Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr. 149/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 5671/212/2015/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIUNALUL CONSTANTA
SECȚIA PENALA
DECIZIA PENALĂ NR.149
Ședința publică din data de 14.04.2015
Președinte – N. A.
Grefier – O. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul C. –
reprezentat prin Procuror – Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. și contestatorul inc. B. I. –fiul lui M. și M.,născut la 21.11.1983, în prezent aflat la Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 08.04.2015 de Judecătoria C., în dosar nr._ 15
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
-intimatul inc.C. D. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat I. E. în substituirea avocat B. T., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie de substituire depusă la dosarul cauzei;
-intimatul inc.A. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat T. B., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei;
-contestatorul inc.B. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. Ghiulfer Aisun, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedura penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Nefiind cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, instanța, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în esență critică soluția instanței de fond, care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpați, solicitând admiterea contestației și rejudecând să fie menținută măsura arestării preventive.
Instanța fondului a avut în vedere strict numărul de zile de arest preventiv, dar a ignorat riscul de repetabilitate raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților.
Din circumstanțele reale ale comiterii faptelor rezultă dezinhibiția cu care au acționat inculpații, iar ca stare de fapt s-a reținut că B. M. E. în noaptea de 25/26.01.2015, a acordat sprijin inculpaților C. D.-I., B. I. și A. C., așteptându-i cu autoturismul în timp ce aceștia ar fi pătruns prin efracție în magazinul aparținând persoanei vătămate V. C., prin tăierea belciugelor pe care erau puse lacătele și prin forțarea ușii de acces, iar din interior ar fi sustras mai multe pachete de țigări și cafea, cauzându-se un prejudiciu în valoare de aproximativ 3.000 lei parțial recuperat.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, să se aibă în vedere că inc.B. I. nu are ocupație, inc.C. D. I. a suferit 4 condamnări, inc.A. C. a fost condamnat pentru 16 infracțiuni de furt, iar inc.B. I. a fost condamnat pentru 10 infracțiuni contra patrimoniului.
De asemenea, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă neschimbate și nu au intervenit altele care să opereze în favoarea inculpaților.
Concluzionând, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea încheierii contestate și rejudecând să fie menținută măsura arestării preventive dispusă în sarcina inculpaților.
Avocat I. Ghiulfer Aisun având cuvântul pentru contestatorul inc.B. I., solicită respingerea, ca nefondată, a contestației declarată de Ministerul Public, opinând că în mod legal și temeinic instanța fondului prin încheierea de ședință din data de 08.04.2015 a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Prin trecerea timpului și raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, iar pericolul social concret pentru comunitate s-a estompat odată cu trecerea timpului.
Inculpatul judecat sub imperiul arestului la domiciliu, instanța poate avea un control asupra sa, astfel că solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de Ministerul Public.
În ce privește contestația formulată de inculpat, precizează că are domiciliul în C., ., ., . socrii și soția sa.
Avocat I. E. având cuvântul pentru intimatul inc.C. D. I., solicită respingerea contestației declarate de Ministerul Public și menținerea soluției primei instanțe, care este legală și temeinică.
În mod corect a apreciat instanța fondului că măsura arestării preventive a fost luată în timpul urmăririi penale și nu se mai justifică privarea de libertate într-un centru de detenție, măsura arestului la domiciliu fiind în concordanță cu codul de procedură penală și jurisprudența CEDO.
Prima instanță a apreciat că atitudinea procesuală a inculpatului este relevantă și justifică luarea măsurii arestării preventive, sens în care solicită respingerea contestației declarate de Ministerul Public și păstrarea soluției primei instanțe.
Avocat T. B. având cuvântul pentru intimatul inc.A. C., solicită respingerea contestației declarate de Ministerul Public și menținerea soluției primei instanțe, care este legală și temeinică.
Așa cum a arătat instanța fondului în încheierea contestată, trecerea unui număr de 73 de zile de la luarea măsurii arestării preventive, este o perioadă rezonabilă.
Procurorul a arătat că această contestație ar trebui admisă din perspectiva antecedentelor penale, iar temeiurile inițiale care au determinat luarea acestei măsuri subzistă neschimbate.
