Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 18771/318/2012/a2
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 6/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I.
Judecător T. B.
Judecător D. P.
Grefier Șef I. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. Părăușeanu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de recurenții inculpați C. P. și F. I. A. împotriva încheierii din 08 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat C. P., personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu de avocat C. N., lipsă fiind inculpatul F. I. A., internat în Spitalul Penitenciar Jilava București, pentru care s-a prezentat apărător ales D. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care a fost ascultat inculpatul, declarația fiind consemnată și atașată la dosar, nemaifiind alte cereri și excepții de formulat potrivit art. 38513 C.pr.pen. s-au constatat recursurile în stare de judecată, și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat C. N. pentru recurentul inculpat C. P., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Judecătoria Tg-J. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate, urmând a respecta obligațiile care îi vor fi impuse
Avocat D. C. pentru recurentul inculpat F. I. A. a admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei Tg-J. și revocarea măsurii arestării preventive, urmând ca față de inculpat să fie luată o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
A menționat apărătorul din oficiu că recurentul inculpat suferă de o boală ce nu poate fi tratată în regimul penitenciar, că în Spitalul Penitenciarului Jilava București nu îi sunt administrate medicamentele adecvate, fiind necesară internarea acestuia în unități specializate, gen Spitalul TBC D., că odată pus în libertate inculpatul ar respecta obligațiile impuse și nu ar impieta asupra desfășurării normale a cercetării judecătorești.
Reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, arătând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea stării de arest subzistă ți impun în continuare privarea de libertate.
Recurentul inculpat C. P. având cuvântul, a declarat că își însușește concluziile apărătorului și a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea din 08 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art.3002 al.1 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților C. P. și F. I. A..
În baza art.3002 C.p.p. coroborat cu disp. art 160b C.p.p.. a fost menținută măsura arestării preventive dispusă prin încheierea154/27.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012, ( fiind emise mandatele de arestare preventivă nr 67/2012 și nr. 68/2012) și menținută prin încheierea nr. 168/23.11.2012 a Judecătoriei Tg-J. ață de inculpații :-C. P., fiul lui P. și P. născut la data de 07.06.1970, în Telești, județul Gorj, domiciliat în ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; -F. I. A., fiul lui N. și I., născut la 14.03.1980 în Târgu J., domiciliat în comuna Telești, ., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. și furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal
Măsura dispusă a fost adusă la cunoștința inculpatului F. I. A. prin administrația Penitenciarului Spital București-Jilava.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr.6196/P/2012 din 22.11.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și F. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că în seara de 26.10.2012, inculpații C. P. și F. I. A. se aflau împreună cu numitul C. C. C. la un bar din comuna Telești, . class="BodyText1"> În jurul orelor 00:00 aceștia au pătruns în locuința părții vătămate B. A. D., de unde au sustras un cazan de fabricat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 00:30, inculpații au ajuns la locuința lui C. P. și au început să lovească bunul sustras pentru a-i modifica forma, iar în jurul orelor 01:45, au părăsit locuința inculpatului C. P., urcându-se pe un moped, condus de inculpatul F. I. A..
În timp ce se deplasau pe drumul județean Telești-Buduhala, inculpații s-au întâlnit cu un echipaj de poliție, care a folosit semnalele luminoase și acustice pentru a determina oprirea acestora. Aceștia din urmă nu au oprit la semnalele lucrătorilor de poliție, motiv pentru care, echipajul de poliție a pornit în urmărirea inculpaților. În timp ce erau urmăriți, de la bordul scuterului inculpații au aruncat două obiecte, unul învelit într-o pătură roșie cu negru și un altul aflat într-o sac alb. În timpul urmăririi, inculpatul C. P. a sărit de pe mopedul aflat în mers și a început să fugă pe câmpul din apropiere. Fiind oprit de organele de poliție, inculpatul F. I. A. a declarat că nu are cunoștință de bunurile indicate, acestea aparținând lui C. P.. Inculpatul F. I. A. a fost sancționat contravențional după care a fost lăsat să își continue drumul.
În jurul orelor 04:30-05:00 inculpații au fost surprinși de un echipaj de poliție, în timp ce intrau în Municipiul Tg-J., având asupra lor cele două obiecte ce au fost aruncate de pe scuter în timpul urmăririi de către echipajul de poliție menționat.
