Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 394/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-07-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.394
Ședința publică de la 27 Iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. M.
Judecător G. A.
Judecător L. L. U.
Grefier C. O.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror I. S.
Pe rol judecarea recursului penal declarat de către inculpatul B. C., aflat în Arestul IPJ D., împotriva încheierii din data de 24.07.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură arest preventiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat B. C., asistat de apărători aleși, avocat O. L. și avocat R. M. Ț..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în recurs.
Avocat ales R. M. Ț., pentru recurentul inculpat B. Cementin, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința judecării în stare de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că încheierea pronunțată de judecătoria C. este nelegală, deoarece nu este motivată cu privire la temeiurile avute în vedere la menținerea măsurii arestului preventiv. Aceste temeiuri nu mai subzistă, iar singurul aspect avut în vedere de instanța de fond, la menținerea măsurii arestării preventive, a fost cel cu privire la perseverența infracțională a inculpatului. Dar acesta a săvârșit faptele în timpul minorității, în prezent, inculpatul este o persoană responsabilă, are un copil în vârstă de 2 ani, pe care este dator să-l crească și să-l educe.
Avocatul ales L. O., pentru recurentul inculpat B. C., formulează aceleași concluzii, respectiv, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința judecării în state de libertate a inculpatului, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar încheierea pronunțată nu este legală, fiind întemeiată pe probe contradictorii. Menționează cauza Scundeanu contra României, subliniind reacția severă a Curții Europene, care a sancționat dispunerea excesivă a măsurii arestării preventive numai în temeiul unor prezumții, ci nu a unor probe temeinice și concrete.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, instanța a făcut o analiză a pericolului social pe care îl prezintă fapta săvârșită de inculpat și prin prisma CEDO, iar față de natura și gravitatea faptei, precum și față de faptul că inculpatul a mai fost condamnat de 6 ori pentru același gen de infracțiuni, apreciază că se impune în continuare măsura arestării preventive, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul inculpat B. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Constată că prin încheierea din data de 24.07.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, în baza art. 300 ind. 32 Cp.p., raportat la art. 160 ind. b Cp.p., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a verificat, din oficiu, potrivit art. 3002 C.p.p. legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului B. C., apreciind că subzistă acele temeiuri care au determinat arestarea preventivă a acestuia.
S-a reținut că în ziua de 30.04.2012, ora 15:30 inculpatul a sustras prin smulgere, un lănțișor de aur de la gâtul părții vătămate G. A. în timp ce aceasta se deplasa pe trotuarul străzii G. E. din mun. C., fiind cauzat un prejudiciu de 2000 lei.
În cauză a fost incident cazul de menținere a arestării constând în posibilitatea ca odată pus în libertate, să comită noi infracțiuni, însă în egală măsură, este actual și pericolul pentru societate, prin crearea unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție și a unui sentiment de insecuritate, dar și riscul ca odată pus în libertate inculpatul să împiedice administrarea justiției.
Referitor la posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, instanța prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului, a constatat că acesta dovedește perseverență în săvârșirea de acte antisociale.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat în perioada 2005-2007 de 6 ori la pedepse cu închisoarea pentru comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, din executarea ultimei pedepse de 3 ani închisoare fiind liberat condiționat la data de 05.01.2009, având un rest de pedeapsă neexecutat de 486 zile închisoare.
Prin activitatea infracțională, inculpatul a adus atingere atât relațiilor sociale privitoare la protecția patrimoniului cât și a celor referitoare la protecția integrității fizice a persoanei. Lăsarea în libertate a inculpatului ar avea drept consecință crearea unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție și a unui sentiment de insecuritate, având în vedere că unei persoane care a înțeles să adopte un mod de viață ilegal, i se creează posibilitatea de a-l perpetua, în detrimentul patrimoniului sau poate al vieții indivizilor.
De asemenea, există posibilitatea ca odată pus în libertate să împiedice administrarea justiției, luând în considerare atitudinea inculpatului față de faptă și urmările acesteia, în sensul că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Mai mult decât atât, manifestările de clemență ale instanței în actualul stadiu procesual, când cercetarea judecătorească este în faza incipientă, nu ar face decât să afecteze nivelul încrederii în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legilor și la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor având în vedere că în cauză se impune administrarea probatoriilor în condiții de contradictorialitate și oralitate.
Având în vedere cele expuse anterior, s-a constatat că pericolul pentru ordinea publică pe acre l-ar reprezenta prezența inculpatului în societate nu a încetat. Acest pericol decurge din gravitatea faptei de care inculpatul este acuzat constând în aceea că într-un loc public, pe o stradă intens circulată din C., a înțeles să smulgă de la gâtul părții vătămate un lănțișor.