Din punctul său de vedere aceste temeiuri s-au estompat odată cu trecerea timpului și evoluția procesului penal, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu.
În ce privește scopul măsurii arestării preventive, bunul mers al procesului penal este asigurat pe deplin și inculpatul plasat în arest la domiciliu nu se va sustrage procesului penal, astfel că față de cele expuse, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de Ministerul Public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul referitor la contestația formulată de inc.B. I., solicită respingerea acesteia ca nefondată, având posibilitatea reală să încuviințeze schimbarea domiciliului.
Contestatorul inc.B. I. în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, precizează că la adresa respectivă locuiește familia C. M. G., are condamnări anterioare dar nu le știe numărul.
Intimatul inc.C. D. I. în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, precizând că a fost condamnat de 4 ori.
Intimatul inc.A. C. în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, precizând că a fost arestat preventiv de 16 ori.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 15,
1. În baza art. 362 alin. 2 c.proc.pen. raportat la art.208 alin. 2 c.proc.pen., s-a constatat legalitatea arestării preventive dispusă față de inculpații C. D.-I. - fiul lui C. și E., născut la data de 04.08.1986 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., al. Egretei nr. 6, ., jud. C., CNP -_; B. I. - fiul lui M. și M., născut la data de 21.11.1983 în mun. C., jud. C., domiciliat în oraș Năvodari, ., ., ., CNP -_ și A. C. – fiul lui C. și M., născut la data de 04.07.1973 în ., domiciliat în ., jud. N., fără forme legale în municipiul C., ., ., ., CNP -_.
2.În baza art. 362 alin. 1 c.proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.proc.pen., art. 218 alin. 1 c. proc. pen. și art. 223 alin. 2 c. proc. pen.,s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. D.-I. - fiul lui C. și E., născut la data de 04.08.1986 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., al. Egretei nr. 6, ., ., CNP –_, cu măsura arestului la domiciliu, care urmează să fie verificat, potrivit art. 208 alin. 4 c.proc.pen., cel mai târziu la data de 06.06.2015.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului C. D.-I. (de sub puterea mandatului de arestare nr. 18/UP din_ emis de Judecătoria C. în dosarul_ ), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 221 alin. 1 c. proc. pen.s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din mun. C., al. Egretei nr. 6, ., ., fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art. 221 alin. 2 c. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice, direct sau indirect, cu reprezentanții persoanei vătămate . SRL, cu ceilalți inculpați B. I. și A. C., respectiv cu martorii audiați: G. I., C. M. – G., F. R., I. SELATIN și B. M. E..
În baza art. 221 alin. 4 c. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a stabilit ca organ de supraveghere organul de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul.
3. În baza art. 362 alin. 1 c.proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.proc.pen., art. 218 alin. 1 c. proc. pen. și art. 223 alin. 2 c. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. I. - fiul lui M. și M., născut la data de 21.11.1983 în mun. C., jud. C., domiciliat în oraș Năvodari, ., ., CNP -_, cu măsura arestului la domiciliu, care urmează să fie verificat, potrivit art. 208 alin. 4 c.proc.pen., cel mai târziu la data de 06.06.2015.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului B. I. (de sub puterea mandatului de arestare nr. 19/UP din_ emis de Judecătoria C. în dosarul_ ), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 221 alin. 1 c. proc. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din oraș Năvodari, ., ., ., fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art. 221 alin. 2 c. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice, direct sau indirect, cu reprezentanții persoanei vătămate . SRL, cu ceilalți inculpați C. D.-I. și A. C., respectiv cu martorii audiați: G. I., F. R., I. SELATIN și B. M. E..
În baza art. 221 alin. 4 c. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a stabilit ca organ de supraveghere organul de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul.
