Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul GORJ

Comentarii

0

Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-05-2013 în dosarul nr. 5146/318/2013/a2

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 137

Ședința publică din 03.05.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. P.

Judecător R. I.

Judecător T. B.

Grefier Șef I. L.

Ministerul Public reprezentat de procuror M. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații B. M. F., B. V. M. și P. I. împotriva încheierii din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați B. M. F., asistat de avocat B. E., apărător desemnat din oficiu, B. V. M. asistat de avocat B. A., apărător desemnat din oficiu și P. I. asistat de avocat F. Ș. G., apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri și excepții de formulat și constatând recursul în stare de judecată, potrivit dispozițiilor art. 385¹³ C.pr.pen. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Avocat B. E., pentru recurentul inculpat B. M. F., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, cu motivarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, este minor și nu este cunoscut cu antecedente penale. A mai solicitat, de asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.

Avocat B. A., pentru recurentul B. V. M., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate. A mai solicitat, de asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.

Avocat F. Ș. G., pentru recurentul inculpat P. I., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate. A mai solicitat, de asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.

Reprezentanta Ministerului Public, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul și-au însușit concluziile apărătorilor.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor penale de față;

Prin încheierea din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art.300² C.pr.pen. raportat la art.160 ^b alin.3 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 25 din 15.03.2013 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Târgu J., împotriva inculpaților B. M. F., fiul lui M. și M., născut la data de 01.06.1996, în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Turceni, .. Gorj, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 99 și următoarele Cod penal, (6 acte materiale), B. V. M., fiul lui V. și N. M., născut la data de 17.06.1990, în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Turceni, sat Strâmba J., .. 257, jud. Gorj, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal (2 acte materiale) și P. I., fiul lui G. și A., născut la data de 04.11.1963, în Plopșoru, jud. Gorj, cu domiciliul în comuna Plopșoru, ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, studii școală profesională, căsătorit, fără ocupație, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (5 acte materiale).

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.2721/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B. M. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 99 și următoarele Cod penal, (6 acte materiale), B. V. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal (2 acte materiale) și P. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (5 acte materiale)

S-a reținut că în noaptea de 07/08.05.2012, inculpatului minor B. M. F., a pătruns pe timp de noapte și prin escaladarea gardului împrejmuitor în proprietatea lui C. M. din orașul Turceni, ..Gorj, de unde a sustras un aparat de sudură.

Ulterior, acesta a distrus acest aparat iar cuprul rezultat, l-a valorificat inculpatului P. I., cunoscut că primește bunuri care provin din sustrageri, în special materiale neferoase, valorificând la rândul său aceste bunuri la diverse persoane de etnie rromă.

Activitatea infracțională a inculpaților a continuat în perioada decembrie 2012 - martie 2013, perioadă în care inculpatul B. M. F., pe timp de noapte și prin escaladarea gardului împrejmuitor al proprietăților părților vătămate B. E., Zgarbură V. D. și S. Z. din orașul Turceni, .. Gorj, a sustras cazanele din cupru de fabricat țuica, pe care acestea le țineau depozitate în anexe ale locuințelor, cu complicitatea inculpatului T. C. I. și numitului D. A. V., iar inculpatul P. I. a primit și valorificat cele două cazane de cupru sau componentele sustrase.

Tot în această perioadă, inculpatul B. M. F. împreună cu inculpatul B. V. M., în realizarea aceleași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în datele de 07.03.2013, respectiv 09.03.2013, au sustras din anexele locuințelor părților vătămate I. I. și C. I., câte un cazan din cupru de fabricat țuică, care au fost valorificate, de asemenea, la inculpatul P. I..

Toate cele patru cazane din cupru sustrase părților vătămate enumerate mai sus, au fost valorificate de către inculpați în ., la inculpatul P. I., care, în mod repetat, a primit și tăinuit bunurile cunoscând că provin din furturi, acesta urmărind un folos material, întrucât ulterior le-a valorificat către cetățeni de etnie rromă, obținând foloase materiale.

Prin încheierea nr. 25 din 15.03.2013 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Târgu J., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. M. F., B. V. M. și P. I., pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 15.03.2013, până la data de 02.04.2013, constatând întrunite condițiile art.148 alin. 1 lit.”f” C.pr.pen.

Prin încheierea nr.32/01.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Tg-J. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului potrivit dispozițiilor art.300¹ C.pr.pen. raportat la art.160^b alin.3 C.pr.pen.

Examinând cauza sub aspectul dispozițiilor art.300² C.pr.pen., instanța a constatat că împrejurările care au motivat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și în prezent, infracțiunile săvârșite fiind pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, și existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică reprezintă o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă, a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate, în speță acesta rezultând în concret din modalitatea de săvârșire a faptelor (multitudinea actelor materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale determinate, pe timp de noapte și escaladare), cât și din felul în care inculpații au înțeles să obțină venituri.

De asemenea, inculpatul B. M. F. a fost sancționat cu amendă administrativă, în dosarul nr.7166/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, iar inculpatul B. V. M., deși fiind condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a perseverat în continuare de săvârșirea de fapte antisociale, preferând venituri ori foloase ilicite în locul unei munci cinstite, aceste aspecte concluzionând că pedeapsa anterioară nu și-a îndeplinit rolul educativ. Rezultă prin urmare pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a acestuia, măsura arestării preventive, având în situația de față și caracter de protejare a societății și de represiune, aceeași conduită având și inculpatul P. I., care prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr.5381/P/2010 din data de 25.03.2011 a fost sancționat cu amendă administrativă, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 Cod penal, tot pentru achiziționarea unui cazan din cupru, despre care știa că provine din săvârșirea unei infracțiuni de furt.

