Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 10468/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.168R
Ședința publică din data de: 26.08.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – P. R.
JUDECĂTOR –G. C.
JUDECĂTOR –P. R. I.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții inculpați B. G. V. și I. M. B. împotriva încheierii din data de 21.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați B. G. V. și I. M. B., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat T. C. S. care depune împuternicirea avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea Tribunalului, atât reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorul ales al inculpaților arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Tribunalul ia act că nu sunt de formulat cereri sau chestiuni prealabile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Apărătorul ales al inculpaților B. G. V. și I. M. B., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați. Arată că instanța de fond nu a analizat toate considerentele ce țineau de faptă, de pericol precum și de chestiunile personale dovedite în fața instanței. Mai arată că la momentul judecării cererii de liberare provizorie sub control judiciar cei doi inculpați mai erau acuzați de două infracțiuni de lovire și o infracțiune de distrugere însă ulterior a fost depusă la dosar declarația celor două părți prin care înțelegeau să se împace fiind recuperat întreg prejudiciul. Precizează că incidentul nu a plecat de la inculpați ci chiar de la patronul restaurantului. Totodată, arată că lăsarea inculpaților în stare de libertate nu ar avea cum să impieteze cercetarea judecătorească având în vedere că inculpații au dat declarații în cauză iar perioada de 30 de zile de arest este suficientă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că ultrajul este o infracțiune foarte gravă și se constată o recrudescență a acestui fenomen infracțional. Totodată, arată că inculpatul B. G. V. a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat și are aplicate două sancțiuni pentru lovire și violare de domiciliu iar inculpatul I. M. B. a fost condamnat pentru două infracțiuni la regimul circulației. Față de cele expuse, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. solicită respingerea recursurilor formulate în cauză, punerea în stare de libertate a inculpaților nefiind oportună în acest moment.
Inculpatul B. G. V., având ultimul cuvânt, solicită liberarea provizorie sub control judiciar. Arată că are leziuni în urma loviturilor având probleme de sănătate și regretă cele întâmplate.
Inculpatul I. M. B., având ultimul cuvânt, arată că regretă că s-a aflat acolo .
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 1608 C.p.p. s-au admis în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar; în baza art. 1608a alin. 6 C.p.p. s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B. G. V. și I. M. B. ca neîntemeiate; în temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la 200 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 19.08.2013, inculpații B. G. V. și I. M. B. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivare s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160 ind.2 C.pr.pen. precum și faptul că inculpații cunosc dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii și sunt de acord să îndeplinească toate obligațiile ce li se vor stabili în sarcina lor pe întreaga perioadă a desfășurării procesului.
La termenul din data de 21.08.2013, instanța a pus in discuție si a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind întrunite condițiile prevăzute de art. 160/8 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art.160/2 Cod procedura penala .
De asemenea, s-a procedat la ascultarea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, cu privire la fondul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar însușite de către petenții-inculpați, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.33 din data de 09.08.2013 emisă de Judecătoria B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. M. B. pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 10.08.2013 până la data de 24.08.2013, fiind emis MAP nr. 35/2013 UP/09.08.2013 și a inculpatului B. G. V., pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 10.08.2013 până la data de 24.08.2013, fiind emis MAP nr. 34/2013 UP/09.08.2013.
Prevăzută de actuala legislație ca o măsură strâns legată de libertatea persoanei prin care se poate suspenda măsura arestării preventive, liberarea provizorie sub control judiciar se aplică în condițiile constatării de către instanță a unei stări de arest preventiv luate legal și temeinic și constituie o garanție cu efectul încetării temporare a stării de arest, condiționată de respectarea unor obligații impuse prin lege inculpatului. În acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite prin decizia 17/2011 când, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala a stabilit că:”Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″
Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602 alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar s-a constatat că deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși, instanța a apreciat că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați în stare de arest, scopul urmărit și urmările care s-au produs, constituie date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni.
Pe de altă parte, instanța a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura, gravitatea și amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpaților, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpaților sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestora în libertate provizorie sub control judiciar.
Instanța de fond a avut în vedere în analiza ambelor aspecte următoarele: natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, gravitatea faptelor, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpaților, ambii fiind recidiviști.