Instanța a constatat că este îndeplinită condiția existenței pericolului pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul B. C. a fost cercetat și trimis în judecată.
Argumente potrivit cărora în cauză s-ar fi atenuat rezonanța negativă a faptelor sau că s-ar fi depășit termenul rezonabil al arestării preventive, nu sunt suficiente pentru a duce la concluzia punerii în libertate a inculpatului în condițiile în care însăși Convenția europeană și jurisprudența CEDO statuează că aprecierea duratei rezonabile se face în funcție de trăsăturile fiecărei cauze în parte, ținând seama de probatoriul amplu care trebuie administrat, de complexitatea cauzei în fapt și în drept, de comportamentul părților.
Scopul măsurii arestării preventive constă în necesitatea împiedicării producerii unei tulburări a ordinii de drept și creării unei stări de neliniște și insecuritate individuală, astfel cum rezultă din prevederile art. 143, art. 149/1 și art. 148 lit. f C.p.p., care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive. Nu poate fi susținut că măsura privativă de libertate derulată până în momentul soluționării cauzei a fost suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului, întrucât această funcție a reeducării, îndreptării sau avertizării aparține pedepsei închisorii și nu arestării preventive, ca măsură procesuală cu caracter provizoriu.
Pentru aceste motive, în baza art. 300 ind. 2 C.p.p. rap. la art. 160 ind. b C.p.p. instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. C..
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris, însă cu ocazia dezbaterilor în recurs a solicitat, personal și prin apărători aleși, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința cercetării în stare de libertate a inculpatului.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, ct și a celor ce pot fi invocate din oficiu potrivit art. 385 ind. 6 alin. 3 C.p.p. și art. 385 ind. 9 alin. 3 C.p.p., tribunalul apreciază că este neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Conform art. 300/2 Cpp, in cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b Cpp . Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În prezenta cauză se constată că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, în sensul că sunt indicii temeinice, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 143 Cpp, având în vedere declarația părții vătămate, care a precizat că la data de 30.04.2012, în jurul orei 15.30, în timp ce se afla pe . mun. C., doi tineri s-au apropiat de ea, unul din aceștia i-a prins cu mâna lănțișorul din aur pe care îl purta la gât, a tras de el, l-a rupt, după care a fugit în direcția stației de taxi din zona S.. Partea vătămată a reținut indicativul autoturismului taxi – 113 firma PMI - în care cei doi tineri s-au urcat după comiterea faptei.
A fost identificat martorul I. V., conducător auto in regim taxi, care în declarațiile date a precizat că la data de 30.04.2012, în jurul orelor 15.30 se afla în stația din apropierea restaurantului S. din C., când în autoturism s-au urcat în grabă doi tineri, care i-au spus să demareze cât mai repede. Martorul i-a condus pe cei doi în zona Spitalului Clinic Județean de Urgență C. și întrucât nu au avut bani pentru a achita contravaloarea cursei, i-au lăsat acestuia drept garanție un lănțișor din aur, urmând ca ulerior să ia legatura pentru plata sumei de 15 lei, contravaloarea cursei.
În momentul efectuării procedeului probatoriu al recunoașterii din grup, în data de 10.05-2012, partea vătămată l-a indicat cu certitudine pe inculpatul B. C. ca fiind cel care la data de 30.04.2012 i-a sustras prin violență lănțișorul din aur de la gât. La aceeași dată, martorul I. V. l-a recunoscut pe inculpatul B. C. ca fiind unul dintre cei doi tineri pe care i-a transportat cu autoturismul taxi la data de 30.04.2012 în jurul orelor 15.30 din zona restaurantului S..
Declarația părtii vătămate prin care l-a recunoscut pe inculpat se coroboreaza conform art 75 Cpp cu declarația martorului I. V., care, conducător de taxi fiind, i-a transportat pe inculpat și pe prietenul său chiar din zona restaurantului S. din C., unde partea vătămată susține că a fost tâlhărită, în ziua și ora indicate de partea vătămată. În acest moment procesual, declarațiile părții vătămate și ale martorului I. V., acesta din urmă sub prestare de jurământ și in cunoștință de cauză despre consecințele juridice ce ar apărea dacă nu ar fi fost sincerîin declarații, beneficiază de prezumția de sinceritate și obiectivitate, astfel ca pot fundamenta mentinerea masurii privative de libertate.
Declarația inculpatului nu este una constanta si coerenta, întrucât daca in data de 10.05.2012 a susținut in fata organelor judiciare ca in data de 30.04.2012, in jurul orei 15,15 se afla la domiciliul sau împreuna cu concubina si fiul, după care in declarația data in calitate de învinuit conform art 6 Cpp a precizat ca in aceeași data si la aceeași ora se plimba împreuna cu o ruda. B. A. în parcul R. . În declarația data in calitate de inculpat, in conformitate cu prevederile art. 237 Cpp, arată că nu recunoaște săvârșirea faptei si arată că în acea zi de 30.04.2012 nu se afla împreună cu B. A. în cartierul în care partea vătămată a susținut că i s-a sustras bijuteria din aur, ci se afla numai în cartierul R..
