Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 169/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 2414/95/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Sentința Nr. 169/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. N.
Grefier Șef I. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 15 mai 2013, privind pe inculpatul P. S. G. trimis în judecată prin rechizitoriul din 06.03.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 514/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor
Deliberând tribunalul pronunță următoarea sentință penală:
TRIBUNALUL
Asupra procesului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 514/P/2009 din 06.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. S. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 13.06.2009 . Tg-J. a formulat o plângere la P. de pe lângă Tribunalul Gorj prin care solicita efectuarea de cercetări față de inculpatul P. S. G., întrucât la data de 30.08.2005, în calitate de cumpărător a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1175 prin care a dobândit de la . SA, imobilul teren și construcții ce alcătuiesc Complexul Comanca în condițiile în care societatea vânzătoare nu mai era proprietara acestui complex.
Petiționara a precizat că în drept ea era proprietara acestui complex, fiind dobândit în baza unui contract de schimb de la . SA, iar prin sentința civilă nr. 891 din 15.10.2004 a Judecătoriei B., instanța a constatat legalitatea schimbului, sentința ținând loc de act autentic de schimb.
Petiționara a mai arătat că, ulterior încheierii contractului inculpatul a intabulat imobilul teren și construcții pe numele său, iar în anul 2009 ca urmare a unor debite avute de inculpat la D.G.F.P. V., această instituție a declanșat procedura de executare silită fiind scos imobilul la vânzare prin licitație.
Pentru a evita vânzarea bunului petiționara a achitat datoria inculpatului în sumă de 45.000 lei.
În urma verificărilor efectuate în cauză și din coroborarea probelor administrate procurorul a reținut următoarea situație de fapt:
Învinuitul U. D. este administrator al . SA începând cu data de 29.09.2004.
Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V., rezultă că . SA a fost înființată în anul 1991 și a funcționat cu sediul în municipiul D. până la data de 07.04.2006 când societatea își mută sediul în Tg-J..
. Tg-J. a fost înființată în anul 2002 și a funcționat cu sediul în Rm-V. până în anul 2009 când și-a mutat sediul social în județul Gorj.
Inculpatul P. S. G. era angajat în anul 2005 ca șofer la . îl cunoștea pe inculpatul U. D., administrator al . SA.
Prin sentința civilă nr. 891 din 15.10.2004 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. 1365/2004, instanța de judecată a constatat că prin actul sub semnătură privată intitulat „contract de schimb” încheiat la data de 30.06.2004, părțile . DEMENI SA, . și . Tg-J. au convenit cu privire la schimbul mai multor imobile și mobile.
Astfel, . Tg-J. a dobândit de la . SA „Popasul Turistic Brazilor” (Complexul Comanca) și terenul aferent în suprafață de 13.320,43 m.p.. Instanța judecătorească a stabilit că sentința ține loc de act autentic de schimb și totodată, dispune înscierea acesteia în cartea funciară a fiecărei localități unde se află imobilele.
Aferent contractului de schimb se găsește și procesul verbal de predare – primire din 30.06.2004, prin care . SA predă către . Tg-J. „Popasul Turistic Brazilor”(Complexul Comanca) și terenul aferent în suprafață de 13.320,43 m.p.
La data de 30.08.2005, deși . SA nu mai deținea activul, fiind proprietatea . Tg-J. conform sentinței civile nr. 891 din 15.10.2004 a Judecătoriei B., învinuitul U. D. în calitate de administrator al . SA încheie cu inculpatul P. S. G. contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public Borna G. sub nr. 1175 prin care societatea vindea cumpărătorului activul „Popasul Turistic Brazilor”(Complexul Comanca) și terenul aferent în suprafață de 13.320,43 m.p.
La încheierea contractului învinuitul U. D. prezintă la notariat următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 3210/16.10.2002 a Judecătoriei D. și încheierea aceleiași instanțe din 26.04.2004 prin care . SA a dobândit activul; un raport de evaluare al clădirilor și terenului; certificat constatator eliberat de O.R.C. V. privind structura acționariatului . SA; un proces verbal din 23.08.2005 în care se menționează că în ședința adunării generale a acționarilor la care au participat un număr de 4 acționari deținând 99,0899% din capitalul social s-a aprobat înstrăinarea activului „Popasul Turistic Brazilor” (Complexul Comanca), fiind împuternicit cu înstrăinarea acestuia administratorul societății; Hotărârea nr. 3/23.08.2005 a Adunării Generale a Acționarilor . SA în care se menționează aprobarea vânzării activului și împuternicirea lui U. D. pentru încheierea la notariat a contractului de vânzare-cumpărare.
