Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 138/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 20-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE FOND
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.138
Ședința din Camera de Consiliu din 20.05.2015
Completul constituit din:
Judecător de cameră preliminară– L. O.
GREFIER - M. M.
Ministerul Public este reprezentat de R. I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C. împotriva ordonanței de clasare după începerea urmăririi penale cu nr. 858/P/2013 din data de 03.02.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., privind pe intimatul P. B..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu lipsescintimatul P. B. și petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de învederat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C. împotriva ordonanței de clasare după începerea urmăririi penale cu nr. 858/P/2013 din data de 03.02.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., privind pe intimatul P. B., ca nefondată și menținerea soluției date în dosarul nr.858/P/2013 ca fiind legală și temeinică.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. la data de 17.04.2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C. a formulat plângere împotriva ordonanței nr.858/P/2013 din data de 3.02.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., confirmată prin ordonanța nr.40/II/2/2015 din data de 24.03.2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O., solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor și continuarea cercetărilor cu punerea în mișcare a acțiunii penale față de numitul P. B., administrator al . Grojdibodu, cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. a și b din legea 241/2005.
În motivarea plângerii petenta a arătat că organele de control fiscal au efectuat un control la . cu scopul stabiliri obligațiilor de plată la bugetul de stat solicitând administratorilor societății să pună la dispoziția organelor de inspecție fiscală toate documentele necesare desfășurării acestui control.
S-a mai arătat că în urma acestui control s-a emis Decizia de impunere F-OT-79 din 18.10.2013 și raportul de inspecție fiscală nr. 511/18.10.2013, în urma cărora s-au stabilit următoarele obligații de plată suplimentare:
- impozit pe profit 9789 ron
penalități 1470 ron
dobânzi 2944 ron
2. TVA_ ron
penalități 1148 ron
dobânzi 10317ron
3. Impozit pe venitul microîntreprinderilor – 265 ron
penalități 40 ron
dobânzi 19 ron
De asemenea, în urma inspecției fiscale s-a constatat faptul că agentul economic a efectuat în perioada 10.03.2009 – 30.06.2013 achiziții de mărfuri de la furnizori din țară fără a înregistra în evidența contabilă, a declara și a vira la bugetul de stat impozitele și taxele aferente acestor tranzacții, conform răspunsurilor primite de la principalii furnizori ca urmare a solicitărilor făcute de echipa de inspecție fiscală.
S-a susținut că soluția este nelegală și netemeinică câtă vreme din actele de urmărire penală rezultă probe privind existența infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005, operațiunile comerciale efectuate de agentul economic nefiind atestate cu documente justificative în sensul normelor fiscale.
Și aceasta deoarece, pentru ca un document financiar contabil să poată fi considerat document justificativ, apt de a fi înregistrat în contabilitate, trebuie să conțină toate elementele necesare identificării operațiunii economice efectuate, situație ce nu se regăsește în cauză.
Cum din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că P. B. în calitate de administrator al . Grojdibodu nu a respectat normele legale în vigoare mai sus menționate, soluția dispusă de procuror este neîntemeiată.
Nu în ultimul rând s-a susținut că, stingerea debitelor prin compensare nu poate constitui motiv de clasare a cauzei cât timp fapta de natură penală prevăzută și incriminată de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005, a fost săvârșită cu intenție de suspect.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 340 C.p.p.
În probațiune s-au atașat plângerii copia ordonanței nr. 40/II/2/2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O. .
Din oficiu judecătorul de cameră preliminară a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 858/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. și a dispus citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de petentă și a dispoz. art. 340 C.p. p. și urm. C.p.p. se rețin următoarele :
Cu titlul prealabil, judecătorul reține că ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O. nr. 40/II/2/2015 a fost dispusă la data de 24.03.2015, prezenta plângere fiind înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 17.04.201, deci în termenul de 20 zile prevăzut de dispozițiile legale, respectiv art.340 alin. 1 C.p.p., astfel că din această perspectivă se constată legala sesizare a judecătorului de cameră preliminară.