Partea vătămată a fost condusă la sediul de poliție, loc în care a recunoscut bunul ce a fost sustras în noaptea de 26-27.10.2012.
Săvârșirea infracțiunii a fost probată cu declarațiile inculpaților, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de recunoaștere a bunurilor, procese-verbale de cercetare la fața locului, înscrisuri și declarațiile martorilor.
Prin încheierea nr. 154 din 27 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._/318/2012 a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 6196/P/2012, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și F. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal pe o perioadă de câte 29 de zile, de la 27.10.2012, până la 24.11.2012, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 67 /2012 și nr. 68/2012.
Prin încheierea nr. 168/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. s-a dispus în temeiul art 3001 alin 1 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpaților C. P. și F. I. A., acesta din urmă fiind internat în Penitenciarul Spital București Jilava, cu diagnosticul „tuberculoză pulmonară fibro nodulară lob superior drept” și aflându-se sub tratament zilnic strict supravegheat, nu a putut fi prezentat la instanță, boala fiind contagioasă.
Examinând cauza sub aspectul art.3002 C.p.p., instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații C. P. și F. I. A. subzistă și în prezent, aceasta este legală și temeinică fiind întrunite cerințele prevăzute de art.136, art.146 și art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii credibile că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, instanța a constatat că pericolul social concret pentru ordinea publică prezentat de inculpați este evidențiat în mod categoric de modalitatea săvârșirii faptelor precum și de gravitatea faptelor comise ( o infracțiune de furt și o infracțiune de violare de domiciliu ambele săvârșite în formă calificată, pe timp de noapte ).
Faptele reținute în sarcina inculpaților arestați preventiv sunt probate cu: declarații parte vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, procese verbale de ridicare a două telefoane mobile, proces verbal de cercetare a telefoanelor mobile,proces verbal de ridicare bunuri, planșe fotografice,declarațiile martorilor ascultați în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpaților, probatoriu ce conduce la concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunile așa cum au fost reținute și descrise prin actul de sesizare al instanței, astfel că există indicii temeinice concretizate în probe că, inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, existând aparența unei baze factuale solide care să justifice măsura arestării preventive în condițiile art. 5 CEDO .
În speța de față menținerea arestării preventive a inculpaților C. P. și F. I. A. se impune din rațiuni de ordine publică ca reacție rapidă a autorității judiciare față de actele infracționale, de reprimare pe viitor a oricărei conduite deviante. Ori, în speță, inculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă calificată precum și contra patrimoniului cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, respectiv furt calificat, care relevă și periculozitatea sporită a acestora, pericolul public concret rezultând și din modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv pe timp de noapte, iar în antecedent, aceștia au mai comis fapte de aceeași natură .
Lăsarea în libertate a inculpaților ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice generate în principal de temerea că organe judiciare nu reacționează suficient de ferm în cazul unor infracțiuni deosebit de grave.
Circumstanțele personale invocate de către inculpatul C. P. în sensul că acesta recunoaște și regretă faptele comise, a manifestat o atitudine sinceră, nu pot fi elemente de natură să conducă la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, ci, eventual constituie aspecte ce pot fi reținute la individualizarea judiciară a pedepsei în situația în care acesta vor fi găsiți vinovați.
Referitor la inculpatul F. I. A., în prezent internat în Penitenciarul Spitalul București -Jilava, fiind izolat epidemiologic, în curs de tratament antituberculos (conform adresei nr. N2/_/ PSBJB/04.01.2013 emisă de Penitenciarul Spital București - Jilava), care pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, nu pot constitui împrejurări de natură să conducă la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, cu consecința internării într-o altă unitatea spitalicească, neexistând dovezi în sensul că nu i s-ar acorda inculpatului tratamentul adecvat, așa cum a susținut apărătorul ales al acestuia.
Instanța a constatat că subzistă și în prezent motivele avute în vedere, concretizate în temeiurile prev. de art. 148 lit f C.p.p. iar în baza art.300 2 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 154/27.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012, ( fiind emise mandatele de arestare preventivă nr 67/2012 și nr. 68/2012) și menținută prin încheierea nr. 168/23.11.2012 a Judecătoriei Tg-J. privind pe inculpații C. P. și F. I. A..
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații C. P. și F. I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat C. P., personal și prin apărătorul din oficiu a criticat încheierea Judecătoriei Tg-J. ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, arătând că recunoaște și regretă faptele săvârșite și judecarea în stare de libertate l-ar ajuta să recupereze prejudiciul produs.