Din cercetările efectuate rezultă că procesul verbal din 23.08.2005 și Hotărârea nr. 3/23.08.2005 a Adunării Generale a Acționarilor . SA sunt documente false, conținutul acestora nereflectând realitatea.
Astfel, acționarii B. E. și T. E. declară faptul că adunarea generală nu s-a ținut, nu cunoșteau conținutul procesului-verbal și nu au hotărât vânzarea activului.
Numita T. E. declară că în anul 2005 era angajată a societății, semnătura de pe procesul-verbal îi aparține însă consideră că a semnat fără să cunoască conținutul procesului-verbal, iar pe învinuitul U. D. îl cunoștea ca fiind șofer la această societate și nu administrator.
Numita B. E. declară că la data menționată în procesul verbal nu mai era angajată a societății și nu reține dacă a semnat vreun document însă conținutul procesului verbal nu reprezintă realitatea.
Fiind audiat învinuitul U. D. a declarat inițial că nu-și mai amintește condițiile în care s-au întocmit documentele false, iar ulterior a declarat că la inițiativa sa s-au întocmite aceste documente.
Cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare învinuitul U. D. declară că a încheiat acest contract deși societatea nu mai deținea imobilul teren și construcții în scopul de a-l ajuta pe inculpatul P. S. G. pentru a contracta un credit imobiliar și a depune drept garanție acest imobil.
Învinuitul precizează că acest contract de vânzare-cumpărare nu reflectă realitatea, iar suma de 250.000 RON menționată în contract ca fiind prețul imobilelor nu a primit-o, fiind trecută fictiv de comun acord cu inculpatul P. S. G..
Inculpatul P. S. G. declară faptul că în anul 2005 lucra ca șofer la una din firmele controlate de M. N. și că la vremea respectivă deținea suma de 250.000 Ron în vederea cumpărării unei locuințe. Aceasta justifică prezența sumei de bani, după cum urmează: suma de 50.000 lei din economii proprii, suma de 100.000 lei dată actualei soții de la socrul său F. G. și suma de 30.000 Euro reprezentând împrumuturi de la verișoarele sale stabilite în Italia, S. N. și S. C..
Acesta precizează că la solicitarea lui M. N. a fost de acord să-l împrumute cu suma respectivă, pentru o perioadă de timp, iar pentru această sumă s-a încheiat de către U. D. la inițiativa lui M. N. contractul de vânzare-cumpărare pentru Complexul Comanca.
Suma de 150.000 Ron și 30.000 euro i-a dat-o lui U. D. în parcarea Hotelului „Alutus”, cu o zi înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Inculpatul declară că nu cunoștea că imobilul nu mai aparținea societății vânzătoare, iar ulterior M. N. nu i-a restituit banii, iar imobilul a fost intabulat pe numele său în baza contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a susține cele declarate cu privire la proveniența banilor, inculpatul a solicitat audierea soției sale, a socrului și a mătușii sale.
În declarația dată, P. S. G. susține că în perioada decembrie 2004-ianuarie 2005, inculpatul P. S. G. a primit de la verișoarele sale C. și N. suma de 30.000 euro, bani pe care acesta i-a schimbat în lei în Râmnicu V., iar ea deținea suma de 100.000 Ron de la tatăl său.
Se observă că între declarația sa și cea a soțului său există neconcordanță cu privire la suma declarată că provenea de la verișoare, în sensul că inculpatul P. S. G. declară că i-a dat lui U. D. bani în moneda Euro, iar soția sa susține că după ce a luat banii de la verișoare, inculpatul i-a schimbat în lei.
Numitul F. G., socrul inculpatului declară faptul că i-a dat fiicei sale în anul 2005 suma de 100.000 lei pe care o strânsese în decurs de 12 ani din salariu și din vânzarea produselor agricole, acesta specificând că este înregistrat la Primăria Ocnele M. ca producător agricol.
