Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 408/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-07-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALA NR. 408/C
Ședința publică din data de 23.07.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulată de condamnatul B. A., împotriva sentinței penale nr. 1307 din data de 28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul B. A., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. D. C., care depune delegația de substituire a doamnei avocat D. F..
Condamnatul B. A., depune la dosar un înscris – raport de recompensare.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. C., având cuvântul în apărarea condamnatului B. A., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate și, rejudecând să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, având în vedere că petentul a executat fracția cerută de lege pentru a liberat condiționat, a avut un comportament corespunzător pe perioada executării pedepsei, a participat la activități productive, a fost recompensat de 42 de ori și nu a fost sancționat și a absolvit cursurile școlare clasele IX-XII.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul B. A., împotriva sentinței penale nr. 1307 din data de 28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul B. A., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea cererii și punerea sa în libertate, arătând că are 45 de recompense până la acest moment, că este la a doua analiză a comisiei, a participat la 64 de programe și activități desfășurate la nivelul locului de deținere și a muncit deși a fost declarat inapt.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1307 din data de 28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins propunerea de liberare condiționată a petentului condamnat B. A., ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare la data de 15.04.2016.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Sub nr._ a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe propunerea de acordare a beneficiului liberării condiționate formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București Jilava a petentului condamnat B. A..
În procesul-verbal nr. 15/16.04.2015 întocmit de Comisia de propuneri, se reține că executarea acestei pedepse a început la data de 10.03.2004 și urmează să expire la data de 18.03.2020, pedeapsa fiind egala cu 7305 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute fracția de 1/3 din pedeapsă, respectiv 2435 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 5782 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la a doua analiză.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament corespunzător, nefiind sancționat disciplinar. Totuși, instanța a reținut că petentul a participat la un număr redus de programe educationale organizate la locul de deținere raportat la timpul efectiv petrecut în detenție. Totodată, numărul recompenselor obținute de petent urmează a fi avut în vedere raportat la același element, anume timpul petrecut în penitenciar.
Mai mult de atât, instanța a considerat că eforturile petentului trebuie să fie unele deosebite, mai ales că fapta pentru care acesta a fost condamnat este una comisă cu violență și care fundamentează ideea unei periculozități sociale sporite a petentului. Aceste aspecte coroborate cu lipsa dovezilor temeinice de îndreptare conduc la concluzia ca petentul nu este înca pregatit pentru reinsertia in societate.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 15.04.2016, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului manifestat de petent.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul B. A., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 17.06.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că prezenta contestație este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cu privire la legea aplicabilă, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că B. A. a fost condamnat de Tribunalul G., prin sentința penală nr. 87/ 2002, la 20 ani (7305 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 176 C.pen. din 1969.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul B. A. trebuia să execute 2435 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 16.04.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, respectiv 5782 zile, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul București- Jilava, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia. Astfel, se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate la regim semideschis, că a avut un comportament foarte bun pe perioada detenției, că a participat constant la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul secției de deținere absolvind cursurile școlare clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și semestrul I clasa a XII-a; se mai reține că petentul condamnat a desfășurat activități ocupaționale în interesul locului de deținere din luna noiembrie 2010 până în prezent, iar pentru implicarea dovedită în cadrul activităților educative a fost recompensat de 42 de ori, și nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției.
Tribunalul nu poate împărtăși punctul de vedere al instanței de fond care, deși reține că, pe întreaga perioadă a detenției, condamnatul a avut un comportament bun, „fapta pentru care acesta a fost condamnat este una comisă cu violență și care fundamentează ideea unei periculozități sociale sporite a petentului […] a participat la un număr redus de programe educationale organizate la locul de deținere raportat la timpul efectiv petrecut în detenție. Totodată, numărul recompenselor obținute de petent urmează a fi avut în vedere raportat la același element, anume timpul petrecut în penitenciar” întrucât, pe de o parte, aceste natura și gravitatea faptei comise au fost avute în vedere la momentul individualizării pedepsei ce o execută condamnatul, iar pe de altă parte, ele însele, fără a fi coroborate cu alte împrejurări care să releve o atitudine necorespunzătoare a acestuia față de normele mediului carceral (sancțiuni disciplinare, lipsa la programele educaționale organizate pe secția de deținere sau a potențialului de adaptare la condițiile vieții în penitenciar) sau ale mediului social (antecedente penale, perseverență infracționale) nu pot conduce automat la concluzia că acordarea liberării condiționate nu este oportună, în același sens opinând și Comisia de liberări condiționate din cadrul Penitenciarului care a apreciat comportamentul condamnatului ca fiind nu bun, ci foarte bun, în condițiile în care a fost recompensat de 45 de ori și a participat la 64 de programe educative și la activități productive, pe propria răspunder4e, întrucât era declarat inapt din punct de vedere medical, opinie la care Tribunalul se raliază.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că petentul B. A. a dat dovezi temeinice de îndreptare în sensul dispozițiilor art. 59 C. pen. din 1969 în sensul că a avut o conduită conform regulamentului locului de detenție, a participat la activități lucrative la programe de reintegrare socială și, concluzionând, apreciază că acesta s-a adaptat la mediul penitenciar, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, în dezacord cu prima instanță, tribunalul reține că perioada efectiv executată de condamnatul B. A. este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. urmează a admite contestația de față și, rejudecând cauza, în temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, va admite propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Jilava cu privire la condamnatul B. A. de sub efectul pedepsei de 20 ani închisoare aplicată de Tribunalul G. prin sentința penală nr. 87/2002 pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și va dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 96/2004 emis de Tribunalul G..
Totodată, va atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică obligatorie, în sumă de 130 lei, se va achita din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de condamnatul B. A., fiul lui L. și Z., născut la data de 06.06.1954 în loc. Comana, jud. G., identificat cu CNP_ împotriva sentinței penale nr. 1307 din data de 28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza:
În temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, admite propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Jilava cu privire la condamnatul B. A. de sub efectul pedepsei de 20 ani închisoare aplicată de Tribunalul G. prin sentința penală nr. 87/2002 pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 96/2004 emis de Tribunalul G..
Atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. 2 C. pr. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică obligatorie, în sumă de 130 lei, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Semnează P.- Grefier,
M. S.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Sentința nr. 140/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 393/2015.... → |
|---|
