Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 116/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 116/C
Ședința publică din data de 05.03.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul N. I. împotriva sentinței penale nr. 4374/17.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Tribunalul, pentru a acorda posibilitatea apărătorului ales al petentului să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a stabilit termen pentru pronunțarea data de 05.03.2015 când, în aceeași compunere deliberând, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 4374/17.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat N. I. (fiul lui P. și M., născut la data de 01.01.1967, CNP_).
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 19.11.2015.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a obligat petentul condamnat la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata onorariului parțial cuvenit apărătorului din oficiu în condițiile Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România și stabilește onorariul la suma de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.11.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 4 București cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul N. I., acesta contestând propunerea de amânare a comisiei de liberări condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 20.11.2014 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și a considerat că se impune amânarea acestuia cu 12 luni.
Din procesul verbal nr.46/20.11.2014 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.50/2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.59/2010. Executarea pedepsei a început la data de 02.09.2009 și va expira la 01.09.2017; pedeapsa este egală cu 2922 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1948 zile, din care, în cazul în care muncește 487 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 1461 zile efectiv executate. A executat de la 02.09.2009 până la 20.11.2014 un număr de 1906 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 46 zile, în total având 1952 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament oscilant, în sensul că a fost recompensat de trei ori dar și sancționat disciplinar o dată.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Pe de altă parte, petentul este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce impune prudență la analiza oportunității liberării condiționate.
Petentul este condamnat pentru o infracțiune de o gravitate sporită, de omor calificat, instanța urmând să aibă în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care Curtea a reținut în esență că autoritățile trebuiau să își îndeplinească obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura protecția generală a societății împotriva actelor eventuale ale unei persoane care execută o pedeapsă privativă de libertate pentru fapte săvârșite cu violență (CEDO, Secția a II-a, Maiorano c. Italia, 15 decembrie 2009,_/06).
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 C.pr.pen.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 19.11.2015 (12 luni de la momentul analizei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat N. I., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 26.02.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul N. I., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului N. I. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronuntând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de omor calificat) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale ce vizează viața persoanei, fiind anterior condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994, conform sentinței penale nr. 92/17.02.2004 pronunțată de Judecătoria A., precum și faptul ca a fost condamnat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 ind.1 din OUG 195/2002, conform sentinței penale nr. 208/21.03.2007 pronunțată de Judecătoria A.. Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat ( prev. de art. 175 C.p.) și de la depunerea în penitenciar, respectiv 2009 și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament oscilant și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a desfășurat activități productive in interesul locului de deținere in perioadele: octombrie 2010- noiembrie 2011, noiembrie – decembrie 2012, aprilie 2013, iulie 2013, martie - aprilie 2014 și septembrie 2014 și pentru implicarea sa in cadrul activităților productive a fost recompensat de 3 ori, a fost și sancționat disciplinar o dată pentru atitudine necuviincioasă față de personalul unității, fapt ce este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2009. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a executat o fracție mult mai mare decât minimul prevăzut de lege, a participat la activități educative și a fost recompensat, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de N. I. împotriva sentinței penale nr. 4374 din data de 17.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de N. I. (fiul lui P. și M., născut la data de 01.01.1967 CNP_, aflat în executarea MEPÎ nr. 59/2010 emis în baza sentinței penale nr. 50/2010 de Tribunalul Teleorman), împotriva sentinței penale nr. 4374 din data de 17.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /2 ex./03.04.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. M.C.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 333/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
