Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 196/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 196/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2096/93/2013
Dosar nr._
R.
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.196
Ședința publică din data de 19.12.2013.
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
GREFIER – A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul V. I. trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 Cp.
Dezbaterile si sustinerile participanților au avut loc în sedinta publica de la data de 13.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.12.2013, când, după deliberare, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
1.1. Prin rechizitoriul din 05.06.2013 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Ilfov în dosarul nr. 1514/P/2012 și înregistrat spre soluționare la Tribunalul Ilfov sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 C. pen.
În fapt, în actul de sesizare s-a arătat, în esență, că în data de 02.11.2009, în jurul orelor 22,30, conducând autoturismul personal marca Daewoo Espero cu nr._, pe . direcția DN 4 (București-Oltenița) către DN 5 (București-G.), pe raza localității Jilava, jud. Ilfov, ajungând la km 39+900, ca urmare a nepăstrării distanței corespunzătoare față de motoscuterul marca Piaggio Liberty cu nr. Jilava-115-IF, care circula pe aceeași direcție de mers în fața sa, inculpatul a intrat în coliziune cu motoscuterul, provocându-i conducătorului motoscuterului, partea vătămată B. V., leziuni care au necesitat 100 de zile de îngrijire medicală, leziuni care nu i-au pus în primejdie viața.
În faza de urmărire penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; raport de expertiză medico-legală nr. Al/J/546/2009 întocmit de SML Ilfov; raportul de expertiză tehnică auto ; declarații parte vătămată B. V.; declarații martor B. L.; declarații martor O. M. O.; declarațiile învinuitului V. I..
În fața Tribunalului, partea vătămată B. V. a arătat că își menține declarația de constituire ca parte civilă ( declarație dată în fața organelor de anchetă - filele 43-44 la dosarul de urmărire penală), cu mențiunea că dorește să îi fie acordate atât daune materiale cât și daune morale, în cuantum total de 10.000 de euro (fila 38 la dosarul instanței).
De asemenea, partea civilă S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă (filele 75-76 la dosarul de urmărire penală), solicitând să îi fie acordate daune materiale în cuantum de 16.827,88 lei (ron).
Tot în fața Tribunalului, la termenul de judecată din 15.11.2013, inculpatul a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea art. 3201 C.p.p., iar relativ la cele două acțiuni civile cu caracter alăturat promovate în cauză a învederat că este de acord cu plata în totalitate a daunelor materiale solicitate de către S. U. de Urgență București, precum și cu plata de daune către partea civilă B., dar într-un cuantum diminuat față de cât s-a cerut (fila 48 la dosar).
Față de aceste aspecte și de probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat la termenul din 13.12.2013 că nu se impune disjungerea laturii civile a cauzei (văzând și art. 3201 alin. 5 C.p.p.), cele două acțiuni civile cu caracter alăturat putând fi soluționate concomitent cu latura penală a cauzei .
1.2. Tribunalul, având în vedere poziția procesuală a inculpatului, precum și ansamblul materialului probatoriu administrat până în acest moment în cauză, constată că situația reală de fapt în speță este următoarea:
În data de 2.11.2009, în jurul orelor 20,00, inculpatul V. I., terminând programul de serviciu la Penintenciarul Jilava ( la acea dată fiind agent șef penitenciare), a plecat cu autoturismul proprietate personală pe .. Jilava, oprind la un bar unde a mâncat și a consumat băuturi alcoolice. După aceasta, inculpatul a plecat cu mașina personală, iar în jurul orelor 22,30, pe sectorul de drum dintre DN 4 și DN 5, la km 39+900, a lovit cu partea din stânga față a autoturismului său partea din spate a motoscuterului aparținând părții vătămate B. V.. Ca urmare a impactului, soția conducătorului motoscuterului a fost proiectată întâi pe capota autoturismului inculpatului, ulterior pe asfalt, iar conducătorul motoscuterului (B. V.) direct pe asfalt .
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. Al/J/546/2009 întocmit de SML Ilfov, B. V. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure în condițiile unui accident rutier. Leziunile pot data din 2.11.2009 și necesită 100 zile de îngrijire medicală. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.
