Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 196/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 11541/94/2013/a1
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 196/ R
Ședința publică din data de 26.09.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: J. C.
JUDECATOR: G. C.
JUDECATOR: P. R. I.
GREFIER: D. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror N. M. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul – inculpat E. B. A. împotriva încheierii de ședință din data de 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat E. B. A. personal, in stare de arest si asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat M. I. care depune delegatia avocațială nr._/25.09.2013 la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsură de arestare preventivă si stadiul procesual - recurs, după care:
Tribunalul procedeaza la verificarea datelor de stare civila ale recurentului – inculpat E. B. A. pe baza actelor aflate la dosarul cauzei.
Tribunalul încuviințează solicitarea aparatorului din oficiu de a lua legatura cu recurentul - inculpat E. B. A..
La interpelarea Tribunalului, atat aparatorul recurentului – inculpat, cat si reprezentantul Ministerului Public, avand pe rand cuvantul, arata ca nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicita admiterea recursului, casarea incheierii recurate, revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului si punerea acestuia in stare de libertate.
In subsidiar, solicita luarea masurii mai putin restrictive de libertate, aceea de a nu parasi localitatea, apreciind ca nu exista motive sau indicii temeinice care să justifice mentinerea starii de arest a inculpatului, lasarea acestuia in libertate neprezentand pericol pentru ordinea publica.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca din analiza materialului probator administrat in cauza reiese faptul ca recurentul – inculpat a fost surprins in timp ce desuruba elemente metalice ale parapetului de protectie a autostrazii Bucuresti – Ploiesti, a intrerupt executarea si a parasit locul faptei dupa care, in timpul noptii, dupa ce a ascuns elementele metalice, le-a sustras, producand un prejudiciu estimat la 23.952 de lei. Arata ca prin savarsirea acestei fapte, inculpatul a pus in pericol siguranta traficului si a persoanelor ce frecventau autostrada respectiva.
Arata ca, fata de perseverenta infractionala a inculpatului, fiind surprins in flagrant si revenind asupra locului in vederea exercitarii rezolutiei infractionale, si fata de modalitatea concreta de savarsire a faptei, acesta prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Solicita, in temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cpp, respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind ca incheierea recurata este legala si temeinica.
Recurentul inculpat E. B. A., având ultimul cuvânt, arata ca are martori care au declarat ca nu a fost la locul savarsirii faptei, la acea ora potcovea cai apoi a sudat o caruta pana noaptea. Mai arata ca a gasit elementele metalice in iarba, pe camp, le-a luat in caruta si apoi a venit politia la el acasa.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 19.09.2013 pronuntata in dosarul nr._ 13, Judecatoria B., în baza art.3001 alin. 1 Cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului E. B. A..
În baza art.3001 alin. 3 Cod proc.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului, E. B. A., fiul lui A. și L., născut la data de 10.10.1985, în B.,jud B.,domiciliat în ., ., jud Ilfov,ffl în . 15,jud Ilfov aflat în stare de arest la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr.3, arestat în baza MAP nr. 26 UP din 10.07.2013 emis de Judecătoria B..
A menținut termen fond 08.10.2013, ora 8.30.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Ilfov.
Pentru a pronunta aceasta solutia prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul emis la 18.09.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 4010/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. B. A. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit a, e și g, alin 3 lit g C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.06.2013, în jurul orelor 19.40, împreună cu învinuitul P. V. C. și cu o altă persoană rămasă neidentificată, a încercat să sustragă elemente metalice ale parapetului de protecție a A3, în zona km 37+200( podul peste râul Ialomița) pe raza com Gruiu, . și, fiind surprins în timp ce deșuruba aceste elemente metalice de agentul de pază C. M., a întrerupt executarea și a părăsit locul faptei după care, în cursul nopții de 23/24.06.2013, a sustras din același loc profilele metalice pe care încercase să le sustragă în data de 23.06.2013, producând un prejudiciu estimat la suma de_ lei.
Prin rezoluția nr. 4010/P/2013 din data de 03.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a confirmat începerea urmăririi penale față de învinuitul E. B. A. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit a, e și g C.pen.
Prin ordonanțele nr. 4010/P/2013 din 04.07.2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat prev de art 208 alin 1 -art 209 alin 1,lit a, e și g alin 3 lit g C pen și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul E. B. A. pentru fapta sus-menționată.
Ulterior, prin încheierea nr. 25 din data de 10.07.2013 emisă de Judecătoria B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului E. B. A. pentru o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării acestuia, fiind emis MAP nr. 26/UP/10.07.2013.
