Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 117/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-08-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 117
Ședința publică de la 20 August 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. F. V.
Judecător D. G. G.
Judecător D. S.
Grefier S. B.
Din partea Ministerului Public a participat procuror D. B. din cadrul Parchetului de pe lângă T. D..
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de inculpatul B. I. împotriva încheierii de ședință din data de 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-inculpat B. I. personal și asistat de avocat R. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat R. T., pentru recurentul-inculpat B. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 14 august 2012 și judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea. A precizat că gravitatea faptei este dată de natura, modalitatea și impactul infracțiunii. În ceea ce privește natura faptei arată că este o infracțiune contra patrimoniului nu o infracțiune contra vieții și integrității, iar în ceea ce privește impactul arată că este vorba de un singur cal și gravitatea faptei nu este una însemnată. Solicită să se țină seama de circumstanțele personale ale inculpatului, prejudiciul nu există, inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală, are în întreținere 2 copii, are garanția unui loc de muncă dacă va fi liberat, la . .
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea încheierii de ședință ca fiind legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și faptul că are antecedente penale, fiind cercetat și în alte dosare penale pentru infractiuni de același gen.
Recurentul-inculpat B. I. solicită judecarea sa în stare de libertate.
T.
Prin încheierea de ședință din data de 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria C., în baza art. 3002 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. I., fiul lui M. și D., născut la data de 20.07.1985, în mun. C., jud. D., domiciliat în comuna Celaru, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., dispusă prin încheierea nr. 74/23.05.2012 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 87/23.05.2012.
S-au respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Robănești formulate de inculpat.
Pe fondul cauzei,
S-a dispus efectuarea unei expertize medico – legale psihiatrică prin care să se stabilească dacă inculpatul Mincan C. I. a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei, ale cărei costuri vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției alocate Tribunalului D. în acest sens.
S-a dispus emiterea unei adrese către IML C. în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.
S-a prorogat discutarea cererii de disjungere pentru termenul următor.
S-a amânat cauza și s-a acordat termen la 06.09.2012, completul P 1, pentru a se cita inculpatul în Penitenciarul C., părților responsabile civilmente, părții civile și S. de Probațiune de pe lângă T. D..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.06.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. dosarul cu numărul_ 12, privind pe inculpatul B. I. cercetat pentru săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a C.pen cu aplic. art. 75 lit. c C.p.
Prin ordonanța nr. 5744/P/2012 data de 23.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului B. I. cercetat pentru săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a C.pen cu aplic. art. 75 lit. c C.p.
Prin ordonanța de reținere din data de 22.05.2012, s-a dispus reținerea inculpatului B. I. pe o durată de 24 ore, măsura urmând să expire la data de 23:05.2012, orele 11.30.
În fapt, s-a reținut că în după-amiaza zilei de 16.05.2012, inculpatul B. I. și învinuitul minor Mincan C. I. au sustras un cal aparținând părții vătămate M. A., legat în spatele locuinței acesteia, situată pe raza com. Celaru, ., după care au legat animalul într-o pădure din apropiere, de unde l-au luat în cursul nopții, iar ulterior l-au vândut numitului N. M. contra sumei de 70 de lei.
În faza de cercetare penală, starea de fapt a fost probată cu următoarele acte și mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, proces-verbal de depistare, proces verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de conducere în teren, procese-verbale de predare primire, proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, declaratii martori N. M. și I. Ș., declaratii inculpat.
Prin încheierea nr. 74 din 23.05.2012 s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23.04.2012 până la data de 20.06.2012, inclusiv.
În conformitate cu prevederile art 300/1 alin 1 Cpp, dupa înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanța va verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta va mentine arestarea preventiva.
La data sesizarii instantei cu solutionarea fondului cauzei si respectiv la data discutarii mentinerii arestarii preventive a inculpatului, instanta constată că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data adoptarii masurii privative de libertate. Astfel, raportat la prevederile art 149/1 Cpp, art 143 si art 148 lit f Cpp avute în vedere de instanta care a dispus arestarea, exista date si indicii temeinice, conform prevederilor art 68/1 C.p.p. că inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a încetat.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică acesta rezultă atât din circumstantele reale ale săvârșirii faptelor, cât și din circumstantele personale ale inculpatului.
Astfel, referitor la gravitatea gravitatea concretă a faptelor instanța reține că, faptele pentru care inculpatul este cercetat prezintă un pericol social ridicat, ce a creat un climat de nesiguranță publică, decurgând nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor. Astfel, inculpatul, împreună cu un minor a înțeles să obțină mijloace de existență luând în scopul însușirii pe nedrept un cal. Gravitatea faptei rezidă în natura bunului care a făcut obiectul infracțiunii, având în vedere că pentru oamenii de mediul rural achiziționarea unui cal se face în scopul facilitării activităților zilnice specifice vieții la țară.