1.3. Pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, instanța a avut în vedere totalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală ( enumerate în detaliu mai sus, la pct.1.1. din prezentele considerente). Toate aceste mijloace de probă se coroborează între ele, coroborându-se, de asemenea, și cu declarațiile date în fața instanței de fond de către inculpat.
Analizând mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză, tribunalul constată că singurul aspect contradictoriu ce rezultă din probatoriu este procentul de culpă imputabil inculpatului în producerea accidentului rutier în speță.
În acest sens, procurorul de caz a constatat prin rechizitoriu că ,,din coroborarea întregului material probator rezultă cu certitudine că accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. s-a produs din culpa exclusivă a învinuitului.” În susținerea acestui punct de vedere procurorul de caz a avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, în cuprinsul căruia se concluzionează, în esență, printre altele, următoarele aspecte:
- impactul dintre cele două autoturisme s-a produs ca urmare a nepăstrării de către autoturismul Daewoo Espero nr._, condus de V. I., a unei distanțe corespunzătoare față de motoscuterul Piaggio Liberty, cu nr. de înregistrare Jilava-115-IF, condus de B. V., care circula pe același sens în fața sa;
- starea de pericol a fost creată de conducătorul auto V. I. care, conducând autoturismul, nu a păstrat distanța corespunzătoare față de motoscuterul care circula în fața sa (nerespectarea prevederilor art. 51 din OUG nr. 195/2002);
- circulând pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, la limita din dreapta a carosabilului, conducătorul mopedului, numitul B. V., nu a contribuit la producerea unei stări de pericol;
- accidentul putea fi evitat de conducătorul auto V. I. dacă acesta respecta în totalitate prevederile codului rutier, inclusiv pe cele privind consumul de alcool.
1.3.a) Dar, în primul rând, analizând raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, prezenta instanță constată că acesta este netemeinic sub aspectul indicării faptului că ,, circulând pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, la limita din dreapta a carosabilului, conducătorul mopedului, numitul B. V., nu a contribuit la producerea unei stări de pericol” (fila 65 DUP). Și aceasta deoarece procesul verbal de cercetare la fața locului evidențiază că autoturismul inculpatului prezenta, ca avarii rezultate în urma accidentului, printre altele, proiectorul stânga și farul stânga sparte (fila 12 DUP), iar planșa foto aferentă procesului verbal de cercetare la fața locului evidențiază că autoturismul inculpatului prezenta, ca avarii rezultate în urma accidentului, printre altele, parbrizul spart în partea stângă (fila 25 DUP, foto nr.16). De altfel, chiar raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză prezintă, în considerentele acestuia, faptul că autoturismul inculpatului a lovit ,,cu partea din față – stânga” mopedul victimei (fila 60 DUP), pentru ca, în mod inexplicabil, în aceleași considerente să se arate mai apoi că ,, circulând pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, la limita din dreapta a carosabilului, conducătorul mopedului, numitul B. V., nu a contribuit la producerea unei stări de pericol” (fila 62 DUP), aspect reluat și în concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză (fila 65 DUP).
În aceste condiții, instanța constată că, dacă inculpatul a lovit ,,cu partea din față – stânga” mopedul victimei și, în același timp, mopedul circula pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, la limita din dreapta a carosabilului, înseamnă că la momentul impactului autoturismul inculpatului rula cel puțin cu roțile de pe partea dreaptă pe acostament (sau ,,pe câmp”…), aspect nereținut nici în rechizitoriu și, oricum, nesusținut de nicio probă administrată în cauză.
Prin urmare, având în vedere că procesul verbal de cercetare la fața locului se coroborează, printre altele, cu planșa foto întocmită în cauză (ambele evidențiind faptul că autoturismul inculpatului prezenta, ca avarii rezultate în urma accidentului, parbrizul spart în partea stângă, proiectorul stânga și farul stânga sparte ) și că din nicio probă nu rezultă că la momentul impactului autoturismul inculpatului rula cel puțin cu roțile de pe partea dreaptă pe acostament (sau ,,pe câmp”…), rezultă că singura versiune logică (instanța are în vedere logica „formală”, carteziană, ce ține de interpretarea „rațională” a probelor, care să aibă „o logică internă”…) este aceea că la momentul impactului, circulând pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, la limita din stânga (!!!) a benzii de rulare (adică: poziționat aproape de axul despărțitor dintre cele două benzi de rulare), conducătorul mopedului, numitul B. V., a contribuit și el la producerea stării de pericol.
