Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-05-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 274
Ședința publică din data de 29.05.2013
Completul compus din:
P. - S. A. C.
JUDECĂTORI - L. A. M.
- N. C.
GREFIER - C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 27.05.2013 pronunțată de J. Ploiești, în dosar nr._, prin care in temeiul art. 1608a alin. 2 C.pr.pen. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. I. M., fiul lui N. și M., născut la data de 01.05.1976 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Blejoi, ., județ Prahova, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP Ploiești, CNP:_, in prezent aflat in Arestul IPJ Prahova, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 145/U/2013, emis de J. Ploiești la data de 16.04.2013 și s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În temeiul art. 1608a alin. 3 și 31 C.pr.pen. rap. la art. 1602 alin. 3 și al. 31 C.pr.pen. s-a pus în vedere inculpatului R. I. M. să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a localitatii de domiciliu, respectiv . prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu schimbe locuința, stabilită în ., județ Prahova fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martorii si coinculpati din prezenta cauza și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.160 2 alin.3 2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că nerespectarea, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina sa atrage revocarea liberării provizorii sub supraveghere în condițiile art.160 10 C.p.p., urmată de arestarea sa preventivă și emiterea unui nou mandat de arestare.
Conform art. 160 8a alin.4, art. 160 2 alin. 4 rap. la art. 145 alin. 21 C.pr.pen. încheierea a fost comunicată locului de deținere a inculpatului, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat Rusinaru I. M., în stare de reținere și asistat de avocat ales S. M. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat S. M. a luat legătura cu intimațul inculpat Rusinaru I. M., aflat în stare de deținere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Avocat S. M., având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică încheierea pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.1602 C.p.p. și nu este oportună la acest moment cercetarea inculpatului în stare de libertate, raportat la complexitatea cauzei, gravitatea faptei, la circumstanțele concrete, la urmările produse si la datele care caracterizează inculpatul.
Prima instanță a avut în vedere la analizarea oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar circumstanțele faptei si datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
De asemenea, se arată că datele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, existența unei familii constituite și la împrejurarea că acesta are doi copii minori în întreținere, nu pot constitui argumente suficiente pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în condițiile în care aceste împrejurări au fost deja examinate de instanța de fond și control judiciar care au dispus arestarea preventivă, prelungirea măsurii arestării preventive și au menținut această soluție în recurs.
Totodată se mai arată că și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avută în vedere de instanță la luarea măsurii arestării și ulterior prelungirea acestei măsuri, astfel că după o perioadă de 30 de zile nu se poate susține că acestea pot influența în mod decisiv punerea în libertate sub control judiciar.
Mai mult, trebuie evidențiat și gradul de complexitate al cauzei, concretizat prin numărul inculpaților, pluralitatea de infracțiuni reținute în sarcina acestora odată cu punerea în mișcare a acțiunii penale.
Aspectele referitoare la lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este o persoana tânără, are doi copii minori în întreținere, ca este unic administrator la o societate comerciala, asigurând mijloacele financiare ale familiei sale, precum si plata salariilor pentru 12 angajați, nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia ca cererea de liberare provizorie este întemeiata, aceste aspecte neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează dreptului persoanei deținute de a fi cercetata în stare de libertate.
Pentru considerentele mai sus arătate, solicită în temeiul art.160/9 C.p.p. admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și ca urmare a rejudecării cauzei, a se dispune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. alberto M...
Avocat S. M., pentru inculpatul Rusinaru I. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Se arată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost întemeiată pe motive familiale, dar și pentru faptul că acesta nu mai poate influența martorii, experți sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
De asemenea, a se observa că în cauză nu există parte vătămată și nu există prejudiciu. Prejudiciul faptelor a fost creat pe teritoriul Spaniei.