Numita R. G., sora mamei inculpatului declară că în perioada decembrie 2004- ianuarie 2005 a fost vizitată de nepoatele sale S. N. și S. C. care i-au spus că l-a împrumutat pe P. S. G. cu suma de 30.000 euro.
Din cercetările efectuate rezultă că cele afirmate de inculpatul P. S. G. și de martorii P. M., F. G. și R. G. nu sunt reale.
Astfel, fiind audiat S. D., tatăl lui S. N. și S. M. C., acesta precizează că fiicele sale sunt stabilite cu domiciliul în Italia, Torino și nu l-au împrumutat niciodată pe P. S. G. cu suma de 30.000 euro, iar acestea nu au fost în țară în perioada decembrie 2004- ianuarie 2005.
Fiind contactată telefonic de către organele de poliție pe numărul de telefon_, S. N. a precizat că nu l-a împrumutat pe P. S. G. cu suma respectivă și nici sora sa.
Prin adresa nr. 1598/03.02.2011, Societatea Națională a Sării, Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu V. a comunicat salariile nete lunare primite de numitul F. G. în perioada 2000-2005.
Cumulând salariile lunare se constată că numitul F. G. a realizat venituri din salarii, după cum urmează: anul 2000- 38.368.732 lei Rol (3.836. lei Ron), anul 2001- 4.910 lei), anul 2002 – 64.439.357 lei Rol (6.443 lei Ron), anul 2003-_ lei Rol (8.637 lei Ron), anul_.001 lei Rol (10.248 lei Ron).
Prin adresa nr. 684/11.09.2011 Primăria Ocnele M. comunică faptul că numitul F. G. nu figurează înregistrat ca producător agricol autorizat.
Analizând salariile lunare realizate de F. G., faptul că soția sa era casnică se constată că acesta nu avea posibilitatea să strângă suma de 100.000 ron, în condițiile în care din salariu efectua și cheltuielile curente necesare unei familii.
Fiind audiat, M. N. a arătat că nu cunoaște condițiile în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1175/30.08.2005.
Din coroborarea probelor administrate rezultă că învinuitul U. D. folosindu-se de calitatea sa de administrator al . SA a prezentat documente false la Biroul Notarului Public B. G., respectiv procesul verbal al adunării generale a asociaților din 23.08.2005 și Hotărârea nr. 3/23.08.2005 în scopul ascunderii realității situației juridice a imobilului Complex Comanca și a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul Complexul Comanca în condițiile în care acest imobil nu mai aparținea societății sale.
În faza acestui contract, inculpatul P. S. G., deși cunoștea că vânzarea nu este reală, nefiind plătit prețul a intabulat imobilele cumpărate pe numele său.
Activitățile ilicite comise de cei doi învinuiți prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare 1174/30.08.2005 au determinat prejudicierea . Tg-J., societate care a fost în imposibilitate de a-și exercita dreptul de proprietate asupra Complexului Comanca.
Prejudiciul cauzat constă în valoarea imobilelor construcții și teren ce alcătuiesc Complexul Comanca.
Astfel, învinuitul U. D. nu a întocmit înscrisurile ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1175/30.08.2005 și respectivul contract în scopul prejudicierii . Tg-J..
Înscrisurile au fost întocmite în scopul contractării unui împrumut de P. S. G., la rugămintea acestuia, fără ca ulterior să se efectueze demersurile necesare pentru contractarea acestui împrumut.
Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului U. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C.pen.; art. 290 C.pen. și art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 290 C.pen.; neînceperea urmăririi penale față de numitele B. E. și T. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.pen. și s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1175/30.08.2005, procesul verbal al Adunării Acționarilor . SA din 23.08.2005 și hotărârea A. nr. 3 din 23.08.2005.
Starea de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței este susținută cu următoarele mijloace de probă: sentința civilă nr. 891 din 15.10.2004 a Judecătoriei B.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1175/30.08.2005; procesul verbal al adunării generale a asociaților din 23.08.2005 și Hotărârea nr. 3/23.08.2005; adresa O.R.C. V.; adresa, Societatea Națională a Sării, Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu V. și adresa Primăriei Ocnele M.; documentele ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare și care au fost înaintate de Biroul Notarului Public B. G.; declarațiile martorilor S. D., G. Grațiela L., A. M., I. I., F. G., P. M., R. G., M. N.; declarațiile făptuitoarelor B. E. și T. E. și declarațiile învinuiților.
