Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 4841/256/2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.288
Ședința publică din data de 23.07.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C.
reprezentat de PROCUROR – C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul A. C. – fiul lui V. și A., născut la 14.02.1975, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.1489 din data de 12.06.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în conformitate cu disp. art.391 cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la data de 23.07.2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie penală:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr.1488/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În baza art. 587 C.proc.penală, cu aplicarea disp. art. 6 N.C.penal și art. 59 C.penal,
S-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului A. C., fiul lui V. și A., născut la data de 14.02.1975, ca nefondată.
S-a stabilit termen de reînnoire a cererii după data de 12.11.2015.
În baza art. 272 C.proc.penală,
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., a sumei de 65 lei, pentru avocat H. R., conform delegației . nr. 1406/2015, cu titlu de onorariu parțial apărător din oficiu.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța hotărârea,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 10.06.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea de liberare condiționată a condamnatului A. C., fiul lui V. și A., născut la data de 14.02.1975, deținut în P. P. Albă.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 9 ani ,pentru săvârșirea infracțiunii de autor la Legea privind prevenirea și combaterea traficului de persoane conform sentinței penale nr. 388/2010 a Tribunalului Ialomița.
Executarea pedepsei a început la data de 02.10.2009 și urmează să expire la data de 01.10.2018.
Condamnatul a fost folosit la muncă și are 113 zile executate urmare a muncii prestate.
Având în vedere cerințele liberării condiționate cuprinse în disp. art.100 și urm. din N.C.penal, instanța apreciază rap. la disp. art.6 din C.penal, că disp. art.59 C.penal sunt mai favorabile condamnatului, și vor fi avute în vedere la analizarea prezentei cauze.
Se constată că cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Din cuprinsul procesului-verbal din data de 10.06.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă, cât și din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul A. C. nu este recidivist, nu are antecedente penale, se află la prima analiză în comisia de liberare condiționată, iar în timpul detenției a prezentat o conduită oscilantă, în sensul că a fost sancționat disciplinar de 3 ori (trei rapoarte de pedepsire), a fost recompensat de 16 ori, a manifestat interes pentru activități lucrative, s-a implicat în activități educaționale.
În prezent execută pedeapsa în regim de executare deschis iar Comisia din Penitenciar în unanimitate a propus amânarea cu șapte luni a condamnatului, având în vedere conduita oscilantă (trei rapoarte de pedepsire – deținere telefon mobil).
Beneficiul liberării condiționate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia, astfel că instanța din analiza datelor existente la dosar apreciază în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate, având în vedere și concluziile comisiei de liberare din penitenciar.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului A. C..
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale.
Urmare celor de mai sus, instanța apreciază ca necesară pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă cinci luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare condiționată a acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul A. C. a declarat contestație, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că a executat fracția obligatorie de două treimi prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare .
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor invocate,a prevederilor legale și din oficiu, Tribunalul constată nefondată contestația formulată.
Instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 Cod penal., instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Din această perspectivă, Tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnat ,nu este suficientă pentru a se considera că, în mod indiscutabil, acesta a dobândit capacitatea reală de integrare în societate și că în prezent poate fi liberat condiționat fără nici un fel de risc.
Astfel ,raportat la conduita oscilantă pe durata executării pedepsei,la sancțiunile disciplinare aplicate, la cuantumul pedepsei,Tribunalul consideră că executarea în continuare a pedepsei, este necesară în vederea atingerii scopului preventiv al pedepsei aplicate condamnatului și totodată pentru îndeplinirea funcțiilor acesteia de constrângere și reeducare.
Pentru considerentele expuse, constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal,nejustificându-se liberarea condiționată și nici reducerea termenului de reânnoire ,urmând a respinge contestația ca nefondată.
Văzând și prevederile art.272 și art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,rap.la art.587 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul A. C. –fiul lui V. și A. ,ns.la 14.02.1975- împotriva sentinței penale nr.1489/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen.,
Obligă condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.2 Cod proc.pen.,
Onorariu avocat oficiu către Baroul C. ,în cuantum de 130 lei,pentru av.V. Clarisa,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi ,23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
Tehnored.cont.jud.N.A.-24.07.2015-3ex
Red.jud.E.O./16.06.2015/Tehnored/Listat gref.T.N./16.06.2015/5 ex./3pag.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Traficul de migranţi (art.263 NCP). Sentința nr. 256/2015.... → |
|---|
