Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 140/2013. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii penale / 2013

Sentința nr. 140/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2080/93/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 140

Ședința publică din data de 03.10.2013.

Tribunalul constituit din:

Președinte – R. M. R.

Grefier – A. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de către procuror N. M. C..

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații H. P., trimis in judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 și M. S., trimis in judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.26 Cod Penal rap. la art.254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.

Dezbaterile și susținerile participanților au avut loc în ședința publică din data de 20.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 25.09.2013, respectiv pentru data de 03.10.2013, când

TRIBUNALUL,

Deliberând, constată următoarele:

1.1. Prin Rechizitoriul nr.1864/P/2012 din data de 13.09.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului H. P., pentru săv. infr. de luare de mită prev. de art. 254 C.p. cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. Ia art. 254 C.p. cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000.

În fapt, in esentă, s-a reținut în sarcina inculpatului H. că in timp ce se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, acesta a pretins si primit de la martorul denuntator Ț. A. suma de 200 de lei pentru a nu inregistra o lucrare in categoria lucrarilor penale si pentru a nu sesiza parchetul competent, suma din care la data de 21.08.2012 a restituit martorului denuntator 50 de lei.

În sarcina inculpatului M. s-a reținut în esență faptul că la data de 13.08.2012 a vorbit cu inculpatul H. pentru a-l pune în legătură pe acesta din urmă cu martorul denuntator Ț. A., facilitându-i astfel ocazia inculpatului H. de a pretinde și apoi de a primi mită de la martorul denuntator Ț. A..

1.2. În faza de urmărire penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, au fost administrate următoarele mijloace de probă : procese verbale de cercetare la fața locului și de consemnare a seriilor bancnotelor primite de martorul denuntator Ț. A. de la inculpatul H., procesele verbale de transcriere de convorbiri telefonice și în mediul ambiental ce au relevanță în cauză, declarațiile celor doi inculpați, declarațiile martorului denuntator Ț. A. precum și ale martorului L. Laurtențiu, copii după fișele de cazier ale celor doi inculpați, alte înscrisuri.

1.3. În faza de cercetare judecătorească, având în vedere că ambii inculpați au refuzat aplicarea art. 320 ind.1 C.p.p., s-au administrat următoarele mijloace de probă : declarațiile celor doi inculpați, declarațiile martorului denuntator Ț. A., înscrisuri (relativ la situația de fapt, la credibilitatea martorului denuntator Ț. A. precum și în circumstanțiere), procese verbale întocmite de judecător și de grefier relativ la cele două medii de stocare atașate la DUP (filele 100 și 106 DUP) precum și la cele trei medii de stocare trimise ulterior la dosar de către P. de pe lângă Tribunalul Ilfov.

La termenul de judecată din 01.03.2013 instanța a dispus vizionarea în ședință publică a informațiilor stocate pe cele două medii de stocare atașate la DUP (filele 100 și 106 DUP).

La termenul de judecată din 09.11.2012 instanța a respins încuviințarea administrării probei testimoniale constând în audierea martorilor Odirin S., N. I., B. L. și L. L., considerând că administrarea acestor probe este inutilă cauzei.

De asemenea, la termenul de judecată din 21.06.2013, instanța, față de art. 67 și 116 C.p.p., văzând și punctele de vedere al participanților la proces, a respins ca inutilă încuviințarea probei cu expertiză tehnică judiciară a celor cinci medii de stocare (CD-uri) depuse în cauză de către P. de pe lângă Tribunalul Ilfov, pentru argumentele învederate la acel termen de judecată (fila 103 verso la dosar).

1.4. Tribunalul, având în vedere ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, constată că situația reală de fapt în speță este următoarea:

1.4.a) Ț. A. este unul dintre oamenii înstăriți (din punct de vedere patrimonial) din ., în principal, datorită faptului că deține o stână de oi. Dar, în subsidiar, Ț. A. „vindea butelii cu bucata” consătenilor, în sensul că numitul Odirin S. îi aducea lui Ț. în curte, cu camionul, periodic, transporturi de câte 20 de butelii, pe care Ț. i le plătea „pe loc” (la livrare) lui Odirin, apoi, în timp, Ț. vindea (mai departe) acele butelii „la bucată” consătenilor (desigur, vindea doar conținutul buteliilor, alte butelii goale trebuind să fie predate întotdeauna „la schimb” de către cumpărători,conform reglementărilor în rigoare) , Ț. „aplicând” la fiecare butelie pe care o vindea adaosul său comercial. Relația comercială dintre Odirin (vânzător „en gros” de butelii) și Ț. (vânzător „en detail”), profitabilă amândurora, s-a consolidat timp de aproximativ 5 ani, ducând la o relație de amiciție între cei doi, astfel încât în prima parte a anului 2012 (undeva în perioada aprilie – iunie 2012) Ț. i-a dat cu împrumut lui Odirin, la cererea acestuia din urmă, suma de 2.000 de lei (ron), înțelegerea dintre cei doi fiind că „o să ne socotim la vânzările viitoare de butelii”. Dar, după ce a luat cu împrumut acei 2.000 de lei, brusc Odirin a început „să îl ocolească ” pe Ț., astfel că în perioada iunie – august 2012 Odirin nu a mai venit personal cu camionul cu câte 20 de butelii pentru a le preda în curtea lui Ț. (așa cum făcea până atunci), ci îl trimitea doar pe șoferul camionului cu butelii. Dacă inițial Ț. nu s-a alarmat, la începutul lunii august i-a fost din ce în ce mai clar că Odirin vrea „să facă uitată ” acea datorie de 2.000 de lei.

1.4.b)În acest context, la data de 13.08.2012 , dimineața, după ce șoferul lui Odirin a descărcat 19 butelii pline în curtea lui Ț. și a încărcat în camion 19 butelii goale (pe care în prealabil Ț. le schimbase „la bucată” consătenilor), Ț. a decis că trebuie „să pună piciorul în prag” relativ la datoria de 2.000 de lei cu care Odirin îl tot amâna, fără să dea semne că vrea să i-o restituie nici măcar în rate. Așa că Ț. i-a zis șoferului lui Odirin că de data asta nu-i mai plătește nicio butelie, că acest transport „este în contul datoriei”. Atunci șoferul l-a contactat telefonic pe Odirin și i-a comunicat decizia lui Ț.. După vreo 30 de minute Odirin a sosit și el (cu o mașină Dacia L.) în curtea lui Ț., între cei doi izbucnind cearta relativ la neplata buteliilor (de către Ț.) și relativ la nerestituirea împrumutului (de către Odirin). Cum Ț. a rămas ferm „pe poziție”, Odirin a plecat, dar, după încă 30-60 de minute (aproximativ), a revenit la poarta lui Ț., însoțit fiind de un echipaj de poliție format din doi polițiști, unul dintre cei doi polițiști fiind numitul H. P. (inculpat în prezentul dosar).

În fața celor doi polițiști, Ț. și Odirin reiau cearta mai sus prezentată, context în care polițistul H. i-a comunicat lui Ț. faptul că vinde în mod nelegal butelii, adică fără vreo autorizație în acest sens (ceea ce, desigur, Ț. știa de 5 ani…). Dar, mai mult decât atât, H. i-a zis lui Ț. că îi întocmește proces verbal de constatare și că îi face dosar penal pentru evaziune fiscală. Apoi H., agent șef de poliție, i-a zis colegului său de echipaj (agent de poliție L. L.) să scoată un tipizat de proces verbal, pe care L. l-a completat după dictarea lui H..

Apoi cele 19 butelii pline au fost reîncărcate în camionul lui Odirin și, la cererea lui H., ambii „împricinați” (Odirin și Ț.) i-au însoțit pe cei doi polițiști la sediul Poliției orașului M. pentru a clarifica situația.

1.4.c) Ajunși la sediul poliției, cei doi polițiști (H. și L.) au intrat împreună cu Odirin într-un birou, iar lui Ț. i-au spus să aștepte afara. După aproximativ 30 de minute cei 3 au ieșit din birou, Ț. s-a îndreptat spre Odirin, a vrut să-l abordeze în sensul unei înțelegeri pentru aplanarea situației (în fond, de 5 ani de zile înțelegerea lor relativ la comerțul cu butelii le era ambilor profitabilă…), dar Ț. n-a mai apucat să zică nimic deoarece l-a văzut pe Odirin cum scoate bani din buzunar și se îndreaptă spre mașina de poliție (în care, între timp, H. se așezase pe scaunul din dreapta față), cu intenția ca, prin geamul lateral (care era deschis, întrucât afară era cald – era pe data de 13.08.2012…) să-i dea mită (bani) lui H.. Dar, știind că în curtea Postului de Poliție pot fi camere de supraveghere video (pe de o parte) și că Ț. „e cu ochii pe ei” (pe de altă parte), H. i-a făcut lui Odirin un semn cu mâna, de refuz, spunându-i totodată să îl urmeze cu mașina. Apoi H. și cu L. au plecat cu mașina de poliție, imediat în spatele lor a demarat și Odirin, cu Dacia L. personală, și, văzând această situație, Ț. s-a suit repede în autoturismul său și a plecat de asemenea în urmărirea celorlalte două mașini. După aproximativ 500 de metri, ajunsă într-o zonă „mai ferită” din M. (zonă denumită de localnici ,,între blocuri”…), mașina poliției s-a oprit, apoi s-a oprit și mașina lui Odirin, apoi și cea a lui Ț.. Apoi Ț., din mașina sa, a văzut cum Odirin s-a dat jos din mașină și din nou s-a îndreptat spre portiera din dreapta față a mașinii de poliție, cu pumnul strâns, pentru a-i da bani lui H.. Atunci Ț. s-a apropiat mai mult cu mașina de „locul faptei”, a început să claxoneze, apoi a coborât din auto și, țipând către H. („nea P., nu te gândești că există un Dumnezeu…”), și-a scos telefonul mobil din buzunar și i-a „amenințat” pe cei doi că îi filmează. În acest context, H. a refuzat (din nou) mita oferită de către Odirin, zicându-i acestuia din urmă să plece. Apoi mașina poliției a demarat din nou, Odirin s-a urcat la el în mașină și a plecat în altă direcție, iar Ț. s-a urcat la rândul lui în mașina personală și a plecat în urmărirea mașinii de poliție, urmărind-o până în fața unității militare de la B., unde cei doi polițiști au intrat în unitatea militară. Văzând aceasta, Ț. s-a hotărât să abandoneze „filajul ad-hoc” pe care îl făcea și să se întoarcă acasă, în Dărăști.

1.4.d) Dar, pe șoseaua spre Dărăști, în aceeași zi de 13.08.2012, pe la ora 13,30-14,00, Ț. A. vede o mașină de poliție parcată la marginea drumului, iar lângă mașină Ț. îl recunoaște pe numitul M. S. ( agent șef adjunct de poliție în cadrul Poliției Orașului M., desemnat ca polițist rutier). Ț. A. îl știa pe M. din vedere, îl știa mai ales ca prieten al fratelui său, Ț. S.. De asemenea, M. îl știa pe Ț. tot așa, „mai pe departe”, M. S. fiind prieten cu fratele lui Ț. A., Ț. S. (fratele lui Ț. A.) fiind fost primar în Dărăști. La vederea lui M. S. (și după ce îl recunoaște), Ț. A. „trage autoturismul pe dreapta”, îl salută pe M. și, după căteva replici politicoase, „de rigoare”, îl abordează cu problema care îl frământă: ,,domnu‘ S., ajutați-mă să scap de H., că mi-a făcut un proces verbal…” Și Ț. A. i-a relatat lui M. toată „istoria” acelei zile, insistând că H. i-a întocmit un proces verbal relativ la butelii și că l-a amenințat cu dosar penal pentru evaziune fiscală, și că totul a pornit, de fapt, de la refuzul repetat al lui Odirin de a-i restitui lui Ț. A. cei 2.000. de lei dați cu împrumut cu 4-5 luni în urmă.

Ascultând „versiunea” lui Ț., M. tinde să îi dea dreptate ; Ț. A. pare a fi „țap ispășitor” pentru „vina” de a fi fost „ băiat bun” ( a dat bani împrumut….), în timp ce Odirin pare a fi ,,escrocul” ( se face că uită că a luat bani cu împrumut…) care „scapă basma curată” din toată întâmplarea . În plus, M. își amintește cu claritate că e prieten cu Ț. S. și că Ț. S. a fost primar în Dărăști, și cine a fost o dată primar, cine știe, poate va mai fi…. În fine, tot acest gen de amalgam de gânduri îl determină pe polițistul M. să-i spună lui Ț. A. să stea liniștit, că o să vorbească el (M.) cu H. (la poliție), că o să-i spună (lui H.) că Ț. „ e băiat bun”, că de fapt Odirin e cel neserios, că nu e cazul să-i facă probleme lui Ț. pentru acele butelii, că ar fi bine ca măcar (H.) să-i ia o declarație lui Ț. ( Ț. bănuia că în acea dimineață de 13.08.2012, timp de aprox. 30 de minute, cât timp el a așteptat afară, în timp ce Odirin a stat în biroul de la poliție cu H. și cu L., cei doi polițiști i-au luat o declarație lui Odirin, în care acesta din urmă „ l-a înfierat” pe Ț.…), să își poată prezenta și Ț. punctul de vedere… În fine, spre deosebire

de H., M. e un polițist politicos și chiar amabil cu Ț., așa că M. îi spune ( lui Ț.) să stea liniștit, că peste jumătate de oră se va duce la sediul Poliției din M. și, dacă îl va vedea pe H., îl va ruga să-l audieze ( și pe Ț.). Cei doi se salută cordial, apoi se despart.

