Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3869/256/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 256
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror D.I.I.C.O.T.: C. T.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul I. P. V. – fiul lui M. și M., născut la data de 29.06.1988, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale nr. 1229/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 25.06.2015, când a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Prin sentința penale nr. 1229/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a dispus:
„ În baza art. 587, alin. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 59, alin. 1 și alin. 2 Cod penal din 1968,
Respinge propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor din cadrul Penitenciarului P. Albă privind pe condamnatul I. P. V., fiul lui M. și M., născut la 29.06.1988, din Penit. P. Albă, jud.C..
Stabilește termen de reiterare după data de 06.07.2015.
În baza art. 275, alin. 2 Cod Procedură Penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu drept la contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015. „
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin cererea din data de 06.05.2015, Comisia constituita potrivit art. 97, alin. 2 din Legea nr. 254/2013 în cadrul Penitenciarului P. A. a propus liberarea condiționata a condamnatului I. P. V..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 59 CP din 1969 „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Analizând procesul-verbal nr.I10/06.05.2015 întocmit de P. P. A., instanța retine ca petentul-condamnat se afla in executarea pedepsei cu închisoarea de 4 ani în baza sentinței penale nr. 309/2014 pronunțată de Tribunalul C. și a mandatului de executare a pedepsei nr. 593/2014.
Executarea pedepsei a început la 31.01.2013 urmând sa expire la 26.12.2016.
Condamnatul pe parcursul executării pedepsei nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 17 ori.
A participat la activități educaționale. A fost planificat la muncă realizând un câștig de 114 zile. Condamnatul nu are antecedente penale.
Este la prima analiză în Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului P. Albă.
Raportând criteriile expuse de art. 59 CP din 1969 la situația condamnatului, instanța apreciază că, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege și a fost disciplinat, aceste împrejurări nu-i conferă dreptul de a fi liberat condiționat, ci doar o vocație la acordarea beneficiului acestei instituții de drept penal. Și aceasta cu atât mai mult cu cât condamnatul este la prima analiză.
Având în vedere durata de pedeapsă executată până în prezent și natura infracțiunii pentru care aceasta a fost aplicată, perioada în care petentul a fost autorul unui comportament corespunzător, se constata ca aceasta nu este suficienta pentru a se concluziona asupra perspectivelor de reintegrare sociala a condamnatului; natura infracțiunii va fi fost observată nu în condițiile unui bis in idem, ci pentrua aprecia asupra caracterului temeinic al dovezilor de îndreptare furnizate.
Pentru a se statua asupra caracterului temeinic și serios al îndreptării condamnatului, in scopul evitării ca un astfel de comportament sa fie relevat numai pro causa, continuarea executării pedepsei reprezintă soluția oportuna si legala pentru a exista certitudini ca persoana in cauza se va redresa, va dobândi un ansamblu de valori morale si sociale necesare pentru evitarea in momentul părăsirii locului de deținere a săvârșirii altor infracțiuni și totodată pentru integrarea corespunzătoare în colectivitatea de care, în prezent, este izolat.
În temeiul art. 59 Cp din 1969 se retine ca nu exista temeinice indicii in sensul ca pedeapsa închisorii aplicata condamnatului si executata pana la acest moment si-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilita prin hotărârea de condamnare, astfel încât subzista necesitatea executării in continuare a pedepsei, urmând a se fixa un nou termen, după expirarea căruia poate fi reiterata cererea/propunerea de liberare condiționată, conduita condamnatului in aceasta perioada urmând a fi avuta in vedere pentru a aprecia asupra atingerii scopului pedepsei închisorii astfel executate.
Astfel, instanța a respins propunerea și a stabilit termen de reiterare după data de 06.07.2015.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin.3 CPP cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale menționate a formulat contestație condamnatul I. P. V., motivele contestației au fost consemnate în practicaua deciziei motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Condamnatul se află în executarea unei pedepse rezultante privative de libertate de 4 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 31.01.2013 și urmează să expire la data de 26.12.2016.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate acesta trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile, din care, în cazul în care muncește 244 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 730 zile efectiv executate.
La data analizării cererii sale condamnatul executase 826 zile, a executat în arest preventiv 35 zile și i se consideră ca urmare a muncii prestate 114 zile.
Din caracterizarea existentă la dosar rezultă că recurentul se află la prima analiză în cadrul comisiei de individualizare privind liberarea condiționată, pe toată durata executării a fost recompensat de 17 ori, nu a fost sancționat, a manifestat interes pentru sctivitățile educaționale și productive, din luna aprilie 2013 a fost repartizat la muncă.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de lege, instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, rezultă astfel, că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Astfel, ținând seama de perioada executată, de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, precum și de faptul că liberarea condiționată creează numai o vocație pentru condamnați de a fi eliberați înainte de executarea integrală a pedepsei, Tribunalul constată că perioada executată nu este suficientă pentru a concluziona că petentul condamnat a înțeles să adopte o atitudine corespunzătoare față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială și astfel, în mod corect prima instanță a considerat că se impune ca acesta să execute în continuare pedeapsa, în vederea realizării scopului pedepsei așa cum este reglementat de Codul penal.
Având în vedere toate aspectele prezentate mai sus, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. P. V. împotriva sentinței penale nr. 1229/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. P. V. - fiul lui M. și M., născut la data de 29.06.1988, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale nr. 1229/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2015.
Președinte,Grefier,
M. MitanLaura Ș.
Red.jud.M.U./02.06.2015/Tehnored.gref.T.N./02.06.2015/5ex./3pag.
Tehnored.jud.M.M./4 ex./25.06.2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 205/2015.... → |
|---|
