Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 9698/318/2013/a2
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 211/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător R. I.
Judecător A. S. N.
Grefier A. S.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații P. F. G. și M. I. A. împotriva încheierii din 02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați P. F. G., asistat de avocat P. M., apărător desemnat din oficiu și M. I. A. asistat de avocat C. I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri și excepții de formulat și constatând recursurile în stare de judecată, potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat P. M., pentru recurentul-inculpat P. F. G., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate, iar în subsidiar a solicitat aplicarea unei măsuri restrictive, aceea de a nu părăsi localitatea sau țara, motivând că acesta are în întreținere o bunică de 85 de ani, părinții fiindu-i plecați la muncă în Italia.
Avocat C. I. pentru recurentul – inculpat M. I. A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art.148 C.pr.pen., inculpatul a recunoscut parțial fapta, nu are antecedente penale, iar în subsidiar a solicitat aplicarea unei măsuri restrictive, aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor formulate de recurenții – inculpați P. F. G. și M. I. A. ca nefondate, întrucât în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
Recurenții inculpați P. F. G. și M. I. A., având pe rând cuvântul, și-au însușit concluziile apărătorilor, solicitând judecarea în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3002 C.pr.pen. raportat la art.160 b alin.3 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 51/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ , împotriva a inculpaților: - P. F. G. zis B. fiul lui P. F. V. și C. D. V., născut la data de 12.01.1991 în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Rovinari, ., ., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu, CNP_, inculpatul M. I. A. zis A. fiul lui I. și E., născut la data de 07.01.1991 în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Rovinari, ., ., jud. Gorj, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_ și prin încheierea nr. 28/27.05.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ împotriva a inculpatului C. C. C. fiul lui G. și M., născut la data de 08.08.1987 în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Rovinari, .. G8, ., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, concubinaj, recidivist postexecutoriu și postcondamnatoriu, CNP_
A fost stabilit termen de fond la data de 27.08.2013, urmând să fie citați inculpații, partea vătămată P. N. și martorii C. D. C., P. C. G. și G. G. E..
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., nr.3049/P/2013 din 17.06.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, P. F. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod Penal raportat la art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și inculpatul M. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod Penal raportat la art. 215 alin. 1,2 Cod penal.
S-a reținut că în data de 18.05.2013, în jurul orelor 15:30, partea vătămată P. N. în timp ce se afla la domiciliu, a fost contactată telefonic de o persoană de sex masculin, care s-a prezentat ca fiind fiul său „B.", împrejurare în care i-a spus că a avut un accident de circulație în Timișoara, după care i-a relatat că va continua convorbirea cu avocatul „S.", care a determinat-o să depună prin serviciul Western Union suma de 1000 lei, urmând ca ulterior să depună diferența până la_ lei, necesari rezolvării cazului fiului său.
S-a stabilit că autorul faptei de înșelăciune sesizată de partea vătămată P. N., este inculpatul C. C. C., care în prezent ispășește o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani fiind încarcerat în Penitenciarul Colibași, pentru care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr. 315/14.02.2012, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal.
S-a mai reținut că în ziua de 18.05.2013, în jurul orelor 15:00, inculpatul C. C. C., folosindu-se de un telefon mobil deținut ilegal în camera de detenție a penitenciarului, a tastat în mod aleatoriu mai multe cifre care s-a dovedit a fi numărul de telefon de la domiciliul părții vătămate P. N. iar în momentul în care a reușit să ia legătura cu aceasta, s-a prezentat ca fiind fiul său simulând că plânge, inducând-o în; eroare că ar fi comis un accident de circulație în municipiul Timișoara, în urma căruia a rănit o fetiță și că amândoi sunt internați în spital. În continuare inculpatul, schimbându-și timbrul vocal, a menținut partea vătămată în eroare, continuând discuția cu aceasta, prezentându-se ca fiind
avocatul „S." și asigurând-o că se va ocupa de cazului fiului său, împrejurare în care i-a solicitat să achite suma de 8 000 lei, ce reprezenta tratamentul medical al fetiței și despăgubirile ce trebuiau achitate tatălui acesteia pentru a nu formula plângere prealabilă.