1.4.e) Peste încă o jumătate de oră (aproximativ) Ț. A. revine la sediul Poliției M.. În fața sediului poliției îl caută „din priviri” pe „protectorul său ad-hoc” ( M.), îl găsește, acesta îi spune că a vorbit cu H., i-a zis lui H. că ,,Ț. e băiat bun”, apoi M. pleacă de acolo, ,,cu treabă”, iar Ț. „ dă nas în nas” cu H.. Acum sunt doar ei doi în fața postului de poliție, fără Odirin, fără nimeni altcineva. (Între timp, M. îl abordase pe H. și îl rugase să-i ia o declarație și lui Ț., în legătură cu acele butelii, și i-a mai spus și ,,să aibă grijă, că Ț. A. este fratele lui Ț. S., fostul primar din Dărăști”…). Așa că maniera de a vorbi al lui H. „ se relaxează”, devine evident mai convivială: ”Băi, nebunule, tu nu mă mai cunoști pe mine ?...” În fața acestei noi abordări Ț. se mai destinde și el, îl întreabă „ bre nea P., cum facem”, iar inculpatul H., în continuare cu un aer camaraderesc, convivial, dar ferm, i-a pretins lui Ț. A. mită : „ mă cinstești, că dacă nu te bag la evaziune fiscală, altfel o mușamalizez eu”. Ț., care atâta aștepta ( în fond, știa și el că de 5 ani de zile vindea butelii „en detail” fără nici un fel de autorizație…) l-a întrebat pe H. „ cât mă costă ?, iar H., prevăzător ( „ Nu aici, că sunt camere de filmat…”) i-a arătat lui Ț. o Dacie Solenza, de culoare gri închis, care era la o distanță de aproximativ 20 de metri, și i-a zis lui Ț. să se ducă la acea Solenza și să pună două milioane de lei prin geamul de la portiera din dreapta față a acelei mașini. Ț. i-a răspuns lui H. că o să pună bani, dar „ să îl lase în pace cu evaziunea fiscală, că cu buteliile o rezolvă el cu S.”. Apoi Ț. s-a apropiat de acea Solenza și, prin geamul deschis de la portieră, a băgat în mașină 200 de lei (ron). Apoi s-a depărtat de Solenza. Apoi H. s-a apropiat de acea Solenza, a descuiat portiera, a luat acei 200 de lei (ron), i-a numărat, i-a băgat în buzunar, apoi i-a spus lui Ț. că peste vreo două zile îl va chema și pe el și pe Odirin la poliție, să le ia amândurora declarații, să „ rezolve neînțelegerea cu buteliile”, dar „ cu ăia 20 de milioane ( împrumutați…- nota mea, jud. RMR) să se descurce cu S.”…. În aceste condiții, Ț. A. a plecat liniștit spre casă: o zi începută rău, și care continuase și mai rău, se terminase, totuși, și cu bine: e drept că dăduse mită 200 de lei unui polițist , dar scăpase de perspectiva de a i se întocmi dosar penal pentru „evaziune fiscală cu butelii”…

1.4.f) Însă „liniștea” lui Ț. A. nu a durat mult. Pentru că în următoarea zi, în data de 14.08.2012, când Ț. A. a revenit la Poliția M., cu speranța (îndreptățită…) de „ a culege roadele mitei” pe care i-o dăduse lui H., H. i-a spus că încă nu a reușit să „ rezolve” dosarul „cu buteliile”, având alte priorități de serviciu. Dar, în același timp, H. i-a reproșat lui Ț. A. faptul că „i-a dat cam puțin, că e cam subțire pe criza asta…” Ț., inițial surprins, apoi nemulțumit de perspectiva de „ a mai cotiza”, i-a răspuns „ nea P., chiar nu mai am bani”, dar H. nu s-a lăsat, a insistat în a mai pretinde încă o „tranșă” de mită : „ ba ai bani, fiindcă ai oi…” La auzul acestei replici Ț. se enervează ( e adevărat că are stână, dar muncește ca să o întrețină…), își amintește că în mod repetat i-a mai dat lui H. ( dar și altora…) carne și brânză de la stână, așa, ca să „se pună bine cu autoritățile”, că „ nu se știe niciodată”, că dacă i se vor fura vreodată din oi „ să aibă la cine să meargă la poliție să îl ajute”. Așa că Ț. refuză să mai dea mită, context în care H. se enervează și el, îl insultă pe Ț. și îl amenință ( din nou) că îi face dosar penal, că îl bagă la pușcărie, perspectivă care, desigur, îl sperie pe Ț., care, cel puțin aparent, se conformează spășit: „ bine, o să vedem cum fac”… Apoi se urcă la el în mașină și pleacă spre casă…

1.4.g) Dar, pe drum, în aceeași zi de 14.08.2012, frustrat de faptul că, aparent, i-a dat degeaba lui H. 200 de lei „șpagă”, că H. „ se lăcomește”, că cine știe de câte ori o să-i mai tot ceară, că știe că-l ,,are la mână” pe Ț. cu acele butelii, așadar, în noianul acesta de gânduri și de frustrări, lui Ț. îi încolțește în minte dintr-odată ideea răzbunării pe H.: ce-ar fi să-l denunțe pe H. pentru că a luat mită?

Așa că, brusc, Ț. se abate (din drumul spre casă) pe la sediul Direcției Generale Anticorupție (D.G.A.) din Popești-Leordeni. Ajuns la sediul D.G.A, Ț. relatează ceea ce i s-a întâmplat, un polițist dă un telefon, apoi, peste vreo oră, la sediul D.G.A. sosește și procurorul de caz. Procurorul îl ascultă și dânsul pe Ț., apoi îi cere acestuia din urmă să scrie, olograf, un denunț, aspect cu care Ț. este de acord ( filele 18-20 DUP). Apoi lui Ț. A. i se cere să revină a doua zi la sediul D.G.A., cu bani, pentru ca organele de anchetă să procedeze la „organizarea unui flagrant” în ceea ce îl privește pe H..

Ț. A. se conformează din nou și, în data de 15.08.2012 , revine la sediul D.G.A. cu suma de 300 de lei. Un polițist îi ia acești bani, întocmește un proces verbal în care consemnează seriile celor 3 bancnote de câte 100 de lei, apoi îi restituie banii lui Ț.. De asemenea, alți polițiști îl „echipează” pe Ț. cu „aparatură tehnică de înregistrare” (microfoane lipite pe maiou, micro-cameră video, micro-stație de transmisie băgată în buzunarul de la pantaloni…) și, pe la ora 11⁰⁰, organele de anchetă și cu Ț. au pornit spre sediul poliției M. în scopul „realizării flagrantului”. Procurorul de caz și cei 3 polițiști de la D.G.A. rămân în mașină, în așteptare, Ț. intră în curtea Poliției M., îl vede pe H. pe o bancă, îl salută și apoi îl abordează, zicându-i că „are cașcavalul pregătit”. Dar, de data aceasta, probabil din „motive de scrupule” ( în sensul că la acest moment H. era hotărât –probabil- să îi mai ia vreun ban lui Ț. doar după ce „rezolvă cu Odirin”, în sensul că, în prealabil, Ț. „se împacă” cu Odirin, apoi H. „îl pune” pe Odirin să dea o declarație cum că Odirin „își retrage plângerea”, iar apoi H. „clasează lucrarea”…), H. refuză mita, spunându-i lui Ț. faptul că „încă nu a putut să ia legătura cu Odirin” ca să rezolve cazul, și i-a mai spus lui Ț. să revină peste vreo 2-3 ore. Ț. revine peste cele 2-3 ore, dar H. din nou îi spune că încă nu l-a contactat pe Odirin, și din nou îi spune lui Ț. să revină la el peste două zile sau mai bine luni, după week-end. Ț. pleacă din sediul Poliției M. și apoi, împreună cu organele de anchetă, revine la sediul D.G.A.

1.4.h) Dacă ar fi fost să-l asculte pe H. ( care, pe 15.08.2012, i-a zis lui Ț. să-l mai caute abia după week-end, adică luni, pe 20.08.2012), Ț. ar fi trebuit să stea liniștit ( în ceea ce privește „flagrantul”) până luni, 20.08.2012. Însă, la cererea organelor de anchetă, care insistau în „realizarea flagrantului” (pentru a putea proba, dincolo de orice îndoială, cu înregistrări audio-video ambientale, faptul că H. a luat mită…) la data de 17.08.2012 (vineri), dimineața, Ț. trece din nou pe la sediul D.G.A., i se montează din nou „ aparatura tehnică de înregistrare” ( mai sus prezentată) și apoi, în jurul orei 9⁰⁰, Ț. se prezintă din nou la sediul Poliției M. și, întâmplător, prima persoană cunoscută pe care o întâlnește este chiar polițistul M. S. , cu care, desigur, Ț. intră în vorbă . Din vorbă în vorbă, află că momentan H. lipsește, apoi M., de curiozitate, îl întreabă pe Ț. dacă i-a dat sau nu „ceva” (mită) lui H., Ț. îi răspunde că deja i-a dat două milioane (de lei vechi -nota mea, jud. R.M.R.) și că are de gând să îi mai dea, M. îi zice să nu îi mai dea nimic, apoi în curtea Poliției intră și H., care îl abordează în primul rând direct pe Ț. ( „Ce faci, mă ?”), apoi îl întreabă pe Ț. dacă ,,a adus martorul” ( adică pe Odirin S. - nota mea, jud.R.M.R.), Ț. zice că nu, apoi dialogul continuă, cei doi își dau seama că niciunul nu are numărul de telefon mobil al lui Odirin, pentru a-l contacta, Ț. îi dă lui H. numărul său de telefon mobil, pentru ca H. să-l poată contacta (pe Ț.) oricând crede de cuviință, apoi, în repetate rânduri ( de 3 ori) Ț. îi spune „voalat” lui H. că e pregătit să îi mai dea mită („io am venit pregătit, cum am vorbit…”), dar de fiecare dată H. îl refuză, implicit, dar ferm („N-are rost să te țin lângă mine…”), hotărât (probabil), să îi mai ia vreun ban lui Ț. doar după ce „rezolvă cu Odirin”, în sensul că, în prealabil, Ț. „se împacă” cu Odirin, apoi H. „îl pune” pe Odirin să dea o declarație cum că Odirin „își retrage plângerea”, iar apoi H. „clasează lucrarea”. Ț. pleacă.

…Dar revine: peste aproximativ două ore, la ora 11:04, în fața sediului Poliției M., din nou Ț. discută cu H., evident că „pe aceeași temă”, din nou Ț. îi oferă mită („Bre, eu am venit pregătit pentru matale…”), H. din nou îl amână…

…Cinci ore mai târziu, la ora 16:08, cei doi se întâlnesc din nou în fața sediului Poliției M., H. îi spune că între timp l-a contactat telefonic pe Odirin, iar acesta a zis că e la G., dar că va veni la Poliție M. în 30-40 de minute, Ț. îi reamintește că a venit cu mita la el („…eu ți-am zis…am venit pregătit, nicio problemă…Da, nea P.?”), H. îl amână din nou („stai, că îl sun iar…”), apoi, la ora 16:12, cei doi intră în curtea Poliției, curtea e relativ plină de prostituate (H. precizează că ,,le-a adunat p’astea după centură…”), H., mai în glumă, mai în serios, îl provoacă pe Ț. să își aleagă o prostituată („Pe care o vrei?...uite, la bucată, una, două…”), Ț. refuză, nu-i arde de așa ceva, nu de-asta a venit el la Poliție. Între timp H. îl sună din nou pe telefonul mobil pe Odirin, apoi îi „pasează” telefonul lui Ț., Ț. află telefonic de la Odirin că „e plecat cu primarul prin comună” și că nu are cum să mai ajungă în acea zi (vineri, 17.08.2012 – nota jud. RMR) la Poliție, H. îi zice lui Ț. să-i zică prin telefon lui Odirin să vină săptămâna viitoare să-și retragă plângerea, apoi H. îi reiterează lui Ț. faptul că e dispus să (mai) primească mită, dar după ce Ț. și cu Odirin se împacă: „Dacă vă înțelegeți și leși banu’, și vine mâine seară (Odirin – nota mea, jud.R.M.R.) să-și retragă plângerea, eu mâine seară sunt de servici…”

Toate dialogurile rezumate mai sus, purtate între M. S. și Ț. (inițial) și apoi între Ț. și H. (și apoi între cei doi, de pe telefonul mobil al lui H., cu Odirin) sunt relatate integral la filele 10-15 DUP și la filele 79-84 DUP, aceste dialoguri (însoțite de imaginile video aferente) fiind stocate pe CD-ul existent în plicul numerotat „fila 106” la DUP, CD pe care e inscripționat cu carioca de culoare neagră „17.08.2012 -1864/P/2012 – 900/DGA/2012”, CD pe care judecătorul dosarului de fond (RMR) s-a semnat cu carioca de culoare albastră (fila 63 ds. instanță), CD-ul fiind ulterior vizionat în integralitate în ședință publică la termenul de judecată din 01.03.2013 (f.80 la ds).

1.4.i) Apoi, patru zile mai târziu, pe 21.08.2012 (marți), Ț. se prezintă din nou la sediul D.G.A., din nou i se montează „aparatura tehnică de înregistrare” și din nou Ț. se îndreaptă spre sediul Poliției M. pentru ca, într-un fel sau altul, să își rezolve „problema buteliilor”.

