Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 337/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 15719/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 337/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. G.
Judecător: F. E.
Judecător: G. C.
Grefier: E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul C. I. încheierii nr. 69 din 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat C. I., asistat de apărător ales, avocat Menchenie G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, a fost ascultat recurentul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul:
Apărătorul ales, avocat Menchenie G. pentru recurentul inculpat C. I., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pentru motivele dezvoltate amplu și depuse la dosar.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
A arătat că, potrivit art. 1602 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. A mai arătat că imediat după arestare inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și a colaborat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea exactă a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, fiind dispus să achite prejudiciul.
A menționat că judecătorul fondului nu a ținut cont de poziția ulterioară a inculpatului, care recunoaște total și necondiționat săvârșirea faptei, însă de la arestarea preventivă acesta nu a mai fost ascultat.
A apreciat că nu sunt motive temeinice care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, iar cercetarea acestuia în stare de libertate provizorie sub control judiciar nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică.
În final, a solicitat ca la analizarea oportunității punerii în libertate provizorie sub control judiciar să se țină cont de situația personală a inculpatului, care are un loc de muncă stabil, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, iar menținerea sa în stare de arest preventiv îi pune într-o situație extrem de dificilă familia, întrucât riscă să-și piardă locul de muncă.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpatul C. I. ca nefondat, apreciind că încheierea instanței de fond este temeinică și legală.
A învederat instanței că la momentul actual nu este oportună punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, conduita inculpatului, starea de recidivă în care se găsește, precum și intervalul de timp scurt de la data arestării preventive, respectiv 2 săptămâni, în condițiile în care inculpatul a negat inițial acuzațiile, iar la instanța de recurs a arătat că are o parte de vină, fără a preciza în mod clar în ce constă această vinovăție.
Recurentul inculpat C. I., având cuvântul, și-a însușit concluziile apărătorului ales, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr. 69 din 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. I. - fiul G. și I., născut la data de 07.09.1973 în Turburea, jud. Gorj, domiciliat în com. Turburea, ., jud. Gorj, CNP_, aflat în prezent în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arest Preventiv Gorj, în dosarul nr. 5929/P/2103 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J..
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 17.10.2013 sub nr._ inculpatul C. I. a solicitat instanței să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 1602 și următoarele C.pr.pen.
În motivarea cererii, a arătat că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dosarul nr. 5929/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., iar prin încheierea nr. 116/2013 pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Tg-J., s-a dispus arestarea sa preventivă pe o perioadă de 20 zile.
A apreciat că, în condițiile în care a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea exactă a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, nu a săvârșit și nu va mai săvârși nici o altă infracțiune, nu are interes să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, se poate dispune eliberarea provizorie sub control judiciar.
A mai arătat inculpatul că cercetarea în stare de arest preventiv este o măsura excepțională care impune situații excepționale, ceea ce nu este cazul în speța de față, solicitând totodată să se țină cont de faptul că are în întreținere doi copii minori.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1602 C.pr.pen.
Prin încheierea din data de 23.10.2013 a fost admisă în principiu cererea, constatându-se întrunite cerințele dispozițiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 116/2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I., pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 11.10.2013 și până la data de 30.10.2013, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, iar prin decizia penală nr. 61/14.10.2013, pronunțată în dosarul nr._/318/2013 de Tribunalul Gorj, s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii menționate.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (art. 1602 alin. 1 C.pr.pen.)
A mai reținut instanța că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C. I. este mai mică de 18 ani, condiție care de altfel a fost analizată cu ocazia examinării admisibilității în principiu a cererii, însă îndeplinirea condițiilor sus-menționate nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație - concluzie ce se desprinde din art. 1602 alin. (1) C.pr.pen. - care prevede „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda…”, instanța de judecată având facultatea, și nu obligația de a dispune măsura.
Potrivit art.1602 alin. 2 C.pr.pen,liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori alte asemenea fapte.
Raportând dispozițiile cuprinse în legea națională (art. 1602 și următoarele C.pr.pen.) corelate cu prevederile art. 5 parag. 3 din Convenție la speța dedusă judecății, s-a apreciat că în acest moment un control judiciar instituit în sarcina inculpatului ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) C.pr.pen. și că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat.
Instanța a reținut că obligațiile ce ar putea fi impuse în cadrul controlului judiciar instituit cu privire la inculpat nu ar fi apte să asigure realizarea scopurilor măsurilor preventive și buna desfășurare a procesului penal, astfel după cum impun dispozițiile art. 136 alin. (1) C.pr.pen., întrucât aprecierea asupra oportunității acordării liberării provizorii sub control judiciar presupune o analiză globală a cauzei, în speță primând interesul general de menținere a ordinii sociale și de drept față de cel individual al persoanei arestate preventiv de a fi judecată în stare de libertate.