Partea vătămată a relatat inculpatului că nu deține toată suma de bani împrejurare în care i s-a solicitat să se deplaseze de urgență la un loc unde se efectuează tranzacții prin serviciul „Western Union", unde să achite chiar și suma de 1000 lei, de care dispunea la acel moment.
Pe fondul stării de tulburare creată de povestea relatată de inculpatul C. C. C., partea vătămată a depus suma de 1000 lei, la Banca Română pentru Dezvoltare Groupe Societe Generale- Agenția Kaufland Tg-J., prin serviciul Western Union, pe numele inculpatului P. F. G., ulterior codul MTCN fiindu-i comunicat inculpatului C. C. C..
După ce a primit codul MTCN, inculpatul C. C. C. la contactat telefonic pe inculpatul P. F. G., căruia i-a comunicat această informație, sens în care acesta din urmă s-a deplasat cu martorul C. D. C., la magazinul ce aparține S.C MITLAR . Rovinari, de unde a ridicat suma de 1000 lei, provenită din acțiunea ilicită, relatându-i acestuia că a mers la magazinul mai susmenționat pentru a-și achiziționa un cod de reîncărcare pentru cartela telefonică, încercând în acest fel să înlăture orice posibilă probă împotriva sa.
Momentul în care inculpatul P. F. G. a ridicat suma de bani ce provenea din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost surprins de camerele de supraveghere video amplasate în incinta magazinului, aspecte ce au fost materializate în planșă fotografică și proces verbal, Cd-ul cu imaginile fiind anexat la dosarul cauzei.
În data de 20.05.2013, în jurul orelor 12:00 partea vătămată M. D. a fost contactat pe telefonul fix de o persoană care s-a recomandat a fi avocatul M., care i-a comunicat că fiul său M. D. P. a avut un accident de circulație și urmează să fie transportat la Spitalul Județean C. pentru îngrijiri medicale, împrejurare în care i-a solicitat suma de 2000 lei, despre care i-a precizat că este necesară rezolvării situației.
Astfel, inculpatul C. C. C. în baza aceleiași rezoluții infracționale, în ziua de 20.05.2013, folosindu-se de un telefon mobil deținut ilegal în camera de penitenciar, a format la întâmplare numărul părții vătămate M. D., iar în momentul în care aceasta a răspuns, imitând o voce răgușită, s-a prezentat ca fiind fiul său, împrejurare în care i-a relatat că a fost implicat într-un accident de circulație în care a lovit o fetiță, iar la un moment dat i-a precizat că i-1 va da la telefon pe avocatul „M." și schimbându-și timbrul vocal, inculpatul C. C. C., a menținut-o pe partea vătămată în eroare prin prezentarea sub identitate falsă, și anume ca fiind „avocatul M.", solicitându-i să achite suma de 2000 lei prin serviciul Western Union pentru a putea rezolva cazul privind presupusul accident de circulație.
Întrucât partea vătămată nu deținea suma de bani solicitată, i-a prezentat inculpatului C. C. C. un număr de mobil și au stabilit ca ulterior să țină legătura pe acesta .
La scurt timp, partea vătămată a luat legătura cu martorul C. G. căruia i-a solicitat să achite prin serviciul Western Union suma de 2000 lei pe numele inculpatului M. I. A., așa cum fusese informat de inculpatul C. C. C..
După ce inculpatul C. C. C., a reușit s-o inducă în eroare partea vătămată M. D., iar martorul C. G. a depus suma 2000 lei, prin serviciul Western Union, primul a luat legătura telefonic cu inculpatul M. I. A., căruia i-a comunicat codul MTCN și datele necesare pentru a ridica această sumă de bani prin serviciu Western Union care se afla în clubul Insomnia din orașul Rovinari împreună cu inculpatul P. F. G. și martorii P. C. G. și C. D. C., când a fost contat telefonic din penitenciar de inculpatul C. C. C..