Prin urmare, și partea vătămată B. V. are o parte (un procent) de culpă în accidentul soldat cu rănirea sa, întrucât, circulând la limita din stânga a benzii de rulare (adică: poziționat aproape de axul despărțitor dintre cele două benzi de rulare), conducătorul mopedului, numitul B. V., nu a respectat obligația prevăzută de art.35 alin.1 (prima teză) din O.U.G.195/2002.
1.3.b) Dar, în al doilea rând, analizând materialul probatoriu administrat în cauză, prezenta instanță constată că nu există nicio probă din care să rezulte că partea vătămată B. V. sau soția acestuia (pasager pe scuterul condus de către B. V.) ar fi purtat vestă reflectorizantă la momentul impactului. Nici măcar declarațiile parții vătămate B. V. sau a soției acestuia nu sunt în sensul că măcar unul dintre cei doi ar fi avut vestă reflectorizantă.
Prin urmare, partea vătămată B. V. are o parte (un procent) de culpă în accidentul soldat cu rănirea sa și din acest motiv, întrucât, circulând pe un drum public fără a purta vestă reflectorizantă, conducătorul mopedului, numitul B. V., nu a respectat obligația prevăzută de art.70 alin.3 din O.U.G.195/2002.
În concluzie, prezenta instanță constată că din coroborarea întregului material probatoriu rezultă cu certitudine că accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. s-a produs din culpa comună a inculpatului și a părții vătămate B. V..
Și, în aceste condiții, se pune în mod firesc întrebarea: care este procentul de culpă al părții vătămate B. V. și care este procentul de culpă al inculpatului în producerea accidentului în speță?... Față de disp. art. 63 alin.2 Cpp și față de disp. art. 65 alin.1 Cpp prezenta instanță constată că sarcina stabiliriiprocentului de culpă a părții vătămate și respectiv a inculpatului în producerea accidentului în speță revine exclusiv judecătorului (nu procurorului, nu expertului …) la momentul deliberării ,,pe fondul cauzei” .
Iar la stabilirea procentului de culpă al părții vătămate B. V. și respectiv la stabilirea procentului de culpă al inculpatului (în producerea accidentului în speță) prezenta instanță constată că partea vătămată B. V. are o parte (un procent) de culpă în accidentul soldat cu rănirea sa ( întrucât, pe de o parte, la momentul impactului, a circulat pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, la limita din stânga a benzii de rulare, iar pe de altă parte, nu a purtat vestă reflectorizantă la momentul impactului ) , iar inculpatul are o parte (un procent) de culpă în accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. ( întrucât, pe de o parte, la momentul impactului, inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, iar pe de altă parte, nu a respectat distanța de rulare față de motoscuter la momentul impactului ) . Și, ,,punând în balanță” ponderea factorilor care determină culpa părții vătămate B. V. în producerea accidentului în speță cu ponderea factorilor care determină culpa inculpatului în producerea accidentului în speță, prezenta instanță constată că procentul de culpă al părții vătămate B. V. în producerea accidentului în speță este de 10%, iar procentul de culpă al inculpatului în producerea accidentului în speță este de 90% . Și aceasta pentru că e mult mai grav faptul că inculpatul nu a respectat distanța de rulare față de motoscuter la momentul impactului, ,,dublat” de faptul că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, decât faptul că, la momentul impactului, partea vătămată B. V. a circulat pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, dar la limita din stânga a benzii de rulare (aceasta nefiind o contravenție propriu zisă, dar fiind o obligație ce ține de conducerea preventivă aceea ca vehiculele pe două roți să circule cât mai aproape de marginea –din dreapta- a drumului ) , iar pe de altă parte, nu a purtat vestă reflectorizantă la momentul impactului (aceasta fiind o contravenție propriu zisă ce ține de conducerea vehiculelor pe două roți …).
