Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 99/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE FOND
ÎNCHEIEREA NR. 99
Ședința din Camera de Consiliu din 07 aprilie 2015
Completul constituit din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ – L. O.
GREFIER - M. M.
Ministerul Public este reprezentat de R. I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul C. I., împotriva ordonanței nr.219/P/2014 din data de 02.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., privind pe intimatul C. G. C..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintăpetentul C. I.,, lipsind intimatul C. G. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de învederat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul C. I., având cuvântul, solicită judecătorului de cameră preliminară, desemnarea unui apărător din oficiu din cadrul Baroului O., motivat de faptul că nu are posibilități financiare pentru angajarea unui aparator ales și consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile care reglementează ajutorul public judiciar pentru lipsa mijloacelor financiare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea solicitării petentului C. I. de desemnare a unui apărător din oficiu din cadrul Baroului O., pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Judecătorul de cameră preliminară, deliberând asupra cererii formulate de petentul C. I., de desemnare a unui apărător din oficiu, constată că actul normativ ce reglementează ajutorul judiciar este aplicabil numai în materie civilă, una dintre formele ajutorului judiciar astfel reglementat, fiind acordarea asistenței juridice din oficiu, actul normativ nefiind aplicabil în materie penală.
Analizând cererea petentului din perspectiva disp. art.90 și 91 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară constată că petentul C. I. nu este minor, nu este internat într-un centru de detenție, nu este arestat în altă cauză, nu s-a dispus față de acesta măsura de siguranță a internării medicale, iar obiectul cauzei îl constituie „plângere împotriva ordonanței procurorului”, în cauză nefiind incidente nici dispozițiile art. 90 lit. c C.p.p, text de lege care prevede obligativitatea desemnarii unui apărător din oficiu în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Raportat de asemenea, la obiectul dosarului judecătorul de cameră preliminară nu consideră că este incident cazul de la litera b, în sensul că persoana nu-si poate face singură apărarea având în vedere că în raport cu obiectul cauzei, petentul nu are calitatea de suspect sau de inculpat așa cum prevede textul de lege.
Judecătorul de cameră preliminară respinge cererea formulată de petentul C. I. de desemnare a unui apărător din oficiu, ca neîntemeiată.
Petentul C. I. solicită proba cu înscrisuri, ce se regăsesc depuse la dosar, inclusiv un înscris intitulat „recurs”, acte cu care reprezentantul Ministerului Public este de acord.
Judecătorul încuviințează cererea și acordă cuvântul asupra plângerii.
Petentul C. I. având cuvântul, arată că a mai făcut o plângere împotriva acestei ordonanțe, însă nu este mulțumit de soluția dată.
Solicită de asemenea, admiterea plângerii formulate cu începerea urmăririi penale și rejudecarea dosarului cu nr._, restituirea cauzei la procuror pentru cercetarea infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de petentul C. I. împotriva ordonanței nr.219/P/2014 din data de 02.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., ca nefondată și menținerea soluției date în dosarul nr. 219/P/2014 ca fiind legală și temeinică.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea nr. 95/28.01.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ al Judecătoriei Slatina, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina și în baza art. 47 alin. 3 rap. la art. 50 alin 1 și art. 340 alin. 1 C.p.p. a fost declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului O..
Pentru a dispune astfel s-a reținut că prin cererea înregistrată la Judecatoria Slatina sub nr._ petentul C. I. a contestat soluția dispusă de P. de pe lângă Tribunalul O. prin ordonanta nr. 219/P/2014 din data de 02.06.2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect savârsirea infracțiunilor prev. de art. 289 alin. 1 și art. 290 alin. 1 C.p., în motivarea plângerii petentul arătând ca soluția dispusă de P. de pe lângă Tribunalul O. este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dispusă în baza unui probatoriu incomplet administrat.
Judecătorul de cameră preliminară a dispus atașarea dosarului nr. 219/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
Analizând actele și lucrările dosarului a constatat urmatoarele:
La data de 18.02.2013 numitul C. I. a sesizat P. de pe lângă Judecatoria Slatina prin care specifică faptul că fiul său C. G. C. ar fi obținut permisul de conducere categoria B, în anul 1998 prin savârsirea unor act de corupție, în sensul că a dat o suma de bani pentru a-i fi facilitat obținerea permisului de conducere.
În urma verificărilor efectuate de P. de pe langa Tribunalul O., prin ordonanta nr. 219/P/2014 din data de 02.06.2014 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de dare și luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 și art. 290 alin. 1 Cod penal.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată petentul a formulat plângere la Judecatoria Slatina motivând că soluția dispusă este nelegală și netemeinică întrucât aceasta a fost dispusă în baza unui probatoriu incomplet administrat.
Analizând actele și lucrarile dosarului și înscrisurile noi depuse de petentul la dosar, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cauza de față competența de soluționare aparține Tribunalului O. pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 278 alin. 1 C.p.p. după respingerea plângerii făcute conf. art. 275-278 C.p.p. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de catre procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278 C.p.p. la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.