Faptele care constituie indicii temeinice și pot constitui condiția arestării, nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări, ceea ce se petrece într-un stadiu ulterior al procesului penal, nefiind necesar ca ca persoana sa fie . acuzata sau condamnata. Scopul privarii provizorii de libertate este sa se continue procesul, urmand sa se confirme sau sa se infirme motivele care constituie temei al retinerii. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua masuri arbitrare, urmeaza a fi stabilit in functie de circumstantele cauzei.
Potrivit legislatiei noastre, pentru luarea masurilor preventive este necesara constatarea conditiilor aratate, pe cand condamnarea se dispune daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat (art. 345 alin. (2) C.proc.pen.).
Lipsa condamnarii nu implica in mod necesar faptul ca o privare de libertate nu urmareste un scop legitim, care sa fie conform cu art 5 parag. 1 lit c din Conventia Europeana. Existenta unui asemenea scop legitim al privarii de libertate trebuie sa fie analizata independent de realizarea sa, si art 5 par. 1 lit c din Conventie nu presupune conditia ca politia sa fi adunat suficiente probe pentru a putea formula o propunere de punere sub acuzare, fie la momentul arestarii, fie in cursul privarii de libertate( cauza V. impotriva Romaniei) .
Nu pot fi avute in vedere in acest moment procesual apararile formulate de inculpat prin aparatori in sensul ca instanța de fond la aprecierea legalității si temeiniciei arestării preventive hu a luat in considerare anumite probe care susțin fara dubiu nevinovatia inculpatului, întrucât in procedura prev. de art. 300/2( ca de altfel si procedura prev de art 300/2 Cpp) instanta de judecata nu poate proceda la o apreciere a probelor, la antamarea fondului, întrucât procesul de apreciere a probelor are loc in ansamblu, conform art. 63 alin 2 Cpp, o data cu pronunțarea hotărârii asupra fondului cauzei, si nu poate fi unul izolat, numai asupra unor anumite probe, si nu a ansamblului probator administrat in cauza.
Pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă atât din gravitatea faptei pentru care este judecat – infracțiunea de tâlhărie cât și din modalitatea și împrejurările în care se presupune ca a fost comisă - în public, urmata de plecarea cu un autoturism taxi de natura astfel de a face dificila identificarea si prinderea sa.
Se au in vedere si perseverența infracțională a inculpatului care, potrivit fișei de cazier, a fost condamnat anterior, în perioada 2005-2007 de 6 ori la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, rezonanța negativă în rândul colectivității, gravitatea acuzației penale, precum și modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta.
O măsură restrictivă de libertate nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului procesului penal, conform art. 136 alin 8 C.p.p., întrucât ordinea publica, sub toate componentele sale - sociala, juridica, culturala, morala - ar fi periclitata din punct de vedere al normalei desfășurări si dezvoltări.
În raport cu necesitatea asigurării unor condiții adecvate strângerii tuturor probelor necesare cu privire la existența și întinderea activității infracționale pretins a fi fost comisă, la stabilirea răspunderii pentru săvârșirea actului ilicit, aspectele ce țin de circumstanțele de ordin personal ale inculpatului( copil minor in întreținere ) nu pot prevala și nu pot determina punerea in libertate, cel puțin, nu la actualul moment procesual.
Se va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de inculpatul B. C., împotriva încheierii din 24 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, încheiere prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat si, constatându-se culpa sa procesuala se va obliga inculpatul la 70 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de inculpatul B. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.02.1989 în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, împotriva încheierii din 24 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, încheiere prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat.
Obligă inculpatul la 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 iulie 2012.
Pentru Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. M. G. A. L. L. U.
aflată în C.O.
semnează Președinte Tribunal
C. P.
Grefier,
C. O.
Red. MEM 31 iulie 2012
Tehnored. CO/ 2ex.
Jud fond I. Z.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._/215/ 2012/a2
C Ă T R E,
PENITENCIARUL DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ
C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 394 din data de 27 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost respins recursul declarat de recurentul inculpat B. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.02.1989 în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP-_, împotriva încheierii din data de 24.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Vă mulțumim pentru colaborare,
Președinte, Grefier,
M. E. M. C. O.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._/215/ 2012/a2
C Ă T R E,
P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 394 din data de 27 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost respins recursul declarat de recurentul inculpat B. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.02.1989 în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP-_, împotriva încheierii din data de 24.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Vă mulțumim pentru colaborare,
Președinte, Grefier,
M. E. M. C. O.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