1.4. Dar, în aceste condiții, în care pe de o parte procurorul de caz a constatat prin rechizitoriu că ,,din coroborarea întregului material probator rezultă cu certitudine că accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. s-a produs din culpa exclusivă a învinuitului”, iar pe de altă parte instanța a constatat că accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. s-a produs din culpa comună a inculpatului și a părții vătămate B. V. ( instanța constatând că procentul de culpă al părții vătămate B. V. în producerea accidentului în speță este de 10%, iar procentul de culpă al inculpatului în producerea accidentului în speță este de 90% ), se pune în mod firesc întrebarea : dat fiind că inculpatul a dorit să se prevaleze de incidența art. 320 ind.1 Cpp, se poate reține în speță incidența art. 320 ind.1 Cpp ?.... Prezenta instanță consideră că da, se poate reține în speță incidența art. 320 ind.1 Cpp, deoarece incidența art. 320 ind.1 Cpp nu este condiționată de identitatea de ,,procent de culpă” (a inculpatului) între rechizitoriu și hotărârea ,,de fond” a instanței. În acest sens, se constată că, pentru a se putea reține incidența art. 320 ind.1 Cpp (în orice speță), trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (a) inculpatul declară (personal sau prin înscris autentic) că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței ; (b) inculpatul solicită ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere; (c) instanța de judecată poate soluționa latura penală a cauzei deoarece din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; (d) instanța de judecată poate dispune condamnarea (asta însemnând și faptul că instanța nu ajunge la concluzia că inculpatul trebuie să fie achitat în baza art. 10 litera b) ind.1 Cpp raportat la art. 18 ind.1 Cod penal…).
Dar, precum se vede, gradul de culpă (exclusivă sau comună) nu este printre condițiile de care depinde incidența art. 320 ind.1 Cpp. D. în măsura în care inculpatul ar fi susținut că ,,gradul său de culpă este zero” (adică ar fi susținut că nu are culpă în cauză…) prezenta instanță ar fi constatat că în speță incidența art. 320 ind.1 Cpp nu poate fi reținută, deoarece, dacă inculpatul ar fi susținut că ,,gradul său de culpă este zero”, ar fi însemnat că acesta solicită achitarea (prin raportare la art. 10 lit. d) sau e) Cod penal…), ceea ce nu se poate dispune în procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp.
În concluzie, prezenta instanță consideră că se poate reține în speță incidența art. 320 ind.1 Cpp (pentru motivele de fapt și de drept mai sus arătate….), chiar dacă pe de o parte procurorul de caz a constatat prin rechizitoriu că accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. s-a produs din culpa exclusivă a învinuitului, iar pe de altă parte instanța a constatat că accidentul soldat cu rănirea părții vătămate B. V. s-a produs din culpa comună a inculpatului și a părții vătămate B. V. (acest din urmă aspect fiind susținut și de către inculpat, de altfel…).
1.5. Cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat, instanța constată că încadrarea juridică făcută prin rechizitoriu este una temeinică. Astfel, sub aspectul laturii subiective, instanța constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 C.pen. din culpă fără prevedere, in accepțiunea art. 19 pct. 2 lit b Cod penal, deoarece inculpatul nu a avut reprezentarea faptei si a consecințelor faptei, desi trebuia si putea sa le prevada. Obligatia de prevedere a rezultatului este prevăzuta de OUG nr.195 din 2002 care reglementează obligația conducătorului auto de a respecta distanța de rulare față de ceilalți participanți la trafic, și de asemenea obligația conducătorului auto de a nu conduce sub influența băuturilor alcoolice, în caz contrar conducătorul auto săvârșind cel puțin o contravenție…
2.1. D. fiind faptul că inculpatul a săvârșit în speță infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 C.pen. (astfel cum a fost aceasta arătată în fapt și în drept mai sus), acestuia trebuie să îi fie aplicată o pedeapsă. La stabilirea pedepsei, față de art. 52 C.pen, nu trebuie uitate scopurile pedepsei, ce constau în restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.
