,,acte de comerț”.
Elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 12 lit a) din legea nr 78/2000 nu pot fi considerate modificate prin efectul abrogării codului comercial și intrării în vigoare a noului cod civil, deoarece aceste modificări legislative în domeniul legii civile nu au avut ca obiect și modificarea elementelor constitutive ale infracțiunilor.
Legea nr 187/2012, la art. 5, reglementează expres modul în care se completează normele incomplete cu norme completatoare, stabilind că ,,în cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel”.
În cazul de mai sus, art. 12 lit a) din legea nr 78/2000 este o normă incompletă în ceea ce privește sensul noțiunii de ,,act de comerț”, ea fiind completată cu dispozițiile generale ale Codului comercial, în vigoare la acea dată.
La data abrogării Codului comercial, art. 12 din legea nr 78/2000 rămâne cu elementele constitutive ale infracțiunii în forma existentă la data abrogării.
În cuprinsul codului comercial se definesc actele obiective de comerț, între acestea regăsindu-se operațiunile de bancă și schimb, ca operațiuni financiare ce sunt clasificate de lege ca acte de comerț. Prin urmare, numai astfel de operațiuni intră în categoria celor indicate de art. 12 lit a) teza I, ca fiind operațiuni financiare, ca acte de comerț.
Efectuarea de operațiuni financiare, așa cum indică și cuvintele din noțiune, se referă la acele activități care implică modificări în starea financiară, adică în resursele bănești ale entității analizate. Prin urmare, numai operațiunile cu bani –numerar sau virtual –sunt operațiuni financiare.
În același timp, nu orice operațiuni financiară constituie un act de comerț, în sensul Codului comercial.
Este evident că toate activitățile reținute în sarcina inculpatului se încadrează în categoria actelor de administrare a unei societăți comerciale, și nu în categoria actelor propriu –zise de comerț.
Pe de o parte, toate activitățile inculpatului, reținute în situația de fapt, care nu implică operațiuni cu bani (operațiuni financiare) nu sunt încadrabile în noținea de operațiune financiară, în ssnsul art. 12 lit a) din legea nr 78/2000.
Pe de altă parte, toate operațiunile cu bani efectuate de inculpat, astfel cum au fost reținute, nu constituie operațiuni financiare, ca acte de comerț, pentru că nu se referă la operațiuni de bancă sau schimb.
S-a reținut în situația de fapt că toate operațiunile bancare ale . au fost efectuate de administratorul de drept, I. G. C., și nu de către inculpat, acesta neavând drept de operare în bancă.
Prin urmare, nici din această perspectivă nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii.
Tribunalul va reține că este întemeiată și apărarea inculpatului potrivit căreia lipsește și cerința textului potrivit căreia faptele trebuie să fi fostsăvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
În condițiile în care se impută inculpatului numai încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea, prin exercitarea unor atribuții de administrator de societate comercială, este de observat că eventuala stare de incompatibilitate nu este în legătură de cauzalitate cu modul în care a funcționat societatea comercială și cu relațiile comerciale ale acesteia. Astfel, admițând –în lipsa oricăror probe contrare –că societatea comercială și-a îndeplinit cu bună credință și eficiență obligațiile contractuale, și nu a adus nici un prejudiciu altui contractant, banii, bunurile și foloasele pe care le-a realizat astfel –și care într-adevăr se reflectă ulterior în profitul obținut de familia I. – nu pot fi denumite ,, necuvenite”, câtă vreme au fost obținute într-o modalitate strict legală.
Din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a făcut dovada că încă dintr-o perioadă anterioară înființării ., era popularizată în mass media și pe internet poziția oficială a instituției centrale a statului responsabilă de verificarea incompatibilităților funcționarilor publici, inclusiv a celor cu statut special, prin care se făcea cunoscut că polițiștii pot desfășura activități în cadrul unor societăți comerciale dacă aceasta nu se interferează direct au indirect cu activitatea de polițist.
Infracțiunea prevăzută de art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000 se săvârșește cu vinovăție în forma intenției directe.
În cauză există un dubiu important că inculpatul a avut reprezentarea vinovăției sale în săvârșirea faptelor, atât din perspectiva informațiilor general propagate în public ce proveneau de la surse autorizate,–chiar dacă acestea nu sunt abilitate să stabilească interpretări obligatorii – ce au putut fi cunoscute de inculpat, cât și din perspectiva faptului că inculpatul era conștient că nu a utilizat informații obținute în virtutea funcției de polițist pentru a le utiliza fraudulos în activitatea societății familiei sale.
Împrejurarea că inculpatul a înființat societatea pe numele soției și nu pe numele său nu poate fi interpretată univoc în sensul că acesta era conștient de vinovăția sa penală și a urmărit evitarea tragerii la răspundere. La fel de bine poate exista ipoteza ca societatea să fie înființată pe numele soției pentru că aceasta avea timpul necesar să se ocupe de partea scriptică și bancară –parte asociată în mod nemijlocit cu funcția și răspunderea de administrator, ori pentru că în acest fel se crea și soției un loc de muncă, se plăteau contribuțiile sociale, etc. De asemenea, este într-adevăr posibil ca inculpatul să dea dovadă de prevedere și de a nu risca să fie acuzat de incompatibilitate (chiar dacă poziția la un moment dat a ANI era alta), dar aceasta nu este în legătură cu teama de a nu fi acuzat de infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr 78/2000, ci este în legătură cu teama de a nu-și pierde locul de muncă. Astfel, nu se face dovada că inculpatul a fost conștient de vinovăția sa penală și a încercat să o evite, ci doar că inculpatul a fost conștient de o posibilă stare de incompatibilitate care i-ar fi atras demiterea din funcția de ofițer de poliție.
Potrivit art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Prin urmare, întrucât analiza probelor prin prisma stabilirii formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul conduce la mai multe posibilități deopotrivă de verosimile, din care una nu confirmă vinovăția penală sub forma intenției directe, a inculpatului, urmează a se reține și lipsa elementului constitutiv al infracțiunii, pe latură subiectivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 396 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 - art. 16 lit b) Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului I. M. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, infracțiune prevăzută de art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000 .
În baza art. 241 alin. 1 lit b) Cod procedură penală, ca urmare a soluției de achitare, va constata ca fiind încetată de drept, la data de 30 aprilie 2015, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul I. M. L. prin ordonanța din 07 10 2014 a procurorului D. –S. Teritorial C. în dosarul nr 143/P/2014, și a obligațiilor corespunzătoare instituite prin aceasta .
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 - art. 16 lit b) Cod procedură penală:
Achită pe inculpatul I. M. L. (fiul lui G. și D., născut la 28 05 1977, domiciliat în Eforie Nord, ., jud C., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, infracțiune prevăzută de art. 12 lit a) din Legea nr 78/2000 .
În baza art. 241 alin. 1 lit b) Cod procedură penală:
Constată ca fiind încetată de drept, la data de 30 aprilie 2015, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul I. M. L. prin ordonanța din 07 10 2014 a procurorului D. –S. Teritorial C. în dosarul nr 143/P/2014, și a obligațiilor corespunzătoare instituite prin aceasta .
Măsura se comunică potrivit dispozițiilor legale.
Executorie de îndată cu privire la încetarea de drept a măsurii controlului judiciar.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică azi 30 04 2015.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
T.-V. G. I. B.
Tehnored.hot.jud.T.V.G./2 ex./16 06 2015
.>
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 108/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 159/2015.... → |
|---|