Sub aspectul circumstanțelor personale instanța a reținut că inculpatul este în prezent cercetat pentru mai multe infractiuni de același gen.
Astfel inculpatul a fost cercetat în dosarele penale nr. 8432/P/2008, 722/P/2010 și 429/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, beneficiind de clemența organelor de urmărire penală care au dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
De asemenea prin rechizitoriile nr. _/P/2010 și 1292/P/2011 emise de P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. I. tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Prin sentința penală pronunțată de Judecătoria C. la data de 08.05.2012 în dosarul penal nr. 2315/P/2012, instanța i-a condamnat pe inculpații B. I. și R. M. S. la pedeapsa închisorii în cuantum de câte 3 ani fiecare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De asemenea din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că în prezent, inculpatul B. I. este cercetat de organele poliției judiciare și în alte dosare penale având ca obiect comiterea de furturi (4777/P/2011, 4926/P/2011, 8468/P/2011, 1289/P/2012, 2152/P/2012)
S-a reținut că temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, este determinată de comportamentul acestuia, dar și de faptul că inculpatul nu are mijloace de existență constante și substanțiale și există riscul ca acesta să le obțină prin comiterea de fapte antisociale
Instanța a considerat că trebuie avut în vedere și faptul că acest gen de infracțiuni a luat o amploare deosebită în ultima perioadă, pericolul social găsindu-și expresia în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societătii, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Existenta în continuare a temeiurilor care au determinat arestarea preventiva este conforma si scopurilor instituite prin art 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Conform prevederilor art 5 paragr. 1 lit c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, scopul arestarii unei persoane îl reprezinta aducerea acesteia în fata autoritatilor judiciare competente atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a comis o infractiune. O arestare dispusa in conditiile art 5 parag. 1 lit c nu trebuie sa fie urmata întotdeauna de o condamnare ( cauza Brogan si altii impotriva Regatului Unit). Absenta condamnarii, ori o modalitate de executare a pedepsei compatibila cu starea de libertate nu înseamna ca detentia preventiva a avut loc cu incalcarea art 5 paragraful 1 lit c din Conventie. Dispozitia conventionala nu presupune ca la momentul privarii de libertate sa fie suficiente probe care sa sustina o condamnare, ci presupune ca la momentul arestarii si pe parcursul acesteia sa sa existe motive verosimile ca persoana în cauza a savarsit o infractiune, conditie îndeplinita în aceasta cauza.
Pentru definirea conceptului de pericol pentru ordinea publică se impune a se face o paralelă cu noțiunea de periculozitate.
Periculozitatea este definită ca fiind „acea calitate a cuiva de a produce un pericol, adică riscul de a interveni un rău . apropiată sau mai depărtată in timp”
Dacă gravitatea faptei săvârșită reprezintă un criteriu obiectiv, periculozitatea poate fi percepută doar prin raportare la o persoana. Dreptul penal actual este interesat doar de periculozitatea manifestată prin comiterea unui delict. Ca atare nu putem privi periculozitatea, deși ea valorifică circumstanțele personale ale infractorului, ca pe o noțiune complet detașată de fapta penală. O putem defini ca fiind o însușire a unei persoane la care se apreciază că există probabilitatea de a comite infracțiuni .
Important în aprecierea periculozității nu sunt atât calitățile persoanei, cât riscul ca aceasta să comită in viitor un delict. Pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.
Așadar, pericolul pentru ordinea publică reprezintă, temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta săvârșită de acesta și de starea sa de libertate.
O eventuala masură numai restrictiva de libertate si nu privativa nu ar avea finalitatea urmarita, întrucat libertatea inculpatului manifestata în limitele teritoriale fixate ar reprezenta un prilej pentru sustragerea si a altor bunuri, sau desfasurarea altor activitati infractionale.
S-a apreciat că lasarea în libertate a inculpatului care a recunoscut ca a savârșit întreaga activitate infractionala retinuta în sarcina lui ar reprezenta o sursa de pericol pentru societate, prin creearea unui sentiment de neîncredere în buna desfasurare a actului de justitie si a unui sentiment de insecuritate, avand în vedere ca unor persoane care au înteles sa adopte un mod de viata ilegal li se creeaza posibilitatea de a –l perpetua, în detrimentul patrimoniului indivizilor.
Verificând, din oficiu, potrivit art. 3002 C.p.p. legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului B. I., instanța a apreciat că subzistă acele temeiuri care au determinat arestarea preventivă a acestuia.