În speța de față, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, Tribunalul constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art.184 alin.2 și 4 C.pen. trebuie să fie reduse cu o treime, întrucât Tribunalul constată că este ținut de aplicarea art. 3201alin. 7 C.p.p., dată fiind poziția procesuală a inculpatului precum și voința sa în acest sens. În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond va avea în vedere și incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73-74 Cod penal : atitudinea sa sinceră, inclusiv în faza urmăririi penale, prezența sa în toate momentele procesuale, lipsa sa de antecedente penale, disponibilitatea sa în a recupera prejudiciile create (fila 48 la dosar), ceea ce a și făcut în anumite limite (filele 54, 57 și 60 – 64 la dosar). Dar instanța de fond va avea în vedere și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 Cod penal : unele declarații contradictorii date de inculpat în faza urmăririi penale, precum și faptul că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, aceasta fiind cauza indirectă (mediată) a accidentului dar, în același timp, fiind ,,de plano” o circumstanță agravantă, și fără de care poate că accidentul în speță nu s-ar fi produs…. În consecință, instanța va aplica art. 80 alin. 1 și 2 Cod penal, „compensând” circumstanțele agravante cu cele atenuante și, apreciind că „greutatea” acestora din urmă este mai mare, instanța va orienta cuantumul pedepsei principale la limita minimului special legal. În concluzie, instanța va aplica o pedeapsă principală în cuantum de 4 luni de închisoare.
Având în vedere prevederile art. 71 Cod penal, instanța va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal, legea fiind expresă în acest sens .
Pe de altă parte, în temeiul art. 81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executarii pedepsei principale pe o durata de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal. Pentru a dispune în acest sens, instanța apreciază ca scopul pedepsei, astfel cum este acesta reglementat prin dispozitiile art. 52 Cod penal, poate fi atins în ceea ce îl privește pe inculpat si fara executarea acesteia, deoarece instanta are in vedere faptul ca masura suspendarii condiționate a executarii pedepsei se impune in raport cu circumstantele personale ale inculpatului (faptul ca acesta are o familie, o conduită corespunzătoare în societate, un loc de muncă, lipsa sa de antecedente penale, atitudinea sa sinceră în cauză, de asumare a răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa), aspecte ce genereaza premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detentie.
La individualizarea judiciară a executării pedepsei principale aplicate instanța va avea în vedere și faptul că dispunerea executării efective, în regim de detenție, a pedepsei aplicate reduce posibilitatea acoperirii de către inculpat în integralitate a prejudiciului produs celor două părți civile (aspect ce se va dezvolta mai jos, la pct. 2.2. din prezentele considerente) .
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda, pe durata suspendarii condiționate a executarii pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
Față de prevederile exprese ale codului penal, instanța, în temeiul art. 359 Cod procedura penala, va pune inculpatului in vedere dispozitiile art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendarii condiționate a executarii pedepsei.
2. 2. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată următoarele: în data de 02.11.2009, în jurul orelor 22,30, conducând autoturismul personal marca Daewoo Espero cu nr._, pe . direcția DN 4 (București-Oltenița) către DN 5 (București-G.), pe raza localității Jilava, jud. Ilfov, ajungând la km 39+900, ca urmare a nepăstrării distanței corespunzătoare față de motoscuterul marca Piaggio Liberty cu nr. Jilava-115-IF, care circula pe aceeași direcție de mers în fața sa, inculpatul a intrat în coliziune cu motoscuterul, provocându-i conducătorului motoscuterului, partea vătămată B. V., leziuni care au necesitat 100 de zile de îngrijire medicală, leziuni care nu i-au pus în primejdie viața.
Această faptă întruneste, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011. Această ,,versiune” a Codului civil trebuie să fie avută în vedere în speță, prin raportare la data săvârșirii faptei imputate inculpatului.
2.2.a) Prin urmare,instanța, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 998 - 999 cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), va admite acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă S. U. de Urgență București și, în consecință, va obliga pe inculpat să plătească părții civile S. U. de Urgență București suma de 16.827,88 lei (ron) cu titlu de daune materiale, sumă la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate, asiguratorul . REASIGURARE SA răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2009.
