Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 221/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-04-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 221/C
Ședința publică din data de 16.04.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul B. R., împotriva sentinței penale nr. 574 din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul B. R., aflat in stare de detenție, asistat de av.of. Z. A. D., conform delegației avocațiale aflată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul B. R. a depus la dosarul cauzei un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. of. Z. A. D., având cuvântul în apărarea condamnatului B. R., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. solicită admiterea contestatiei formulata de petent impotriva sentinței penale nr. 574 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, arătând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru liberare.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestatiei ca nefondata, apreciind ca sentința penala nr. 574 din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, contestată, este legala si temeinica, raportat la pedeapsa mare pe care o are de executat, precum și la faptul că a mai beneficiat anterior de liberare; totodată, arată că a avut un comportament necorespunzător pe perioada detenției și nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Condamnatul B. R., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, arătând că a îndeplinit toate condițiile pentru liberare, că a obținut 100 de credite, că a participat la 3 clase și a învățat să scrie și să citească iar toată familia sa se află în afara țării.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 574 din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 587 alin. 2 Cpp raportat la art. 59-60 C.pen. 1969 și cu aplicarea art. 5 NCP s-a respins propunerea comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București Jilava cu privire la petentul condamnat B. R., ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 12.08.2015.
În baza art. 275 alin. 3 din C. p. p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 17.02.2015 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ procesul verbal al comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București Jilava prin care s-a propus acordarea liberării condiționate cu privire la petentul condamnat B. R..
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizare, procesul-verbal întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate.
Analizând actele și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 6/12.02.2015 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate constituită la nivelul Penitenciarului Jilava București, s-a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare (2557 zile) prin sentința penală nr. 25/2011 pronunțată de Judecătoria A. (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 35/2011). Executarea pedepsei a început la data de 01.10.2010 și durata executării pedepsei urmează să se împlinească la data de 30.09.2017, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 1704 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest ultim aspect că deținutul a executat, de la 01.10.2010 până la 12.02.2015, un număr total de 1708 zile, dintre care 1596 zile efectiv executate și 112 zile câștigate prin muncă.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat, reținându-se că există dovezi temeinice de îndreptare a petentului și stăruință în muncă. Petentul se află la prima analiză.
Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data pronunțării sentinței penale de condamnare, instanța a retinut că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța urmează a face aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Instanța a retinut că potrivit art. 59 C.pen.1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform art. 59, alin.1 și 2 C. pen.1969, fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 2/3 în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, din care executarea efectivă trebuie să fie de cel puțin jumătate în cazul în care se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 1708 zile câștigate și executate, petentul condamnat a dobândit numai o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța a reținut că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat de 2 ori pentru nerespectarea Regulamentului de ordine interioară și fiind recompensat numai de 4 ori și folosit la muncă, câștigând 112 zile.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent și existența unei obișnuințe infracționale din partea petentului. Petentul a mai beneficiat de măsura liberării condiționate și anterior, însă acesta a perseverat în săvârșirea infracțiunilor, fapt ce arată că pedeapsa aplicată anterior acestuia nu și-a atins scopurile.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen. 1969, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni și să fie redat societății.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere dispozițiile art. 59-60 din C.pen.1969 și art. 587 alin. 2 C.p.p. și considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu este atins, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care a respins propunerea ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul B. R. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 25.03.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul B. R. a fost condamnat de Judecătoria A., prin sentința penală nr.25/2011, la 7 ani închisoare, pentru tâlhărie prev. de art. 211 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1704 zile închisoare), până la data de 12.02.2015 având executate 1708 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 6/ 12.02.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca a avut un comportament necorespunzător, că a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere și a absolvit cursurile aferente claselor I-III, că a fost selecționat să desfășoare activități productive atât în interiorul locului de deținere, cât și în interior, din iulie 2014 până în prezent, că a fost sancționat disciplinar de două ori pentru nerespectare R.O.I. (a amenințat că se automutilează și a solicitat să fie mutat în altă cameră de deținere) și pentru lovirea unui alt deținut iar pentru implicarea dovedită în cadrul activităților productive și de reintegrare socială a fost recompensat de 4 ori inclusiv cu ridicarea măsurilor disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-au identificat o personalitate structurată pe atitudini și valori sociale ale mediului și grupului de proveniență; perseverență în atingerea obiectivelor propuse; manifestă tendințe și aptitudini practice; risc de decompensare în situațiile percepute ca frustrante; la momentul evaluării nu necesita asistență psihologică.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța trebuie să stabilească dacă acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 100 C.pen., a fost realizat.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei, că îndreptarea și reeducarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
În condițiile în care condamnatul B. R. se află la prima analiză a situației sale juridice în cadrul Comisiei de Liberare condiționată din cadrul penitenciarului, iar pe durata desfășurării pedepsei a fost sancționat disciplinar de 2 ori pentru abateri foarte grave, nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. R., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. R., fiul lui M. și F., născut la data de 18.07.1980 împotriva sentinței penale nr. 574 din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. pr. pen., suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 201/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 353/2015.... → |
|---|