4. În baza art. 362 alin. 1 c.proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.proc.pen., art. 218 alin. 1 c. proc. pen. și art. 223 alin. 2 c. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul A. C. – fiul lui C. și M., născut la data de 04.07.1973 în ., domiciliat în ., jud. N., fără forme legale în municipiul C., ., ., ., jud. C., CNP -_, cu măsura arestului la domiciliu, care urmează să fie verificat, potrivit art. 208 alin. 4 c.proc.pen., cel mai târziu la data de 06.06.2015.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului A. C. (de sub puterea mandatului de arestare nr. 20/UP din_ emis de Judecătoria C. în dosarul_ ), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 221 alin. 1 c. proc. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește fără forme legale din municipiul C., ., ., ., fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art. 221 alin. 2 c. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice, direct sau indirect, cu reprezentanții persoanei vătămate . SRL, cu ceilalți inculpați B. I. și C. D.-I., respectiv cu martorii audiați: G. I., C. M. – G., F. R., I. SELATIN și B. M. E..
În baza art. 221 alin. 4 c. proc. pen.s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a stabilit ca organ de supraveghere, organul de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul fără forme legale.
S-a dispus comunicarea măsurilor, administrației locului de deținere.
În baza art.275 alin.3 c.proc.pen. ,cheltuielile judiciare avansate de stat,rămân în sarcina acestuia.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. D.-I., B. I. și A. C.,prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 49 din camera de consiliu din data de_, pronunțată de Judecătoria C. - Secția Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, emițându-se mandate de arestare preventivă pentru 30 de zile, avându-se în vedere temeiurile prevăzute de art. 226 alin. 1 și 2 raportat la art. 223 alin. 2, art. 202 alin. 1 și 3 c.proc.pen.. Soluția a fost menținută prin încheierea nr. 83 din camera de consiliu din data de_ a Tribunalului C..
Prin rechizitoriul nr. 2068/P/2015 al Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria C., inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 c.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a c.pen..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015, sub nr._ 15, judecătorul de cameră preliminară, prin încheieri succesive date în camera de consiliu din 23.02.2015, respectiv 18.03.2015, în baza art. 207 alin. 4 c.proc.pen. a menținut arestarea preventivă față de inculpați, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 16.04.2015.
La data de 01.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2068/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., dispunând începerea judecății cauzei față de inculpații C. D.-I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 c.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a c.pen., B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 c.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a c.pen.), respectiv A. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 c.pen. și art. 77 alin. 1 lit. a c.pen.).
Conform art. 208 alin. 1 și 2 c.proc.pen., când judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiași articol (în referire la art. 207 alin. 3-5 c.proc.pen.), când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar dacă constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 242 alin. 2 c.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, constată că măsura arestării preventive a inculpaților C. D.-I., B. I. și A. C. a fost dispusă și menținută în mod legal până în prezent, însă, raportat la stadiul procesual al cauzei, instanța apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu mai subzistă și nu mai justifică privarea de libertate într-un centru de detenție în continuare a acestora.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă în privința inculpaților că au săvârșit infracțiunile reținută în seama sa. Inculpații sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa de la 1 la 5 ani (.)
a. C. D.-I. – o infracțiune de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. Inculpatul a fost privat de libertate din data de 26.01.2015 (când a fost reținut) și a fost plasat în arest preventiv începând cu data de 27.01.2015 când a fost emis mandatul de arestare nr. 18/UP din_ emis de Judecătoria C. în dosarul_, astfel că până la data pronunțării prezentei încheieri (08.04.2015) au trecut 73 de zile, durata măsurilor preventive privative de libertate într-un centru de detenție dispuse față de inculpat nefiind justificată din perspectiva exigențelor codului de procedură penală, dar și a jurisprudenței CEDO.
b. B. I. – o infracțiune de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. Inculpatul a fost privat de libertate din data de 26.01.2015 (când a fost reținut) și a fost plasat în arest preventiv începând cu data de 27.01.2015 când a fost emis mandatul de arestare nr. 19/UP din_ emis de Judecătoria C. în dosarul_, astfel că până la data pronunțării prezentei încheieri (08.04.2015) au trecut 73 de zile, durata măsurilor preventive privative de libertate într-un centru de detenție dispuse față de inculpat nefiind justificată din perspectiva exigențelor codului de procedură penală, dar și a jurisprudenței CEDO.