Pentru a dispune în acest sens, instanța are în vedere că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit – daune materiale (dovedite cu înscrisurile de la filele 46-47 și 75-76 la ds. U.P., dar și cu declarația inculpatului sub acest aspect: fila 48 verso la ds.), acesta este cert și nereparat incă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovătia sub forma culpei. Asigurătorul . REASIGURARE SA trebuie să răspundă în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2009, având în vedere că la data producerii accidentului (02.11.2009) autoturismul condus de inculpat era asigurat la . (filele 82 – 93 DUP).
2.2.b) În faza de urmărire penală, partea vătămată B. V. a arătat că se constituie ca parte civilă ( declarație dată în fața organelor de anchetă - filele 43-44 la dosarul de urmărire penală), cu precizările făcute în fața instanței în sensul că dorește să îi fie acordate daune morale în cuantum de 5.000 de euro și daune materiale în cuantum tot de 5.000 de euro (fila 38 la dosar). Cu privire la acest aspect, instanța constată că sunt întrunite și în acest caz condițiile răspunderii civile delictuale mai sus arătate. În ceea ce privește prejudiciul suferit de către partea vătămata B. V. prin incălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate si inviolabilitate fizica), acesta este de natura morală. Existența acestui prejudiciu moral este dovedit cu înscrisurile de la 46-47 și 75-76 la ds. U.P., dar și cu declarația inculpatului sub acest aspect - fila 48 la dosarul instanței-, declarație din care rezultă că inculpatul nu contestă existența acestui prejudiciu moral, ci doar, în parte, cuantumul acestuia, având în vedere și veniturile sale . Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu moral, instanța constată că acesta nu se poate dovedi, astfel incat despăgubirile civile pe care instanța le va acorda partii vătămate B. V. nu reprezintă o modalitate de repunere in situația anterioara savarsirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privata, in raport de modalitatea in care a resimțit impactul accidentului în care a fost implicat (in viata sa ulterioară), ținând cont că orice durere fizica este resimțita cu ajutorul creierului, astfel incat orice durere fizica presupune o suferinta psihică.
In același sens, conform Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra, tribunalul apreciază că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensație victimei, care va fi cuantificată în funcție de traumele fizice și psihice suferite, de sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială, profesională și de familie.
Față de toate aceste considerente, având în vedere că practica judiciară în materie este constantă în a aprecia că cuantumul daunelor morale ce se acordă trebuie apreciat în echitate, văzând și art. 41, teza finală, din C.E.D.O., prezenta instanță de fond va admite în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă B. V. și, în consecință, va obliga pe inculpatul V. I. să plătească părții civile B. V. suma de 3.000. de euro (sau echivalentul în lei, la cursul de referință al B.N.R. de la data plății efective) cu titlul de daune morale, asiguratorul . REASIGURARE SA răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2009 (asiguratorul va răspunde pentru aceleași motive evidențiate mai sus, la pct. 2.2.a) din prezentele considerente…). Prezenta instanță de fond consideră că suma cerută de către partea civilă B. V. ca daune morale – 5.000. de euro – este totuși exagerată ca și cuantum, văzând și culpa comună (mai sus reținută, și care incumbă și parții civile B. V.…) astfel că admiterea în totalitate a cuantumului daunelor morale solicitate de către partea civilă B. V. ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, ceea ce este contrar art. 1, 14, 15, 16 ind.1, și 346 C.p.p., dar și art. 41, teza finală, din C.E.D.O.
Cu privire la daunele materiale solicitate de către partea civilă B. V., instanța are în vedere că, sub acest aspect, partea civilă B. V. a primit de la asigurător o astfel de despăgubire (filele 55-56 la dosar), sume pe care, de altfel, ulterior (în baza mecanismului de ,,regres” la plată…), inculpatul le-a plătit asigurătorului (filele 57-64 la dosar), inculpatul plătind de altfel și direct parții civile B. V. 500 de lei cu titlu de daune (fila 54 la dosar) . În aceste condiții, Tribunalul constată că la dosar nu există probe care să poată conduce instanța la aprecierea unui cuantum de daune materiale mai mare decât cel deja încasat de către B. V.. Pentru aceste motive instanța va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă B. V. (adică va rfespinge acordarea de daune materiale precum și de daune morale ,,în plus” peste cuantumul de 3.000. de euro, deja acordat…).