De la clubul Insomnia, inculpații P. F. G. și M. A. s-au deplasat împreună la sucursala BRD Rovinari, de unde inculpatul M. I. A. a ridicat suma de 2000 lei pe care o depusese martorul C. G. iar inculpatul P. F. G. 1-a așteptat afară.
Suma de 2000 lei, a fost remisă de inculpatul M. I. A. inculpatului P. F. G., acesta din urmă luând legătura telefonic cu inculpatul C. C. C. căruia i-a comunicat acest fapt, iar inculpatul M. I. A. a fost recompensat cu suma de 100 lei, care i-a fost achitată de inculpatul P. F. G. la dispoziția inculpatului C. C. C..
Prin ordonanțele din 20.05.2013 și 21.05.2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării, localizării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate între cei trei inculpați .
Prin încheierea nr. 51 din 24.05.2013, Judecătoria Tg-J. a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. F. G. și M. I. A. pe o perioadă de 29 zile de la data de 24.05.2013 și până la data de 21.06.2013, iar prin încheierea nr. 28/27.05.2013, Tribunalul Gorj a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C. C. pe o perioadă de 29 zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă .
Prin încheierea nr.59/19.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Tg-J. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului potrivit dispozițiilor art.3001 C.pr.pen. raportat la art.160b alin.3 C.pr.pen.
Examinând cauza sub aspectul dispozițiilor art.3002 C.pr.pen., instanța de fond a constatat că în cauză există indicii care susțin propunerea rezonabilă, că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia prezentând un grad de pericol deosebit de ridicat, având în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele săvârșite sunt mai mari de 4 ani și existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pe inculpatul P. F. G., a reținut instanța de fond starea de recidivă postcondamnatorie, acțiunea ilicită desfășurând-o în termenul de încercare stabilit pentru o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării dispusă prin s.p. nr. 76/17.01.2012 de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2011 al Judecătoriei Tg-J., unde unul din coautori a fost inculpatul C. C. C., astfel că aceasta determină două lucruri, unul fiind aplecarea spre ilicit, dar și instabilitatea prezumției de nevinovăție la care se adaugă și comportamentul oscilant în fața organelor judiciare, inculpatul dând declarații contradictorii, atât între ele cât și cu cele ale celorlalți inculpați, dar și cu evidențele.
Referitor la inculpatul M. I. A. instanța de fond l-a considerat ca potențial pericol pentru ordinea publică datorită faptei, în esență a modalității săvârșirii ei, dar și a nesincerității și oscilației în declarații, care nu s-a coroborat cu ansamblul documentarului penal și nici cu declarațiile celorlalți inculpați.
A mai considerat instanța că dat fiind aceeași modalitate de săvârșire a faptei și mijloacelor de săvârșire, că starea de libertate a celor doi inculpați ar îngreuna în mod categoric ancheta penală, contactul între ei prelungind procedurile judiciare și putând denatura probe .
De asemenea inculpatul C. C. C. se afla în stare legală de deținere în Penitenciarul Colibași, după sesizarea organelor judiciare toți cei trei inculpați într-o modalitate sau alta au luat la cunoștință despre aceasta, dar și despre conținutul declarațiilor ce le-au fost luate, astfel că un alt motiv pentru o liniaritate a urmăririi penale și chiar în continuarea cercetării judecătorești măsura arestării preventive se impunea cu necesitate.
Neîndoielnic, lipsa pericolului social sau al unuia minor, nu putea fi pusă în discuție în cauza de față, prin prisma celor reținute pe bază de indicii devenite certitudini și concretizându-se în probe.
Astfel, în cauză gravitatea infracțiunilor pot determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzaților fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată (cauza Dumont-Meliverg c.Franței-CEDO, Hotărârea din 31 mai 2005).
Probele deja administrate au furnizat suficiente date pe a căror bază se poate presupune că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, pedepsite conform Codului penal român cu închisoarea mai mare de 4 ani, ca atare, existând aparența unei baze factuale solide, care să justifice măsura arestării preventive în condițiile art. 5 din CEDO.