Astfel, la ora 09:08, în fața sediului Poliției, Ț. se întâlnește cu Odirin, și îi propune „să se împace”. Odirin e de acord, dar condiționează „împăcarea” (retragerea plângerii pe care a depus-o la poliție) de faptul ca Ț. să-i plătească ultimul transport de butelii livrate, respectiv 850 de lei. Ț. ripostează, invocând datoria de 2.000 de lei (împrumutul pe care Odirin nu l-a restituit – am prezentat pe larg acest aspect mai sus, la pct.1.4.a) din prezentele considerente), Odirin nu recunoaște această datorie, discuția degenerează în ceartă, cei doi se amenință reciproc cu represalii legale (legate de comerțul cu butelii al fiecăruia). La un moment dat apare și H., îi întreabă dacă s-au împăcat, cei doi refuză să se împace, H. îi propune lui Ț. să revină după-amiază pentru a fi audiat, de asemenea, îi cere lui Ț. să aducă și martorul pe care l-a solicitat spre audiere.

Peste aproximativ o oră, la ora 10:25, Ț. revine la sediul Poliției M., în fața sediului se întâlnește cu H., Ț. se plânge de atitudinea lui Odirin, H. îi răspunde că el (H.) oricum a fost „înțelegător”, că deocamdată a înregistrat plângerea lui Odirin cu ,,număr (de cartare – nota jud.RMR) de lucrări diverse”, nu cu ,,număr de dosar penal”, deși „trebuia să o înregistreze la penal”. Prin această ultimă precizare H. îi dă clar de înțeles lui Ț. faptul că Ț. nu i-a dat (lui H.) degeaba acea primă „tranșă” de mită, de 200 de lei. Dar Ț. e în continuare frustrat, după părerea lui el a dat mită „ca să scape de dosar penal”, nu doar ca să se amâne momentul în care va fi învinuit în legătură cu comerțul cu butelii, așa că, prefigurând faptul că oricum va fi tras la răspundere penală, Ț. îi cere lui H. mita înapoi : „Băi, nea P., știi ce zic eu? Te rog eu frumos să nu ne certăm. Îmi dai banii înapoi și să facă ce vrea. Îmi dai banii înapoi (pe) care ți i-am dat rândul trecut și … facă ce-o vrea! (Ț. se referă la Odirin – nota mea, jud. RMR). Îl bag în mă-sa cu buteliile lui cu tot.”

Ei bine, în acest moment al dialogului dintre cei doi, H. nu neagă că ar fi primit mită de la Ț.! Dimpotrivă, H. este de acord (formal) să restituie mita primită, dar invocă un prim subterfugiu: îl minte pe Ț., zicând că a dat mita „mai departe”, lui M. S.. Apoi, imediat, H. mai invocă un subterfugiu, pretinzând că, de fapt, Ț. i-ar fi dat lui mită doar 50 de lei. Ț., conștient că este „echipat” cu ,,aparatură tehnică de înregistrare”, înțelege că tot ceea ce mai poate spera din „afacerea cu butelii cu Odirin” este doar o „dulce răzbunare” contra lui H. (care, de asemenea, s-a purtat rău cu el, în primul rând pentru că ,,s-a lăcomit” la mai multă șpagă decât chiar el a cerut inițial, iar în al doilea rând pentru că, pentru mita primită, nu a „îngropat” dosarul „cu plângerea lui Odirin”, deși așa a promis). Așa că Ț. acceptă ca H. să-i restituie și doar 50 de lei (oricum, e mai mult decât nimic…) și e dispus și să „aștepte” ca H. să „recupereze” banii dați ,,mai departe” lui M. S..

În fine, pe măsură ce timpul trece, tensiunea în dialogul dintre H. și Ț. crește, H. îi cere lui Ț. ca „pe loc” să dea o declarație în care să nominalizeze martorul (probabil este vorba despre martorul care, în versiunea lui Ț., ar fi fost de față când Ț. i-a dat 2.000. de lei cu împrumut lui Odirin), Ț. refuză, apoi ajunge într-un moment de maximă tensiune nervoasă, un moment în care ,,s-a săturat de tot și de toate”, nu mai vrea să audă de nimic, doar îi repetă lui H., obsesiv, „mie îmi dai banu care ți l-am dat”, H. îi reamintește că nu a înregistrat dosarul „la penal”, ci „la diverse”, Ț. îi pune direct întrebarea „ți-am dat banii?”, H. îi confirmă din nou : ”Bă, ți-i dau înapoi.”

Apoi, convis fiind că „aparatura tehnică de înregistrare” a înregistrat cuvintele lui H., Ț. își permite chiar să-l amenințe pe H. că, dacă nu-i restituie mita, se duce să-l reclame, apoi pleacă, îndreptându-se spre mașina personală, Dacia L. parcată în apropiere. Intră în mașină, bagă cheia în contact și, când să demareze, îl vede pe H. în dreptul portierei (portiera șoferului), H. îi deschide portiera și îi întinde lui Ț. 5 hârtii de câte 10 lei fiecare, zicându-i „ia-ți, bre, banii aici! Și-i dau eu drumul la dosar cum trebuie”, Ț. ia cei 50 de lei, apoi H. îl amenință pe Ț. că „îl mai împachetează” cu încă alte două dosare, Ț. îi răspunde „Da, bre, da”, și apoi părăsește zona îndreptându-se spre sediul D.G.A. din Popești Leordeni, unde ulterior a predat cei 50 de lei primiți de la H..

Tot acest „film” al zilei de 21.08.2012 este stocat pe CD-ul aflat în plicul numerotat „fila 100” la d.u.p.; CD-ul a fost de asemenea semnat de judecător (R.M.R.) și, de asemenea, toate cele trei fișiere stocate pe acest CD au fost vizionate în integralitate în ședința publică din data de 01.03.2013 (fila 80 d.i.) .

1.4.j) În următoarea zi, pe 22.08.2012, procurorul de caz începe urmărirea penală împotriva lui H. pentru luare de mită și împotriva lui M. pentru complicitate la luare de mită, ambii învinuiți sunt aduși cu mandate de aducere la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov. Procurorul de caz îi audiază personal pe ambii învinuiți, apoi pune în mișcare acțiunea penală împotriva lui H., îl reține și sesizează Tribunalul Ilfov cu propunere de arestare preventivă. În următoarea zi, pe data de 23.08.2012, H. este arestat preventiv. Peste aproximativ 3 săptămâni, procurorul de caz emite rechizitoriu împotriva ambilor inculpați.

În fine, un ultim aspect relevant pentru situația de fapt reținută de către judecător este acela că, după vizionarea celor două CD-uri în ședință publică, la cererea avocatului ales al lui H. (fila 80 verso la dosar), instanța a cerut Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov să comunice dacă mai există și alte înregistrări ( în mediu ambiental sau de convorbiri telefonice) efectuate în cauză și despre care nu există mențiuni la d.u.p. (filele 79 și 81 verso la ds. instanței). Ca răspuns, P. a trimis instanței încă 3 suporturi optice (CD-uri), inițial fără procese verbale de redare integrală (filele 98 și 100 la d.i.). Vizualizând în birou toate cele trei CD-uri, judecătorul a constatat că pe acestea sunt stocate doar convorbiri telefonice de-ale lui Ț., purtate în perioada 27.08.2012 – 06.09.2012, adică după data la care H. a fost arestat preventiv. În afară de 3 referiri pe care Ț. le face la persoana lui H. (fila 99 la dosarul instanței, cu trimiterile de acolo), nu însă și la faptele petrecute în perioada 13.08.2012 – 21.08.2012, toate celelalte convorbiri telefonice purtate de Ț. (și redate în cele 85 de file de procese verbale ulterior întocmite de către organele de anchetă) în perioada 27.08.2012 – 06.09.2012 nu au absolut nicio legătură cu acuzațiile formulate prin rechizitoriu împotriva celor doi inculpați.

1.5. Pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, instanța de fond a avut în vedere totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și in faza de cercetare judecătorească .

Vom face în continuare analiza mijloacelor de probă mai sus prezentate.

1.5.a) Considerentele pentru care se impune condamnarea inculpatului H. P..

Astfel, se observă că, relativ la situația de fapt pe larg prezentată mai sus, în speță s-au conturat, în linii mari, două versiuni: versiunea nevinovăției inculpatului H., astfel cum a fost aceasta prezentată în fața instanței de fond (susținută doar de către acesta și doar în fața instanței de fond, nu și în faza de urmărire penală…) și versiunea vinovăției inculpatului H. (susținută de toate celelalte mijloace de probă, inclusiv de către declarațiile acestuia date în faza de urmărire penală) . În acest sens, vom prezenta în continuare, în ordine cronologică, declarațiile date de către inculpatul H. în dosarul de față, până în prezent.

O primă declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 22.08.2012, adică a doua zi după ziua în care H. i-a restituit lui Ț. suma de 50 de lei (din cei 200 de lei luați de H. ca mită – am prezentat pe larg acest aspect mai sus, la pct. 1.4.g) din prezentele considerente). În această primă declarație (filele 6-9 din DUP) H. recunoaște și regretă faptul că a luat mită de la Ț. pe data de 13.08.2012, dar apoi, în fapt, începe să nege, aratând că Ț. i-a propus ,,să îl cinstească”, că el (H.) ar fi refuzat implicit, în sensul că i-ar fi zis lui Ț. să plece la mașina lui (a lui Ț.), apoi l-a văzut pe Ț. mergând spre mașina lui și că nu l-ar fi văzut pe Ț. apropiindu-se de mașina lui H.. Apoi H. declară că spre seară, pe la ora 19,55, discutând colegial cu M. S. în fața sediului Poliției M., M. l-a întrebat pe H. dacă Ț. i-ar fi dat ,,ceva”, iar H. i-a răspuns că Ț. ,,i-a dat 200.000.de lei vechi”. Întrebarea care se ridică firesc în acest moment este: de unde știa H. că Ț. ,,i-a dat 200.000.de lei vechi” (nici mai mult, nici mai puțin….), din moment ce în aceeași declarație, câteva rânduri mai sus, H. a arătat că ,, nu l-ar fi văzut pe Ț. apropiindu-se de mașina lui (a lui H.) ?... Apoi, în aceeași declarație (fila 7 verso DUP), H. arată că, după discuția cu M. de la ora 19,55, adică pe la ora 20,10 – 20,15, când s-a suit în mașina sa personală pentru a merge acasă, H. a ,,observat” (pentru prima dată…) că pe bancheta din dreapta față a mașinii sale se ,,găsesc” două hârtii de câte 10 (zece) lei fiecare. Și o a doua intrebare se ridică, la fel de firesc: de unde știa Ț. care e mașina lui H. (ca să poată să-i ,,lase” bani în mașină…), din moment ce, conform acestei declarații a lui H., atunci când Ț. i-a propus ,,să îl cinstească”, el (H.) l-ar fi refuzat implicit, în sensul că i-ar fi zis lui Ț. să plece la mașina lui (a lui Ț.), fără să-i indice lui Ț. care e mașina lui (a lui H.), apoi H. l-a și văzut pe Ț. mergând spre mașina lui (a lui Ț.) și nu l-a văzut pe Ț. ,,făcând cercetări ” în fața sediului poliției și interesându-se care este mașina lui H.… Apoi, la sfârșitul acestei prime declarații din nou H. arată că ,,recunoaște că a greșit că nu a denunțat faptul că a primit suma de 20 de lei de la Ț.”. Desigur că, în acest moment, o a treia intrebare se ridică, la fel de firesc: de ce afirmă H. că ar fi primit suma de 20 de lei de la Ț., din moment ce la începutul declarației același H. susținea nu că ar fi primit acei bani, ci că, pe la ora 20,10 – 20,15, când s-a suit în mașina sa personală pentru a merge acasă, H. a ,,observat” (pentru prima dată…) că pe bancheta din dreapta față a mașinii sale se ,,găsesc” două hârtii de câte 10 (zece) lei fiecare?... Răspunsurile la toate aceste trei întrebări sunt evidente: în realitate, la data de 13.08.2012 inculpatul H.i-a pretins lui Ț. A. mită : „ mă cinstești, că dacă nu te bag la evaziune fiscală, altfel o mușamalizez eu”. Ț., care atâta aștepta ( în fond, știa și el că de 5 ani de zile vindea butelii „en detail” fără nici un fel de autorizație…) l-a întrebat pe H. „ cât mă costă?”, iar H., prevăzător ( „ Nu aici, că sunt camere de filmat…”) i-a arătat lui Ț. o Dacie Solenza, de culoare gri închis, care era la o distanță de aproximativ 20 de metri, și care era mașina personală a lui H., și i-a zis lui Ț. să se ducă la acea Solenza și să pună două milioane de lei prin geamul de la portiera din dreapta față a acelei mașini. Ț. i-a răspuns lui H. că o să pună bani, dar „ să îl lase în pace cu evaziunea fiscală, că cu buteliile o rezolvă el cu S.”. Apoi Ț. s-a apropiat de acea Solenza și, prin geamul deschis de la portieră, a băgat în mașină 200 de lei (ron). Apoi s-a depărtat de Solenza. Apoi H. s-a apropiat de acea Solenza, a descuiat portiera, a luat acei 200 de lei (ron), i-a numărat, și apoi i-a băgat în buzunar. De aceea, în aceeași zi de 13.08.2012, spre seară, pe la ora 19,55, când M. S. l-a întrebat pe H. dacă Ț. i-ar fi dat ,,ceva”, H. a știut să-i răspundă că Ț. ,,i-a dat 200.000.de lei vechi”, nici mai mult, nici mai puțin… pentru că H. personal numărase banii în prealabil, și apoi i-a băgat în buzunar . Acesta e răspunsul la prima întrebare mai sus formulată. Iar răspunsul la a doua intrebare este și el firesc: normal că Ț. știa care e mașina lui H., din moment ce chiar H. i-a indicat-o, ca să știe Ț. unde să ,,lase banii”, nu cumva să greșească mașina și să-i lase altuia în mașină ,,cinstea”… Iar la a treia intrebare răspunsul e, de asemenea, la fel de firesc: normal că la sfârșitul acestei prime declarații H. arată că a primit suma de 20 de lei de la Ț. (și nu că i-a găsit în mașină…), deoarece la sfârșitul declarației H., obosit, nu se mai concentrează ,,cum trebuie” și ,,lasă să-i scape” adevărul: din punctul său de vedere el chiar a primit suma de 20 de lei de la Ț., din moment ce el (H.) a cerut mita, imediat Ț. a zis că i-o dă, apoi imediat H. i-a indicat cu precizie lui Ț. locul unde să ,,depună” mita (în acea Dacie Solenza, de culoare gri închis, care era la o distanță de aproximativ 20 de metri, și care era mașina personală a lui H.), apoi imediat Ț. a ,,depus” mita în locul indicat, prin geamul deschis al Solenzei, iar apoi imediat H. s-a apropiat de acea Solenza, a descuiat portiera, a luat mita, a numărat-o și apoi a băgat banii respectivi (mita) în buzunar.

