Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 276/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 4250/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 276 / R
Ședința publică din data de 20.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. R.
JUDECATOR: J. C.
JUDECATOR: P. R.
GREFIER: D. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurenta– inculpata R. S. împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._, cauza disjunsa din dosarul nr._ /a2.
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns recurenta – inculpata R. S., personal si asistata de aparator ales – avocat A. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care expune obiectul cauzei – cerere de liberare provizorie sub control judiciar si stadiul procesual – recurs, după care:
Tribunalul incuviinteaza solicitarea aparatorului ales al recurentei – inculpate de a lua legatura cu inculpata R. S..
La interpelarea Tribunalului, atat aparatorul recurentei – inculpate, cat si reprezentantul Ministerului Public, avand pe rand cuvantul, arată ca nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea recursului, conf. art._ alin.1 Cpp.
Aparatorul ales al recurentei – inculpate R. S., avocat A. P., avand cuvantul, arată ca a recurat incheierea Judecatoriei Cornetu din data de 16.12.2013, apreciind ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, prev. de art.160 alin.1 Cod Procedură Penală si art.160 2 Cod Procedură Penală. Apreciaza ca masurile preventive nu au fost avute in vedere cu suficienta temeinicie, precizand ca arestarea preventiva este o masura de exceptie, facultativa si provizorie si trebuia analizat in ce masura se putea aplica disp.art.136 alin.1 Cod Procedură Penală. Mai arată ca nu au fost evaluate criteriile prev. la art.136 alin.8 Cod Procedură Penală, dispunandu-se masura extrema a arestului in conditiile in care incadrarea juridica data faptei savarsite de catre inculpata este discutabila, in cauza fiind vorba despre un conflict spontan si nu 6 infractiuni de ultraj, unul cu lovire a unui agent de politie si un ultraj contra bunelor moravuri. Apreciaza ca descrierea din rechizitoriu asupra situatiei de fapt este supradimensionata in ceea ce o privește pe inculpata S., astfel incât să reziste in fata instantei masura arestarii preventive. De asemenea, se mentionează unele elemente care sunt exagerate, in sensul ca inculpata este cunoscuta cu antecedente penale intrucat in anul 2010 a fost sanctionata pentru evaziune fiscala cu amenda de 1000 de lei. Mai arată ca in sarcina inculpatei s-a retinut circumstanta prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod Penal, însă s-a omis să se arate că aceasta este bolnava si are 1,50 metri inaltime si 60 kg, dar s-a arătat pe larg cum aceasta a lovit cu muchia unui topor si a produs leziuni unui agent de politie.
Arată ca inculpata este nestiutoare de carte si naiva, ceea ce rezulta si din pagina 17 a rechizitoriului din convorbirile telefonice, aceasta provine din . de cetateni de etnie rroma care au anumite traditii, iar persoana extrasa din multime de catre jandarmi era socrul sau, aceasta facand scandal in spiritul specific femeilor din etnia rroma, gest comun si fata de relatia de afinitate.Arată ca inculpata a recunoscut ca s-a speriat cand s-au tras focuri de arma, a tipat si nu a fost o acțiune determinata individual fara niciun temei. Mai arată ca raportul dintre victima (martor din cauza, agent de politie) si agresor (inculpata) poate fi evaluat cu usurinta.
Mai arată ca motivarea instantei este globala, nu sunt descrise faptele pentru fiecare inculpat, nu s-a putut preciza contributia fiecaruia si nu se pot individualiza in mod cert raspunderea fiecaruia, apreciind ca evenimentul respectiv era o incaierare intre fortele de ordine si oamenii nemultumiti de actiunile jandarmilor si de interventia gresita a jandarmilor.
Solicita ca instanta să aiba in vedere posibilitatea punerii in stare de libertate a inculpatei, precizand ca aceasta cunoaste obligatiile impuse de catre instanta si se va prezenta ori de cate ori va fi chemata in fata instantei. Apreciaza ca circumstantele personale sunt determinante in raport de echilibrul de interes public si drepturilor libertatii fundamentale ale persoanelor. Arată ca libertatea este pretioasa si este un principiu care are valoare axiomatica pentru toate persoanele fiind vorba despre prezumarea nevinovatiei unei persoane. Apreciaza ca procesul penal se poate desfasura in conditii normale cu inculpata in stare de libertate, nu exista motivele prev. la art.1602 alin.2 Cod Procedură Penală, nu ar incerca să zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori si nici alterarea mijloacelor de proba.
În concluzie, solicita liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata este neintemeiată, raportat la circumstantele si imprejurarile comiterii infractiunii, apreciind solutia instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Solicita respingerea recursului ca nefondat si obligarea inculpatei la plata cheltuielilor avansate catre stat.
