Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 54/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 35824/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 54/C
Ședința publică din data de 29.01.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul I. D. împotriva sentinței penale nr. 4317/15.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat I. D. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu-avocat B. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată (art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul a acordat cuvântul in dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al petentului - condamnat I. D., având cuvântul, în temeiul disp. art. 425 ind.1 C.p.p. a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 4317/15.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ și, rejudecând, instanța să admită cererea de liberare condiționată, considerând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind liberarea condiționată, a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere și pentru implicarea sa a fost recompensat o dată.
Pentru aceste considerente, a apreciat apărarea că petentul se poate reintegra în societate, scopul preventiv și educativ al pedepsei a fost atins, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, a solicitat respingerea contestației formulată de petent ca nefondată, apreciind sentința penală nr. 4317/15.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-condamnat I. D., având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea contestației și instanța să dispună liberarea sa condiționată, să poată fi lângă familia sa. Menționează că . sancționat disciplinar însă arată că aceste rapoarte nu au fost întemeiate.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4317/15.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat I. D., în prezent încarcerat în Penitenciarul București-Jilava.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 23.05.2015.
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu se plătește conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România .
Măsura dispusă se comunică Administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 23.01.2015, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cauza penală având ca obiect contestația formulată de petentul I. D. împotriva propunerii de amânare a comisiei de liberare condiționată.
Prin procesul-verbal nr. 47/27.11.2014 întocmit de Comisia de propuneri se reține că executarea pedepsei de privative de libertate la care a fost condamnat petentul a început la data de 24.03.2013 și urmează să expire la data de 23.09.2015; transformată în zile pedeapsa este egală cu 914 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 609 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat de la 24.03.2013 până la 27.11.2014, 614 zile de închisoare.
S-a mai reținut că deținutul este la prima analiză, apreciindu-se că se impune amânarea cu 6 luni, față de comportamentul indisciplinat și antecedentele penale.
Instanța a facut aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal anterior, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele dosarului, precum și prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a considerat că este nefondată cererea de liberare condiționată a petentului urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal nr. 47/27.11.2014, petentul I. D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală nr. 487/2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1012/2013 .
Potrivit aceluiași proces-verbal, petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a constatat ca persoana deținuta a executat fracția de 2/3 din pedeapsa pentru a deveni propozabil in vederea liberării condiționate, deci condiția legala relativa la timpul din pedeapsa ce trebuie executat este îndeplinita. Deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanței de judecata
Instanța a avut în vedere si disp. art. 59 vechiul C.p. potrivit cu care poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzuta in mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca si da dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
În ce privește comportamentul pe perioada detenției, instanța retine ca acesta a fost unul necorespunzător. Deținutul, aflat la prima analiză, a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, nu a fost selecționat să desfășoare activități productive, acuzând probleme medicale, nu a fost recompensat și a fost sancționat disciplinar de trei ori pentru procurarea de bunuri în alte condiții decât cele admise de lege, practicarea jocurilor de noroc.
Față de acestea, având în vedere si trecutul infracțional al petentului (condamnat definitiv de 2 ori pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie) precum și faptul că acesta a beneficiat anterior de instituția liberării condiționate, instanța apreciază că la acest moment nu este oportună liberarea condiționată a numitului I. D..
Circumstanțele particulare ale deținutului astfel cum au fost reținute denotă faptul că acesta nu întrunește condițiile pentru a fi liberat condiționat și, mai mult decât atât, această măsură nu este în prezent nici oportună. Instanța constata ca timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsa aplicată nu este suficient pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv si educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 vechiul C.p., astfel încât in viitor sa nu mai comită si alte fapte prevăzute de legea penala si sa fie redat societății, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept .
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului condamnat I. D. și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 23.05.2015, apreciind că termenul stabilit este necesar cel puțin pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, dar și asupra obligativității respectării acestor valori.
A obligat petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat a fost virat din fondul MJ către Baroul București.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat I. D., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 23.01.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul I. D., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului I. D. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, dat fiind perseverența infracțională a condamnatului, precum și faptul că acesta a mai fost liberat condiționat, ultima liberare la data de 20.11.2002 cu un rest de 166 zile și petentul a mai săvârșit alte infracțiuni. Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (prev. de art. 211C.p.) și de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un necorespunzător și, deși a participat la activitățile de educație și intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a fost și sancționat disciplinar de 3 ori pentru procurarea de bunuri în alte condiții decât cele admise de lege, deținerea unor pachete de țigări, acesta aflându-se . profil de nefumători, practicarea jocurilor de noroc și nu a fost sancționat să desfășoare activități productive, acuzând probleme medicale, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2013. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de I. D. împotriva sentinței penale nr. 4317 din data de 15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de I. D. (fiul lui V. și O., născut la data de 03.12.1978 în orașul Oltenița, județul Călărași, CNP _, aflat în executarea MEPÎ nr. 1012/2013 emis în baza sentinței penale nr. 487/2013 de Judecătoria Sectorului 2 București), împotriva sentinței penale nr. 4317 din data de 15.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Penală, în dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B. G. în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul MJ și rămâne în sarcina startului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /2 ex./16.02.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. I.A.
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 39/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 56/2015.... → |
|---|