O a doua declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 23.08.2012, în fața procurorului de caz. În această declarație (redactată olograf de către H. – filele 71-73 DUP) H. nu mai precizează dacă ,,recunoaște (sau nu) fapta comisă”, dar arată din nou, printre altele, că în seara de 13.08.2012, când s-a suit în mașina sa personală pentru a merge acasă, H. a ,,găsit” (din nou a ,,găsit”, nu a primit…) pe bancheta din dreapta față a mașinii sale două hârtii de câte 10 (zece) lei fiecare, și ,,nu a știut cine i-a aruncat acei bani” (uitând că, cu doar o zi înainte, a declarat în fața aceluiași procuror de caz că ,,pe 13.08.2012, spre seară, pe la ora 19,55, discutând colegial cu M. S. în fața sediului Poliției M., M. l-a întrebat pe H. dacă Ț. i-ar fi dat ,,ceva”, iar H. i-a răspuns că Ț. ,,i-a dat 200.000.de lei vechi”. ). Dar apoi, pe pagina următoare din declarație (fila 73 DUP) H. arată că pe data de 22.08.2012 (adică după 9 zile…) a aflat dintr-un dialog cu Ț. faptul că (ce să vezi…) chiar Ț. i-ar fi introdus în mașină 50 de lei și, la cererea lui Ț., H. i-a restituit lui Ț. acei 50 de lei . Dar întrebarea firească, care se pune în baza acestei declarații, este: cum e posibil să ,,găsești” 20 de lei în mașină și apoi să restitui 50 de lei, adică cu 30 de lei mai mult decât ai ,,găsit” ???... Răspunsul judecătorului care a deliberat pe fond în prezenta cauză a fost dat pe larg mai sus, la pct.1.4.g) din prezentele considerente…

A treia declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 23.08.2012, în fața judecătorului sesizat conform art. 149 ind.1 Cpp. Când a dat această declarație (fila 7 ds._ al Tribunalului Ilfov) H. era deja reținut încă din seara de 22.08.2013 (fila 3 DUP), dormise în noaptea precedentă în ,,arestul DGPMB – C. 1”, așa că, obosit și stresat, H. renunță să mai inventeze alibiuri sau justificări sau versiuni (nu mai declară că în seara de 13.08.2012, când s-a suit în mașina sa personală pentru a merge acasă, a ,,găsit” pe bancheta din dreapta față a mașinii sale 20 de lei, și ,,nu a știut cine i-a aruncat acei bani” , dar apoi, la data de 22.08.2012 ,adică după 9 zile, a aflat dintr-un dialog cu Ț. faptul că chiar Ț. i-ar introdus în mașină 50 de lei și, la cererea lui Ț., H. i-a restituit lui Ț. acei 50 de lei…) . Ei bine, fiind polițist și știind din experiența profesională că dacă spui adevărul ai șanse mai mari ca judecătorul să nu te aresteze, în această declarație H. spune aproape tot adevărul. Recunoaște fapta imputată (fără alte versiuni…), adică recunoaște că ,,a primit de la martorul denunțător” suma 20 de lei mită (adică: nu a găsit acei bani aruncați în mașina sa de către un necunoscut, ci i-a primit de la Ț. A.…). Dar H. recunoaște doar 20 de lei primiți ca mită (adică de 10 ori mai puțin decît a primit în realitate – vom expune argumentele pentru care se impune a se reține că de fapt a pretins și a primit 200 – două sute de lei- mită mai jos, la pct.1.5.b) din prezentele considerente…) cu speranța că, în fața acestei sume rizibile -20 de lei-, judecătorul nu îl va aresta, considerând că un polițist care ia mită doar 20 de lei și care recunoaște fapta comisă nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică… Cu toate acestea, judecătorul l-a arestat preventiv pe inculpatul H. pe o perioadă de 29 de zile.

A patra declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 31.08.2012, în fața celor 3 judecători sesizați cu recursul inculpatului, conform art. 149 ind.1 alin.13 Cpp. Când a dat această declarație (fila 8 verso la ds._ al Curții de Apel București, Secția I penală ), H. era deja reținut și arestat de 10 zile, așa că a avut suficient timp să se mai gândească la poziția procesuală pe care ,,rentează” (din punct de vedere al șanselor de a fi pus în libertate…) să o aibă vizavi de acuzația ce i s-a adus (că a luat 200 de lei mită…). Mai mult decât atât, în aceste 10 zile inculpatul H. a încheiat contract de asistență juridică cu un avocat ales (fila 4 la ds._ al Curții de Apel București, Secția I penală ), astfel că e posibil ca noua poziție procesuală a inculpatului H. să fie rezultatul și al consultărilor inculpatului cu avocatul său ales. În orice caz, noua poziție procesuală a inculpatului H. este foarte clară: în ultimul cuvânt, dat în fața celor 3 judecători sesizați cu recursul inculpatului, inculpatul ,,arată că este nevinovat” (fila 8 verso la ds._ al Curții de Apel București, Secția I penală ). Dacă inițial inculpatul a recunoscut formal fapta pentru ca apoi (în fapt) să o nege (prima declarație, din 22.08.2012), dacă apoi inculpatul nu a (prea) recunoscut fapta (a doua declarație, din 23.08.2012), dacă apoi, în fața primului judecător H. a recunoscut (aproape) integral fapta comisă (a treia declarație, din 23.08.2012), acum, în cea de-a patra declarație (și ,,ultimul cuvânt” este tot o declarație, că doar e ,,ultimul cuvânt” al inculpatului personal, nu al altei persoane…), inculpatul arată că este nevinovat ,pur și simplu, fără alte justificări sau fără a ,,reduce de 10 ori” cuntumul mitei primite… Recursul este respins, inculpatul H. este menținut în starea de arest preventiv.

A cincea declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 12.09.2012, în fața procurorului de caz. În această declarație (filele 60-61 DUP) H. reiterează poziția de nerecunoaștere a faptei comise, dar, în plus, arată că a avut suficient timp pentru a găsi o explicație plauzibilă la ,,paradoxul” pe care l-a relevat atunci când a dat a doua declarație ( paradoxul este: cum e posibil să ,,găsești” 20 de lei în mașină și apoi să restitui 50 de lei, adică cu 30 de lei mai mult decât ai ,,găsit” ???...) Ei bine, acum H. arată că într-adevăr în seara de 13.08.2012, când s-a suit în mașina sa personală pentru a merge acasă, a ,,găsit” pe bancheta din dreapta față a mașinii sale 20 de lei, și ,,nu a știut cine i-a aruncat acei bani” (dar prezenta instanță nu uită că în prima declarație H. a declarat în fața aceluiași procuror de caz că ,,pe 13.08.2012, spre seară, pe la ora 19,55, adică înainte de a ajunge la mașina personală, discutând colegial cu M. S. în fața sediului Poliției M., M. l-a întrebat pe H. dacă Ț. i-ar fi dat ,,ceva”, iar H. i-a răspuns că Ț. ,,i-a dat 200.000.de lei vechi”… ). Apoi, în această a cincea declarație, H. arată că pe data de 22.08.2012 (adică după 9 zile…) a aflat dintr-un dialog cu Ț. faptul că chiar Ț. i-ar fi introdus în mașină 20 de lei (adică nu 50 de lei, ca în cea de-a doua declarație…) și, la cererea lui Ț., H. i-a restituit lui Ț. 50 de lei deoarece Ț. i-a cerut să îi plătească și o zi de muncă pe care Ț. a pierdut-o pe la poliție, iar H. a considerat (brusc…) că e vina lui că Ț. a pierdut o zi de muncă pe la poliție, așa că H. a ,,evaluat” ziua de muncă a lui Ț. la 30 de lei (nu la 20 de lei, nici la 90 de lei, ci la exact 30 de lei, pentru că între timp H. aflase de existența la DUP a înregistrării în mediul ambiental din 21.08.2012, din care rezultă că H. îi restituie lui Ț. 50 de lei, așa că era ,,obligatoriu” ca ,,ziua de muncă a lui Ț.” să ,,valoreze” exact 30 de lei, pentru că altfel ,,nu iese calculul”…) și de aceea i-a restituit lui Ț. 50 de lei, adică 20 de lei (aruncați de Ț. pe geamul mașinii personale a lui H., fără ca H. să fi cerut asta) plus 30 de lei ( astfel cum H., cuprins de remușcări, a ,,evaluat” ziua de muncă a lui Ț.).

A șasea declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 14.09.2012, adică două zile mai târziu, în fața prezentei instanțe, în procedura prevăzută de art. 300 ind.1 Cpp. În continuare H. se consideră nevinovat dar, în plus, astfel cum a arătat și în fața procurorului la prezentarea materialului de urmărire penală, H. insistă (din nou) în a justifica existența dosarului de față (și a lui în stare de arest preventiv…) în sensul că ,,împotriva sa a fost o răzbunare și un abuz din partea denunțătorului Ț. A.…” (fila 22 verso la ds.). Judecătorul de fond însă menține măsura arestării preventive a inculpatului H., printre altele, tocmai datorită atitudinii procesuale de la acel moment a inculpatului. Astfel, fără a analiza la acel moment procesual în detaliu conținutul tuturor declarațiilor inculpatului H. (în acest sens procedează instanța acum când motivează hotărârea dată pe fondul cauzei…), instanța tot a constatat că la momentul luării măsurii arestării preventive inculpatul a recunoscut în esență că a luat mită, ceea ce contrazicea flagrant cele arătate tot de către inculpat în ultimul cuvânt din ședință de judecată, în procedura prevăzută de art. 300 ind.1 C.p.p…

A șaptea declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 20.09.2012, adică șase zile mai târziu, în fața altei instanțe de recurs, în recursul la procedura prevăzută de art. 300 ind.1 Cpp. În continuare H. se consideră nevinovat, în continuare insistă că ,,împotriva sa s-a comis un abuz…” (fila 28 verso la ds._ /a1). Dar, cu toate acestea, cei trei judecători din recurs nu mai mențin măsura arestării preventive a inculpatului H., ignorând atitudinea procesuală de la acel moment a inculpatului, dar reținând în schimb faptul că ,,în cauză a fost întocmit rechizitoriul…” precum și faptul că durata arestării a depășit în speță termenul rezonabil prev. de art. 5 din C.E.D.O., inculpatul H. fiind pus așadar în libertate după mai puțin de o lună de arest preventiv…

A opta declarație este cea dată de către inculpatul H. la data de 09.11.2012, adică după aprox. o lună și jumătate de când a fost repus în libertate, tot în fața prezentei instanțe, în cadrul audierii ,,pe fondul cauzei.” În continuare H. se consideră nevinovat, în continuare împotriva sa s-a comis un abuz din partea denunțătorului Ț. A., în continuare la cererea lui Ț., H. i-a restituit lui Ț. 50 de lei deoarece Ț. i-a cerut să îi plătească și o zi de muncă pe care Ț. a pierdut-o pe la poliție, iar H. a considerat că e vina lui că Ț. a pierdut o zi de muncă pe la poliție, așa că H. a ,,evaluat” în continuare ziua de muncă a lui Ț. la 30 de lei… În fond, cu această atitudine procesuală” H. fusese pus în libertate de către Curtea de Apel București… Dar, în mod ciudat, deși judecătorul (același jud. RMR…) îi recitește a treia declarație (cea dată de către inculpatul H. la data de 23.08.2012, în fața judecătorului sesizat conform art. 149 ind.1 Cpp, declarație în care H. a recunoscut fapta imputată -fără alte versiuni…-, adică a recunoscut că ,,a primit de la martorul denunțător” suma 20 de lei mită , adică nu a găsit acei bani aruncați în mașina sa de către un necunoscut, ci i-a primit de la Ț. A.…), inculpatul H. menține formal această declarație (pentru că nu are cum să zică faptul că în sala de judecată, cu microfoanele ,,la vedere” și înregistrând toată ședința de judecată, judecătorul l-ar fi presat în vreun fel să recunoască fapta imputată…), dar apoi, în fapt, revine la versiunea în care a ,,găsit” (din nou a ,,găsit”, nu a primit…) pe bancheta din dreapta față a mașinii sale două hârtii de câte 10 lei fiecare, și ,,nu a știut cine i-a aruncat acei bani” și apoi, după 9 zile a aflat dintr-un dialog cu Ț. faptul că chiar Ț. i-ar fi introdus în mașină 20 de lei și, la cererea lui Ț., H. i-a restituit lui Ț. 50 de lei, că doar nu era să uite acum de ,,ziua de muncă” a lui Ț., - în fond această versiune a dus la punerea sa în libertate… (fila 47 verso la ds.).