c. A. C. – o infracțiune de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d c. pen. Inculpatul a fost privat de libertate din data de 26.01.2015 (când a fost reținut) și a fost plasat în arest preventiv începând cu data de 27.01.2015 când a fost emis mandatul de arestare nr. 20/UP din_ emis de Judecătoria C. în dosarul_, astfel că până la data pronunțării prezentei încheieri (08.04.2015) au trecut 73 de zile, durata măsurilor preventive privative de libertate într-un centru de detenție dispuse față de inculpat nefiind justificată din perspectiva exigențelor codului de procedură penală, dar și a jurisprudenței CEDO.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică reținută cu ocazia luării, respectiv menținerilor măsurilor preventive privative de libertate într-un centru de detenție, fiind necesar să se respecte și principiul nevinovăției, nu poate fi demonstrată la acest moment procesual nici datorită unei multitudini de acte infracționale, inculpații au fost trimiși în judecată pentru o singură infracțiune, nici printr-o anumită activitate avută de inculpați după arestarea lor, în sensul de a lua legătura cu vreunul dintre martorii sau reprezentanții persoanei vătămate din proces.
Judecătorul recunoaște că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp. Dar detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată. Starea de pericol concret pentru ordinea publică reținută de judecătorul de drepturi și libertăți cu ocazia pronunțării asupra propunerii de arestare preventivă a inculpaților nu poate fi demonstrată în lipsa unor noi probe care să se suprapună peste trecerea timpului, care în mod inevitabil, după 73 de zile de arest preventiv, se va fi diminuat într-atât cât să permită reevaluarea măsurilor preventive ce sunt necesare a fi impuse inculpaților.
Comportamentul inculpaților ulterior arestării preventive (au dat declarații despre modul de săvârșire a faptei), dar și necesitatea realizării veniturilor pentru întreținerea familiilor (cei trei au relații de concubinaj), sunt argumente suficient de relevante pentru a înlocui măsura arestării preventive și pentru a se reține că, lăsați în arest la domiciliu, inculpații nu ar putea încerca să zădărnicească activitatea judiciară în propria cauză. Atitudinea adoptată de către inculpați, reprezintă un argument către ideea că, în ciuda datelor existente în fișele de cazier judiciar, aceștia au o poziție procesuală corectă, care nu justifică o îndepărtare deosebită de la regula libertății individuale. Față de aceștia, simpla suspiciune de săvârșire a unei infracțiuni contra patrimoniului (gravă, dar care nu vizează siguranța fizică sau psihică a persoanei), nu mai este și suficientă pentru menținerea arestării preventive.
În speță nu se mai poate vorbi nici de respectarea imperativelor anchetei pentru a justifica arestarea preventivă inculpaților. Se observă că administrarea probelor referitoare la cei trei inculpați nu prezintă complexitate deosebită (fiind necesară în principiu audierea celor trei inculpați și a martorilor), constatarea unei poziții procesuale în concordanță cu cea a organelor judiciare care formulează acuzația (raportat la declarațiile de recunoaștere), justifică prin ea însăși, la acest moment, o măsură preventivă privativă de libertate la domiciliile inculpaților.
Totuși, pentru a se evita ca inculpații să aibă o atitudine necorespunzătoare pe parcursul judecății, pentru a nu se sustrage chemărilor dispuse pentru conturarea circumstanțelor speței, instanța apreciază că se impune instituirea măsurii arestului la domiciliu, aceasta fiind aptă, să realizeze scopul principal urmărit la momentul dispunerii arestării preventive: securizarea societății în fața unor indivizi suspectați de încălcarea ordinii de drept, precum și protejarea justiției în fața unei eventuale sustrageri de la exercițiul autorității statale.
Instanța, din analiza oportunității luării unei alte măsuri preventive mai ușoare, exclude o asemenea posibilitate la acest moment procesual datorită modului concret în care se presupune că a fost săvârșită fapta: noaptea, într-o comună, motiv care face să existe posibilitatea, ca, neînțelegând restricțiile impuse de judecător în cadrul unui control judiciar, aflându-se în același mediu, inculpații să săvârșească noi fapte îndreptate împotriva patrimoniului, fiind necesară supravegherea strictă a acestora în condițiile prevăzute de legiuitor în art. 221 c.proc.pen..