2.3. În temeiul art. 114 alin.1 lit.a) din O.U.G. 195/2002, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului privind restituirea permisului de conducere, având în vedere soluția pronunțată pe latură penală și văzând și disp. art. 96 alin.2 lit.b) precum și disp. art. 97 alin.1 lit.a) din O.U.G. 195/2002.
În cele din urmă instanța, în temeiul art. 191 C.p.p., reținând ,,culpa procesuală ” a inculpatului, îl va obliga la plata sumei de 1.000. de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. La cuantificarea acestei sume instanța are în vedere cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală (astfel cum sunt acestea cuantificate la finalul rechizitoriului – evaluarea lor la 700 de lei fiind rezonabilă prin raportare la urmărirea penală ,,cuantificată” în dosarul cu nr. 1514/p/2012, văzând și complexitatea probatoriului administrat, inclusiv două expertize… ), dar și cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească pe parcursul a celor cinci termene de judecată, ținând cont și de faptul că inculpatul a arătat că recunoaste fapta pentru care a fost trimis in judecata și, mai ales, a solicitat aplicarea dispozitiilor art.3201 cpp, ceea ce duce la diminuarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească.
În temeiul art. 193 al. 2 C.p.p. instanța va obliga inculpatul la plata către partea civilă B. V. a sumei de 7.500. de lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate, reprezentând onorariu de avocat (și dovedit cu chitanța de la fila 45 la dosar).
Față de decizia nr. I / 2005 a Î.C.C.J., de Recurs în interesul legii, prezenta sentință este opozabilă asiguratorului . REASIGURARE SA. De altfel, pe toată durata acestui proces, . REASIGURARE SA a fost citată în calitate de asigurator, și pentru a se respecta decizia nr. I / 2005 a Î.C.C.J., de Recurs în interesul legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
1. În temeiul art. 184 alin.2 și 4 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. și cu aplicarea art. 80 alin.1 și 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul V. I., născut la data de 26.04.1968 în București, fiul lui C. și al C., domiciliat în București, .. 19, ., ., Sectorul 6, CNP:_, la pedeapsa principală a închisorii de 4 luni , pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și litera b) Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 si art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
2. În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 998 - 999 Cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011):
a) admite acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă S. U. de Urgență București și, în consecință, obligă pe inculpatul V. I. să plătească părții civile S. U. de Urgență București, cu sediul în sector 5, București, Splaiul Independenței, nr. 169, suma de 16.827,88 lei (ron) cu titlu de daune materiale, sumă la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate, asiguratorul . REASIGURARE SA răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2009.
b) admite în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă B. V. și, în consecință, obligă pe inculpatul V. I. să plătească părții civile B. V., cu domiciliul în loc. Jilava, ., jud. Ilfov, suma de 3.000. de euro (sau echivalentul în lei, la cursul de referință al B.N.R. de la data plății efective) cu titlul de daune morale, asiguratorul . REASIGURARE SA răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2009.
Respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă B. V..
3. În temeiul art. 114 alin.1 lit.a) din O.U.G. 195/2002, respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului privind restituirea permisului de conducere.
În temeiul art. 191 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 1.000. de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză (în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_).
În temeiul art. 193 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata către partea civilă B. V. a sumei de 7.500. de lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de către partea civilă B. V. în cauză.
Opozabilă asiguratorului . REASIGURARE SA.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru inculpat și de la comunicare pentru cele două părți civile și pentru asigurator.
Prezenta se comunică șefului Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul I.P.J. Ilfov.
Pronunțată in ședința publică, astăzi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. R. A. M.
- Red: jud. R.M.R.- 10-11.02.2014 -2 ex.
-Tehnored: jud. R.M.R. și grf. A.M. - 10-11.02.2014 .
Tribunalul Ilfov
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