Față de gravitatea faptei, premeditarea și modalitatea de comitere a acesteia, contribuția inculpatului, mijloacele folosite pentru inducerea în eroare a persoanelor vătămate, s-a constatat că există motive plauzibile de bănuială că lăsarea în libertate a petiționarului, ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Măsura privativă de libertate a fost aplicată din rațiuni de securitate publică, o dată pentru a se evita reacții negative din partea opiniei publice, dar și pentru a se evita în același timp crearea unei sentiment de insecuritate comunității, ce ar putea apărea în condițiile în care o persoană cercetată penal pentru o infracțiune gravă ar fi lăsată în libertate, sub orice titlu, chiar și sub control judiciar.
În plus, în virtutea deciziei nr. 17/2011 a Î.C.C.J., instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și a apreciat că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
S-a apreciat de către instanță că intervalul redus de timp de la momentul statuării definitive asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului C. I. la momentul la care este formulată cererea de liberare provizorie, nu poate duce la concluzia că după câteva zile s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura, iar ancheta s-ar putea desfășura în aceleași condiții cu inculpatul în stare de libertate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen., instanța a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, iar în baza art. 192 C.pr.pen., l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs dezvoltate în scris la dosar a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat nu depășește 18 ani închisoare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 și următoarele C.pr.pen., nefiind justificată menținerea sa în stare de arest preventiv.
A susținut că, potrivit art. 1602 C.pr.pen. liberare provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ceea ce nu este cazul în prezenta speță, atâta timp cât imediat după arestare inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și a colaborat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea exactă a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, iar punerea sa în libertate nu constituie sub nici o formă pericol concret și real pentru ordinea publică.
În final, a solicitat ca la analizarea oportunității punerii în libertate provizorie sub control judiciar să se țină cont de situația personală a inculpatului, care are un loc de muncă stabil, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, iar menținerea sa în stare de arest preventiv îi pune într-o situație extrem de dificilă familia, întrucât să-și piardă locul de muncă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în calea de atac și din oficiu în limitele prevăzute de lege, tribunalul constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Astfel, condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute în art. 1606 alin. 1, 2 și 3 C.pr.pen. au fost îndeplinite, așa încât în mod corect prima instanță a admis în principiu această cerere.
De asemenea, sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii pentru a se putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia cererii, cu referire la dispozițiile art. 1602 C.pr.pen., cunoscând că liberarea provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, tribunalul constată că există indicii suficiente și credibile care confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală în cauză, precum și probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de indignare și dezaprobare, prin implicarea acestuia în activități infracționale curente și de notorietate în rândul comunității, cu finalitate în producerea unor prejudicii însemnate în paguba avutului particular și cu finalitate în încălcarea în mod repetat a unor reguli în exercitarea unor profesii sau activități, la regimul transportului rutier public și în administrarea unei societăți, fiind condamnat anterior, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea de furt și i s-au aplicat de organele de urmărire penală 4 amenzi administrative, pentru faptele prevăzute și pedepsite de art. 281, 2811 C.pen. și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere stadiul actual al cercetărilor și probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză, în condițiile în care inculpatul nu recunoaște total și necondiționat săvârșirea infracțiunii, precum și timpul scurs de la luarea măsurii preventive, se apreciază că inculpatul ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor părți sau martori, așa încât nu este oportună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, impunându-se cercetarea acestuia în continuare în stare de arest preventiv.
Împrejurările referitoare la situația familială și profesională a inculpatului au fost analizate cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă și a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, neavând rol preponderent nici la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, putând fi luate în considerare la judecarea pe fond a cauzei, la individualizarea judiciară a pedepsei, în situația în care va fi găsit vinovat.
Solicitarea inculpatului în recurs de a se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, excede cererii cu care a fost sesizată prima instanță, așa încât instanța de control judiciar nu poate aprecia asupra cererii formulate în recurs.
În consecință, cel puțin pe termen scurt, inculpatul prezintă un potențial risc pentru repetarea infracțiunilor de tipul celei pentru care este în prezent arestat preventiv și poate influența în sens negativ cercetările efectuate în cauză, considerente pentru care tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare statului.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., art. 1609 C.pr.pen. și art. 192 alin. 2 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva încheierii nr. 69 din 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 25.10.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. G. F. E. G. C.
Grefier,
E. C.
Red. Ghe. G.
Tehnored. E.C.
Jud. fond R.E.P.
3 ex./28 Octombrie 2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 112/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
