Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 12180/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 231/2013
Ședința publică de la 02 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
Judecător L. B.
Judecător A. B.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul B. G. S. declarat împotriva încheierii nr. 76 din 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat B. G. S., asistat de apărător ales, avocat V. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul:
Apărătorul ales, avocat V. P. pentru recurentul inculpat B. G. S. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că fapta este săvârșită în anul 2006, iar expertiza este efectuată de curând în cursul urmăririi penale, la aproape 8 ani de la executarea lucrării, așa încât nu se mai puteau pune în evidență lucrările care au fost executate și materialele folosite, iar măsura arestării preventive nu mai este oportună, impunându-se judecarea inculpatului în stare de libertate.
A arătat că judecătorul de fond nu a ținut cont de poziția ulterioară a inculpatului care a recunoscut că are o parte de vină, dar că din comisia de recepție a lucrării au făcut parte și alte persoane, cu atribuțiuni mult mai mari în derularea contractului, care nu au fost arestate preventiv.
În continuare, a făcut cunoscut faptul că nu există probe certe din care să rezulte vinovăția inculpatului, acesta neputându-și face o apărare eficientă în stare de arest preventiv, ținând cont că nu poate procura documentele necesare pentru a putea face dovada nevinovăției sale, existând posibilitatea ca persoanele cercetate în stare de libertate să influențeze în defavoarea sa ancheta desfășurată în cauză.
A invocat în susținerea afirmațiilor sale, referitoare la temeinicia și oportunitatea măsurii arestării preventive decizia nr. 17 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În final, a solicitat ca la analizarea oportunității punerii în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului să se țină cont de vârsta acestuia, starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, probitatea profesională și comportamentul ireproșabil anterior arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpatul B. G. S. ca neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., întrucât în situația lăsării în libertate a inculpatului există suficiente date din care reiese că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori și experți, date care pot fi constatate în cuprinsul notelor de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice.
A învederat instanței că la momentul actual nu este oportună punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, ținând cont de timpul scurs de la data arestării preventive, respectiv 2 săptămâni, în condițiile în care inculpatul a negat inițial acuzațiile, iar în instanța de recurs a arătat că are o parte de vină, fără a preciza în mod clar în ce constă această vinovăție și a adus la cunoștință că vinovăția mai mare aparține mai multor persoane cu funcții de conducere care i-au supravegheat activitatea.
Recurentul inculpat B. G. S. și-a însușit concluziile apărătorului ales, arătând că ar avea o parte de vină în activitatea de recepție a lucrărilor, în condițiile în care a apreciat în funcție de analizarea infrastructurii drumului prin proba Prochter efectuată de un laborator de specialitate.
De asemenea, a arătat că măsurătorile realizate de experți în cauza de față nu au relevanță științifică în situația în care drumul a fost degradat de autovehicule, iar terenul pe care s-a realizat drumul este argilos, cu alunecări permanente de teren.
A învederat instanței de control judiciar că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu a influența sau va încerca să influențeze în vreun fel martori sau experți, convorbirile telefonice interceptate referindu-se la discuții familiale, fără a viza în vreun fel desfășurarea procesului penal.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr. 76 din 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Benga G. S., fiul lui G. și C., născut la data de 04.05.1952 în .. M., domiciliat în mun. Motru, ..2, ., ., studii superioare, fără antecedente penale, inginer în cadrul E.C.L. C. Investiții, posesor CI. ..V. nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, fapte prev. și ped. de art. 248 ind.l din C.pen. rap. la art. 248 din C.pen., în prezent aflat la C.R.A.P Gorj .
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 01.08.2013, formulată prin apărători, inculpatul B. G. S. (cerere însușită de acesta la data de 01.08.2013), a solicitat instanței să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 1602 și următoarele C.pr.pen.
În motivarea cererii, a arătat că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped.de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen în dosarul nr.6340/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., iar prin încheierea nr. 72/18.07.2013 a Judecătoriei Tg-J., s-a dispus arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 zile.
A apreciat că este întrunită prima condiție de admisibilitate a cererii în privința limitelor de pedeapsă dar și cea prevăzută de art.1602 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să comită alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, etc.
