Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 4024/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 153/2013
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. E.
Judecător G. C.
Judecător G. G.
Grefier A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Părăușeanu M.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul - condamnat P. M.-B. împotriva sentinței penale nr. 656/ 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - condamnat P. M.-B. asistat de avocat D. L., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat și constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat D. L. pentru recurentul - condamnat P. M.-B. a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței penale, iar pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C.pen., iar în subsidiar reducerea termenului de rediscutare a situației condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că recurentul condamnat a mai beneficiat de liberări condiționate.
Recurentul - condamnat P. M.-B. a solicitat reducerea termenului pentru rediscutarea situației sale.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penale de față:
Prin sentința penală nr. 656/ 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat P. M.-B., fiul lui M. și V., născut la 12.02.1978 în Câmpulung Muscel, jud.Argeș, CNP_, domiciliat în Câmpulung Muscel, ., nr.2, ., ., deținut în Penitenciarul Târgu-J..
S-a fixat termen pentru rediscutarea situației condamnatului la 07.08.2013 și a fost obligat petentul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin adresa nr. H2/_ din 12.03.2013 emisă de Penitenciarul Târgu-J., a fost înaintată contestația formulată de petiționarul condamnat P. M.-B., împotriva procesului - verbal nr. H2/_ din 06.03.2013 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate din cadrul Penitenciarului Târgu-J., contestație înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._ .
Odată cu contestația formulată de petiționarul condamnat, au fost înaintate la dosar, procesul - verbal nr. H2/_ din 06.03.2013 încheiat de Penitenciarul Târgu-J. și caracterizarea petiționarului condamnat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Petiționarul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința nr. 531/2005 a Judecătoriei Câmpulung Muscel pentru săvârșirea infracțiunii prev. de OUG 195/2002.
Din conținutul procesului - verbal nr. H2/_ din 06.03.2013, întocmit de Penitenciarul Târgu-J., reiese că, petiționarul condamnatul a început executarea pedepsei la data de 02.03.2012 și urmează să expire la data de 01.09.2013. Transformată în zile pedeapsa este egală cu 549 zile, iar că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute fracția de 2/3, respectiv 366 zile, din care, în cazul în care muncește 92 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 274 zile efectiv executate.
Condamnatul a fost discutat în comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește acordarea liberării condiționate în data de 06.03.2013 și fiindu-i analizată situația din acest punct de vedere, aceasta a constatat că a executat de la data de 02.03.2012 până la 06.03.2013, 370 zile, având un total de zile câștigate și executate de 370 zile.
Comisia a amânat rediscutarea situației până la data de 01.09.2013, datorită stării de recidivă, a faptului că a mai beneficiat de liberări condiționate precum și a comportamentului necorespunzător probat de sancțiunea disciplinară aplicată și neridicată, considerând că perioada executată este insuficientă pentru resocializarea sa, nefiind întrunite cerințele art.59 Cod penal, raportat la art.75 din Lg.275/2006.
Potrivit caracterizării întocmite de Penitenciarul Târgu-J. rezultă că, petiționarul condamnat a avut un comportament oscilant pe perioada executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar o dată și recompensat o dată, nu a participat la activități productive, a participat la activități educative, fiind inclus în mai multe programe, conferințe, dezbateri, activități sportive și moral-religioase, și-a îndeplinit în parte recomandările din planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică.
Potrivit dispozițiilor art. 59 C.pen. „după ce a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani…condamnatul care este stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Textul de lege menționat, referitor la liberarea condiționată înainte de executarea în întregime a pedepsei, face vorbire de o vocație a condamnatului, și nu de vreo obligație a instanței ori a comisiei în sensul că după efectuarea a 2/3, petiționarul să fie pus automat în libertate. La analiza cererii se au în vedere și antecedentele penale, dovezile temeinice de îndreptare ( în speță, condamnatul s-a implicat în activități și programe educaționale).
Astfel, instanța de fond, față de concluziile Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, consideră că, raportat la periculozitatea faptei și durata executată, aceasta din urmă a fost insuficientă pentru a se concluziona cert tendința de îndreptare sau chiar îndreptarea petiționarului, nefiind întrunite în totalitate condițiile prevăzute de art. 59 și art. 60 C.pen.