Neîndoielnic, lipsa pericolului social sau al unuia minor, nu poate fi pusă în discuție în cauza de față, prin prisma celor reținute pe bază de indicii devenite certitudini și concretizându-se în probe.

Astfel, în cauză gravitatea infracțiunilor pot determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzaților fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată(cauza Dumont-Meliverg c.Franței-CEDO, Hotărârea din 31 mai 2005).

Probele deja administrate furnizează suficiente date pe a căror bază se poate presupune că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, pedepsite conform Codului penal român cu închisoarea mai mare de 4 ani, ca atare, existând aparența unei baze factuale solide, care să justifice măsura arestării preventive în condițiile art. 5 din CEDO.

În speță, menținerea măsurii preventive se impune cu necesitate din rațiuni de reprimare rapidă a stării de pericol create în comunitatea locală și pentru ca membrii acesteia să perceapă corect sensul transmis de autoritățile judiciare, că orice încălcare a ordinii de drept trebuie imediat sancționată, privită ca parte componentă a art. 6 din CEDO, referitoare la previzibilitatea legii din perspectiva drepturilor conferite victimelor și nu doar persoanelor învinuite.

Totodată, instanța a considerat că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.l C.pr.pen.

Față de aceste considerente, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților B. M. F., B. V. M. și P. I., luată prin încheierea nr. 25 din 15.03.2013 pronunțată în dosarul_ 13 al Judecătoriei Târgu J. și menținută prin încheierea nr. 32/01.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Tg-J..

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații B. M. F., B. V. M. și P. I., criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea, în esență, că nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv cât timp toate împrejurările avute în vedere de instanță au dispărut.

Examinând recursurile prin prisma criticilor formulat potrivit dispozițiilor art. 385⁶, art. 386¹⁴ C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ C.pr.pen. instanța de control judiciar reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

Tribunalul, în urma propriului examen reține că potrivit art. 300² C.pr.pen., în cauzele în care inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b Cod de procedură penală.

În cauză, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale susmenționate pronunțând o încheiere legală și temeinică.

În acest sens, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților dispusă prin încheierea nr. 25 din Camera de consiliu din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ aceasta fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv dispozițiile art. 300² C.pr.pen.

Examinând cauza sub aspectul art. 300² C.pr.pen, instanța a constatat că împrejurările care au motivat luarea măsurii preventive față de inculpații B. M. F., B. V. M. și P. I. subzistă și în prezent având în vedere următoarele considerente:

Infracțiunile săvârșite de inculpați sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică reprezintă o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă, a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate, în speță acesta rezultând în concret din modalitatea de săvârșire a faptelor (multitudinea actelor materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale determinate, pe timp de noapte și escaladare), cât și din felul în care inculpații au înțeles să obțină venituri.

De asemenea, inculpatul B. M. F. a fost sancționat cu amendă administrativă, în dosarul nr.7166/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, iar inculpatul B. V. M., deși fiind condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendarea condiționată, beneficiind de clemența legii, a dat dovezi certe de neacceptare a normelor ce reglementează relațiile sociale, preferând venituri ori foloase ilicite în locul muncii și angajamentului social, dând dovadă că în cazul său pedeapsa nu și-a atins complet scopul, neîndeplinindu-și rolul educativ, în concluzie evidențiindu-se periculozitatea lăsării în libertate a acestuia.

Măsura arestării preventive, are în situația de față și caracter de protejare a societății și de represiune, aceeași conduită având și inculpatul P. I., care prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr.5381/P/2010 din data de 25.03.2011 a fost sancționat cu amendă administrativă, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 Cod penal, tot pentru achiziționarea unui cazan din cupru, despre care știa că provine din săvârșirea unei infracțiuni de furt.

În cauză gravitatea infracțiunilor pot determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzaților fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată(cauza Dumont-Meliverg c.Franței-CEDO, Hotărârea din 31 mai 2005).

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl poate prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, prima instanță în mod corect a reținut că acesta rezidă și în prezent, fiind denotat de natura infracțiunilor ce se presupune a fi comise respectiv, modalitatea de săvârșire a faptelor (multitudinea actelor materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale determinate, pe timp de noapte și esacaladare), cât și din felul în care inculpații au înțeles să obțină venituri.

În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă, în hotărârea C. contra României, că pericolul tulburărilor aduse ordinii publice poate fi luat în calcul potrivit art. 5 din Convenție, în circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, deși nu poate fi considerat relevant și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică.

D. criterii și elemente de luat în calcul la examinarea existenței pericolului pentru ordinea publică, s-au definit a fi reacția publică declanșată în urma faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia din urmă.

Există nu doar indicii ci probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, fapte ce se încadrează în dispozițiile art.208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice generate în principal de temerea organelor judiciare nu reacționează suficient de ferm în cazul unor infracțiuni deosebit de grave cum sunt infracțiunile de care sunt acuzați inculpații.

Având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă și nu s-au modificat, iar probele administrate până în acest moment în cursul cercetării judecătorești nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune și această măsură ar trebui revocată sau înlocuită cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, în cauză se impune menținerea arestării preventive în continuare.

Văzând și dispozițiile art. 385¹⁵ pct.1 lit. b și art. 192 C.pr.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de inculpații B. M. F., B. V. M. și P. I. împotriva încheierii din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, ca nefondate.

Obligă pe recurentul inculpat P. I. la 40 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpații B. M. F. și B. V. M. la câte 240 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru fiecare inculpat se va avansa din fondurile M.J.L.C. către Baroul Gorj.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 03.05.2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte, Judecător, Judecător,

D. P. R. I. T. B.

Grefier șef,

I. L.

Red. D.P.

Tehnored.I.L.

Jud. fond L.B.

3 ex./03.05.2013

Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 2/2013. Tribunalul GORJ Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul GORJ Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul GORJ Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul GORJ