S-a învederat instanței că urmează a se analiza cererea în condiții de contradictorialitate, prin raportarea la date exacte, temeinic dovedite, din care să se poată desprinde certitudinea că inculpatul, în stare de libertate condiționată la care instanța ar putea să recurgă ar mai putea totuși să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
A fost expusă starea de fapt, s-au evidențiat elemente ce țin de fondul cauzei, adăugându-se că, petentul și-a modificat punctele de vedere exprimate inițial, iar totodată că aceasta are grave probleme de sănătate, ce nu-i permit suportarea sării de arest, fiind depuse în acest sens înscrisuri medicale.
Prin încheierea din 01.08.2013 a fost admisă în principiu cererea, constatându-se întrunite cerințele dispozițiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.72 din 18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. G. S., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 18.07.2013 și până la data de 15.08.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped.de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen în dosarul nr.6340/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., fiind emis mandatul nr.53 .
Potrivit art.1602 alin. 2 C.pr.pen,liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori alte asemenea fapte.
Indiscutabil, pedeapsa pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped. de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. G. S. este mai mică de 18 ani, condiție care de altfel a fost analizată cu ocazia examinării admisibilității în principiu a cererii, însă după cum se poate observa alineatul 1 al art. 1602 C.pr.pen. cuprinde sintagma „ se poate acorda” rezultând că instituția nu operează automat odată fiind întrunite condițiile admisibilității .
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărul prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
S-a menționat că toate „datele” la care face referire norma anterioară, au devenit de fapt probe și mijloace de probă în procesul penal in extenso, cauza fiind încă în curs de cercetare.
Analizând probatoriul cauzei și având în vedere stadiul actual al cercetărilor, instanța de fond a considerat că față de gravitatea faptei, modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea operațiunilor ce probează un plan riguros conceput, cuantumul ridicat al prejudiciului, negarea acuzațiilor, există motive plauzibile de bănuială, că prin lăsarea în libertate a petiționarului, ar putea fi influențați martorii sau experții, pentru susținerea versiunii acuzatului, împrejurare ce ar putea conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a stării de fapt, și implicit la zădărnicirea aflării adevărului.
Pe de altă parte, a reținut că unul din temeiurile luării măsurii a fost tocmai încercarea inculpatului de a contacta experții desemnați în cauză, prin intermediul altor persoane, în scopul de a-i influența atât cu privire la stabilirea cuantumului prejudiciului cât și cu privire la existența unor materiale cuprinse în devizele de lucrări, care nu erau identificate cu ocazia operațiunii de sondare a tronsonului de drum.
Mai mult, s-a apreciat că măsura privativă de libertate a fost aplicată din rațiuni de securitate publică, o dată pentru a se evita reacții negative din partea opiniei publice, dar și pentru a se evita în același timp crearea unei sentiment de insecuritate comunității ce ar putea apărea, în condițiile în care o persoană cercetată penal pentru o infracțiune gravă, ar fi lăsată în libertate, sub orice titlu, chiar și libertate sub control judiciar.
S-a considerat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar punerea în libertate a inculpatului chiar sub control judiciar ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere rezonanța negativă a faptei pentru care acesta este cercetat, în comunitatea din care acesta face parte.
În plus, a fost invocată decizia nr.17/2011 a Î.C.C.J, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, și apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată de punerea în liberare provizorie a inculpatului.
A adăugat observația că prin încheierea nr.36/22.07.2013 a Tribunalului Gorj de respingere a recursului împotriva încheierii de arestare preventivă, s-a apreciat că pentru moment, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prin această hotărâre fiind menținută practic și durata de 29 zile a stării de arest.
Or, față de această situație, nu se poate aprecia după câteva zile, că s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura, iar ancheta s-ar putea desfășura în aceleași condiții, cu inculpatul în stare de libertate.