Cercetarea judecătorească:
Ascultat în ședința publică din 05.09.2012 în prezența apărătorului ales, inculpatul P. S. G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că în anul 2005 era în posesia sumei de 250.000 RON, iar domnul M. N. (martor în prezenta cauză) l-a rugat să-l împrumute cu această sumă de bani, însă l-a refuzat, motiv pentru care au căzut de acord ca . SA să-i vândă Complexul Comanca la prețul de 250.000 RON, iar în momentul în care considera necesar M. N. trebuia să-i restituie suma de 250.000 RON cu obligația de a-i revinde imobilul.
Inculpatul a precizat că a intabulat Complexul Comanca pe numele său și la rugămintea lui M. N. a fost de acord să ipotecheze imobilul pentru ca una din firmele acestuia să obțină un împrumut de la banca Pireus.
A mai precizat inculpatul că nu avea cunoștință de situația juridică a Complexului Comanca și după întocmirea contractului de vânzare-cumpărare l-a mandatat pe M. N. printr-o procură specială să dispună cum dorește de acest imobil.
Sub prestare de jurământ au fost au ascultați martorii U. D., S. D., G. Grațiela L., S. G., A. M., I. I., F. G., P. M. C., R. G. și M. N., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În susținerea nevinovăției, inculpatul a solicitat audierea ca martori a numiților C. M. și C. G., probă încuviințată de către tribunal.
Analizând întregul material probator administrat în cursul procesului penal, tribunalul constată și reține o stare de fapt relativ diferită față de starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Astfel în fapt, inculpatul P. S. G. provine dintr-o familie cu mijloace financiare modeste, iar în anul 2001 a fost angajat ca șofer la una din firmele martorului M. N. care a avut grija acestuia, i-a asigurat cazare și masă gratuită la hotel, i-a oferit un salariu decent și la un moment dat a avut încredere în el.
De subliniat că martorul M. N. în anul 2001 a devenit acționar majoritar la . care deținea întreg patrimoniul fostului OJT V., patrimoniu ce era imens, fiind compus din mai multe hoteluri, ștrandul Ostroveni, Ocnele M., Ocnița, Complexul Comanca, etc.
Din declarația martorului C. G. (d.f. 90 volumul II) reiese că M. N. a constituit și administrat în fapt un număr de 37 de firme începând cu anul 2002, firme la care a numit administratori personal angajat, de regulă șoferi sau contabili.
În aceste împrejurări și pe fondul încrederii M. N. l-a numit pe inculpatul P. S. G. (un simplu șofer) administrator la .-J. și .-J..
Partea vătămată . este o firmă la care și în prezent acționar majoritar este martorul M. N. conform susținerii acestuia (d.f. 280 volumul I).
În anul 2004 între . SA și . a intervenit un contract de schimb având ca obiect printre altele și Complexul Comanca, iar ulterior s-a pronunțat sentința civilă nr. 891 din 15.10.2004 a Judecătoriei B. prin care se constata că imobilul menționat este proprietatea ..
Cu toate acestea, . nu a intabulat dreptul de proprietate asupra Complexului Comanca și nu l-a înregistrat la Administrația Financiară, situație față de care apreciază tribunalul acesta (dreptul de proprietate) nu a devenit opozabil „erga omnes”. Complexul Comanca cel puțin la nivel scriptic a rămas în proprietatea . SA.
În anul 2005 . SA a înstrăinat Complexul Comanca prin administrator U. D. către inculpatul P. S. G. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1175/30.08.2005, imobilul fiind intabulat și înregistrat la finanțe pe numele inculpatului.