S-a apreciat astfel că atâta vreme cât ordonanța procurorului vizează o soluție de clasare a cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de luare și dare de mită prev. de art. 289 alin. 1 și 290 alin. 1 Cod penal, infracțiuni pentru care competența de judecată în prima instanță, conform art. 36 alin. 1 lit. a Cod procedură penală aparține tribunalului, judecătorul competent să se pronunțe cu privire la plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă în dosarul 219/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul O. este judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul O..
Astfel, în baza art. 47 alin. 3 Cod de procedură penală rap. la art. 50 alin. 1 și art. 340 alin. 1 Cod de procedură penală a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Slatina invocată de reprezentantul Ministerului Public și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului formulată de petentul C. I., în favoarea Tribunalului O. .
Împotriva acestei încheieri la data de 29.01.2015 a formulat contestatie petentul C. I. în motivarea acesteia invocând aspecte ce vizează soluționarea pe fond a plângerii sale în sensul începerii urmăririi penale împotriva numitului C. G. C. și a altor persoane, care prin încheierea nr. 28 din 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul O. de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă în considerarea dispoz. art. 50 alin. 1 C.p.p. potrivit cărora „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă nici unei căi de atac”.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că:
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din data de 02.06.2014 în dosarul nr. 219/P/2014, în baza art. 315 alin. 1 lit. b) cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a), art. 16 alin. 1 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 NCP și dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 NCP.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de efectuare a cercetării penale în ceea ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații, amenințare, înșelăciune, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
La adoptarea soluției de clasare a cauzei s-a reținut că prin ordonanța din data de 23.05.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 NCP și dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 NCP.
În fapt s-a reținut că la data de 18.02.2013 petentul a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Slatina cu privire la faptul că fiul său, C. G. C., ar fi obținut permisul de conducere categoria B în anul 1998, prin săvârșirea unor acte de corupție, în sensul în care a dat o sumă bani pentru a –i fi facilitat obținerea permisului de conducere și prin prezentarea de acte medicale false din care reieșea că acesta este apt pentru a conduce autovehicule, lucru neadevărat.
S-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. f C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită și dare de mită, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, în raport de data presupusei săvârșiri a acestora, respectiv în anul 1998 - momentul în care numitul C. G. C. a obținut permisul de conducere și în funcție de care se calculează termenul de prescripție de 8 ani, prev. de art. 154 alin. 1 lit. c) din NCP.
Împotriva soluției dispuse prin această ordonanță petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O., care, prin ordonanța nr. 465/II/2/2014 din data de 26.06.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei soluții la data de 15.07.2014 petentul a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului O., înregistrată sub nr._, care prin încheierea nr. 228/2.09.2014 în baza art. 341 alin. 6 lit. a C.p.p. a respins plângerea formulată de petent ca nefondată, reținându-se că față de data săvârșirii presupuselor fapte de corupție ( 12.02.1998-data obținerii permisului de conducere de către numitul C. G. C.), în cauză s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. 1 lit. c) N C. penal, de 8 ani, calculat de la data comiterii presupuselor infracțiuni și în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reclamate, astfel că în mod corect s-a dispus de către procuror clasarea cauzei pe acest considerent.
Având în vedere această situație de fapt, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea aceleași cauzei ca urmare a promovării de petentul C. G. a unei noi plângeri împotriva aceleași soluții dispusă de organul de urmărire penală, respectiv ordonanța de clasare dată în dosarul nr. 219/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., nu poate declanșa o nouă verificare a legalității și temeiniciei acestei soluții având în vedere dispozițiile art. 341 C.p.p.
Și aceasta întrucât anterior, petentul și-a exercitat dreptul procesual prevăzut de dispozițiile art. 340 C.p.p. obținând de la organul judiciar competent – judecătorul de cameră preliminară, un control al legalității și temeiniciei soluției dispusă de procuror prin ordonanța nr. 219/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., astfel că promovarea prezentei cereri se situează în afara cadrului procesual legal, sancțiune ce intervine în situația exercitării unui drept neprevăzut de lege fiind inadmisibilitatea
Pe cale de consecință, în baza art.341 alin. 6 lit. a C.p.p. se va respinge plângerea formulată de petentul C. I., împotriva ordonanței nr.219/P/2014 din data de 02.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., ca inadmisibilă iar culpa procesuală a petentului care a promovat o cerere inadmisibilă, generează obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei, statului, în baza art. 275 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DISPUNE
În baza art.341 alin. 6 lit. a C.p.p.
Respinge plângerea formulată de petentul C. I., împotriva ordonanței nr.219/P/2014 din data de 02.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin.2 C.p.p.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din Camera de Consiliu, azi 07.04.2015, la Tribunalul O..
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
L. O.
GREFIER
M. M.
Ex.2/22.04.2015.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 249/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