În privința problemelor de sănătate ale petentului, judecătorul a arătat că se impune observația că potrivit art.139 indice 1 C.pr.pen, în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a ANP, se dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă, în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice, constatându-se așadar, că existența unor afecțiuni medicale nu constituie temei legal pentru admiterea cererii de liberare provizorie.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin. 6 C.pr.pen, instanța de fond a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, iar în baza art.192 Cod procedură penală l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. G. S., fără a fi motivat în scris, iar prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că fapta este săvârșită în anul 2006, iar expertiza este efectuată de curând în cursul urmăririi penale, la aproape 8 ani de la executarea lucrării, așa încât nu se mai puteau pune în evidență lucrările care au fost executate și materialele folosite, iar măsura arestării preventive nu mai este oportună, impunându-se judecarea inculpatului în stare de libertate.
A menționat că judecătorul de fond nu a ținut cont de poziția ulterioară a inculpatului, care a recunoscut că are o parte de vină, dar că din comisia de recepție a lucrării au făcut parte și alte persoane, cu atribuțiuni mult mai mari în derularea contractului, care nu au fost arestate preventiv.
De asemenea, a învederat instanței de control judiciar că nu există probe certe din care să rezulte vinovăția inculpatului, acesta neputându-și face o apărare eficientă în stare de arest preventiv, ținând cont că nu poate procura documentele necesare pentru a putea face dovada nevinovăției sale, existând posibilitatea ca persoanele cercetate în stare de libertate să influențeze în defavoarea sa ancheta desfășurată în cauză.
A invocat în susținerea afirmațiilor sale, referitoare la temeinicia și oportunitatea măsurii arestării preventive decizia nr. 17 a Înaltei Curți de Casație și Justiției și a solicitat ca la analizarea oportunității punerii în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului să se țină cont de vârsta acestuia, starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, probitatea profesională și comportamentul ireproșabil anterior arestării preventive.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în calea de atac și din oficiu în limitele prevăzute de lege, tribunalul constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Astfel, condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzute în art. 1606 alin. 1, 2 și 3 C.pr.pen. au fost îndeplinite, așa încât în mod corect prima instanță a admis în principiu această cerere.
De asemenea, sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii pentru a se putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prev. și ped. de art. 2481 C.pen. și art. 290 alin. 1 C.pen., nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia cererii, cu referire la dispozițiile art. 1602 C.pr.pen., cunoscând că liberarea provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, tribunalul constată că în mod justificat prima instanță a reținut existența unor date din care rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor martori și experți, semnificative în acest sens fiind convorbirile telefonice, interceptate și înregistrate în condiții legale, dintre inculpați și între aceștia și diferite persoane anterior arestării preventive.
De altfel, arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus și pentru cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen., reținându-se că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea unor experți.
La momentul actual, tribunalul conchide că subzistă temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, existând indicii suficiente și credibile care confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală în cauză, infracțiuni încadrate în dispozițiile art. 2481 C.pen. și art. 290 alin. 1 C.pen., prima infracțiune fiind pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în stare de indignare și dezaprobare la nivelul comunității și a salariaților față de persoanele cu funcții de conducere care periclitează funcționarea normală a societăților cu capital majoritar de stat și produc pagube în economia națională, precum și date că inculpatul a încercat și va încerca în continuare să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor martori și experți.
Având în vedere stadiul actual al cercetărilor și probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză, în condițiile în care inculpatul neagă acuzațiile și a încercat să contacteze experți sau alte persoane prin intermediul cărora putea influența aflarea adevărului, precum și timpul scurs de la luarea măsurii preventive, se apreciază că nu este oportună punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, impunându-se cercetarea acestuia în stare de arest preventiv.
Împrejurările referitoare la vârsta inculpatului, starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, probitatea profesională și comportamentul avut anterior arestării au fost analizate cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă și a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, neavând rol preponderent nici la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, putând fi luate în considerare la judecarea pe fond a cauzei.
Față de considerentele arătate tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare statului.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., art. 1609 C.pr.pen. și art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul B. G. S. împotriva încheierii nr. 76 din 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. _ , ca nefondat
Obligă recurentul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.08.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. GârcuLuminița B. A. B.
Grefier,
L. L. P.
Red. Ghe. G.
Tehnored. L.L.P.
Jud. fond C. E. M.
3 ex./02 August 2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