Trebuie precizat că este mai puțin important în prezenta cauză dacă inculpatul P. S. G. a dispus de suma de 250.000 RON pentru a putea cumpăra Complexul Comanca, această împrejurare urmând să fie stabilită cu ocazia judecării procesului civil având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, proces civil ce în acest moment este suspendat până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Se observă că inculpatul nu a avut nici un contact cu partea vătămată ., existând ipoteza să nu aibă cunoștință că imobilul făcuse obiectul unui contract de schimb între aceasta și . SA, însă cu siguranță U. D. administrator . SA (d.f. 138 volumul I), care a semnat documentele de înstrăinare către P. S. G. cunoștea situația juridică.
Imediat după întocmirea contractului de vânzare-cumpărare inculpatul l-a mandatat pe M. N. printr-o procură specială să dispună cum dorește de acest imobil, iar ulterior a fost de acord să ipotecheze Complexul Comanca în favoarea . un credit de 300.000 lei de la Banca Pireus.
. . la care administrator fictiv era inculpatul P. S. G. au intrat în faliment, iar în procesul de insolvență a fost atrasă răspunderea materială a acestuia pentru suma de circa 12 miliarde lei vechi.
În prezent Complexul Comanca este sechestrat de D.G.F.P. V. pentru datoria de circa 12 miliarde lei vechi susmenționată și pentru suma de 3 miliarde lei vechi reprezentată de ipoteca în favoarea Banca Pireus.
În aceste împrejurări . a formulat plângere împotriva inculpatului P. S. G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapt ce a condus la trimiterea sa în judecată în prezenta cauză.
În drept, tribunalul și-a format convingerea că fapta inculpatului în descrierea de mai sus nu este prevăzută de legea penală și în consecință urmează să dispună în baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b C.pr.pen. achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 C.pen. din următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzute de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 C.pen. ce constă în:
A.. 1 „ inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a priciniuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani”;
A.. 2 „ Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”;
A.. 3 „ Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente”;
A.. 5 „ Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani”.
Apreciază tribunalul că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să se fi produs în așa fel încât cel înșelat nu ar fi încheiat convenția în condițiile stipulate sau cu alte cuvinte inducerea sau menținerea în eroare trebuie să fi avut rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea contractului. Eroarea în care se află partea vătămată este un element esențial al faptei și ea trebuie să rezulte nemijlocit din acțiunea inculpatului; prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realității trebuie să fie aptă de a inspira încrederea părții vătămate și de a o induce în eroare.
Din examinarea materialului probator administrat așa cum s-a precizat mai sus reiese că inculpatul practic nu a avut nici un contact cu reprezentanții legali ai părții vătămate . neinducându-i pe aceștia în eroare și neprezentându-le fapte adevărate ca mincinoase sau fapte mincinoase ca adevărate.
Mai mult U. D. (conform declarației acestuia) reprezentantul legal al vânzătoarei . SA cunoștea situația juridică a imobilului și a acceptat întocmirea contractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul P. S. G..
În esență, se constată că faptei inculpatului sub aspectul laturii obiective îi lipsește elementul material pentru a putea fi pus în discuție aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Și sub aspectul laturii subiective reamintim că infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă calificată prin scop, ceea ce în prezenta cauză nu este definit, respectiv probatoriul administrat nu converge spre ipoteza că inculpatul a avut intenția de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
Sintetizând tribunalul concluzionează că fapta inculpatului așa cum a fost reținută mai sus nu este prevăzută de legea penală, în speță, raportul juridic de conflict neputând fi soluționat pe calea unei acțiuni penale ci numai pe calea unei acțiuni civile ce urmează să fie soluționată de instanța civilă, cum de altfel s-a și întâmplat în primă instanță prin sentința comercială nr. 121/2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. (fila 90 volumul I) în prezent procesul civil fiind suspendat până la soluționarea procesului penal.
Prin urmare, tribunalul urmează ca în baza art. 11 pct.2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b C.pr.pen. să achite inculpatul P. S. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 346 alin.4 C.pr.pen. se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 11 pct.2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b C.pr.pen. achită inculpatul P. S. G., fiul lui N. și M., născut la data de 30.07.1979, în orașul Horezu, județul V., cu domiciliul în orașul Ocnele M., ., județul V., căsătorit, fără antecedente penale, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 346 alin.4 C.pr.pen. lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică azi 29 mai 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte,
A. S. N.
Grefier șef,
I. L.
Red. A.S.N.
Tehnored. I.L.
2 ex./13.06.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