Petentul condamnat este recidivist, a mai beneficiat de prevederile art. 59 și următoarele C. pen., instanța de fond, reținând la momentul judecării cererii de liberare condiționată ( conform Deciziei nr. LXVII (67) /2007 adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție) că durata din pedeapsa aplicată, executată de petiționarul condamnat este insuficientă pentru a se concluziona că scopul prevenției speciale și generale dispus prin art. 52 C. pen., a fost atins.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța de fond, având în vedere și dispozițiile art. 450 alin 2 C.pr. pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de acesta, nefiind întrunite în totalitate condițiile dispuse prin textul precizat.
Cu privire la termenul de amânare însă, pe lângă considerentele amintite și observând caracterizarea, instanța de fond l-a considerat excesiv și l-a redus, stabilind termen de rediscutare a situației condamnatului de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește acordarea liberării condiționate din cadrul Penitenciarului Târgu-J. la data de 07.08.2013.
Termenul stabilit pentru rediscutare nu este însă obligatoriu, în sensul punerii în libertate a petentului condamnat la acea dată, ci este un termen normal de reevaluare a comportamentului petiționarului, în funcție de conduita sa, opinându-se fie punerea în libertate, fie în cazul unei conduite neconforme cu regulamentele interioare amânarea lui de la liberarea condiționată.
Totodată, pentru acest nou termen stabilit de instanța de fond comisia trebuie să aprecieze prin prisma sintagmei de „dovezi temeinice de îndreptare”, comportamentul petiționarului sau mai exact eforturile sale susținute și serioase de integrare, până la data analizei, în paralel cu îndeplinirea celorlalte condiții, respectiv cu antecedentele sale penale.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs condamnatul P. M.-B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, a arătat că a executat fracția obligatorie din pedeapsă și a avut un comportament corespunzător în penitenciar, participând la toate activitățile socio-educative și întreținând relații adecvate cu personalul angajat și deținuții, apreciind că în raport de o singură sancțiune disciplinară și cuantumul pedepsei – 1 an și 6 luni – termenul de amânare de 6 luni este deosebit de mare și nu se justifică.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de inculpat, din probele administrate în cauză rezultând că acesta nu a îndeplinit toate condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi liberat condiționat, având în vedere că a fost sancționat disciplinar, nu a participat la activități productive și și-a săvârșit în parte recomandările din planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică.
Ori, toate aceste nerealizări în plan comportamental au condus la concluzia pe deplin justificată a instanței de fond că inculpatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare pe durata executării pedepsei, durată care este insuficientă, în aceste condiții, pentru reinserția sa socială.
Chiar dacă prima instanță a avut în vedere aspectele pozitive din comportamentul petentului, menționate în procesul – verbal încheiat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, atunci când a redus termenul de rediscutare a situației condamnatului cu o lună, tribunalul reține, în raport și de cuantumul pedepsei – 1 an și 6 luni -, că acest termen este totuși excesiv, motiv pentru care îl va reduce cu încă o lună, diminuându-l de la 5 luni la 4 luni, stabilind ca dată pentru rediscutarea situației condamnatului ziua de 01.07.2013.
Față de considerentele arătate, tribunalul va admite recursul condamnatului și va casa sentința penală în sensul că va stabili termenul pentru rediscutarea situației condamnatului la data de 01.07.2013 în loc de 01.08.2013.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Va stabili cheltuielile judiciare statului, în care se va include și suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b C.pr.pen. și art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul petentului-condamnat P. M.-B., fiul lui M. și V., născut la 12.02.1978 în Câmpulung Muscel, jud. Argeș, CNP_, domiciliat în Câmpulung Muscel, ., nr.2, ., ., deținut în Penitenciarul Târgu-J., împotriva sentinței penale nr. 656/ 02.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.J.
Casează sentința în sensul că stabilește termenul pentru rediscutarea situației condamnatului la data de 01.07.2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Stabilește 130 lei cheltuieli judiciare în sarcina statului, din care 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 27 Mai 2013 la Tribunalul Gorj
Președinte, Judecător, Judecător
E. F. C. G. G. G.
Grefier,
A. S.
Red. Gh.G.
Tehnored. A.S.
J.fond A.B.
3 ex/04 Iunie 2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 43/2013.... → |
|---|
