Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei. Art.583 NCPP. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-09-2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.348
Ședința publică din data de 08 09 2015
PREȘEDINTE – V.-T. G.
GREFIER – I. B.
Ministerul Public reprezentat de
PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol, pronunțarea cu privire la contestația formulată de partea vătămată B. V., domiciliat in O., ., județul C., împotriva sentinței penale nr.159 din 13 02 2015 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 07 09 2015 si au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar completul, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 08 09 2015, când s-a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.159/13 02 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată sesizarea formulată de partea civilă B. V. (domiciliat în orașul O., ., jud. C.) de revocare a suspendării executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită în sarcina condamnatului G. V. (fiul lui I. și I., născut la data de 25.04.1975 în Babadag, jud. Tulcea, domiciliat în satul Ț. V., ., ., CNP:_) prin sentința penală nr.71/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010, definitivă prin nerecurare la 04.02.2011.
În baza art.275 alin.2 C.proc.pen. obligă partea civilă la plata către stat a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.272 alin.1 coroborat cu art.274 alin.1 teza finală dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei către doamna avocat Ginara I., conform împuternicirii . nr.2400, sumă ce rămâne în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.01.2014, inițial la P. de pe lângă Judecătoria C., trimisă pe cale administrativă Judecătoriei C. și înregistrată la data de 05.02.2014 pe rolul acestei instanțe, partea civilă B. V. a solicitat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei ce i-a fost aplicată condamnatului G. V..
În motivarea cererii partea civilă a arătat că prin sentința penală nr.71/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2010, rămasă definitivă la data de 04.02.2011, inculpatul G. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un terme de încercare de 4 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței, fiind obligat și la plata către partea civilă a sumei de 8.000 de lei.
Menționează partea civilă că inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile civile la care a fost obligat de instanță, deși lucrează fără forme legale și obține venituri. Precizează că a luat legătura cu inculpatul însă a fost dusă cu vorba.
În drept nu a fost invocat nici un temei legal.
În dovedirea cererii partea civilă a atașat în copie sentința penală nr.71/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2010, rămasă definitivă la data de 04.02.2011.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr._/212/2010 al Judecătoriei C..
La termenul din 08.05.2014 condamnatul s-a prezentat în fața instanței și a solicitat acordarea unui termen pentru a face demersuri în vederea achitării sumei de 8.000 de lei către partea civilă.
Totodată, în ședința publică din 23.10.2014, condamnatul a arătat că va primi ajutor din partea cumnatului său în vederea achitării daunelor materiale către partea civilă, sens în care instanța a mai acordat un termen de judecată și a revenit cu adresă către partea civilă pentru a arăta dacă intimatul-condamnat a achitat o parte din suma respectivă. Totodată, s-au emis adrese către Primăria Ț.-V., I.T.M. și Casa de Pensii, fiind primite relații (f. 33, 34, 38).
Partea civilă a trimis instanței precizări la data de 22.01.2015 prin care a arătat că intimatul-condamnat nu a achitat nicio parte din despăgubirile civile la care a fost obligat și nici nu a făcut vreun demers în acest sens.
La ultimul termen de judecată partea civilă s-a prezentat personal în fața instanței de judecată.
Analizând cererea părții civile, instanța a constatat următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr.71/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare la data de 04.02.2011, inculpatul G. V. a fost condamnat în baza art.208 – art.209 alin.1 lit.g C.pen. cu aplicarea art.3201 alin.7 C.proc.pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o durată de 4 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare potrivit art.82 C.pen.
În baza art.83 C.pen. a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va impune revocarea suspendării condiționate.
În baza art.71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedespei.
În baza art.14 și 346 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 de lei către partea civilă B. V. cu titlu de daune materiale.
Astfel cum rezultă din adresele emise de către instanță, condamnatul G. V. nu apare în evidențele Casei Județene de Pensii C. cu venituri provenind din asigurările sociale, nu este salariat al vreunei societăți comerciale și nu a deținut proprietăți, imobile sau bunuri impozabile în perioada 2011-2014,
În drept, potrivit art.15 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit în hotărârea de condamnare; regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin.1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Așadar, conform art.84 C.pen. 1969, dacă până la împlinirea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.
În cauză, termenul de încercare de 4 ani și 6 luni a început să curgă la data de 04.02.2011, urmând a se împlini la data de 03.07.2015, cererea părții civile fiind așadar introdusă în termen. A mai observat instanța că sentința în cauză a fost învestită cu formulă executorie însă, în mod evident, nu a fost posibilă executarea din cauza insolvabilității debitorului.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că intimatul-condamnat nu obține venituri astfel încât să poată fi în măsură să achite o sumă care este într-un cuantum totuși ridicat (8.000 de lei), astfel încât și instanța a considerat că nu este vorba de rea-credință, iar susținerile părții civile în sensul că acesta lucrează fără forme legale, chiar dacă ar fi fost probate, nu ar reprezenta un argument în sensul revocării suspendării condiționate, fiind de notorietate faptul că inclusiv condamnatul trebuie să își asigure traiul zilnic.