Având în vedere natura faptei, gravitatea deosebită a acestora, săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor, datele ce particularizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că inculpatul a perseverat în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, astfel cum toate acestea se conturează în prezent, pentru o bună înfăptuire a justiției se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceste motive, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța a respins cererea inculpatuluide înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev. de art. 136 lit. b, c C.p.p., iar în baza art. 3002 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul B. I. prin încheierea nr. 74/23.05.2012 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 87/23.05.2012.
Pe fondul cauzei,
A dispus efectuarea unei expertize medico – legale psihiatrică prin care să se stabilească dacă inculpatul Mincan C. I. a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei, ale cărei costuri vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției alocate Tribunalului D. în acest sens și se va emite adresă către IML C. în acest sens.
A prorogat discutarea cererii de disjungere pentru termenul următor, termen la care cauza va fi analizată de completul inițial învestit cu soluționarea cauzei în fond.
A amânat cauza și a acordat termen la 06.09.2012, completul P 1, inițial învestit cu soluționarea cauzei, cu citarea inculpatului în Penitenciarul C., a părților responsabile civilmente Mincan C. și Mincan O. A., a părții vătămate și S. de Probațiune de pe lângă T. D..
A dispus citarea părții responsabile civilmente Mincan C. la domiciliu, prin afișare la sediul Consiliului Local al comunei Celaru, județul D. și la Penitenciarul C..
Împotriva încheierii din data de 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria C. în termen legal a declarat recurs inculpatul B. I. solicitând judecarea în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că încheierea instanței de fond este temeinică și legală, iar criticile aduse prin recursul inculpatului sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință legală prev. de art. 148 alin. 1 teza II lit. f Cod procedură penală, respectiv existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să intre din nou în conflict cu legea penală, se are în vedere în mod concret, natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pericolul social al faptelor, datele și împrejurările concrete în care se reține că au fost săvârșite faptele, de rezultatul infracțional, de modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, respectiv, inculpatul, împreună cu un minor a înțeles să obțină mijloace de existență luând în scopul însușirii pe nedrept un cal. Gravitatea faptei rezidă în natura bunului care a făcut obiectul infracțiunii, având în vedere că pentru oamenii de mediul rural achiziționarea unui cal se face în scopul facilitării activităților zilnice specifice vieții la țară., ceea ce denotă o cutezanță deosebită din partea inculpatului și care conduce și la presupunerea rezonabilă că acesta era pregătit să utilizeze forța fizică, în cazul surprinderii sale de către aceste părți, de rezonanța negativă firească a unei asemenea fapte în comunitatea din care face parte inculpatul, rezonanță care nu s-a estompat, având în vedere timpul scurs de la petrecerea faptelor până în prezent.
În cauză, se ține seama și de pericolul social ridicat al faptelor care rezidă din împrejurarea că inculpatul nu are un mijloc de existență constanst și substanțial, și astfel există pericolul că odată lăsat în libertate va încerca să săvârșească și alte fapte penale de aceeași natură, pentru a-și asigura mijloacele de trai.
Toate aceste elemente pun în evidență și justifică pe deplin concluzia existenței în continuare a unei periculozități reale a inculpatului, care nu manifestă în prezent disponibilitate în a conștientiza pe deplin riscul repetabilității unui comportament neadecvat și pericolul social al faptelor pentru care este cercetat și de a se conforma pe deplin normelor legale, astfel încât lăsarea sa în libertate, chiar și cu garanții, nu apare oportună, riscurile neputând fi apreciate ca minore.
În acest context, este justificată concluzia potrivit căreia împotriva inculpatului B. I. a fost și este necesară luarea măsurii arestării preventive, existând în mod real pericolul ca acesta să intre din nou în conflict cu legea penală, în raport de datele ce particularizează persoana acestuia, impunându-se în continuare prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte, prin măsurii arestării preventive a inculpatului .
În concluzie, T. apreciază că luarea măsurii arestării preventive este oportună și adecvată în raport cu scopul urmărit la alegerea acesteia, potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul de față ca nefondat.
Față de soluția pronunțată și având în vedere disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga recurentul B. I. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul B. I., fiul lui M. și D., născut la data de 20.07.1985, în mun. C., jud. D., domiciliat în comuna Celaru, ., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria C.,ca nefundat.
Obligă recurentul B. I. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 August 2012
Președinte, Judecător, Judecător,
B. F. V. D. G. G. D. S.
Grefier,
S. B.
Red.jud B.F.V.
Tehnored 2ex/20.08.2012
S.B.
Red.jud fond A.I.B.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