Prin ordonanța nr 4010/P/2013 din data de 17.09.2012 s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpatul E. B. A. cu privire la fapta comisă în 23.06.2013, în jurul orelor 19.40 și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev de art 208 alin 1 lit a, e și g alin 3 lit g C pen cu aplic art 41 alin 2 C pen.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Atat cu ocazia luarii măsurii arestării preventive, cat și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001 C.pr.pen., instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la judecată (art. 136 alin.1 C.pr.pen.).
Astfel, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 C.pr.pen., că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt reținută în sarcina acestuia. În acest sens instanța a avut în vedere declarația de recunoaștere parțială a inculpatului ce se coroborează, conform art. 69 C.pr.pen., cu procesul verbal de cercetare la fața locului+planșă foto, procesul verbal de ridicare bunuri, procesul verbal de predare-primire bunuri, declarațiile marorilor și adresa de prejudiciu.
Instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare și temeiurile prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care inculpatul a acționat, raportat la natura bunurilor destinate să asigure siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice, cauzând un prejudiciu ridicat.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că menținerea arestarii preventive a inculpatului este necesară in vederea unei bune administrări a procesului penal si pentru a asigura prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni fiind demonstrat in prezenta cauza. De asemenea măsura arestării preventive este de natură a corija conduita inculpatului in sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
În consecință, în temeiul art. 3001 alin.1 și 3 C.pr.pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive si a menținut măsura privativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul E. B. A., criticand solutia pronuntata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov- Secția Penală sub nr._ la data de 25.09.2013.
Examinând hotărârea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Față de motivele invocate de apărătorul recurentului inculpat, Tribunalul constată că în mod legal s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul E. B. A., fiind îndeplinite condițiile prev de art 300 ind 1 C.proc.pen.
Astfel, sunt probe care să formeze o presupunere rezonabilă că, în data de 23.06.2013, în jurul orelor 19.40, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu învinuitul P. V. C. și cu o altă persoană neidentificată, a încercat să sustragă elemente metalice ale parapetului de protecție a A3 în zona km 37+200 metri, pe raza comunei G., . și fiind surprins în timp ce deșuruba elemente metalice de agentul de pază C. M., a întrerupt executarea și a părăsit locul faptei, după care, în cursul nopții de 23/24.06.2013 a sustras din același locprofilele metalice pe care încercase să le sustragă în data de 23.06.2013, în jurul orelor 19.40, prejudiciul estimat fiind de_ lei.
Din probele administrate rezulta că inculpatul se află in situația prevăzuta de art.148 lit.f Cpp, întrucât pentru infracțiunea de furt calificat, pentru care inculpatul este cercetat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din probele administrate în cauza rezulta ca lăsarea acestuia in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul concret pentru ordinea publica rezultă din natura infracțiunii comise, valoarea socială prejudiciată, împrejurările de comitere, persistența infracțională dar și circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar al acestuia.
În atare situație, măsura menținerii măsurii arestării preventive apare ca o reacție firească a autorităților față de întreg contextul infracțional evaluat atât prin prisma circumstanțelor reale cât și cele personale, în vederea restabilirii raporturilor juridice de securitate în rândul comunității în care inculpatul trăiește.
Ținând seama de împrejurarea că fapte de genul celor ce i se impută inculpatului au un puternic impact negativ în societate, determinând indignarea cetățenilor care nu se mai simt în siguranță nici măcar în propriile locuințe, în raport și de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate, instanța apreciază că, din actele dosarului rezultă suficiente elemente în sensul că lăsat în libertate inculpatul ar comite și alte fapte antisociale.
Tribunalul constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, nefiind întrunite exigențele art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, astfel încât nu se impune, în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Față de cele reținute, se constata, așa cum a reținut și prima instanță, că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat și nu au încetat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului, conf. art. 300/1 Cod proc. pen.
In consecință, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. Tribunalul va respinge recursul ca nefondat, iar conform art.192 al. 2 Cod pr.pen. va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat E. B. A., fiul lui A. și L., născut la data de 10.10.1985, în B.,jud B.,domiciliat în ., ., jud Ilfov,ffl în . 15,jud Ilfov aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, arestat în baza MAP nr. 26 UP din 10.07.2013 emis de Judecătoria B..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul – inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_) din care onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 de lei, se avansează din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
J. C. G. C. P. R. I.
GREFIER,
D. I.
-Red. si tehnored. - Jud.J.C.- 26.09.2013- 2 EX.
-JUD.B. – JUD.L.C.M
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