Deși pe parcursul procesului penal condamnatul s-a prezentat și a solicitat termene pentru a încerca să acopere prejudiciul, în mod evident nu a fost în măsură să găsească o sursă de finanțare.
Față de toate aceste condiții, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.84 C.pen. 1969 pentru a se dispune revocarea suspendării condiționate, instanța a respins ca neîntemeiată sesizarea formulată de partea civilă B. V. de revocare a suspendării executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită în sarcina condamnatului G. V. prin sentința penală nr.71/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010, definitivă prin nerecurare la 04.02.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație contestatorul B. V..
În motivele contestației, contestatorul arată că a primit o comunicare penală prin care se reține că el ar fi cerut revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată intimatului condamnat G. V.. Contestatorul arată că el nu are interes în solicitarea revocării sau anulării suspendării executării pedepsei, deoarece intimatul trebuie să-l despăgubească cu suma de 8000 lei pentru furtul unor animale.
Contestatorul mai solicită în contestația sa să fie scutit de plata cheltuielilor judiciare.
În fața instanței de judecată, fiind solicitat să aducă lămuriri conținutului contestației sale, contestatorul B. V. arată că a formulat această cale de atac în scopul recuperării sumei de 8000 lei la care intimatul G. V. a fost obligat, dar fără a avea intenția de a solicita revocarea suspendării executării pedepsei, ci doar ca un demers pe latură civilă.
Față de precizările făcute, tribunalul constată că B. V. nu a formulat contestație cu scopul de a reforma sentința penală nr 159 din 13 02 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr_, respectiv nu a urmărit scopul ca, în rejudecare de către instanța de contestație, să se dispună revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată intimatului G. V., pentru neachitarea obligațiilor civile din hotărârea de condamnare.
Astfel fiind, în considerarea principiului disponibilității care guvernează căile de atac, în referire la prevederile art. 417-418 Cod procedură penală, referitoare la limitele efectului devolutiv și la neagravarea situației în propria cale de atac, ce se aplică corespunzător și instituției contestației, tribunalul constată că nu a existat voința contestatorului B. V. de a sesiza instanța de contestație asupra fondului sentinței penale nr 159/2015 a Judecătoriei C.. Prin urmare, instanța de contestație nu este sesizată pentru rejudecarea cauzei, în ceea ce privește soluția Judecătoriei C., de respingere a sesizării formulate de B. V. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate intimatului condamnat G. V..
În schimb, se constată că prin sentința penală nr 159/2015 a Judecătoriei C. contestatorul B. V. a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală. Cu privire la această parte a sentinței penale, contestatorul a formulat critici, solicitând înlăturarea dispoziției de a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare (,,să fie scutit”).
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, ,,În cazul declarării apelului, recursului în casație ori a introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea”.
Această dispoziție trebuie interpretată în contextul întregii reglementări referitoare la cheltuielile judiciare, și în sensul principiului ce rezultă din aceasta, conform căruia cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins calea de atac, în măsura în care i se reține o culpă procesuală.
În situația de față, tribunalul constată că contestatorul B. V. nu este în culpă procesuală, deoarece sesizarea sa adresată Judecătoriei C. are la bază o situație reală, și anume că intimatul G. V. a fost obligat la achitarea despăgubirilor în sumă de 8000 lei, acesta nu și-a executat obligația timp de mai mulți ani, în totul sau în parte, iar în acest context contestatorul, cu bună credință, a sesizat instanța, în condițiile în care el personal nu avea posibilitatea de a verifica sau de a aprecia dacă neexecutarea obligației civile se datorează relei credințe ori unei imposibilități de plată obiective a intimatului condamnat.
În consecință, contestația formulată de B. V. urmează a fi admisă în limita în care a fost formulată, și anume numai cu privire la înlăturarea obligației de a suporta cheltuieli judiciare către stat, urmând a se desființa în parte sentința penală contestată, și soluționând cauza în contestație, a se înlătura din sentința penală contestată dispoziția privind obligarea părții civile B. V. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli către stat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, iar în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare, atât pentru judecata în fond cât și pentru cea în contestație, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct . 2 lit a) cod procedură penală:
Admite contestația formulată de contestatorul B. V. (domiciliat în O., ., jud C.) împotriva sentinței penale nr 159 din 13 02 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr_ .
Desființează în parte sentința penală contestată, în ce privește obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, și soluționând cauza, dispune:
Înlătură din sentința penală contestată dispoziția privind obligarea părții civile B. V. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 09 2015.
PREȘEDINTE DE COMPLET,GREFIER,
T.-V. G. I. B.
Red,jud.fond V.M.
Red.jud.contest.T.V.G./2 ex/29 09 2015
.>
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 347/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 350/2015.... → |
|---|