În fine, a noua (și ultima) declarație este cea dată de către inculpatul H. peste aproape un an, la data de 20.09.2013, tot în fața prezentei instanțe, în cadrul ,,ultimului cuvânt pe fondul cauzei.” În continuare H. se consideră nevinovat, în continuare împotriva sa s-a comis o înscenare cu un flagrant care a eșuat…

După cum se vede, în cele 9 declarații date până în prezent în cauză, inculpatul H. prezintă, în sinteză, patru versiuni ale situației de fapt de care este acuzat, adică o versiune în care recunoaște că a primit mită 20 de lei, și 3 versiuni în care susține că nu a primit mită, ci că a ,,găsit” 20 de lei (într-o versiune: 50 de lei…) în mașină și apoi, peste 9 zile, a aflat cine i-a băgat ,,fără voia lui” acei bani în mașină (în toate versiunile e vorba de Ț. A.…), așa că i-a restituit (în cea de-a treia versiune ,,de nerecunoaștere” apare și ,,ziua de muncă” plătită lui Ț., pentru a se ,,depăși” paradoxul evidențiat mai sus, când am analizat cea de-a doua declarație a lui H. - paradoxul este, repetăm: cum e posibil să ,,găsești” 20 de lei în mașină și apoi să restitui 50 de lei, adică cu 30 de lei mai mult decât ai ,,găsit” ???...).

Cu toate acestea, deși în cele 9 declarații date până în prezent în cauză inculpatul H. aprezentat, în sinteză, patru versiuni ale situației de fapt de care este acuzat, în lipsa altor probe ,,în cauzare”, probabil că prezenta instanță ar fi pronunțat achitarea (și) a inculpatului H. în dosarul de față, prin raportare la art. 10 lit.d) Cpp, cu referire la art.66 alin.1 Cpp. Însă o astfel de soluție este imposibilă deoarece tot restul materialului probatoriu administrat în cauză confirmă vinovăția inculpatului H.. Astfel, procesele verbale de consemnare a seriilor bancnotelor primite de martorul denuntator Ț. A. de la inculpatul H., procesele verbale de transcriere de convorbiri telefonice și în mediul ambiental ce au relevanță în cauză, declarațiile coinculpatului M. (nici măcar coinculpatul M. nu poate afirma cu certitudine că H. nu a primit mită, ba dimpotrivă… – fila 48 ds. instanței), precum și toate declarațiile martorului denunțator Ț. A. confirmă că H. i-a pretins mită lui Ț. A., a luat mită de la acesta și apoi i-a mai pretins o dată mită, că ,,e cam subțire pe criza asta”… (astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.4.f) din prezentele considerente ).

Desigur, probele ,,centrale” pentru care se impune condamnarea inculpatului H. P. sunt înregistrările convorbirilor telefonice și în mediul ambiental ce au relevanță în cauză, știut fiind că în orice dosar (penal sau civil) părțile sau martorii pot minți, dar înregistrările convorbirilor telefonice și în mediul ambiental nu mint niciodată, decât dacă au fost ,,trucate”, această ultimă ipoteză fiind exclusă în prezenta cauză, pentru motivele arătate pe larg de către prezenta instanță atunci când a respins cererea de expertizare a CD-urilor cu înregistrări existente la prezentul dosar (filele 103 – 104 la ds. instanței).

Față de aceste considerente teoretice, înregistrările convorbirilor telefonice și în mediul ambiental ce au relevanță în cauză pentru a se impune condamnarea inculpatului H. P. sunt următoarele : cele redate la fila 11 DUP (în dialogul dintre Ț. și M. S., la cererea lui M., adică nu din proprie inițiativă, Ț. îi comunică lui M. faptul că i-a dat lui H. 2 milioane de lei vechi mită – și ce motiv avea Ț. să îl mintă pe M. ?...), la fila 12 verso și la fila 13, față și verso, DUP (în dialogul dintre Ț. și H. din data de 17.09.2012, Ț. îi comunică în mod repetat, de 5 ori - !!! - , lui H. faptul că ,,a venit pregătit exact ca data trecută ” – Ț. referindu-se la data de 13.08.2012, când, la cererea lui H., i-a dat lui H. mită 200 de lei - astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.4.e) din prezentele considerente -, iar H. nu contestă niciodată, relativ la cele 5 situații când Ț. îi reamintește că i-a dat mită, cum că de fapt Ț. minte, că el, H., nu a primit mită de la Ț.… ), la fila 14, față, DUP (în dialogul tot dintre Ț. și H., tot din data de 17.09.2012, dar la ora 16 și 12, H. din proprie inițiativă îi comunică lui Ț. faptul că va rezolva dosarul lui Ț. cu buteliile, dar cu două condiții: prima este ca Ț. și cu Odirin să se înțeleagă, iar a doua este ca Ț. să ,,lase banu” încă o dată către H. - astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.4.h) din prezentele considerente … ) și cele redate la filele 91-94 DUP (din dialogul dintre Ț. și H. din data de 21.08.2012 rezultă cu claritate că H. i-a precizat lui Ț. faptul că el (H.) oricum a fost „înțelegător”, că deocamdată a înregistrat plângerea lui Odirin cu ,,număr de cartare de lucrări diverse”, nu cu ,,număr de dosar penal”, deși „trebuia să o înregistreze la penal”, prin această precizare H. i-a dat clar de înțeles lui Ț. faptul că Ț. nu i-a dat (lui H.) degeaba acea primă „tranșă” de mită, de 200 de lei, apoi Ț., în continuare frustrat că presimte că H. nu îl ,,scapă de dosar penal”, îi cere lui H. mita înapoi – de 4 ori –fila 92 DUP - moment în care H. nu neagă că ar fi primit mită de la Ț., dimpotrivă, H. este de acord (formal) să restituie mita primită, dar îl minte pe Ț., zicând că a dat mita „mai departe”, lui M. S., apoi, imediat, H. minte din nou, pretinzând că, de fapt, Ț. i-ar fi dat lui mită doar 50 de lei ,Ț. acceptă ca H. să-i restituie și doar 50 de lei (oricum, e mai mult decât nimic…), apoi Ț. îi pune direct întrebarea lui H. „ți-am dat banii?”, H. îi confirmă din nou : ”Bă, ți-i dau înapoi”, apoi Ț. îl amenință pe H. că, dacă nu-i restituie mita, se duce să-l reclame, apoi pleacă, îndreptându-se spre mașina personală, apoi, când să demareze, îl vede pe H. în dreptul portierei (portiera șoferului), H. îi deschide portiera și îi întinde lui Ț. 5 hârtii de câte 10 lei fiecare, zicându-i „ia-ți, bre, banii aici (fila 94 DUP) - astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.4.i) din prezentele considerente ).

1.5.b) Considerentele pentru care se impune constatarea că inculpatul H. P. a pretins și apoi a primit de la Ț. A. suma de 200 (două sute) de lei mită.

Astfel cum am arătat mai sus (la pct.1.5.a) din prezentele considerente), atunci când am analizat în detaliu toate declarațiile date până în prezent în cauză de către inculpatul H., în a treia declarație a acestuia, dată în fața judecătorului sesizat conform art. 149 ind.1 Cpp (fila 7 ds._ al Tribunalului Ilfov) H. spune aproape tot adevărul, în sensul că recunoaște fapta imputată (fără alte versiuni…), adică recunoaște că ,,a primit de la martorul denunțător” suma 20 de lei mită (adică: nu a găsit acei bani aruncați în mașina sa de către un necunoscut, ci i-a primit de la Ț. A.…). Dar H. a recunoscut doar 20 de lei primiți ca mită (adică de 10 ori mai puțin decât a primit în realitate) cu speranța că, în fața acestei sume rizibile -20 de lei-, judecătorul nu îl va aresta, considerând că un polițist care ia mită doar 20 de lei și care recunoaște fapta comisă nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică… Cu toate acestea, judecătorul l-a arestat preventiv pe inculpatul H. pe o perioadă de 29 de zile.

De altfel, în cele 9 declarații date până în prezent în cauză, inculpatul H. a prezentat, în sinteză, patru versiuni ale situației de fapt de care este acuzat: o versiune în care recunoaște că a primit mită 20 de lei, și 3 versiuni în care susține că nu a primit mită, ci că a ,,găsit” 20 de lei sau 50 de lei în mașină și apoi, peste 9 zile, a aflat cine i-a băgat ,,fără voia lui” acei bani în mașină (în toate versiunile e vorba de Ț. A.…), așa că i-a restituit (în cea de-a treia versiune ,,de nerecunoaștere” apare și cuantificarea ,,zilei de muncă” plătită lui Ț., pentru a se ,,depăși” paradoxul evidențiat mai sus, când am analizat cea de-a doua declarație a lui H. - paradoxul este, repetăm: cum e posibil să ,,găsești” 20 de lei în mașină și apoi să restitui 50 de lei, adică cu 30 de lei mai mult decât ai ,,găsit” ???...).

Față de cele patru versiuni (relativ contradictorii sau chiar absolut contradictorii…) ale situației de fapt (inclusiv în ceea ce privește cuantumul sumei de bani primită / găsită …) prezentate de către H. în cele 9 declarații date până în prezent în cauză, martorul Ț. A. a fost constant în toate cele 5 declarații (dacă includem aici și ,,denunțul” pe care personal l-a scris la data de 14.08.2012) date până în prezent în cauză. De fiecare dată Ț. a avut o singură versiune: inițial H. i-a cerut 200 de lei, apoi el (Ț.) i-a dat lui H. 200 de lei, apoi la data de 14.08.2012 H. i-a mai cerut încă o ,,tranșă” de mită, că ,,e cam subțire pe criza asta”… (astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.4.f) din prezentele considerente ).

În plus, versiunea constantă (din toate cele 5 declarații date până în prezent în cauză de către Ț.) se coroborează și cu înregistrarea unei convorbiri în mediul ambiental (cea redată la fila 11 DUP), convorbire dintre Ț. A. și M. S., când la un moment dat, la cererea lui M., adică nu din proprie inițiativă a lui Ț., Ț. îi comunică lui M. faptul că i-a dat lui H. 2 milioane de lei vechi mită – și ce motiv avea Ț. să îl mintă pe M. relativ la cuantumul sumei date ca mită ?... Mai mult decât atât, când Ț. îi spune (la data de 17.08.2012) lui M. că ,,i-a dat lui H. 2 milioane de lei mită și o să îi mai dea (ca urmare a cererii lui H. de la data de 14.08.2012, când H. i-a mai cerut lui Ț. încă o ,,tranșă” de mită, că ,,e cam subțire pe criza asta”…), M. i-a răspuns cu promptitudine ,,nu-i mai dai nimic” (înregistrarea redată la fila 11 DUP), deoarece, cel mai probabil, în opinia lui M. ,,pragul maximal mercurial al mitei” fusese atins…

În fine, prezenta instanță constată că, dacă ar reține (totuși) versiunea lui H. relativ la cuantumul sumei primite de către acesta ca mită (doar 20 de lei…), o astfel de mită dată unui polițist este, totuși, rizibil de mică, raportat la situația că polițistul nu trebuia ,,să închidă ochii” la faptul că depistase ,,în trafic” un șofer care nu purta centura de siguranță, ci polițistul trebuia ,,să facă de așa manieră” încât ,,să îl scape” pe Ț. ,,de un dosar penal de evaziune fiscală”. De altfel, tocmai în considerarea acestui din urmă aspect (gravitatea represaliilor legale cu care era amenințat Ț.), H. și-a ,,permis” ca la data de 14.08.2012 să îi mai ceară lui Ț. încă o ,,tranșă” de mită, că ,,e cam subțire pe criza asta”…

Pentru toate aceste motive de fapt prezenta instanță constată că situația reală de faptn speță este aceea că la data de 13.08.2012 inculpatul H. P. a pretins și apoi a primit de la Ț. A. suma de 200 (două sute) de lei mită, iar a doua zi, la data de 14.08.2012, inculpatul H. P. i-a mai pretins lui Ț. A. încă o ,,tranșă” de mită, că ,,e cam subțire pe criza asta”…

1.5.c) Considerentele pentru care se impune achitarea inculpatului M. S..

Lecturând rechizitoriul întocmit în speță se constată că acuzațiile aduse inculpatului H. P. sunt relativ detaliat și coerent prezentate ca situație de fapt. În ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului M. S., acestea sunt mai puțin detaliat prezentate ca situație de fapt, probabil și datorită faptului că procurorul de caz a considerat că activitatea infracțională a inculpatului H. P. este în mod evident mai gravă decât activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului M. S..

Cu toate acestea, din lecturarea rechizitoriului întocmit în speță se poate constata că inculpatul M. S. este acuzat de comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită, infracțiune prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000. Din lecturarea rechizitoriului întocmit în speță rezultă că inculpatul M. S. este acuzat de comiterea infracțiunii de complicitate morală la luare de mită, acesta fiind acuzat, în fapt, că l-a ajutat pe inculpatul H. P. să ia mită de la Ț. A..

Dar care sunt probele administrate în faza de urmărire penală care susțin acuzația formulată împotriva inculpatului M. S. ?...

Aparent, proba ,,centrală” în acest sens este interceptarea în mediul ambiental din data de 17.08.2012, ora 09,00, interceptare din care rezultă că Ț. A. îi spune lui M. S. că ,,i-a dat lui H. 2 milioane de lei mită și o să îi mai dea, iar inculpatul M. i-a răspuns cu promptitudine ,,nu-i mai dai nimic” (înregistrarea redată la fila 11 DUP). Dar acest răspuns al lui M. este un îndemn la desistare (adresat lui Ț., care a comis infracțiunea de dare de mită…), și nicidecum un îndemn adresat lui Ț. în sensul de a persevera la a-i da (în continuare) mită lui H..

