Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 03/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 03/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-07-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr.
Ședința publică de la 03 Iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Judecător I. B.
Grefier A. A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol judecarea recursului penal declarat de recurentul inculpat B. E. împotriva încheierii de ședință din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat B. E. asistat de apărători aleși, avocat S. S. și avocat C. D., care depun împuternicirile avocațiale la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat S. S., pentru recurentul inculpat B. E., solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond, revocărea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Arată că din dosarul de urmărire penală, reiese că cei patru martori care inițial l-au recunoscut pe inculpat, au revenit asupra declarațiilor, dar aceștia nu spun că inculpatul nu ar fi fost în acel moment la locul săvârșirii faptei, spun doar că erau mai mulți bărbați, dar aceștia nu pot fi indentificați. Mai arată că ar trebui aplicat un tratament de egalitate, ceilalți inculpați fiind în stare de libertate, și că inculpatul nu are intenția de a influența buna desfășurare a procesului penal.
Avocat C. D., pentru recurentul inculpat B. E., solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond, revocărea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Arată că acum 9 luni de zile când s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpat existau temeiuri care să justifice privarea acestuia de libertate, dar la acest moment nu mai există temeiuri, cele două inculpate și-au schimbat declarațiile, declarând că nu s-a produs scandal în locuința lor, s-a intrat de bună voie. Mai arată că în acest moment, inculpatul nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal, iar pentru egalitate de tratament, având în vedere că ceilalți inculpați sunt în stare de libertate, solicită judecarea acestuia în stare de libertate. În subsidiar, solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform art. 145 Cpp sau art. 145 ind. 1 Cpp, instanța având astfel posibilitatea de a impune inculpatului o . obligații, cum ar fi să nu ia legătura cu niciuna dintre părțile din acest dosar. Mai solicită instanței să aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este tânăr, și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Avocat S. S., pentru recurentul inculpat B. E., solicitând cuvântul, arată instanței că a fost finalizată urmărirea penală, ceilalți inculpați sunt liberi, au fost privați de libertate 20 de zile, dar apoi au fost puși în libertate, acest inculpat este deja privat de libertate de 28 de zile, apreciind că această perioadă este suficientă pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea faptelor pe care le a săvârșit.
Reprezentanul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina sa. Arată că inculpatul nu a recunoscut fapta.
Inculpatul B. E., având ultimul cuvânt, arată instanței că achiesează la concluziile formulate de apărătorii săi.
T.
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de inculpat prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, ca neîntemaită.
În baza art. 300 ind. 1 și art. 160 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul B. E., fiul lui G. C. și S., născut la data de 16.01.1987 în municipiul C., județul D., cu domiciliu în municipiul C., ., județul D., de cetățenie română, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, în prezent deținut în Arestul IPJ D., măsură dispusă prin încheierea nr.135/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 142/23.09.2011, ca fiind legală și temeinică.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 9932P/2011 din 28.06.2012 a fost trimis în judecată: inculpatul B. E. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port de arme albe în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică, fapte prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p.,art.321 alin.1 și 2 C.p. și art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 rep, toate cu aplic. art.33 lit.a C.p.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 19.09.2011, în jurul orelor 16,20, având asupra lor arme albe, B. E., B. I., B. S., I. Păpușa, I. B. M., I. A., F. C. și F. I., însoțiți de I. P. R., au pătruns fără drept în locuința numitei Ș. R. din C., ., jud.D., unde au agresat-o pe aceasta și pe Ș. P., R. I. I., Mașina Ș. Aristița și G. M., după care au ieșit în . provocat scandal public, tulburând ordinea și liniștea publică, fapt ce a determinat persoanele strânse la locul scandalului să părăsească de teamă zona comiterii faptei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ /215/2012 la data de 28.06.2012, orele 14.20 si, având în vedere disp. art. 3001 C.proc.pen. s-a acordat termen la data de 02.07.2012, ora 10.00, pentru verificarea menținerii măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul B. E. .
Se constată că prin încheierea nr.135/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 a Judecătoriei C., s-a dispus, în baza art. 149/1 Cpp, art.148 alin.1 lit.f C.p.p. arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data prinderii efective și până la expirare, întrucât inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
Inculpatul s-a predat la sediul IPJ D., la data de 05.06.2012, iar prin încheierea nr.79 din 05.06.2012 s-a constatat îndeplinită procedura prev. de art.150 alin.2 C.p.p.precum și faptul că termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. E., curge începând de la data de 05.06.2012 și până la data de 04.07.2012 inclusiv.
Prin încheierea nr.87 din 19.06.2012 s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev. de art.136 lit.b C.p.p.
In conformitate cu prevederile art 300/1 alin 1 Cpp, dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cazurile in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanța va verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta va mentine arestarea preventiva.