Recurenta – inculpata R. S., având ultimul cuvânt, solicita judecarea sa in stare de libertate, aratand ca are 2 copii minori in intretinere cu varste de 6 si 11 ani. Mai arată ca este nevinovata, a fost prezenta la evenimentul din data de 23.09.2013 dar nu a aruncat cu pietre in nimeni.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 16.12.2013 pronuntata in dosarul nr._, Judecatoria Cornetu, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins cererile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților M. D., M. I. zi, R. S. zisă “M.”, M. V., R. I. zis „D.” și R. I. zis „R.” ca neîntemeiate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunta aceasta solutia prima instanta a constatat urmatoarele:
La data de 22.11.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, cererea formulată de inculpatul M. V. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
La data de 25.11.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, cererea formulată de inculpatul R. I. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
În ședința publică de judecată din data de 13.12.2013 instanța de fond a dispus, în temeiul art. 34 lit. d) C.pr.pen. conexarea celor două dosare la dosarul de fond cu
nr._, în care au formulat cereri de liberare sub control judiciar și inculpații M. D. (f. 204-206), M. I. (f. 207-209), R. I. (f. 226-230) și R. S. (f. 84-87).
În motivarea cererilor, s-a arătat, în esență, că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, neexistand niciun fel de probe din care să rezulte în mod necesar privarea de libertate a inculpaților, nu există indicii că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, întrucât urmărirea penală este terminată instanța fiind sesizată cu rechizitoriul, inculpații au recunoscut faptele în modalitatea corectă, așa cum au participat ei la săvârșirea acestora, sunt căsătoriți, au copii și un domiciliu stabil.
La termenul fixat de către instanța de fond pentru soluționarea cererii, respectiv 13.12.2013 inculpații și-au însusit cererile formulate de avocații lor și au declarat că au cunoștintă de cazurile în care, potrivit legii, se dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Asupra admisibilității în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, instanța le-a apreciat ca întemeiate, pentru următoarele considerente:
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a invocat-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 Cod procedură penală), cererea are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Analizând actele din dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea din 15.11.2013 a Judecătoriei Cornetu a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și s-a dispus arestarea preventiva a inculpaților în temeiul art. 148 lit. f) C. pr. pen pe o durata de pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acestei măsuri. Măsura a fost menținută prin încheierea din data de 21.11.2013 a Tribunalului Ilfov.
În motivare, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art 143 C.pr.pen, existând indicii care justificapresupunerea rezonabilăîn sensul că inculpații ar fi comis infracțiunile de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri pentru care sunt cercetați, iar inculpatul M. D. infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și art. 208 alin. 1 și 4 C. pen. raportat la art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai arătat că indiciile temeinice în sensul art. 68 ind. 1 C.p.p. ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor imputate există, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: procese verbale de perchezitie domiciliara; declaratii parti vatamate; declaratii inculpati; declaratii martori; proces verbal audiere martor cu identitate protejata; proces verbal de transcriere a conversatiilor purtate in mediul ambiental; certificat medico legal parte vatamata; proces verbal de cercetare la fata locului; plansa fotografica; proces verbal de prezentare pentru recunoastere dupa plansa foto; plansa foto recunoastere dupa fotografii; fise de cazier, celelalte inscrisuri de la dosar.
Prin urmare, mijloacele de probă administrate de la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței prin referatul cu propunere de dispunere a măsurii arestării preventive justifică reținerea presupunerii rezonabile conform căreia inculpații ar fi participat la actele infracționale sub aspectul cărora este cercetat.
De asemenea, instanța a constatat că este incident cu privire la inculpați cazul prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală – respectiv există date că au comis fapte pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Odată cu sesizarea Judecătoriei Cornetu prin rechizitoriul nr. 5461/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la data de 25.11.2013, s-a verificat din oficiu, în temeiul art. 3001 C.pr.pen. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților R. I., M. V., M. D., M. I., R. S. și R. I., iar prin încheierea din data de 02.12.2013 (f. 148-154, dosar fond) în baza art. 3001 alin. 3 C.pr.pen. Judecătoria Cornetu a menținut arestarea preventivă a inculpaților R. I., M. V., M. D., M. I., R. S. și R. I. constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Deliberând asupra temeiniciei cererilor formulate de inculpații R. I., M. V., M. D., M. I., R. S. și R. I., instanța a constatat ca acestea sunt neîntemeiatepentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a Cod procedură penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
La analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, atât natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și împrejurarea dacă mai subzistă sau nu temeiurile inițiale ale arestării preventive a inculpatului, în contextul circumstanțelor sale personale și în ce măsură liberarea provizorie cu instituirea unor obligații în sarcina acestuia, poate să asigure scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală.