În seama celor trei inculpați, nu există cele două situații de excepție când măsura arestului la domiciliu nu poate fi dispusă, situații care corespund unor condiții negative (art. 218 alin. 3 c.proc.pen.): a) nu există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie și b) nu au fost anterior condamnați definitiv pentru infracțiunea de evadare.
În consecință, constatând că cererile de revocare formulate de apărători sunt neîntemeiate, în baza art. 362 alin. 1 c.proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.proc.pen., art. 218 alin. 1 c. proc. pen. și art. 223 alin. 2 c. proc. pen.. va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu măsura arestului la domiciliu, care urmează să fie verificat, potrivit art. 208 alin. 4 c.proc.pen., cel mai târziu la data de 06.06.2015.
Împotriva acestei încheieri au declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul B. I.,pentru motivele care au fost consemnate în partea introductivă ,care face parte integrantă din prezenta și nu se mai impune reiterarea lor.
Examinând contestațiile, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Tribunalul constată că ca fiind fondată contestația parchetului și nefondată contestația inculpatului, pentru următoarele considerente:
Conform art.362 Cod proc.pen.,în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă,instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive ,procedând potrivit dispozițiilor art.208 Cod proc. pen..
Prevederile art.207 alin.3-5 Cod proc.pen.,se aplică în mod corespunzător.
Conform alin.4 al art.207 Cod proc.pen.,când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă ,instanța de judecată dispune prin încheiere ,menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Potrivit alin.5 al aceluiași articol,când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, instanța de judecată ,dispune prin încheiere,revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului,dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Prevederile art.242 alin.2 Cod proc.pen.,permit înlocuirea unei măsuri preventive cu o măsură preventivă mai ușoară,dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și,în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului,se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod proc.pen.
Art.202 Cod procedură penală,arată ca și condiționare, că măsurile preventive pot fi dispuse, între alte aspecte și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni. În același articol, la alin.3 se arată că: ”Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că mijloacele de probă administrate ,susțin și în prezent, presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpații B. I., A. C. și C. D.,a infracțiunii de furt calificat pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată,constând în aceea că,în noaptea de 25/26.01.2015 au pătruns prin efracție, în magazinul aparținând persoanei vătămate V. C., prin tăierea belciugelor pe care erau puse lacătele și prin forțarea ușii de acces, iar din interior au sustras mai multe pachete de țigări și cafea, cauzându-se un prejudiciu în valoare de aproximativ 3.000 lei.În tot acest timp, un alt participant, B. M.-E., a așteptat afară, în autoturismul cu care au plecat împreună.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art.223 alin.2 Cod proc.pen.,Tribunalul constată că este în continuare îndeplinită și justifică măsura preventivă cea mai severă ,în sensul că lăsarea în libertate a celor trei inculpați,ar perturba în mod real ordinea publică ,având în vedere nu doar pericolul social al faptei ,determinat de modul și circumstanțele concrete, de reacția publică în condițiile creșterii frecvenței infracțiunilor de această natură,care aduc prejudicii grave patrimoniului persoanei și sentimentului de securitate al comunității ci și circumstanțele personale ale inculpaților,care nu au ocupație ,nu se află la primul conflict cu legea penală și dețin un palmares infracțional impresionant(A. C. fiind condamnat anterior prin 16 hotărâri definitive,pentru infracțiuni de furt calificat,B. I. a suferit 10 condamnări prin hotărâri definitive,pentru infracțiuni de furt calificat iar C. D.,a fost condamnat în patru rânduri,prin hotărâri rămase definitive ,pentru infracțiuni de furt calificat),ceea ce demonstrează că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul,de reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, denotă o periculozitate sporită a inculpaților și justifică aprecierea asupra riscului că lăsați în libertate ,pot oricând să recurgă la comiterea unor fapte similare pentru, asigurarea în mod facil a mijloacelor de existență necesare fiecăruia și familiilor acestora.