În ceea ce privește temeinicia sesizării, se reține că în dosarul nr. 858/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., s-au efectuat cercetări împotriva numitului P. B., administrator al . Grojdibodu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005, iar prin ordonanța cu același număr din data de 03.02.2015 în temeiul art. 314 alin. 1 lit. a C.p.p., art. 315 alin. 1 lit. b rap. la art. 16 alin. 1 lit. d C.p.p., art. 19 din legea 255/2013, art. 18/1 și art. 90 și urm. din vechiul cod penal, cu aplic. art. 5 C.p. s-a dispus clasarea cauzei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
Soluția dispusă în dosarul nr.858/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., a fost contestată la prim procurorul acestui parchet, care prin ordonanța nr. 40/II/2/2015 din data de 24.03.2015, în baza art. 336-339 C.p.p. a respins-o ca neîntemeiată, din considerentele ordonanței rezultând că soluția este legală și temeinică avându-se în vedere că presupusa activitate infracțională a fost desfășurată în cursul anului 2013, iar prejudiciul cauzat a fost stins prin compensare.
Analizând soluția dispusă în raport cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul cauzei constată că în perioada 10.03.2009 – 30.06.2013, administratorul societății nu a înregistrat în evidența contabilă facturi de aprovizionare cu marfă în valoare de 206.279,8 lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind estimat la suma de 95.975 lei.
Astfel, din cuprinsul actului de control nr. 3851/2011 dar și din actele și lucrările dosarului rezultă că actul de control a inclus și perioada deja verificată de Garda Financiară, respectiv 1.01.2012 – 27.04.2012, prejudiciul aferent acestei perioade în sumă de 181.173 lei fiind achitat de suspect așa cum rezultă din soluția de încetare a urmăririi penale dispusă de organele judiciare în dosarul nr. 254/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., soluție menținută de instanța competentă.
In ceea ce privește diferența debitului, suspectul a susținut că acesta a fost stins prin compensare, aspect reținut de organul judiciar ca real în considerarea înscrisurilor existente în dosar, respectiv a fișei sintetice a . Grojdibodu, din care rezultă că la data de 28.10.2014 societatea, prin administratorul său, a achitat debitele principale la TVA, respectiv suma de 69.974 lei și la impozitul pe profit, rămânând un debit de 108 lei după ce a fost achitată suma de 19.382 lei, mai mare decât cea menționată în actul de control, respectiv 9.798 lei.
Se constată așadar că, soluția de clasare și aplicare a unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei dispusă de organul judiciar este legală și temeinică, fundamentându-se pe dispoz. art. 10 din legea 241/2005, în vigoare la data comiterii fapte, text de lege potrivit căruia „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală dacă în cursul urmăririi penale sau a judecății până la primul termen de judecată, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar”.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 C.p. „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Este de necontestat așadar că suspectul P. B. nu a înregistrat în contabilitate operațiuni comerciale efectuate în perioada 10.03.2009 – 30.06.2013 prin care a prejudiciat bugetul de stat, încălcând dispozițiile art.9 alin. 1 lit b din legea 241/2005, ce incriminează infracțiunea de evaziune fiscală, însă în egală măsură, prejudiciul infracțional a fost recuperat, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din legea 241/2005 mai sus citate, ce impun aplicarea unei sancțiuni administrative, suspectului.
Din această perspectivă criticile petentei nu pot fi primite nici de judecătorul de cameră preliminară, soluția dispusă de organul judiciar fiind în concordanță cu dispozițiile legale, în cauză fiind aplicat principiul constituțional al legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C.p.
În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea soluției dispuse, judecătorul cauzei reține că potrivit art. 315 alin. 5 C.p.p. „menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie, numai dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală”; ori, în cauza dedusă analizei se reține că ne aflăm în situația anterior expusă, în cuprinsul ordonanței de clasare făcându-se, în mod expres, mențiunea însușirii argumentelor organelor de poliție din referatul cu propunere de clasare a cauzei, întocmit la 20.01.2015.
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele expuse anterior și întrucât soluția de clasare este legală și temeinică, în considerarea art. 341 alin. 6 lit. a C.p.p, judecătorul de cameră preliminară va respinge plângerea petentei, ca nefondată.
Culpa procesuală a acesteia, va angaja răspunderea sa pentru plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 341 alin 6 lit. a C.p.p.
Respinge plângerea petentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C., împotriva ordonanței de clasare după începerea urmăririi penale cu nr. 858/P/2013 din data de 03.02.2015, a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p.
Obligă petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C. la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 20 mai 2015, la Tribunalul O..
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
L. O.
GREFIER
M. M.
Red.LO
Tehnored.IM.
Ex.2/18.06.2015.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 328/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