O altă probă ce ar viza activitatea de complice a inculpatului M. S. este declarația inculpatului H. (filele 6-9 DUP), declarație în care, printre altele, H. arată că, spre după-amiaza zilei de 13.08.2012 M. i-a cerut lui H. ,,să-l ajute” pe Ț. ,,să rezolve problema cu buteliile”… Dar nu rezultă din această declarație că M. îi spune lui H. să îi pretindă mită lui Ț. (dincolo de faptul că asta ar fi instigare la luare de mită, nu complicitate…) .

O altă probă ce ar viza activitatea de complice a inculpatului M. S. este declarația martorului Ț. A. (filele 33-34 DUP), declarație în care, printre altele, Ț. confirmă existența dialogului (interceptat de altfel în mediul ambiental) din data de 17.08.2012, ora 09,00, interceptare mai sus prezentată și analizată… Același martor Ț. A. arată (filele 45-47 DUP) că, pe data de 21.08.2012, atunci când ,,i-a cerut lui H. să îi dea mita înapoi”, H. i-ar fi zis că a dat-o ,,mai departe” lui M. S.. Dincolo de faptul că asta ar fi coautorat la luare de mită, nu complicitate, prezenta instanță a demonstrat pe larg, cu argumente ce țin de logică ,,formal carteziană” că de fapt, în acest moment (și nu doar în acest moment…) H. a mințit, invocând un prim subterfugiu în fața lui Ț., zicându-i acestuia că a dat mita „mai departe” lui M. S.. Apoi, imediat, H. a mai invocat un subterfugiu (mințindu-l de data aceasta chiar ,,în față” pe Ț.…), pretinzându-i lui Ț. că, de fapt, Ț. i-ar fi dat lui (lui H.) mită doar 50 de lei - astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.4.i) din prezentele considerente … Apoi același martor Ț. A. arată (filele 68-69 DUP) că, pe data de 13.08.2012, pe la ora 13,30, atunci când, în drum spre casă fiind, pe șoseaua spre Dărăști s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul M. S. (polițist repartizat la serviciul circulație), și având în vedere că Ț. A. îl știa pe M. din vedere, îl știa mai ales ca prieten al fratelui său Ț. S., Ț. A. și-a tras autoturismul pe dreapta și, după câteva replici politicoase, „de rigoare”, l-a abordat pe M. cu problema care îl frământa, adică faptul că H. i-a făcut un proces verbal și că l-a amenințat cu dosar penal pentru evaziune fiscală… În acest context Ț. A. relatează că M. S. i-a zis lui Ț. A. să stea liniștit, că o să ia legătura el (M.) cu H. (la poliție)… Apoi, același martor Ț. A. arată că pe aceeași dată de 13.08.2012, spre seară, atunci când a revenit la Poliția M., așa cum îi spusese M. să facă, la sediul Poliției Ț. i-a revăzut și pe H. și pe M., M. a venit spre el (spre Ț.) și i-a zis că ,,am vorbit cu H. și i-am povestit de tine că ești băiat bun”, după care imediat M. a plecat, neasistând la dialogul ulterior dintre H. și Ț., în care H. i-a pretins 200 de lei mită lui Ț.… Prin urmare, atâta timp cât M. nu a asistat la dialogul ulterior dintre H. și Ț., în care H. i-a pretins 200 de lei mită lui Ț., nu se poate reține că, prin prezența sa, M. l-ar fi încurajat pe H. să-i pretindă mită lui Ț.… Iar din sintagma ,,am vorbit cu H. și i-am povestit de tine că ești băiat bun” de asemenea nu se poate deduce că M. i-ar fi spus lui H. să îi pretindă mită lui Ț. (dincolo de faptul că, repetăm, asta ar fi instigare la luare de mită, nu complicitate…).

O altă probă ce ar viza activitatea de complice a inculpatului M. S. este însăși declarația inculpatului M. (filele 64-65 DUP), declarație pe care M. o începe ,,abrupt”, cu formula atât de derutantă (adesea…) ,,recunosc și regret fapta comisă”. În primul rând, Tribunalul constată că această declarație (din data de 22.08.2012) este dată în fața procurorului de caz, după ce același procuror de caz l-a citat pe M. S. în aceeași zi și direct cu mandat de aducere (fila 50 DUP), apoi mandatul a fost cu promptitudine executat de către doi ofițeri din cadrul D.G.A. (și M., de asemenea polițist, știa ce înseamnă ,,ofițeri din cadrul D.G.A…” ), care la ora 11,00 l-au ,,ridicat” direct de acasă pe M. (fila 53 DUP), apoi, la sediul Parchetului, același procuror de caz l-a pus sub învinuire pe M. S. (fila 56 DUP), acuzându-l de complicitate la luare de mită, și apoi, ca învinuit (și sub ,,spectrul” unei posibile arestări….) același procuror de caz l-a audiat personal pe M. S.; evident că în aceste condiții

M. își începe declarația cu formula ,,recunosc și regret fapta comisă”, cu speranța că, declarând că ,,recunoaște” (orice…) poate va ,,scăpa” de posibila (probabila…) propunere de arestare….. Dar,în al doilea rând, Tribunalul constată că în această declarație (din data de 22.08.2012) M. recunoaște doar ,,formal” ,,fapta comisă” pentru că, citindu-i declarația, constați că, în fapt, M. S. arată aceeași situație de fapt ca și martorul Ț. A., și anume că pe data de 13.08.2012, pe la ora 13,30, atunci când, pe șoseaua spre Dărăști inculpatul M. S. (polițist repartizat la serviciul circulație) a fost abordat de către Ț. A., având în vedere că M. îl știa pe Ț. A. din vedere, îl știa mai ales pentru că M. era prieten cu fratele său Ț. S., așadar în acest context Ț. A. l-a abordat pe M. cu problema care îl frământa, M. aflând faptul că H. i-a făcut un proces verbal lui Ț. A. și că l-a amenințat cu dosar penal pentru evaziune fiscală… În acest context (de prietenie cu Ț. S.) M. S. i-a zis lui Ț. A. să stea liniștit, că o să-l ajute, în sensul că o să ia legătura el (M.) cu H. (la poliție)… Apoi, același M. S. arată că pe aceeași dată de 13.08.2012, spre seară, atunci când Ț. A. a revenit la Poliția M., așa cum îi spusese anterior M. să facă, la sediul Poliției M. l-a revăzut pe Ț., a venit spre el (spre Ț.) și i-a zis că ,,am vorbit cu H. P. și să meargă să discute cu el”, după care imediat M. a plecat, neasistând la dialogul ulterior dintre H. și Ț., în care H. i-a pretins 200 de lei mită lui Ț.… Prin urmare, atâta timp cât M. nu a asistat la dialogul ulterior dintre H. și Ț., în care H. i-a pretins 200 de lei mită lui Ț., nu se poate reține că, prin prezența sa, M. l-ar fi încurajat pe H. să-i pretindă mită lui Ț.… Iar din sintagma ,, am vorbit cu H. P. și (i-am spus lui Ț. A.) să meargă să discute cu el” de asemenea nu se poate deduce că M. i-ar fi spus lui H. să îi pretindă mită lui Ț. (dincolo de faptul că, repetăm din nou, asta ar fi instigare la luare de mită, nu complicitate…). În fine, la data de 12.09.2012, în timp ce H. era arestat preventiv, de frică să nu fie propus și el spre arestare, M. mai dă o declarație pe care de asemenea o începe cu formula (aparent ,,izbăvitoare” de la propunerea de arestare…) ,,recunosc și regret fapta comisă”, pentru ca apoi, de asemenea, citindu-i scurta declarație, să constați că M. S. în fapt nu recunoaște nimic (fila 109 DUP).

Dar dacă, precum se vede, nu există probe administrate în faza de urmărire penală care să susțină acuzația formulată împotriva inculpatului M. S., oare există astfel de probe administrate în faza de cercetare judecătorească?...Vom analiza în continuare, la fel, pe rând, și probele administrate în faza de cercetare judecătorească care să îl vizeze pe inculpatul M. S..

O primă probă administrată în fața instanței ce ar viza activitatea de complice a inculpatului M. S. este declarația inculpatului H. (fila 47 ds. instanță), declarație în care, printre altele, la final, H. arată că în perioada 13.08.2012 – 21.08.2012 M. l-a abordat o singură dată în legătură cu dosarul în care erau implicați Ț. și Odirin, parcă pe 17.08.2012 (nota jud. RMR - e data corectă…), M. i-a zis ,,T_ caută nea Ț.”, iar H. i-a răspuns: ,,să se ducă dracului…” Apoi H. arată că ,,nu a discutat cu M. relativ la faptul că Ț. ar vrea să îi propună sau să îi ofere mită”. Evident că nu rezultă din această declarație că M. îi spune lui H. să îi pretindă mită lui Ț. ; dimpotrivă, rezultă că mihai e nevinovat…

O altă probă administrată în fața instanței ce ar viza activitatea de complice a inculpatului M. S. este însăși declarația inculpatului M. (fila 48 ds. instanță), declarație pe care M. nu o mai începe cu formula ,,recunosc și regret fapta comisă”, fiindu-i evident lui M. că, atâta timp cât nici H. nu mai e arestat, nu are de ce să-și mai înceapă declarația cu ,,recunoașteri și regrete formale”… Tribunalul constată că în această declarație M. reiterează aceeași situație de fapt pe care a prezentat-o și în faza de urmărire penală (de altfel, M. menține declarațiile date în faza de urmărire penală… ), și anume că pe data de 13.08.2012, având în vedere că M. îl știa pe Ț. A. din vedere, îl știa mai ales pentru că M. era prieten de vreo 7-8 ani cu fratele său Ț. S., spre seară, l-a rugămintea lui Ț. A., l-a abordat pe H. și l-a rugat să îl audieze pe Ț. A. relativ la ,,problema cu un dosar cu butelii ” și l-a mai rugat pe H. ,,să aibă grijă, că este fratele lui Ț. S., fostul primar din Dărăsti”… Dar această sintagmă ,,să aibă grijă…” nu poate fi interpretată ,,prin extensie…” de către prezenta instanță în sensul că ,,să aibă grijă, și vezi că mi-a zis că vrea să-ți dea mită… ”, deoarece niciun alt element de probatoriu nu este apt a conduce instanța spre o astfel de ,,extensie” ; dimpotrivă, prin raportare la art.66 alin.1 Cpp, instanța are obligația de a stabili vinovăția oricărei persoane în baza probelor, și nu în baza deducțiilor, mai ales atunci când deducțiile nu se ,,trag” din nicio altă probă ,,adiacentă”… Dar, pentru ca situația să fie și mai clară, chiar inculpatul M. a arătat în declarația dată în fața prezentei instanțe că ,, atunci când i-am zis lui H. ,,să aibă grijă de Ț. A., că este fratele lui Ț. S., fostul primar din Dărăsti, i-am zis asta cerându-i să-l ajute, să-l audieze, dar în limitele legii…” (fila 48 verso la ds. instanței).

O altă probă administrată în fața instanței ce ar putea viza activitatea de complice a inculpatului M. S. este declarația martorului Ț. A. (filele 66-68), declarație foarte detaliată în care, printre altele, Ț. confirmă că ,,S. nu mi-a spus să-l cinstesc pe H., doar H. mi-a cerut bani…” Pe cât e de vehement (și) în această declarație împotriva polițiștilor corupți (de fapt, marea ,,supărare” a lui Ț. provine nu din faptul că H. a luat mită, ci din faptul că H. a luat mită și nu i-a ,,rezolvat” ,,dosarul cu evaziunea”, așa cum îi promisese… ), pe atât e Ț. de convins însă că M. S. nu are nicio vinovăție în prezenta cauză….

În fine, cu privire la presupusa complicitate a lui M. S. în speță, mai trebuie reiterat că la termenul de judecată din 01.03.2013 instanța a dispus vizionarea în ședință publică a informațiilor stocate pe cele două medii de stocare atașate la DUP (filele 100 și 106 DUP), iar la data de 23.05.2012 judecătorul (și cu grefierul de ședință) au audiat în birou toate convorbirile telefonice stocate pe cele trei medii de stocare ulterior înaintate de către organele de anchetă (fila 99 ds. instanță), în aceste convorbiri telefonice nefăcându-se nicio referire (directă sau indirectă) la M. S.. De menționat (din nou) că nici un participant la proces nu a solicitat instanței vizionarea în ședință publică a informațiilor stocate pe cele trei CD-uri ulterior înaintate de către organele de anchetă (filele 98-99 ds. instanță).

Așadar, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, prezenta instanță reiterează, cu privire la pretinsa complicitate la luare de mită de care e acuzat M. S. că, în fapt, pe șoseaua spre Dărăști, în acea zi de 13.08.2012, pe la ora 13,30-14,00, Ț. A. vede o mașină de poliție parcată la marginea drumului, iar lângă mașină Ț. îl recunoaște pe numitul M. S.. Ț. A. îl știa pe M. din vedere, îl știa mai ales ca prieten al fratelui său, Ț. S.. De asemenea, M. îl știa pe Ț. tot așa, „mai pe departe”, M. S. fiind prieten cu fratele lui Ț. A., Ț. S. (fratele lui Ț. A.) fiind fost primar în Dărăști. La vederea lui M. S. (și după ce îl recunoaște), Ț. A. „trage autoturismul pe dreapta”, îl salută pe M. și, după căteva replici politicoase, „de rigoare”, îl abordează cu problema care îl frământă: ,,domnu‘ S., ajutați-mă să scap de H., că mi-a făcut un proces verbal…” Și Ț. A. i-a relatat lui M. toată „istoria” acelei zile, insistând că H. i-a întocmit un proces verbal relativ la butelii și că l-a amenințat cu dosar penal pentru evaziune fiscală, și că totul a pornit, de fapt, de la refuzul repetat al lui Odirin de a-i restitui lui Ț. A. cei 2.000. de lei dați cu împrumut cu 4-5 luni în urmă.