Existența unor fapte, rezultă din moralitatea și în același timp lipsa antecedentelor penale ale inculpatului duc la concluzia că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. A se avea în vedere că inculpatul are loc de muncă, fiind administratorul unei societăți comerciale cu un număr de 12 angajați, are o familie organizată, doi copii minori, din care unul respectiv, fetița urmează sa suporte o intervenție chirurgicală. De asemenea, mama acestuia în vârstă de 83 de ani, are probleme de sănătate și se afla în grija inculpatului. A se avea în vedere decizia penala nr.17/2011 a I.C.C.J. precum și elemente de practică judiciară din Legislația C.E.D.O.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă J. Ploiești, ca nefondat și menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică.
Intimatul inculpatul R. I. M., personal având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul săi ales și solicită respingerea recursului declarat de P. si menținerea încheierii Judecătoriei Ploiești. Arată că în cazul în care va fi pus în libertate, are cunoștință de obligațiile pe care trebuie să le respecte și dorește să fie alături de copilul său.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de J. Ploiești în ședința publică din data de 27 mai 2013 în dosarul nr._, în temeiul art. 1608a alin. 2 C.pr.pen. a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. I. M., fiul lui N. și M., născut la data de 01.05.1976 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Blejoi, ., județ Prahova, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP Ploiești, C.N.P._, in prezent aflat in Arestul I.P.J. Prahova arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 145/U/2013, emis de J. Ploiesti la data de 16.04.2013 și dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În temeiul art. 1608a alin. 3 și 31 C.pr.pen. rap. la art. 1602 alin. 3 și al. 31 C.pr.pen. s-a pus în vedere inculpatului R. I. M. să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a localitatii de domiciliu, respectiv . prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu schimbe locuință, stabilită în com. Blejoi, ., județ Prahova fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martorii si coinculpati din prezenta cauza și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.160 2 alin.3 2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că nerespectarea, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina sa atrage revocarea liberării provizorii sub supraveghere în condițiile art.160 10 C.p.p., urmată de arestarea sa preventivă și emiterea unui nou mandat de arestare.
Conform art. 160 8a alin.4, art. 160 2 alin. 4 rap. la art. 145 alin. 21 C.pr.pen. încheierea a fost comunicată locului de deținere a inculpatului, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, având în vedere lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că inculpatul își obține din muncă veniturile necesare traiului fiind administratorul unei societăți comerciale cu 12 angajați, faptele de care este acuzat nu pot fi caracterizate decât ca un eveniment izolat în viața acesteia, neexistând indicii din care să rezulte necesitatea de a îl împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Cât privește zădărnicirea aflării adevărului, se arată că actele și lucrările de urmărire penală nu au pus în evidență existența unor date din care să rezulte că va încerca să influențeze părți/martori sau să altereze mijloacele de probă.
De altfel, necesitatea împiedicării de a săvârși alte infracțiuni și zădărnicirea aflării adevărului trebuie să se sprijine pe date reale/concrete ce rezultă din lucrările dosarului, și nu pe presupuneri de ordin ipotetic sau bănuieli ce ar putea fi extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar putea avea asupra martorilor.
În consecință, instanța de fond a constatat că liberarea provizorie nu este împiedicată de vreuna dintre condițiile prevăzute de art.1602 C.pr.pen.
Instanța de fond a apreciat că, dacă luarea celei mai severe dintre măsurile preventive a fost pe deplin justificată inițial atât de indiciile de vinovăție, cât și de pericolul concret pentru ordinea publică generat de gravitatea concretă a faptei, modul de comitere și împrejurările de fapt în care a avut loc, la acest moment procesual, este oportună luarea unei măsuri alternative față de privarea efectivă de libertate.
Se arată că, în absența unor criterii legale care să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Rezultă, așadar, că în soluționarea liberării provizorii, se poate aprecia sub un alt raport balanța dintre elementele faptei și cele privind persoana, diferit decât cel de la luarea arestării preventive, determinat de obiectul verificărilor de la acest moment procesual- respectiv, dacă scopul arestării poate fi realizat prin liberarea provizorie.