La data sesizarii instantei cu solutionarea fondului cauzei si respectiv la data discutarii mentinerii arestarii preventive a inculpatului B. E. nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la data adoptarii masurii privative de libertate.
Astfel, raportat la prevederile art 149/1 Cpp, art.148 alin.1 lit.f Cpp avute in vedere de instanța care a dispus arestarea, exista date si indicii temeinice, conform prevederilor art 68/1 Cpp ca inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a incetat.
Pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie luată sau menținută trebuie să existe indicii temeinice, in sensul dat de prevederile art 68/1 Cpp, adica permisă - prin prisma Convenției - "motive plauzibile" (hotărârile Fox, Campbell și Hartley și Berktay). Noțiunea de "motive plauzibile" este o noțiune autonomă dezvoltată de Curte în mai multe hotărâri. Ea depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Faptele care au dat nastere la „banuielile" ce pot constitui conditia arestarii, nu trebuie sa fie de acelasi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnari sau chiar pentru fundamentarea unei acuzatii, ceea ce se petrece . al procesului penal. Daca la momentul punerii in discutie a măsurii preventive ar exista probe din care sa rezulte in mod cert vinovatia inculpatului, s-ar impune pronuntarea unei hotarari judecatoresti de condamnare, iar nu luarea unei masuri preventive.
Din probele administrate până în acest moment procesual – proces verbal de depistare, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, dovezile . nr._ și . nr._ privind ridicarea de la fața locului a mai multor arme albe; corpuri delicate ce se află la Camera de Corpuri Delicte a P.. Municipiului C., declarații martori M. D.-T., B. S. M., C. R. E., B. A., C. A. V., E. C. E., S. C., B. F., R. G., G. P.; declarații făptuitoare V. E. – C., G. M. A.; raport de expertiză psihiatrică nr. 4369/04.01.2012 al IML C.; declarații inculpați/învinuiți B. S., I. Păpușa, I. B. M., Ș. R., B. E., Băscăcea I., Mașica Ș. Aristița, Rădulean I. I., Ș. M. P., I. A., I. P. R., F. C. și F. I.,rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpatul B. E. a faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de pericol concret pentru ordinea publică subzistă.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publica nu trebuie inteleasa ca o primejdie concreta si imediata, constând in posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, in realitate ea semnifica o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate, in rândul societatii civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșita din comun sunt cercetate in stare de libertate.
Starea de pericol pentru ordinea publica [art. 148 lit. f) C. proc. pen.] - spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective - presupune o rezonanta a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala.
În lipsa unor prevederi legale, pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din împrejurările în care au fost comise faptele, natura și gravitatea acestora și circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea Europeana admite ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp. In circumstante exceptionale, acest element poate deci sa fie avut in vedere in lumina prevederilor Conventiei, in tot cazul in masura in care dreptul intern recunoaste notiunea de tulburare a ordinii publice, provocate de o infractiune (cazul Neumeister c. Austriei).
În speță, instanța reține că, pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă atât din gravitatea faptelor pentru care este cercetat acesta – violare de domiciliu, ultaj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port de arme albe în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică, fapte prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p.,art.321 alin.1 și 2 C.p. și art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 rep
În plus, instanța va avea în vedere natura infracțiunii comise – infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, numărul mare de inculpați participanți la săvârșirea faptelor, precum și gravitatea acestora, modalitatea în care s-au săvârșit faptele, în sensul că în ziua de 19.09.2011, în jurul orelor 16,20, având asupra lor arme albe, B. E., B. I., B. S., I. Păpușa, I. B. M., I. A., F. C. și F. I., însoțiți de I. P. R., au pătruns fără drept în locuința numitei Ș. R. din C., ., jud.D., unde au agresat-o pe aceasta și pe Ș. P., R. I. I., Mașina Ș. Aristița și G. M., după care au ieșit în . provocat scandal public, tulburând ordinea și liniștea publică, fapt ce a determinat persoanele strânse la locul scandalului să părăsească de teamă zona comiterii faptei.
Trebuie avută în vedere și modalitatea concretă în care a participat inculpatul la desfășurarea evenimentelor care au tulburat în mod grav ordinea și liniștea publică și au fost de natură să creeze persoanelor din respectiva comunitate sentimente de panică și insecuritate.
De asemenea inculpatul B. E. s-a sustras urmăririi penale, împreună cu inculpatul B. I., a plecat în mod precipitat de la locul faptei dar și de la domiciliu, fiind căutat în mod repetat de organele de poliție.
De asemenea instanța va avea în vedere și atitudinea inculpatului, care nu recunoaște săvârșirea faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Prin întreaga sa activitate infracțională, inculpatul a relevat un dispreț nepermis față de întreaga ordine de drept astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului chiar subsumată îndeplinirii unor obligații constituind un pericol imediat, efectiv și major pentru valorile fundamentale cu statut constituțional anume, dreptul la patrimoniu.
