Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 318/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-06-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALA NR. 318/C
Ședința publică din data de 11.06.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulată de condamnatul A. B. A. Nicușor, împotriva sentinței penale nr. 985 din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul A. B. A. Nicușor, aflat in stare de detenție, asistat de av. al. P. C., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. P. C., având cuvântul în apărarea condamnatului A. B. A. Nicușor, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen.,solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate și, rejudecând să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, arătând că instanța de fond nu a motivat respingerea cererii, reținând doar că activitățile desfășurate de către condamnat sunt insuficiente și ca atare nu pot nu duce la concluzia că acestea poate fi reintegrat în societate; în susținerea cererii a mai învederat că
petentul a fost evidențiat de 4 ori, a lucrat atât în interiorul cât și în exteriorul locului de deținere pentru terțe persoane și a dat dovadă de îndreptare, astfel cum au reținut și evaluatorii de la penitenciar, că acesta a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, iar până la judecarea apelului, când a fost încarcerat, a muncit, drept dovadă la dosarul de liberare condiționată există o caracterizare de la fostul loc de munca care doreste sa-l reintegreze în societate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul A. B. A. Nicușor, împotriva sentinței penale nr. 985 din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul A. B. A. Nicușor, acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea cererii și punerea sa în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 985 din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins propunerea de liberare condiționată a petentului condamnat A. B. A. N., formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare la data de 25.07.2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Sub nr._ a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe propunerea de acordare a beneficiului liberarii condiționate formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București Jilava a petentului condamnat A. B. A. N..
În procesul-verbal nr. 12/26.03.2015 întocmit de Comisia de propuneri, s-a reținut că executarea acestei pedepse a început la data de 17.10.2013 și urmează să expire la data de 30.06.2016, pedeapsa fiind egala cu 1219 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 812 zile de închisoare, din care, în cazul în care muncește 203 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 609 de zile efectiv executate.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 813 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la prima analiză.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament bun, nefiind sancționat disciplinar, a fost recompensat de 4 ori și a participat la programe educationale organizate la locul de deținere.
Totuși, instanța a observat că programele educationale organizate la locul de deținere la care a participat petentul au fost în număr redus raportat la perioada efectivă de timp petrecută în penitenciar (din octombrie 2013). Mai mult, instanta a retinut ca prin modul de savarsire a infractiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte pentru care a fost condamnat, petentul a demonstrat ca reprezinta un pericol social ridicat pentru ordinea publica, iar timpul petrecut pana in prezent in penitenciar si activitatile insuficiente desfasurate de acesta in interiorul locului de detentie nu sunt de natura sa convinga instanta ca petentul si-a indreptat comportamentul si poate fi redat societatii.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 25.07.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului manifestat de petent. Onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul A. B. A. Nicușor, aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ /2014 din data de 22.05.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că prezenta contestație este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cu privire la legea aplicabilă, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că A. B. A. Nicușor a fost condamnat de Tribunalul București, Secția II penală, prin sentința penală nr. 791/ 2012, la 3 ani și 4 luni (1219 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen. din 1969.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul A. B. A. Nicușor trebuia să execute 812 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 26.03.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, respectiv 813 zile, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul București- Jilava, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia. Astfel, se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate la regim semideschis, ca nu este cunoscut cu antecedente penale, că a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul secției de deținere absolvind cursul de inițiere în meseria de operator introducere și prelucrare date; se mai reține că petentul condamnat nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției, iar pentru implicarea dovedită în cadrul activităților productive a fost recompensat de patru ori, a desfășurat activități productive atat in interiorul locului de deținere cât și în exterior, pentru beneficiari, din mai 2014 până în prezent.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că petentul A. B. A. Nicușor a dat dovezi temeinice de îndreptare în sensul dispozițiilor art. 59 C. pen. din 1969 în sensul că a avut o conduită conform regulamentului locului de detenție, a participat la activități lucrative la programe de reintegrare socială și, concluzionând, apreciază că acesta s-a adaptat la mediul penitenciar, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, în dezacord cu prima instanță, tribunalul reține că perioada efectiv executată de condamnatul A. B. A. Nicușor este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. urmează a admite contestația formulată de condamnatul A. B. A. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 985 din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, pe care o va desființa și, rejudecând cauza, în temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, va admite propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Jilava cu privire la condamnatul A. B. A. Nicușor de sub efectul pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată de Tribunalul București- Secția a II-a Penală prin sentința penală nr. 791/ 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și va dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1321/2013 emis de Tribunalul București- Secția a II-a Penală.
Totodată, va atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de condamnatul A. B. A. Nicușor, fiul lui M. și M., născut la data de 04.10.1990 în București, identificat cu CNP_ împotriva sentinței penale nr. 985 din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Desființează sentința atacată și, rejudecând cauza:
În temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. rap. la art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și art. 15 alin. 2 din Constituție, admite propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Jilava cu privire la condamnatul A. B. A. Nicușor de sub efectul pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată de Tribunalul București- Secția a II-a Penală prin sentința penală nr. 791/ 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1321/2013 emis de Tribunalul București- Secția a II-a Penală.
Atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 61 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 337/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 525/2015.... → |
|---|