Ascultând „versiunea” lui Ț., M. tinde să îi dea dreptate ; Ț. A. pare a fi „țap ispășitor” pentru „vina” de a fi fost „ băiat bun” ( a dat bani împrumut….), în timp ce Odirin pare a fi ,,escrocul” ( se face că uită că a luat bani cu împrumut…) care „scapă basma curată” din toată întâmplarea . În plus, M. își amintește cu claritate că e prieten cu Ț. S. și că Ț. S. a fost primar în Dărăști, și cine a fost o dată primar, cine știe, poate va mai fi…. În fine, tot acest gen de amalgam de gânduri îl determină pe polițistul M. să-i spună lui Ț. A. să stea liniștit, că o să vorbească el (M.) cu H. (la poliție), că o să-i spună (lui H.) că Ț. „ e băiat bun”, că de fapt Odirin e cel neserios, că nu e cazul să-i facă probleme lui Ț. pentru acele butelii, că ar fi bine ca măcar (H.) să-i ia o declarație lui Ț. , să își poată prezenta și Ț. punctul de vedere… În fine, spre deosebire de H., M. e un polițist politicos și chiar amabil cu Ț., așa că M. îi spune ( lui Ț.) să stea liniștit, că peste jumătate de oră se va duce la sediul Poliției din M. și, dacă îl va vedea pe H., îl va ruga să-l audieze ( și pe Ț.). Cei doi se salută cordial, apoi se despart.

Peste încă o jumătate de oră (aproximativ) Ț. A. revine la sediul Poliției M.. În fața sediului poliției îl caută „din priviri” pe „protectorul său ad-hoc” ( M.), îl găsește, acesta îi spune că a vorbit cu H., i-a zis lui H. că ,,Ț. e băiat bun”, apoi M. pleacă de acolo, ,,cu treabă”.

Apoi Ț. „ dă nas în nas” cu H.. Acum sunt doar ei doi în fața postului de poliție, fără Odirin, fără nimeni altcineva. (Între timp, M. îl abordase pe H. și îl rugase să-i ia o declarație și lui Ț., în legătură cu acele butelii, și i-a mai spus și ,,să aibă grijă, că Ț. A. este fratele lui Ț. S., fostul primar din Dărăști”…). Așa că maniera de a vorbi al lui H. „ se relaxează”, devine evident mai convivială: ”Băi, nebunule, tu nu mă mai cunoști pe mine ?...” În fața acestei noi abordări Ț. se mai destinde și el, îl întreabă „ bre nea P., cum facem”, iar inculpatul H., în continuare cu un aer camaraderesc, convivial, dar ferm, i-a pretins lui Ț. A. mită : „ mă cinstești, că dacă nu te bag la evaziune fiscală”, etc, etc (am dezvoltat mai în detaliu supra, la pct.1.4.d) și e) din aceste considerente…), apoi Ț., prin geamul deschis de la portiera mașinii personale a lui H., i-a băgat în mașină 200 de lei (ron). Apoi H. s-a apropiat, a descuiat portiera mașinii sale, a luat acei 200 de lei (ron), i-a numărat, i-a băgat în buzunar… Etc… Etc…. (de asemenea am dezvoltat mai în detaliu supra, la pct.1.4.e) din aceste considerente…).

Prin urmare, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, prezenta instanță constată, cu privire la pretinsa complicitate la luare de mită de care e acuzat M. S. că există anumite acte materiale comise de către inculpatul M. S. la data de 13.08.2012 (cuvinte și gesturi), proferate atât față de Ț. A. cât și față de H. P., și în legătură cu acuzațiile de luare de mită formulate împotriva lui H. ; așadar, achitarea lui M. S. prin raportare la disp. art. 10 lit. a) Cpp, astfel cum a cerut avocatul ales al inculpatului M. S., nu se poate dispune.

Dar, având în vedere toate argumentele de fapt și de drept arătate în prezenta secțiune ( pct.1.5.c) din aceste considerente), prezenta instanță constată că faptele inculpatului M. S., cuantificate în anumite acte materiale comise de către inculpatul M. S. la data de 13.08.2012 (cuvinte și gesturi), proferate atât față de Ț. A. cât și față de H. P., și în legătură cu acuzațiile de luare de mită formulate împotriva lui H., nu întrunesc, din punct de vedere juridic, toate elemenele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, nici prin raportare la conținutul constitutiv obiectiv al infracțiunii de complicitate la luare de mită (pentru că acele cuvinte și gesturi proferate de către inculpatul M. S. la data de 13.08.2012 nu au fost nici pe departe suficient de apte -,,idonee”- pentru a-l întări pe inculpatul H. în rezoluțiunea delictuală de a-i pretinde mită lui Ț., și apoi, dacă e cazul, de a primi acea mită…), dar nici prin raportare la conținutul constitutiv subiectiv al infracțiunii de complicitate la luare de mită (pentru că probele administrate în cauză nu conturează nici pe departe fără dubiu certitudinea prezentei instanțe că acele cuvinte și gesturi proferate de către inculpatul M. S. la data de 13.08.2012 au fost proferate cu intenția – fie ea și indirectă- de a-l întări pe inculpatul H. în rezoluțiunea delictuală de a-i pretinde mită lui Ț., și apoi, dacă e cazul, de a primi acea mită…).

În concluzie, având în vedere toate argumentele de fapt și de drept arătate în prezenta secțiune ( pct.1.5.c) din aceste considerente) , prezenta instanță constată că în cauză prezumția (relativă) de nevinovăție prevăzută în art.66 alin.1 Cpp nu a fost răsturnată în ceea ce îl privește pe inculpatul M. S. ; în consecință, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a) Cpp rap. la art. 10 lit.d) Cpp prezenta instanță îl va achita pe inculpatul M. S. sub aspectul savârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

2.1. Cu privire la încadrarea juridică făcută în speță, instanța constată că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000, respectiv a inculpatului M. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.26 Cod Penal rap. la art. 254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.

La termenul de judecată din 21.06.2013Tribunalul, din oficiu, față de art.334 Cpp, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în cauză cu privire la cei doi inculpați, astfel:

- în ceea ce-l privește pe inculpatul H. P., din infracțiunea prev. de art.254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art.254 alin.1 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000;

- în ceea ce-l privește pe inculpatul M. S., din infracțiunea prev. de art.26 Cod Penal rap. la art.254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art.26 Cod Penal rap. la art.254 alin.1 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.

În concluziile puse cu privire la această chestiune, procurorul de ședință a apreciat că, dimpotrivă, în cauză s-ar impune schimbarea încadrării juridice cu privire la cei doi inculpați, astfel:

- în ceea ce-l privește pe inculpatul H. P., din infracțiunea prev. de art.254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art.254 alin.2 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000;

- în ceea ce-l privește pe inculpatul M. S., din infracțiunea prev. de art.26 Cod Penal rap. la art.254 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art.26 Cod Penal rap. la art.254 alin.2 Cod Penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.

Cu privire la cele două ,,variante” de încadrare juridică toți participanții au avut pe rând cuvântul la termenele de judecată din 21.06.2013 și din 20.09.2013.

La acest moment, deliberând sub acest aspect, judecătorul constată, din punct de vedere teoretic, în esență, că infracțiunea prev. de art.254 Cod Penal este prezentată ca ,,variantă tip” în alin. 1 iar în alin. 2 este prezentată ca o ,,formă agravantă” a aceleiași infracțiuni. Prin urmare încadrarea juridică reținută în rechizitoriu atât la secțiunea „în drept” cât și în ,,dispozitivul” rechizitoriului (art.254 Cod penal, fără a se preciza nici un aliniat…) este de natură a induce un dubiu cu privire la ,,forma” infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (varianta tip sau varianta agravantă).

Astfel, în art.254 Cod penal se prevăd următoarele:

- alin.1: Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

- alin.2: Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

- alin.3: Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Față de cele ce preced, judecătorul consideră că diferența esențială dintre ,,varianta tip” a infracțiunii (art. 254 alin.1 Cod penal) și ,,varianta agravantă” a aceleiași infracțiuni (art. 254 alin.2 Cod penal) este aceea că în ,,varianta agravantă” autorul faptei (inculpatul dedus judecății…) trebuie să fie ,,un funcționar cu atribuții de control”.

Raportând aceste considerații teoretice la speța de față, prezenta instanță constată că la dosar sunt probe că ambii inculpați sunt ,,funcționari” (polițiști cu atribuții de poliție judiciară –fila 21, față și verso, DUP-, respectiv de constatare și sancționare a contravențiilor rutiere –fila 35 DUP), dar nu există vreo probă la dosar în sensul că inculpații ar fi ,,funcționari cu atribuții de control .”

Prin urmare, față de aceste argumente, în temeiul art. 334 C.p.p. instanța va respinge ca neîntemeiate cererile procurorului de ședință, de schimbare a incadrărilor juridice, în ceea ce îl priveste pe inculpatul H. P., din infractiunea prevăzută de art. 254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000, iar în ceea ce îl priveste pe inculpatul M. S. din infractiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art.254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

Dimpotrivă, față de aceleași argumente, în temeiul art. 334 C.p.p. instanța va admite cererea, pusă in discuție din oficiu, de schimbare a încadrării juridice în ceea ce îi privește pe ambii inculpați și, în consecință, va dispune , în ceea ce îl priveste pe inculpatul H. P., schimbarea incadrarii juridice, din infractiunea prevăzută de art. 254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 și, în ceea ce îl priveste pe inculpatul M. S., schimbarea incadrarii juridice, din infractiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art.254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 26 Cod pen. rap. la art. 254 alin.1 Cod pen. rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

2.2. D. fiind faptul ca inculpatul H. a savârsit fapta penală mai sus descrisă, acestia trebuie sa suporte o pedeapsă, ce urmeza a fi stabilita in limitele legale prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000, având în vedere că inculpatul H. era la data faptei polițist cu atribuții de poliție judiciară, adică avea (și) atribuții de constatare a infracțiunilor și de instrumentare a dosarelor penale.

Pentru a putea stabili o pedeapsa, față de art.52 C.pen. nu trebuie uitat scopul pedepsei penale, ce consta in restabilirea echitatii sociale, corectarea condamnatului, precum si prevenirea savarsirii de noi infractiuni atat din partea condamnatilor cat si a altor persoane.

In speta de fata Tribunalul apreciaza ca scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului H., pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Astfel, infracțiunea savarsită de inculpatul H. – o infractiune de corupție - face parte din categoria infracțiunilor formale, numite și de pericol sau de atitudine. Corupția reprezinta abuzul puterii publice pentru obtinerea de beneficii private. Coruptia face indiscutabil parte dintre acele actiuni ale omului care sunt în mod vădit dăunătoare pentru societate, pentru ceilalti membrii ai acesteia. Ea este un fenomen social fiindca este conditionata in aparitia si existenta ei, de viata de relatie, de viata sociala si de normele de conduita (în special normele de drept penal) statornicite in cadrul societatii. Inculpatul H. (si nu numai dînsul…) trebuie sa inteleaga ca in cadrul grupului social, interesele si actiunile fiecaruia trebuie sa se armonizeze cu acelea ale celorlalti, ca existenta . societate nu este posibila fara o ordine (legal instituită…) careia trebuie sa i se conformeze fiecare dintre noi si toti laolalta. Corupția este un fenomen social (prin conditiile de existenta) si totodata unul antisocial (prin consecintele sale).

Conform Dictionarului limbii romane cuvantul “coruptie” derivă din latinescul “coruptio-onis” si inseamna stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. In materia dreptului penal, termenul caracterizeaza o anumita comportare a functionarului care isi comercializeaza, își vinde atributele functiei si increderea acordata de societate, primind in schimb bani ori alte foloase. Coruptia reprezinta un pericol social pentru societate prin vatamarea sau punerea in pericol a desfasurarii activitatii statului si a tuturor sectoarelor vietii sociale.

In cauza de față, inculpatul H., polițist, a inteles a se folosi de aceasta profesie (menita de altfel de a proteja individul si interesele societatii) pentru a obtine venituri, fie in schimbul exercitarii defectuoase a atributiilor de serviciu, fie prin neexercitarea acestor atributii.

In literatura de specialitate, V. D., preluand o teza exprimată in raportul la cea de-a V-a Conferinta internationala anticoruptie, prezentat la Amsterdam la 9 martie 1992, de catre J. A. Gardiner, achieseaza la modul de clasificare a coruptiei in perceptia opiniei publice, in coruptie neagră, care se realizeaza atunci când actul ilicit este condamnat de intreaga societate si de elitele acesteia, urmarindu-se pedepsirea ei (de ex: magistrații și polițiștii corupți); coruptie cenușie, care se realizeaza atunci cand numai unii membri ai societatii si indeosebi elitele urmaresc pedepsirea actului ilicit (de ex: funcționarii corupți de la primărie sau din sistemul bancar, dacă au atribuții de serviciu de impact redus) și o coruptie albă, cand nici opinia publica, nici elitele nu sprijina pedepsirea ei, gasind-o tolerabila (de ex: medicii și asistentele medicale, atunci când nu condiționează actul medical, ci doar primesc foloase necuvenite după prestarea actului medical) .

