Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 180/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3230/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIE NR. 180R
Ședința publică din data de 06.09.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. R.
JUDECĂTOR P. R.
JUDECĂTOR J. C.
GREFIER A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror R. L..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de către recurentul-inculpat C. B. împotriva încheierii penale din data de 26.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat C. B. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. D. F., având delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2013 la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune obiectul cauzei și stadiul procesual – recurs, invederand totodata instanței atașarea din oficiu a extrasului din aplicația informatică ECRIS, din care rezultă faptul că la data de 28.08.2013 Tribunalul Ilfov - Secția Penală a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat Coțoveanu B. împotriva încheierii din data de 26.08.2013 pronunțată de judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2013,după care:
Tribunalul aduce la cunoștința inculpatului că recursul declarat împotriva încheierii din data de 26.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2013 a fost deja soluționat și solicită inculpatului să precizeze dacă își menține recursul declarat.
Recurentul-inculpat C. B., având cuvântul, arată că își menține recursul formulat pe rolul acestei instante.
Tribunalul pune în discuție, din oficiu, inadmisibilitatea recursului formulat de inculpatul C. B. împotriva încheierii penale din data de 26.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2013.
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. B., av. D. F., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței dezlegarea ce se va da asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Inculpatul C. B., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 26.08.2013 pronunțată în dosarul nr._/94/2013, Judecătoria B. a dispus următoarele: în baza art. 3001 alin. 1 C.p.p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. B., în baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 160 C.pr.pen, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. B. până la următoarea verificare. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la 22.08.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 4779/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. B. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit g si i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut că în perioada 06.06.2013 – 28.07.2013, în mod repetat a pătruns prin efracție si folosindu-se de chei potrivite in 6 locuințe situate in cartierul rezidențial „Magnolia” situat în .. 31, jud. Ilfov, aparținând ., de unde a sustras obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii din aur și argint, ceasuri de marcă, porțelanuri și materiale de construcție, producând un prejudiciu estimat la suma de 25.000 euro, parțial recuperat.
Prin rezoluția nr. 4779/P/2013 din data de 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s- a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul C. B. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit g si i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Învinuitul a fost reținut timp de 24 de ore, începând cu data de 31.07.2013, ora 18.00.
Prin ordonanța nr. 4779/P/2013 din data de 01.08.2013 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. B. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit g si i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Ulterior, prin încheierea nr. 29 din data de 01.08.2013 emisă de Judecătoria B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. B. pentru o perioadă de 29 de zile, de la 01.08.2013 până la 29.08.2013 inclusiv, fiind emis MAP nr. 28/UP/01.08.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Atat cu ocazia luarii măsurii arestării preventive cat și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip. De asemenea, Curtea a stabilit că menționarea stării de recidivă a reclamantului nu este suficientă pentru a justifica o arestare preventivă și că pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice, pe motive „relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea menținerii sau plasării inculpatului în arest preventiv.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001 C.pr.pen., instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la judecată (art. 136 alin.1 C.pr.pen.).
Astfel, instanța a apreciat că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 C.pr.pen., că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt reținută în sarcina acestuia. În acest sens instanța a avut în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului ce se coroborează, conform art. 69 C.pr.pen., cu procesele- verbale de consemnare a denunțurilor orale formulate de părțile vatamate, proces verbal de efectuare a percheziției, proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la fata locului si planșele foto.
Instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare și temeiurile prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care inculpatul a acționat, respectiv prin efractie și din mai multe locuințe ale unor persoane, cauzând un prejudiciu ridicat.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că menținerea arestarii preventive a inculpatului este necesară in vederea unei bune administrări a procesului penal si pentru a asigura prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni fiind demonstrat in prezenta cauza. De asemenea măsura arestării preventive este de natură a corija conduita inculpatului in sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
Cu privire la cererea inculpatului, formulată prin apărător, de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și față de circumstanțele personale ale inculpatului, in cauza existând presupunerea rezonabilă că acesta va săvârși fapte de același gen ori de câte ori va avea ocazia in cazul in care va fi pus in libertate, motiv pentru care a respins-o ca atare.
În consecință, în temeiul art. 3001 alin.1 și 3 C.pr.pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, și a menținut măsura privativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri recurentul-inculpat C. B. a declarat recurs la data de 26.08.2013, recurs înregistrat la data de 04.09.2013 pe rolul Tribunalului Ilfov sub numărul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la admisibilitatea recursului dedus judecății în cauza de față, Tribunalul constată următoarele:
Din actele dosarului (extrasul din aplicația ECRIS aflată la filele 9, 10 dosar instanță) rezultă că la data de 28.08.2013 Tribunalul Ilfov - Secția Penală a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat Coțoveanu B. împotriva încheierii din data de 26.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2013.
Prezenta cauză are ca obiect recursul declarat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea recursului. Aceasta, întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
D. urmare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, Tribunalul va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-inculpat C. B..
În raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, va obliga pe recurentul-inculpat la plata a 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, onorariul pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 100 lei urmand a se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) Cod procedura penala respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-inculpat C. B., născut la data de 28.03.1983 în Municipiul P., jud. Iași, domiciliat în Municipiul P., ., nr. 5, ., ., FFL- comuna Corbeanca, ., jud. Ilfov, CNP-_, arestat în baza M.A.P. nr. 28/UP/01.08.2013.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obliga pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_), onorariul aparatorului din oficiu al recurentului - inculpat, in cuantum de 100 de lei, urmând a fi avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 06.09.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. P. R. J. C.
GREFIER,
A. M.
Red. și tehnored. jud. P.R. /17.09.2013/2 ex.
Jud. B. / jud. I.C.R.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