Recurentul inculpat F. I. A., prin apărătorul ales a criticat încheierea Judecătoriei Tg-J. ca fiind netemeinică și nelegală în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, arătând că inculpatul a recunoscut faptele și că judecarea în stare de libertate cu consecința luării unei măsuri neprivative de libertate i-ar da posibilitatea să se trateze într-o unitate spitalicească adecvată, în condițiile în care suferă de o boală contagioasă care impune izolarea și aplicarea unui tratament deosebit.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulat potrivit dispozițiilor art. 3856, art. 38614 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen. instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Tribunalul, în urma propriului examen reține că potrivit art. 3002 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b Cod de procedură penală.
În cauză tribunalul constată că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale susmenționate pronunțând o încheiere legală și temeinică.
În acest sens, instanța de control judiciar reține că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților dispusă prin încheierea din data de 08 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. nr. în dosarul nr._ 12, aceasta fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv dispozițiile art. 3002 C.pr.pen.
Astfel, în cauză se observă că cerința prevăzută de art. 143 C.pr.pen. privitoare la existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile privind săvârșirea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, este indubitabilă, inculpatul C. P. recunoscând infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.
Această susținere este probată cu declarațiile părților vătămate, procesele - verbale de cercetare la fața locului, procese verbale de ridicare a telefoanelor mobile, planșe fotografice, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților. Din aceste probe rezultă suficiente indicii din care reiese bănuiala legitimă și verosimilă că inculpații au săvârșit faptele, iar privarea lor de libertate nu constituie o înfrângere a principiului de nevinovăție, ci o expresie a aplicării art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă „dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă, după săvârșirea acesteia”.
Pericolul pentru ordinea publică se degajă și din modalitatea de comitere a faptelor, aceștia s-au opus verificărilor organelor de poliție care au fost nevoite să pornească în urmărirea acestora.
Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică se degajă din examinarea antecedentelor penale ale inculpaților, aceștia fiind anterior condamnați pentru infracțiuni de furt, beneficiind astfel de clemența legii, a dat dovezi certe de neacceptarea normelor ce reglementează relațiile sociale, preferând venituri ori foloase ilicite în locul muncii și angajamentului social, dând dovadă că în cazul lor sancțiunile nu și-au atins corect scopul, neîndeplinindu-și rolul educativ, în concluzie, evidențiindu-se periculozitatea lăsării în libertate a inculpaților, măsura arestării preventive având în situația de față și caracter de protejare a societății.
Aceste considerente sedimentează convingerea instanței de recurs că inculpații trăiesc în deplin dispreț față de regulile de conduită socială și implicit a legalității, aspecte față de care instanța de control judiciar reține univoc că în cauză, pe lângă cerințele prevăzute de art. 143 C.pr.pen, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptelor, știut fiind că potrivit jurisprudenței CEDO, severitatea sancțiunii și cazierul inculpatului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce încălcare a dispozițiilor acesteia prin arestarea preventivă a inculpatului (a se vedea Cauza Kusyk contra Poloniei, Hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, Hotărârea din 4 mai 2006).
Pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpaților ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice generate în principal de temerea organelor judiciare nu reacționează suficient de ferm în cazul unor infracțiuni grave cum sunt infracțiunile de care sunt acuzați inculpații. Referitor la inculpatul F. I. A. care în prezent este internat în Penitenciarul Spital București Jilava, acesta a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Atitudinea inculpatului C. P. și situația familială a celor doi inculpați, pot fi valorificate eventual cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei în situația în care aceștia vor fi găsiți vinovați.
În consecință, având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă și nu s-au modificat, iar probele administrate până în acest moment nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune și această măsură ar trebui revocată sau înlocuită cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Față de considerentele cele ce preced, constatând că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuarea privarea de libertate, iar această măsură se impune în continuare pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, măsura preventivă fiind temeinică și legală, recursurile vor fi respinse ca nefondate potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuieli judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții inculpați C. P. și F. I. A. împotriva încheierii din 08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 12. ca nefondate
Obligă recurenții inculpați la câte 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu în avans din fondurile M.J.L.C. către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2013 .
Președinte, Judecător, Judecător,
R. I. T. B. D. P.
Grefier șef,
I. L.
Red. R.I.
Tehnored. I.L.
Jud. fond A.B.
3 ex/11.01.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