Astfel, pe lângă circumstanțele faptei, care au fost deja analizate la constatarea subzistenței temeiurilor arestării și care nu necesită precizări suplimentare, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, care este tânără, este tatăl a doi copii minori de 5 ani și respectiv 12 ani, și care prin activitatea desfășurată în calitate de uni asociat și administrator la societatea pe care o deține asigura mijloacele financiare ale familiei sale precum și plata salariilor pentru 12 angajați.
Mai mult, în aprecierea primei instanței, perioada petrecută în stare de arest preventiv a inculpatului până în prezent, a putut produce o schimbare a atitudinii acesteia față de valorile sociale protejate de legea penală .
Preponderent, a fost avută în vedere situația familială a inculpatului, care așa cum s-a arătat este tatăl a doi copii minori, cu vârste fragede, precum și situația financiară a familiei acestuia lipsită la act moment de mijloacele de subzistență.
În privința impactului social al faptei, este neîndoielnic că prin săvârșirea oricărei infracțiuni se aduce atingere unor relații sociale ocrotite de lege și se produce o tulburare socială, față de reacția așteptată a persoanelor prejudiciate, însă impactul social presupune mai mult decât atât, o rezonanță și o reacție de indignare, de dezaprobare generală, a publicului care la luat cunoștință, pe diferite căi, de faptele comise. Or, în cauză, nu se poate reține un impact social deosebit, ținând seama între altele, că faptele nu au ajuns la cunoștința publică, prin mediatizare sau în alt mod.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că inculpatul este infractor primar, la primul contact cu legea penală, și a fost privat de libertate pentru o perioadă inițială de 25 de zile, măsura fiind prelungită de către instanța de judecată, interval de timp care, în opinia instanței, a corespuns necesității unei bune desfășurări a procesului penal.
În raport de aceste criterii, neputând a reține exclusiv aspectele referitoare la gravitatea faptei, instanța constată că situația juridică în care se află actualmente inculpatul nu poate fi caracterizată decât ca un eveniment izolat în viața sa, iar liberarea provizorie a acestuia nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că la dosarul cauzei nu există date concrete din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date din care să rezulte că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză
Pe de altă parte, faptul că inculpatul are un domiciliu stabil, precum și că îi pot fi impuse obligațiile de a se prezenta la organul de urmărire penală și instanță prevăzute de art.1602, alin.3 C.pr.pen. (a căror nerespectare poate atrage revocarea liberării provizorii), constituie în opinia primei instanțe garanții că inculpatul nu se va sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă J. Ploiești.
În motivarea recursului, a fost criticată încheierea pentru netemeinicie.
În esență se arată că datele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, existența unei familii constituite și a doi copii minori în întreținere nu pot constitui argumente suficiente pentru admiterea cererii de liberare provizorie, în condițiile în care aceste împrejurări au fost deja examinate de instanțele de fond și control judiciar care au dispus arestarea preventivă, respectiv prelungirea acesteia.
De asemenea, s-a constata că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avută în vedere de judecător la luarea măsurii arestării preventive, așa încât, după o perioadă de 30 de zile nu se poate susține că poate influența în mod decisiv punerea în libertate sub control judiciar.
A mai fost evidențiat și gradul de complexitate al cauzei, concretizat prin numărul inculpaților, pluralitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
Se arată că în cauză este respectat principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptelor.
Concluzionând, s-a subliniat că aspectele referitoare la inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este o persoană tânără, are doi copii minori în întreținere, este unic administrator la o societate comercială, asigurând mijloacele financiare ale familiei sale și plata salariilor pentru 12 persoane, nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aceste aspecte neputând fi avute în vedere în mod izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Examinând încheierea atacata, în raport de actele si lucrările dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt de drept, potrivit disp.art.3856 alin.3 Cod proc.penală, Tribunalul constată ca recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 16.04.2013 a Judecătoriei Ploiești din dosarul nr. 8350/P/281/2013 s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă J. Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților I. D. A., M. C., M. I., M. Alberto M., N. E., P. C. C., R. I. M., R. F., Schotsch A. A., Schotsch N. Nicușor și T. M. C., C. M., A. A., G. I. Alexadru și D. M. F. pentru o perioadă de 25 zile, începând cu 16.04.2013 și până la 10.05.2013, inclusiv.