Totodată, prima instanță a avut in vedere si pericolul creat ca urmare a infractiunilor comise cu un grad ridicat de violenta, inculpatii dand dovada de dispret fata de ceilalti membri ai societatii, putand incuraja astfel si alte persoane sa comită astfel de fapte.
De asemenea lăsarea în libertate ar crea o stare de insecuritate în rândul comunității locale având în vedere și circumstanțele în care inculpații au comis faptele.
Instanța a apreciat ca infracțiunile care se rețin în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, din cauza faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății înseși.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea și impactul asupra publicului a unor astfel de fapte, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
De asemenea a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce s-ar cauza inculpaților prin privarea acestora temporar de libertate, urmând să respingă cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații I. M. B. și B. G. V..
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații B. G. V. și I. M. B., recursuri înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 22.08.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Recurenții inculpați I. M. B. și B. G. V. sunt cercetați sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 321 alin 1 și 2 C.p. și art 239 alin 1, 2 și 5 C.p., în sarcina acestora reținându-se că, în data de 08.08.2013, în jurul orelor 20:30, în timp ce se aflau în incinta restaurantului „A.” din orașul Chitila, jud. Ilfov susnumiții l-ar fi lovit pe numitul O. C., apoi ar fi distrus mai multe bunuri (gardul împrejmuitor al terasei restaurantului aparținând părții vătămate F. G., parbrizul autovehiculului marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_ și ușa societății ., ambele aparținând părții vătămate O. C.) și de asemenea s-ar fi dedat la acte de violență și manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat grav liniștea și ordinea publică. De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpaților că, în aceleași împrejurări, l-ar fi amenințat cu săvârșirea unor acte de violență și l-ar fi lovit pe numitul N. D. A. din cadrul Poliției Locale Chitila care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, intervenise pentru restabilirea ordinii și liniștii publice.
Potrivit art 160/1 si art 160/2 Cpp, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții: sa existe o stare de arest legala si temeinica a inculpatului; suspiciunea rezonabila, reținuta ca temei al arestării preventive sa vizeze savarsirea unor infracțiuni din culpa sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care sa nu depaseasca 18 ani; sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpatul arestat sa savarseasca alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevărului, prin influențarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, măsura privării de libertate fiind legala si temeinica, insa prin intermediul acestei instituții procesuale se apreciază asupra caracterului necesar și oportun al arestării, organul judiciar fiind chemat sa verifice daca prelungirea sau menținerea stării de arest mai apare sau nu ca fiind absolut necesara, din prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și garanțiile procesuale ce pot fi asumate de acesta.
Pentru a fi în măsură să constate că se impune liberarea inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere existența sau nu, a stării de pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, care trebuie raportata la circumstantele personale ale inculpatului si la circumstantele reale in care se retine ca ar fi fost comisa infractiunea.
În speța de față, raportat la bănuiala legitimă ce planează asupra inculpaților, privind implicarea lor în comiterea infracțiunilor prev. de art. 321 alin 1 și 2 C.p. și art 239 alin 1, 2 și 5 C.p. - fapte cu un pericol public ridicat ce au generat o puternică rezonanța negativă în rândul comunității locale, față de circumstanțele personale ale inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, în mod corect prima instanță a apreciat că nu este oportună punerea în libertate a inculpaților .
Pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces, pentru a se evita pericolul reiterării unor fapte similare și ținând seama de reacția negativăa opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase, ar fi cercetate în stare de libertate, se constată că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților .
Simpla trecere a timpului nu poate atrage punerea în libertate a acuzaților de sub puterea mandatului de arestare preventiva, câtă vreme temeiurile inițiale nu au suferit modificări, iar în cazul de față durata arestării se circumscrie unui termen rezonabil.
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpații, și nici dreptul acestora la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor.
Pentru aceste motive, va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. G. V. și I. M. B. împotriva încheierii din data de 21.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr. _ ca nefondate.
Va obliga pe recurenții inculpați la câte 100 de lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții inculpați B. G. V. și I. M. B. împotriva încheierii din data de 21.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr. _ ca nefondate.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 100 de lei cheltuieli judiciare statului, care se vor achita în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 26.08.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
P. R. G. C. P. R. I.
GREFIER
C. V.
Red. și tehnored. jud. C.G./07.10.2013/2 ex.
Jud. B. / jud. I.C.R.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