În acest context, lăsarea în libertate a inculpaților ar genera un sentiment de insecuritate socială colectivă și ar creea temerea că împotriva unor fapte frecvente, cu posibile consecințe păgubitoare din punct de vedere patrimonial, precum și împotriva unor persoane periculoase sau cu putențial criminogen, autoritățile competente nu acționează suficient.
Totodată,măsura arestării preventive, este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art.202 alin.1 Cod proc. pen.,este cea mai adecvată la acest moment procesual, asigurând un echilibru în protejarea celor două interese ,respectarea libertății individuale și a interesului public .
Durata arestării preventive trebuie analizată nu numai prin prisma factorului temporal, fiind necesar a fi raportată la fazele procesuale parcurse,la probatoriul administrat și nu poate fi catalogată ca fiind una îndelungată ,astfel încât instanța să fie obligată să se orienteze către o altă măsură preventivă mai blândă ,respectiv arestul la domiciliu.
Pentru considerentele expuse,în baza art. art. 425/1 alin. 7 pct.2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 206 Cod proc.pen.,va admite ca fondată contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 08.04.2015 de Judecătoria C., în dosar nr._ 15 ,va desființa încheierea contestată și soluționând cauza,va dispune, în baza art. 362 alin.2 Cod proc.pen. raportat la art. 208 alin.2 în referire la art.207 alin.4 Cod proc.pen. ,menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații C. D. I. - fiul lui C. și E., ns. la 04.08.1986,B. I. –fiul lui M. și M.,ns.la 21.11.1983 și A. C.-fiul lui C. și M. ,ns.la 04.07.1973,pe o perioadă de 60 de zile,fiecare,cu începere de la data de 14.04.2015 și până la data de 12.06.2015.
Va înlătura dispozițiile contrare prezentei,privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și privind punerea în libertate a inculpaților,respectiv ,art.361 alin.1,art.242alin.2 ,art.218 Cpp.art.221alin.1,alin.2 și alin.4 și va menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii .
În baza art. art. 425/1 alin. 7 pct.1 lit. b Cod proc.pen. raportat la art. 206 Cod proc.pen.,va respinge ca nefondată contestația inculpatului B. I. –fiul lui M. și M.,ns.la 21.11.1983-declarată împotriva aceleiași încheieri.
Văzând și prevederile art.275 alin.2 și alin.3 și art.272 Cod proc.pen
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art. 425/1 alin. 7 pct.2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 206 Cod proc.pen.,
Admite ca fondată contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 08.04.2015 de Judecătoria C., în dosar nr._ 15 ,desființează încheierea contestată și soluționând cauza,dispune:
În baza art. 362 alin.2 Cod proc.pen. raportat la art. 208 alin.2 în referire la art.207 alin.4 Cod proc.pen.,
Menține măsura arestării preventive față de inculpații C. D. I. - fiul lui C. și E., ns. la 04.08.1986,B. I. –fiul lui M. și M.,ns.la 21.11.1983 și A. C.-fiul lui C. și M. ,ns.la 04.07.1973,pe o perioadă de 60 de zile,fiecare,cu începere de la data de 14.04.2015 și până la data de 12.06.2015.
Înlătură dispozițiile contrare prezentei,privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și privind punerea în libertate a inculpaților,respectiv ,art.361 alin.1,art.242alin.2 ,art.218 Cpp.art.221alin.1,alin.2 și alin.4 și menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii .
În baza art. 275 alin. (3) Cod proc. pen.,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în contestația parchetului ,rămân în sarcina acestuia .
În baza art. art. 425/1 alin. 7 pct.1 lit. b Cod proc.pen. raportat la art. 206 Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondată contestația inculpatului B. I. –fiul lui M. și M.,ns.la 21.11.1983-declarată împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 275 alin. (2) Cod proc. pen.,
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat .
În baza art. 272 Cod proc. pen. ,onorariu avocat oficiu către Baroul C. ,pentru av.I. Ghiulfer Aisun și T. B.,de câte 100 lei,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de ședință publică azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
N. ApzaitOtilia C.
Red și tehnored. jud. V.Ticea/09.04.2015/1 ex.
Tehnored.jud.N.A.-16.04.2015-ex.6
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 139/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
