Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 410
Ședința publică din data de 29.10.2015
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul inculpat L. C. – fiul lui C. și N., născut la data de 18.08.1995, deținut în P. P. Albă, jud.C., împotriva Încheierii de ședință din data de 21.10.2015, de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă contestatorul - inculpat L. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat A. A., în substituirea apărătorului ales, avocat Z. L. O., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul contestatorului inculpat, avocat A. A., arată că după ce a luat legătura cu inculpatul, acesta a învederat că dorește să-și retragă contestația formulată.
Fiind întrebat, contestatorul inculpat L. C., precizează că își retrage contestația formulată, sens în care semnează în caietul grefierului de ședință.
Apărătorul contestatorului inculpat, avocat A. A., având cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea solicită instanței să ia act de retragerea contestației, având în vedere manifestarea expresă de voință a inculpatului L. C..
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestațiilor de față:
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 15, s-au dispus următoarele:
” În baza art. 362, alin. 2 CPP și art. 208 CPP,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului L. C..
În baza art. 362, alin. 2 CPP raportat la art. 207, alin. 4 CPP,
Menține măsura arestării preventive a inculpatului L. C., fiul lui C. și N., născut la data de 18.08.1995 în mun. Medgidia, cu domiciliul în . M., ., posesor al CI ., nr._, jud. C., CNP_, măsură preventivă dispusă prin Încheierea penală nr. 50/01.09.2015 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 601/03.09.2015 a Tribunalului C..
În baza art. 242, alin. 2 CPP,
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar sau cu cea a arestului la domiciliu.
În baza art. 275, alin. 3 CPP,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Executorie.
Cu drept la contestație în termen de 48 de ore de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015, orele 15:30.”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 50 din 01.09.2015 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin încheierea nr. 601 din 03.09.2015 a Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. C. pe o durată de 30 de zile.
Prin rechizitoriul nr. 2874/P/2015 din data de 22.09.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, inculpatul L. C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de violul în formă continuată, faptă prev. de art. 218, alin. 1, alin. 3, lit. c) din C.pen., cu aplic. 35, alin. 1 din Cod penal.
Prin încheierea de cameră preliminară a Jud. Medgidia din 25.09.2015, definitivă prin încheierea penală de cameră preliminară nr. 656/29.09.2015 a Tribunalului C., în baza art. 348 CPP rap. la art. 207 CPP, judecătorul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acesteia.
S-a retinut de judecători, în esență, că, „Mijloacele de probă administrate până la acest moment în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice în sensul art. 223 al. 1 și 2 Cod proc. P.., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, în formă continuată, prev. de art. 218, alin. 1, alin. 3, lit. c) din C.pen., cu aplic. 35, alin. 1 din C.pen.. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol in forma continuata, prev. de art. 218, alin. 1, alin. 3, lit. c din C.pen, cu aplic. art. 35, alin. 1 din C.pen.
Inculpatul nu a recunoscut învinuirile care i se aduc. Dn SMS-urile aflate la dosar rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a dorit o înțelegere frauduloasă cu mama părții vătămate (…).
Privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru a-l împiedica pe acesta să comită alte fapte de același fel.”
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 21.10.2015, judecătorul a constatat competența funcțională, materială și teritorială a Judecătoriei Medgidia în soluționarea prezentei cauze penale, precum și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză, dispunând începerea judecății.
Potrivit art. 362, alin. 2 CPP, „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.”
Conform art. 208, alin. 2 și alin. 3 CPP, „(2)Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (3)Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.”
Cu privire la legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive.
Instanța a reținut că arestarea preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale privind luarea acestei măsuri.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul instrucției penale este pedeapsa închisorii de pana la 12 ani.
Cât privește teza a II-a a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, respectiv necesitatea măsurii preventive pentru înlăturarea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, instanța reține că temeiurile avute în vedere inițial au fost în mod corect apreciate. Astfel, circumstanțele reale preexistente, concomitente și supravenite, evaluarea naturii și gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a infracțiunii, dar și cele personale alături de gravitatea faptei și de rezonanța socială negativă a acestora în rândul opiniei publice, căreia i se creează un sentiment de temere, insecuritate și de apreciere negativă a reacției organelor legii, constituie elemente care definesc starea de pericol pentru ordinea publică și au justificat necesitatea măsurii preventive.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.202 alin.1 c.pr.pen.în sensul că la dosar există probe sau indicii temeinice (conform și a disp.art.5 par.1 lit.c) CEDO) din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul L. C. ar fi comis fapta pentru care este cercetat, reținându-se următoarele mijloace de probă: declarație persoană vătămată, declarații martori, Procese-verbale de verificări, Raport de constatare criminalistică, fotografii de detaliu, înscrisuri și constatarea medico-legală, declarații suspect/inculpat, procese-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de persoana vătămată și de reprezentantul legal al acesteia.
