Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 704/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-12-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 704/C
Ședința publică din data de 03.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror C. Andreias.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 2628 din data de 03.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul P. A., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. D. D. A., care depune la dosar delegația atașată la fila 14.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. D. A., având cuvântul în apărarea condamnatului P. A., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate ca netemeinică și nelegală și, rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, având în vedere că acesta a executat fracția cerută de lege și a participat la activitățile desfășurate la locul de detenție.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 2628 din data de 03.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică, raportat la faptul că petentul este recidivist.
Condamnatul P. A., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea cotestaței arătând că are probleme de sănătate fiind infectat cu virusul . și Hepatitei C.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2628 din data de 03.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat P. A..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 15.02.2016.
În baza art. 275 alin. 2 din C. p. p. petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 12.10.2015 petentul condamnat P. A. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul Penitenciarului Spital București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizarea petentului, procesul-verbal întocmit de Comisia de propuneri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 535/2014 a Judecătoriei Sector 6 București, petentul P. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat (MEPI nr. 1739/2015), parte din faptele pentru care a fost condamnat fiind săvârșite sub imperiul noului cod penal.
Potrivit procesului-verbal nr. 39/08.10.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in liberate condiționată din cadrul Penitenciarului Spital Jilava București, petentul a început executarea pedepsei la data de 04.07.2014 și va expira la termen, la data de 08.07.2017 (deoarece se scad 817 zile ce reprezintă arest preventiv), transformată în zile pedeapsa este egală cu 1918 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1278 zile, din care, în cazul în care muncește 319 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 959 zile efectiv executate.
Petentul condamnat a câștigat si executat la data analizei în comisie în total 1279 zile (din care 817 zile reprezintă arest preventiv), fiind la prima analiză.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, și a dispus amânarea pe o perioadă de 6 luni, date fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare și perseverența infracțională.
Instanța a retinut că, potrivit art. 100 din C. pen.: (1) Liberarea conditionata in cazul inchisorii poate fi dispusa, daca: a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca; d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate…. A.. (3) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani……
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, nu îndeplinește și celelalte condiții instituite de art. 100 lit. b, c, d din C. pen., respectiv: acesta execută pedeapsa în regim închis, nu a făcut dovada achitării eventualelor obligații civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, iar comportamentul său în penitenciar nu este de natură a crea convingerea că s-a indreptat si se poate reintegra in societate.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament corespunzător. Petentul nu a fost sancționat disciplinar, însă nici nu a fost recompensat, este recidivist, aspecte care nu reprezintă însă, în opinia instanței, date rezonabile cum că acesta a avut o atitudine care să confirme conștientizarea scopului pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activităti educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală, nicidecum deosebită, in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minimale si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare. Astfel, este evident ca încă nu a reușit sa conștientizeze gravitatea faptelor sale si sa isi conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinită față de acesta și condițiile prev. de art. 100 alin. 1 lit. b), c) și d) din C. pen.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens, dimpotrivă trebuind să depună eforturi, inclusiv în vederea trecerii la regimul semideschis. Instanța consideră că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență și, bineînțeles, să facă dovada achitării eventualelor despăgubiri civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 din C.p.p., a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a considerat totuși amânarea petentului pentru analiză în cadrul comisiei de liberară condiționate pe o perioadă de 6 luni apare ca fiind o măsură disproporționată față de situația juridică actuală a petentului, astfel că a redus acest termen și a fixat un alt termen de reiterare a cererii, pentru data de 15.02.2016, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului manifestat de petent.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal condamnatul P. A., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 20.11.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
În ce privește legea aplicabilă, reținând că fapta pentru care condamnatul P. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare din a cărei executare se solicită liberarea condiționată a fost săvârșită la data de 08.06.2014, Tribunalul reține incidența, în speță, a noilor dispoziții legale în materie.
Potrivit art. 100 alin. 1 C. pen. liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nici o posibilitatea să le îndeplinească; d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul P. A. a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința penală nr. 535/2013 la 5 ani și 3 luni închisoare pentru furt calificat prev. de art.229 C.pen; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1278 zile închisoare), până la data de 08.10.2015 având castigate si executate 1279 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 39 / 08.10.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim închis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției dar nici recompensta și nu a prezentat probleme de relaționare.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat că, la data evaluării, deținutul nu prezenta elemente cu o semnificație patologică în evoluție, totodată, s-a reținut că prezintă un nivel mediu de dezvoltare intelectuală, stabilitate emoțională, adaptabilitate la normele instituționale și o personalitate cu elemente de tip adictiv în structură.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul P. A. aflat la prima analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate este cunoscut cu antecedente penale suferind, anterior, alte trei condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni infracțiuni de aceeași natură, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei (condamnatul a mai fost liberat condiționat și, cu toate acestea, a perseverat în comportamentul infracțional), de comportamentul în detenție (participare scăzută la programe educaționale și sociale), se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. A., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. A., fiul lui G. și E., născut la data de 25.10.1987 împotriva sentinței penale nr. 2628 din data de 03.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 672/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 208/2015.... → |
|---|