Din această perspectivă, instanța a constatat că punerea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor de care sunt bănuiți a le fi comis și de împrejurările concrete în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, așa cum au fost reținute de instanța care a luat și menținut măsura arestării preventive.
Soluția este în acord cu dispozițiile art. 5 par. 3 din CEDO potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prev. de par. 1 lit. c) al aceluiași articol are dreptul sa fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii; această ultima teză însă este aplicabilă în măsura în care durata arestării a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Or, astfel cum s-a apreciat mai sus, starea de pericol pentru ordine publica subzistă, iar termenul în care inculpații au fost în stare de detenție (respectiv din data de 15.11.2013) raportat la circumstanțele faptelor și la cele personale, nu poate fi considerat unul nerezonabil la acest moment procesual.
Mai mult decât atât, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților – art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală și data luării acestei măsuri, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut în această perioadă, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpați odată cu judecarea prezentei cereri (angajamentul că va respecta dispozițiile instanței, faptul că au copii minori și dorința de a fi alături de familie) și obligațiile prevăzute în art. 1602 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina acestora, nefiind în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică evaluat la data de 15.11.2013 odată cu luarea măsurii arestării preventive și la data 02.12.2013, odată cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, când de altfel s-au avut în vedere inclusiv circumstanțele personale ale inculpaților prezentate astăzi în susținerea cererii.
Față de cele de mai sus, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală instanța de fonda respins cererile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților R. I., M. V., M. D., M. I., R. S. și R. I., ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii R. I., M. D., M. I., R. S. si M. V., criticând soluția pronunțata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ /a2 la data de 18.12.2013.
Prin decizia penala nr.274/R din 19.12.2013 dată in dosarul nr.7315 /1748 / 2013 /a2, Tribunalul Ilfov a dispus disjungerea recursului formulat de inculpata R. S. si formarea dosarului cu nr._ cu termen la data de 20.12.2013.
Examinând incheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 160/1 C.pr.pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Totodată, potrivit art. 160/2 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În plus, Tribunalul mai are în vedere că prin decizia nr. 17/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
În raport cu mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză Tribunalul apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar însușită de inculpata R. S. este nefondată.
Pentru a decide astfel Tribunalul are in vedere modul de operare al inculpatei (acte materiale repetate, de violență, îndreptate împotriva unui agent statal desemnat să restabilească ordinea publică - cât și acte de tulburare a ordinii publice, ca urmare a unor rezolutii delictuale distincte - vădind perseverenta infractională -, împreună cu încă 18 persoane).
In opinia Tribunalului, acest mod de operare, este de natură să releve riscul ca, lăsată în libertate, inculpata R. S. să comită noi infracțiuni.
Or, acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni și prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Argumentele invocate de apărătorul inculpatului cu privire la circumstanțele personale ale acesteia sunt, în opinia Tribunalului, fondate, dar insuficiente, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor (descris emai sus), antecedentele penale ale inculpatei (amenzi aplicate conform art. 18 ind.1 C.pen. ...) precum și poziția procesuală a inculpatei (inclusiv în ultimul cuvânt din ședința de astăzi), care e de nerecunoaștere a faptelor ce i se impută. Toate acestea relevă un pericol social concret sporit al inculpatei, ca și riscul reluării activității infracționale.
Argumentele privind lipsa unor indicii în sensul influențării materialului probator de către inculpată, ca și argumentele privind prezentarea inculpatei în fața judecătorului în ipoteza admiterii cererii urmează a fi înlăturate întrucât, conform art. 160/2 alin. 2 Cod procedura penala, atunci când examinează temeinicia unei cereri de liberare provizorie instanța are obligația de a examina și riscul reluării activității infracționale; or, în cauza de față, acest risc există, astfel cum am arătat mai sus.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere și durata relativ redusă a măsurii preventive dispuse până în prezent față de inculpată, Tribunalul constată că în mod corect a apreciat judecătorul fondului că aplicarea instituției liberării provizorii sub control judiciar nu se impune deocamdată in ceea ce o priveste pe inculpata R. S..
În consecință, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta- inculpata R. S..
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala Tribunalul va obliga pe inculpată la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta – inculpată R. S. zisă “M.”, fiica lui G. și I., născută la data de 13.03.1982, în ., domiciliată în ., jud.Ilfov, posesoare C.I. . nr._, CNP_, arestata in baza MAP nr.72/UP/15.11.2013.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurenta - inculpată la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_).
Definitivă.
Pronunțata in ședinta publica, astazi, 20.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. J. C. P. R.
- pt. judecător promovat la C.A.C.,
semnează președintele completului
GREFIER,
D. I.
- Red. si tehnored. Jud.R.M.R.- 27.01.2014- 2 ex.
- JUD.Cornetu – JUD. C.N.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