Față de acestea, instanța apreciază că s-a produs o rezonanță negativă în rândul colectivității, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
In baza art 5 par. 3 din Convenție, atunci când decid cu privire la prelungirea sau menținerea arestării preventive, autoritățile interne sunt obligate sa ia in considerare si posibilitatea luării unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces: eliberarea pe cauțiune, interdicția de a parasi tara sau orașul ( cauza Khudoyorov c. Rusiei, 2005), etc.
Trebuie demonstrat pe de o parte caracterul necesar al măsurii privative de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, si pe de alta parte caracterul insuficient al altor masuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficienta a scopurilor prevăzute de art. 136 alin 1 Cpp, fata de prezumția de libertate de care se bucura învinuitul sau inculpatul si de caracterul de excepție al măsurii arestării preventive( pct. 3 alin 1 si 7 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei).
Cerința proporționalitații ce decurge din cea a necesitații, presupune existenta unui just echilibru intre măsura privativa de libertate si scopul urmărit prin dispunerea acesteia, in vederea garantării libertății persoanei si evitarii oricărui arbitrariu in luarea unei masuri atat de grave . In acest scop vor fi avute in vedere gravitatea acuzației penale, inculpatul fiind cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port de arme albe în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică, fapte prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p.,art.321 alin.1 și 2 C.p. și art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 rep
O măsură numai restrictiva de libertate nu ar fi suficienta pentru atingerea scopului procesului penal, conform art 136 alin 8 Cpp, intrucat ar crea inculpatului libertatea de miscare suficienta pentru eventuala continuare a activitatii infracționale.
In condițiile in care nu s-a început cercetarea judecătoreasca pentru a se stabili poziția procesuala a inculpatului fata de acuzația adusa de organele de urmărire penala, si pentru a se verifica in ce măsura acesta isi menține poziția din timpul urmăririi penale, pentru a stabili in mod cert condițiile si împrejurările comiterii faptei retinute in sarcina sa, atitudinea inculpatului fata de fapta si urmările acesteia, instanța apreciază că arestarea preventivă este singura măsură preventivă, la acest moment procesual, de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În plus, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptei, modul si mijloacele de comitere a acesteia.
Instanța apreciază ca buna desfășurare a procesului penal impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, iar punerea in libertate, chiar subsumata unor obligații sau garanții ar provoca o reala tulburare a ordinii si liniștii publice.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de inculpat prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara ca neîntemeiată și, în temeiul art. 300/1, art. 160 C.p.p, va menține măsura arestării preventive ainculpatului B. E. ca fiind legală și temeinică.
Împotriva încheierii de ședință din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a forumlat recurs inculpatul B. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este întemeiat, urmând să fie admis, tribunalul apreciind că nu mai există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate existând posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, aceasta neîmpiedecând buna desfășurare a procesului penal. Cum în cauza dedusă judecății, cercetarea judecătorească este aproape finalizată, fiind audiat inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor, părțile vătămate și s-a întocmit și referat de evaluare cu privire la persoana inculpatului nu se mai justifică măsura arestării preventive, procesul penal putându-se desfășura cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar genera și dezvolta, se consideră că în prezenta cauză nu se mai conturează existența unui pericol social real pentru ordinea publică.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct.2 c.proc.pen. tribunalul va admite recursul, va casa în parte încheierea din 16 noiembrie 2011 și în baza art. 139 c.p.p. va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fără încuviințarea instanței.
Pe durata măsurii inculpatul este obligat să respecte următoarele:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
- să se prezinte la organul de Poliție desemnat cu supravegherea- Poliția C.- conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat.
- să nu schimbe locuința fără încunoștințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme
- să nu se apropie de martorii indicați în actul de sesizare al instanței și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
- să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați.
Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin. 3 C.proc.pen privind încălcarea cu rea credință a obligațiilor impuse.
Va dispune punerea în libertate, de îndată, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat B. E., fiul lui G. C. și S., născut la data de 16.01.1987 în municipiul C., județul D., cu domiciliu în municipiul C., ., județul D., de cetățenie română, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_3, împotriva încheierii de ședință din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
Casează în parte încheierea.
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B. E. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C..
Pe durata măsurii inculpatul este obligat să respecte următoarele:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
- să se prezinte la organul de Poliție desemnat cu supravegherea- Poliția C.- conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat.
- să nu schimbe locuința fără încunoștințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme
- să nu se apropie de martorii indicați în actul de sesizare al instanței și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
- să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin. 3 C.proc.pen privind încălcarea cu rea credință a obligațiilor impuse.
Dispune punerea în libertate, de îndată, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2012.
Președinte,Judecător,Judecător
M. GeorcotinăCamelia C. BicheaIon B.
Grefier,
A. A. B.
RED.JUD. M.G.
TEHNORED 2ex / 04.07.2012
A.B.
RED.JUD.FOND. S.C.M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