Cu privire la necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive
Din probele administrate până în prezent, instanța a reținut că rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul, în cauza de față, să fi comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, instanța a apreciat că, în sensul art. 202, alin. 1 Cod pr.pen., există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanța nr. 2874/P/2015 din 06.08.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv că a comis infracțiunea de violul în formă continuată, prev. de art. 218, alin. 1, alin. 3, lit. c) din C.pen., cu aplic. 35, alin. 1 din Cod penal.
Aceste indicii sunt suficiente și prin prisma art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza V. c. României, potrivit căreia este necesară și suficientă existența unei bănuieli plauzibile care să rezulte din fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea.
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 223, alin. 2, teza I-a C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală este reprezentată pedeapsa închisorii de pana la 12 ani.
Cât privește teza a II-a a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, respectiv necesitatea măsurii preventive pentru înlăturarea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, instanța reține că temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare. Sunt încă de actualitate circumstanțele reale, reținându-se că acestea sunt extrem de grave având un puternic impact, având în vedere faptul că primul act material a fost săvârșit de către inculpat la momentul la care persoana vătămată U. A.-D. avea numai 9 ani.
Mai mult decât atât, faptul că inculpatul a săvârșit actele în mod repetat, precum și faptul că acesta în mod sistematic venea la persoana vătămată acasă atunci când părinții acesteia nu erau la locuință, trimițându-i pe frații persoanei vătămate să-și cumpere dulciuri, astfel ca acesta să rămână singur cu persoana vătămată, relevă o periculozitate ridicată a faptei, dar și a inculpatului.
În același sens, al circumstanțe personale, rețin că inculpatul L. C. a manifestat perseverenta în săvârșirea infracțiunii pe o perioada lunga, de trei ani, fără să-i pese ce influente negative pot avea faptele sale in dezvoltarea fizica, psihica si morala a minorei U. A.-D..
Mai mult decât atât, repercusiunile negative asupra dezvoltării psihice a minorei U. A.-D. sunt vădite prin faptul că în luna iunie a anului 2015 a încercat să se sinucidă, spânzurându-se cu o ață în grajdul locuinței sale, fiind însă salvată la timp de către mama sa, martora U. A..
Prin urmare, instanța va reține că temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare și se impune menținerea măsurii privării de libertate.
Scopul măsurii preventive luate în această cauză este reprezentat de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, dar și a împiedicării sustragerii inculpatului de urmărirea penală sau judecată, finalitate care, prin raportare la împrejurările cauzei, la conduita procesuală a inculpatului, la vârsta și comportamentul său social anterior, nu poate fi atinsă cu necesitate și suficiență prin instituirea unei alte măsuri preventive mai blânde, considerente pentru care cererea de înlocuire a măsurii preventive va fi respinsă ca nefondată.
La pronunțarea soluției se va fi avut în vedere, pe lângă materialul probatoriu existent, conduita procesuală oscilantă a inculpatului și faptul că față de acesta s-a reținut în mod corect că a încercat o înțelegere ulterioară frauduloasă cu persoana vătămată.
Deși libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege, măsura privativă de libertate se poate lua sau menține pe o durată rezonabilă în condițiile în care natura și gravitatea faptei ar putea avea un impact negativ asupra reacției particulare a opiniei publice la comiterea unei astfel de fapte, iar pe de alta parte pentru a asigura in rândul cetățenilor un climat de siguranță si încredere in justiție. De asemenea, interesul general, obștesc primează în fața celui individual al inculpatului.
În consecință, instanța a considerat că se impune menținerea arestării preventive și a constatat, în același timp, că nu există temeiuri care să justifice revocarea sau înlocuirea acesteia, cu atât mai mult cu cât în cauza penală nu a fost începută cercetarea judecătorească, etapă procesuală în care pot apărea informații de natură a schimba sau infirma temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii preventive.
Împotriva încheierii mai sus menționate a declarat contestație inculpatul L. C..
La termenul de judecată din data de 29.10.2015, inculpatul și-a retras contestația formulată.
Văzând că, potrivit art.425 alin.3 rap. la art.415 C.p.p., manifestarea de voință a contestației produce efectele juridice în sensul în care a fost exprimată, instanța va lua act de retragerea căii de atac.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., contestatorul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425 ind.1 alin.3 C.p.p. în ref. la art.415 C.p.p.:
Ia act de retragerea contestației formulate de către inculpatul L. C. împotriva încheierii pronunțate la data de 21.10.2015 de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. C. C.
Red.jud.fond.V.M.U.
Tehnored.jud.M.V.
3.11.2015
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 409/2015.... → |
|---|
