Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 52/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 35819/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 52/C
Ședința publică din data de 29.01.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul D. M. K. împotriva sentinței penale nr. 4378/17.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat D. M. K. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu- avocat B. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată ( art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
La interpelarea Tribunalului,apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-condamnat D. M. K., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere in dovedirea faptului că nu este recidivist, respectiv copie a sentinței penale nr. 390/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, a deciziei nr. 407/26.11.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, copie MEPI nr. 1114/03.02.2014 emis de Tribunalul București și copie a sentinței penale nr. 3247/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Reprezentantul Ministerului P. având cuvântul, arată că nu se opune.
Tribunalul, în baza art. 100 C.p.p., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de contestator, prin apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al petentului - condamnat D. M. K., având cuvântul, în temeiul disp. art. 425 ind.1 C.p.p. solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 4378/17.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și, rejudecând, instanța să admită cererea de liberare condiționată, considerând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind liberarea condiționată, a executat mai mult decât fracția de pedeapsă prevăzută de lege, a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere și nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației formulate, apreciind că perioada detenției a format o atitudine de respect față de valorile sociale și de ordinea de drept, scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins in ceea ce privește pe petent si acesta poate fi reintegrat in societate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de petent ca nefondată, apreciind sentința penală nr. 4378/17.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică raportat la faptul că petentul are antecedente penale și a mai beneficiat de liberare condiționată.
Contestatorul-condamnat D. M. K., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și instanța să dispună liberarea sa condiționată. De asemenea, menționează că niciodată nu a fost liberat condiționat, la acest moment execută o pedeapsă de 5 ani aplicată de Tribunalul București contopită cu o pedeapsă de 3 ani aplicată de Judecătoria Sectorului 3 București, precum și faptul că este la a doua analiză a comisiei.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4378/17.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul D. M. K..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 26.02.2015.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu se plătește conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.01.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Sectorului 4 București cauza penală având ca obiect contestația formulată de petentul D. M. K. împotriva propunerii de amânare a comisiei de liberare condiționată.
Din procesul verbal nr.47/27.11.2014 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.390/2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.491/2014. Executarea pedepsei a început la data de 06.03.2013 și va expira la 21.03.2016, deoarece se scade arestul preventiv de 714 zile; pedeapsa este egală cu 1826 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile, din care, în cazul în care muncește 304 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 913 zile efectiv executate. A executat de la 06.03.2013 până la 27.11.2014 un număr de 632 zile, a executat arest preventiv de 714 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 0 zile, în total având 1346 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța a facut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, este cunoscut cu antecedente penale, iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament corespunzător, în sensul că nu a fost sancționat disciplinar, rezumându-se însă la respectarea prevederilor regulamentare, fără a se remarca. În aceste condiții, întrucât petentul nu a fost recompensat și nici nu a muncit, instanța apreciază că acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și nu a făcut eforturi serioase în vederea reintegrării sociale.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Petentul are antecedente penale și a mai beneficiat de liberare condiționată.
De la analiza precedentă și până în prezent nu au intervenit elemente pozitive care să modifice semnificativ situația petentului condamnat.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă propunerea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 C.pr.pen.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 26.02.2015 (trei luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care îl consideră necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și UNBR.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat D. M. K., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._/4/2014 la data de 26.01.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul D. M. K., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului D. M. K. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, dat fiind antecedența penală a acestuia, respectiv acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 348/08.03.2007 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă la 30.04.2008 prin decizia penală nr. 1525/ 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. și ped. de art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art.257 alin.1 C.pen. din 1969, fapta fiind săvârșită la data de 06.07.1998 și acesta a ințeles să sârârșească alte infracțiuni, condamnat fiind prin sentința penală nr. 1143/ 30.10.2012 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă la 31.01.2013 prin decizia penală nr. 179/2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală inculpatul D. M. K. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e C.pen. din 1969, în data de 28.11.2007.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență ( prev. de art. 257 C.p.) și de la depunerea în penitenciar, respectiv 06.03.2013 și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament corespunzător și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a absolvit cursul de inițiere în competențe informatice nu a desfășurat activități productive, nu a fost recompensat pe perioada detenției și nu a fost sancționat disciplinar, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2013. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a executat o fracție mult mai mare decât minimul prevăzut de lege și a participat la activități educative, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de D. M. K., împotriva sentinței penale nr. 4378 din data de 17.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de D. M. K. (fiul lui P. și M., născut la data de 16.11.1967 în București, CNP _, aflat în executarea MEPÎ nr. 491/2014 emis în baza sentinței penale nr. 390/2014 de Tribunalul Ilfov), împotriva sentinței penale nr. 4378 din data de 17.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B. G. în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul MJ și rămâne în sarcina startului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /2 ex./16.02.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. C.D.M
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 6/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 40/2015.... → |
|---|