În speță, menținerea măsurii preventive se impunea cu necesitate din rațiuni de reprimare rapidă a stării de pericol create în comunitatea locală și pentru ca membrii acesteia să perceapă corect sensul transmis de autoritățile judiciare, că orice încălcare a ordinii de drept trebuie imediat sancționată, privită ca parte componentă a art. 6 din CEDO, referitoare la previzibilitatea legii din perspectiva drepturilor conferite victimelor și nu doar persoanelor învinuite.
Totodată, instanța de fond a considerat că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților se impunea pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.l C.pr.pen.
Față de aceste considerente, instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților C. C. C., P. F. G. și M. I. A., luată prin încheierea nr. 51 din 24.05.2013, Judecătoria Tg-J. față de inculpații P. F. G. și M. I. A. și prin încheierea nr. 28/27.05.2013, Tribunalul Gorj față de inculpatul C. C. C. și menținută prin încheierea nr. 59/19.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Tg-J..
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpații P. F. G. și M. I. A., care au criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Examinând recursurile declarate de inculpații P. F. G. și M. I. A. prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856 C.pr.pen., art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acestea sunt nefondate din următoarele considerente:
Tribunalul, în urma propriului examen reține că potrivit art. 3002 C.pr.pen., în cauzele în care inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b Cod de procedură penală.
În cauză, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale susmenționate pronunțând o încheiere legală și temeinică.
În acest sens, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților dispusă prin încheierea din 02.07.2013pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13 aceasta fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv dispozițiile art. 3002 C.pr.pen.
Examinând cauza sub aspectul art. 3002 C.pr.pen, instanța a constatat că împrejurările care au motivat luarea măsurii preventive față de inculpații P. F. G. și M. I. A. subzistă și în prezent având în vedere următoarele considerente:
Infracțiunile săvârșite de inculpați sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică reprezintă o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă, a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate, în speță acesta rezultând în concret din modalitatea de săvârșire a faptelor, cât și din felul în care inculpații au înțeles să obțină venituri.
În cauză gravitatea infracțiunilor pot determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzaților fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată (cauza Dumont-Meliverg c.Franței-CEDO, Hotărârea din 31 mai 2005).
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl poate prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, prima instanță în mod corect a reținut că acesta rezidă și în prezent, fiind denotat de natura infracțiunilor ce se presupune a fi comise respectiv, modalitatea de săvârșire a faptelor, cât și din felul în care inculpații au înțeles să obțină venituri.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă, în hotărârea C. contra României, că pericolul tulburărilor aduse ordinii publice poate fi luat în calcul potrivit art. 5 din Convenție, în circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, deși nu poate fi considerat relevant și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică.
D. criterii și elemente de luat în calcul la examinarea existenței pericolului pentru ordinea publică, s-au definit a fi reacția publică declanșată în urma faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia din urmă.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice generate în principal de temerea organelor judiciare nu reacționează suficient de ferm în cazul unor infracțiuni deosebit de grave cum sunt infracțiunile de care sunt acuzați inculpații.
Având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă și nu s-au modificat, iar probele administrate până în acest moment în cursul cercetării judecătorești nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune și această măsură ar trebui revocată sau înlocuită cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, în cauză se impune menținerea arestării preventive în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct.1 lit. b și art. 192 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P. F. G., zis B. – fiul lui P. F. V. și C. D. V., născut la data de 12.01.1991 în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Rovinari, ., ., ., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu, CNP_ și M. I. A., zis A. – fiul lui I. și E., născut la data de 07.01.1991 în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Rovinari, ., ., jud. Gorj, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_, împotriva încheierii din 02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
Obligă fiecare recurent la câte 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 100 lei reprezintă onorariu avocați din oficiu și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Iulie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. B. R. I. G. G.
Grefier,
A. S.
Red. I.R.
Tehnored. A.S.
Jud.fond.L. B.
3 ex./05.07.2013
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