Revenind la speta de față, instanta nu poate ignora că, prin faptele lui (repetate: la data de 13.08.2012 H. a pretins și apoi a primit mită de la Ț., iar a doua zi, la data de 14.08.2012 H. a pretins din nou mită de la Ț.), inculpatul H. a adus atingere in primul rand imaginii celorlati lucratori din politie care intelg a-si exercita meseria fara abuz si fara a obtine venituri din comercializarea atributiilor de serviciu, chiar daca unii dintre ei au probleme financiare în familie. Astfel, prin aplicarea unei sanctiuni mai blânde (de exemplu, pedeapsa inchisorii cu suspendare…) în cazul unor asemenea fapte, ar insemna sa nu portejam munca si onestitatea celorlalti politisti/functionari, ar insemna să incurajam infractorii să continue a încheia diverse tranzactii cu politiștii, ceea ce nu poate fi admis. De asemenea, instanta are in vedere faptul ca inculpatul H., prin natura profesiei si a functiei pe care o ocupa (polițist cu atribuții de poliție judiciară –fila 21, față și verso, DUP) avea drept atributii de serviciu depistarea infracțiunilor comise pe raza localitatii M., identificarea făptuitorilor si tragerea lor la raspundere penală. In aceste conditii sunt cu atat mai grave consecintele faptelor de coruptie de care se face vinovat inculpatul H., intrucat comportamentul său infractional nu genera doar un beneficiu patrimonial in favoarea sa, ci și stimularea comiterii de infractiuni de către alți infractori ,,de drept comun” care operau in zona aflată in competența sa teritorială (de serviciu).

Pe de altă parte, asa cum s-a arătat mai sus, scopul pedepsei este si acela de a corecta condamnatul, respectiv gândirea, comportamentul, mentalitatea, astfel incat acesta sa inteleaga gravitatea faptelor sale dar si valorile atinse prin savarsirea infractiunii. Sub acest aspect, in ceea ce-l priveste pe inculpatul H., instanta retine ca acesta, in calitate de politist, manifesta dispreț fata de eforturile facute de autoritati in combaterea fenomenului infractional. În acest sens, prezenta instanță are în vedere poziția procesuală a inculpatului H., faptul că, după declarația de recunoaștere a faptei comise (declarație dată de inculpat la data de 23.08.2012, în fața judecătorului sesizat conform art. 149 ind.1 Cpp), inculpatul H. a dat nu mai puțin de șase declarații de nerecunoaștere, cu ,,trei versiuni” (de nerecunoaștere), astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.5.a) din prezentele considerente. Această ,,perseverență în nerecunoaștere” (poziție procesuală menținută inclusiv după data de 01.03.2013, dată la care instanța a dispus vizionarea în ședință publică a informațiilor stocate pe cele două medii de stocare atașate la DUP -filele 100 și 106 DUP-, activitatea infracțională a inculpatului H. regăsindu-se plenar ,,stocată” pe cele două medii de stocare mai sus amintite) conturează profilul moral, mentalitatea, gândirea inculpatului față de reacția autoritatilor în urma savârșirii unor fapte penale de corupție.

Așadar, pentru motivele mai sus arătate, într-un asemenea caz de ,,corupție neagră”, prezenta instanță apreciază ca functia preventivă și de restabilire a echitatii sociale a pedepsei poate fi atinsă doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

În continuare, la individualizarea judiciară a cuatumului pedepsei, instanța de fond va avea în vedere incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73 și art.74 lit.a) și c) Cod penal (lipsa de antecedente penale a inculpatului, integrarea sa socio-familială, prezentarea sa constantă în fața instanței). Însă instanța de fond va trebui să aibă în vedere și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 Cod penal : repetabilitatea elementului material al infracțiunii comise ( la data de 13.08.2012 H. a pretins și apoi a primit mită de la Ț., iar a doua zi, la data de 14.08.2012 H. a pretins din nou mită de la Ț. ) precum și poziția procesuală a inculpatului H. - faptul că, după declarația de recunoaștere a faptei comise (declarație dată de inculpat la data de 23.08.2012, în fața judecătorului sesizat conform art. 149 ind.1 Cpp), inculpatul H. a dat nu mai puțin de șase declarații de nerecunoaștere, cu ,,trei versiuni” (de nerecunoaștere), astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.5.a) din prezentele considerente, această ,,perseverență în nerecunoaștere” (poziție procesuală menținută inclusiv după data de 01.03.2013, dată la care instanța a dispus vizionarea în ședință publică a informațiilor stocate pe cele două medii de stocare atașate la DUP -filele 100 și 106 DUP-, activitatea infracțională a inculpatului H. regăsindu-se plenar ,,stocată” pe cele două medii de stocare mai sus amintite) fiind evident în defavoarea inculpatului H..

În consecință, instanța va aplica art. 80 alin. 2 Cod penal, „compensând” circumstanțele agravante cu cele atenuante și, apreciind că „greutatea” circumstanțelor atenuante este mai mare (dat fiind și numărul lor mai mare decît al circumstanțelor agravante…), instanța va orienta cuantumul pedepsei principale sub minimul special al pedepsei (care e de 3 ani de închisoare, având în vedere incidența în speță a art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000 ), art. 80 alin. 2 Cod penal permițând această soluție . În concluzie, instanța îi va aplica inculpatului H. o pedeapsă principală în cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin.1 Cod pen. rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

Având în vedere prevederile art. 254 alin. 1 teza finală Cod pen., precum și cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul art. 65 C. pen. instanța va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de polițist - Cod penal, pe o durata de 5 (cinci) ani dupa executarea pedepsei principale, în condițiile art. 53 pct.2 lit. a) și a art. 66 C.pen.

De asemenea, instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de polițist - Cod penal, legea fiind expresă în acest sens .

In temeiul art. 88 alin.1 Cod penal, instanța va deduce din cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, durata retinerii și arestarii preventive în prezenta cauză, respectiv de la 22.08.2012 la 20.09.2012 inclusiv.

In temeiul art. 350 alin.1 Cpp rap. la art. 145 Cpp, văzând și decizia de Recurs în interesul legii nr.76/2007, instanța va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C., precum și obligațiile aferente acestei măsuri, măsură luată față de inculpatul H. P. prin decizia penală nr. 1766/20.09.2012, dată în ds. nr._ /a1 (2954/2012) de către Curtea de Apel București, Secția a I – a penală.

2.3. Având în vedere toate argumentele de fapt și de drept arătate mai sus ( pct.1.5.c) din prezentele considerente) , prezenta instanță constată că în cauză prezumția (relativă) de nevinovăție prevăzută în art.66 alin.1 Cpp nu a fost răsturnată în ceea ce îl privește pe inculpatul M. S. și, în consecință, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a) Cpp rap. la art. 10 lit.d) Cpp prezenta instanță îl va achita pe inculpatul M. S. sub aspectul savârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod pen. rap. la art. 254 alin.1 Cod pen. rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

2.4. In temeiul art. 255 alin. 5 C.pen. rap. la art. 255 alin. 3 C.pen. instanța va dispune restituirea către martorul Ț. A. a sumei de 50 de lei, sumă consemnată la CEC Bank cu recipisa . nr._ din data de 13.09.2012. În acest sens, instanța are în vedere că, față de art. 255 alin.3 Cod penal ,,mituitorul” Ț. A. a fost martor ,,denunțător” în prezenta cauză, denunțul acestuia ducând la sesizarea organelor de anchetă. De asemenea, pentru aceleași argumente, în temeiul dispozitiilor art. 255 alin. 5 C.pen. rap. la art. 255 alin. 3 C.pen., instanța va obliga pe inculpatul H. P. să restituie martorului Ț. A. suma de 150 de lei, adică diferența dintre mita primită de către inculpatul H., în cuantum de 200 de lei ( astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.5.b) din prezentele considerente) și suma de 50 de lei, ,,mita restituită” de către inculpatul H. către martorul Ț. A. la data de 21.08.2012 ( astfel cum am arătat pe larg mai sus, la pct.1.5.b) din prezentele considerente), suma de 50 de lei impunându-se a fi restituită către martorul Ț. A., astfel cum am arătat mai sus.

În cele din urmă instanța, în temeiul art. 191 alin.2 C.p.p., reținând ,,culpa procesuală ” a inculpatului H., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 1.200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. La cuantificarea acestei sume instanța are în vedere cheltuielile judiciare (imputate inculpatului H.) efectuate în faza de urmărire penală (astfel cum sunt acestea cuantificate la finalul rechizitoriului – evaluarea lor la 700 de lei fiind rezonabilă prin raportare la urmărirea penală ,,cuantificată” în dosarul cu nr. 1864/P/2012, văzând și complexitatea probatoriului administrat, inclusiv înregistrările de convorbiri telefonice și în mediul ambiental dispuse…), dar și cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească pe parcursul a 11 termene de judecată, ținând cont și de faptul că inculpatul nu a solicitat aplicarea dispozitiilor art.3201 cpp, ceea ce a dus la o cercetare judecătorească laborioasă și, prin urmare, la majorarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească în acest dosar.

In temeiul art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare generate de cercetarea inculpatului M. S. în prezenta cauză vor rămâne în sarcina statului.

In temeiul art. 171 alin.5 C.p.p. rap. la art. 189 alin.2 C.p.p. onorariul parțial al aparatorului din oficiu al inculpatului M. S., în cuantum de 70 de lei, va fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei. La stabilirea acestui cuantum de onorariu parțial, instanța are în vedere și faptul că aparatorul din oficiu al inculpatului M. S. a pus concluzii în cauză doar la două termene de judecată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

1. In temeiul art. 334 Cod proced.pen. respinge ca neîntemeiate cererile procurorului de ședință, de schimbare a incadrărilor juridice, în ceea ce îl priveste pe inculpatul H. P., din infractiunea prevăzută de art. 254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000, iar în ceea ce îl priveste pe inculpatul M. S. din infractiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art.254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 26 Cod pen. rap. la art. 254 alin.2 Cod pen. rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

In temeiul art. 334 Cod proced.pen. admite cererea, pusă in discuție din oficiu, de schimbare a încadrării juridice în ceea ce îi privește pe ambii inculpați și, în consecință:

In temeiul art. 334 Cod proced. pen. dispune , în ceea ce îl priveste pe inculpatul H. P., schimbarea incadrarii juridice, din infractiunea prevăzută de art. 254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prev. de art. 254 alin.1 Cod pen. rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

In temeiul art. 334 Cod proced. pen. dispune , în ceea ce îl priveste pe inculpatul M. S., schimbarea incadrarii juridice, din infractiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art.254 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000 în infractiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

2.In temeiul art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit.a) și c) și a art. 76 alin.1 lit.c) și a art. 80 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul H. P., (fiul lui O. și C., născut la 11.07.1965 în loc.Oțeleni, Jud.Iași, domiciliat în ., Jud.Ilfov, CNP_) la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare, pentru savârșirea infracțiunii de luare de mită.

In temeiul dispozitiilor art. 65 Cod penal, aplica inculpatului H. P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de polițist - Cod pen., pe o durata de 5 ani dupa executarea pedepsei principale.

In temeiul dispozitiilor art. 71 Cod penal, aplica inculpatului H. P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b) si c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de polițist - C.pen.

In temeiul dispozitiilor art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului H. P. durata retinerii si arestarii preventive în cauză, de la 22.08.2012 la 20.09.2012 inclusiv.

In temeiul art. 350 alin.1 Cod proced. pen. raportat la art. 145 Cod proced. pen., menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C., precum și obligațiile aferente acestei măsuri, măsură luată față de inculpatul H. P. prin decizia penală nr. 1766/20.09.2012, dată în ds. nr. 2080/ 93/2012/a1 (2954/2012) de către Curtea de Apel București, Secția a I – a penală.

3. In temeiul art. 11 pct.2 lit.a) Cod proced. pen. raportat la art. 10 lit.d) Cod proced. pen. achită pe inculpatul M. S. ( fiul lui C. și Ș., născut la data de 19.05.1973 în ._), sub aspectul savârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din legea 78/2000.

4.In temeiul art. 255 alin. 5 Cod pen. rap. la art. 255 alin. 3 Cod pen. dispune restituirea către martorul Ț. A. (CNP-_) a sumei de 50 de lei, sumă consemnată la CEC Bank cu recipisa . nr._ din data de 13.09.2012.

In temeiul dispozitiilor art. 255 alin. 5 Cod pen. rap. la art. 255 alin. 3 Cod pen., obligă pe inculpatul H. P. să restituie martorului Ț. A. (CNP-_) suma de 150 de lei.

In temeiul art. 191 alin.2 Cod proced. pen. obligă pe inculpatul H. P. la plata sumei de 1.200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

In temeiul art. 192 alin.3 Cod proced. pen. cheltuielile judiciare generate de cercetarea inculpatului M. S. în prezenta cauză rămân în sarcina statului.

In temeiul art. 171 alin.5 Cod proced. pen. rap. la art. 189 alin.2 Cod proced. pen. onorariul parțial al aparatorului din oficiu al inculpatului M. S., în cuantum de 70 de lei, va fi avansat si plătit din fondul special al Min. Justitiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru martorul Ț. A. și de la pronunțare pentru procuror si pentru cei doi inculpați.

Pronunțată in ședința publică, astăzi, 03.10.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R. M. R. A. M.

- redact: jud. R.M.R - 21-25.10.2013- 2 ex.

- tehnored: jud. RMR și grf. A.M., C.V., D.I. și F.C.- 24-25.10.2013.

- Tribunalul Ilfov.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... →

Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 140/2013. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 140/2013. Tribunalul ILFOV