Cu ocazia soluționării recursului, Tribunalul Prahova a admis rercursurile formulate de inculpații C. M., A. A., G. I. Alexadru și D. M. F. și a dispus punerea acestora în libertate, luând față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2013 pronunțată de J. Ploiești în dosarul nr._/281/2013 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă J. Ploiești și a fost prelungită arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 30 zile, începând de la data de 11.05.2013 pana la data de 09.06.2013 inclusiv.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada decembrie 2012-aprilie 2013 l-a îndemnat pe inculpat Schotsch N. N. să se deplaseze în Spania, împreuna cu inculpații M. L. E., C. S. pentru a sustrage aparatura electronica, obiecte de îmbrăcăminte.
S-a reținut că inculpatul a înlesnit săvârșirea furturilor prin asigurarea de sprijin financiar și mijloace de săvârșire a infracțiunii 8dispozitive de care aceștia să se folosească la săvârșirea infracțiunilor – cârlige, genți căptușite cu staniol pentru transportul hainelor și pentru nedescoperirea alarmelor).
De asemenea, inculpatul a depozitat la locațiile deținute în țară bunurile sustrase din străinătate, asigurând și valorificare acestora.
Tribunalul reține că potrivit art. 1601 c.p.p. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate sub control judiciar.
Articolul 1602 c.p.p., prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie, deși nu este o măsură preventivă, poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, o instituție destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenției) și protecția socială (impunând un control asupra persoanei liberate, prin instituirea de obligații sau de restricții ale libertății), scopul urmărit prin ambele măsuri - chiar dacă sunt de natură diferită - fiind același și anume, buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată, în cursul judecății, întotdeauna, la latitudinea judecătorului, respectiv, a instanței, pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv, menținerea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive.
Din analiza prevederilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune” corelate cu cele ale art. 1602 C. proc. pen., rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie trebuie îndeplinite trei condiții, două pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la faptul că liberarea provizorie (indiferent de modalitate) este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv.
A doua condiție pozitivă, vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care lege prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”.
Condiția negativă vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Îndeplinirea condițiilor sus-menționate nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație - concluzie ce se desprinde din art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. - care prevede „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda..”, instanța de judecată având facultatea și nu obligația de a dispune măsura. Aceasta poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal, astfel cum este definit în art. 136 C. proc. pen. nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive.
Din perspectiva C.E.D.O., în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a înțelege sensul dispozițiilor legale sus-menționate, în jurisprudența sa, instanța europeană a stabilit cu exactitate domeniul lor de aplicare. Astfel, s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus, în mod rezonabil, unei persoane prezumată nevinovată.
Cu valoare de principiu, instanța europeană a decis că termenul final al detenției provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 din Convenție este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă sau aceea în care s-a stabilit asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță. A mai stabilit Curtea că, gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest, în condițiile în care durata acesteia nu a depășit o limită rezonabilă.
Raportând dispozițiile cuprinse în legea națională (art. 1602 și urm.C. proc. pen.) corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenție, la speța dedusă judecății, Tribunalul constată că în acest moment, un control judiciar instituit în sarcina inculpatului ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. și că, se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat.
În dezacord cu prima instanță, se apreciază de către Tribunal că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar fi în interesul bunei desfășurări a procesului penal, precum și pe considerentul că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind evident ca de la momentul survenirii arestării si până în prezent timpul scurs este relativ scurt.
Tribunalul apreciază că situațiile prevăzute de alin. 2 al art. 1602 C.p.p. în care cererea de liberare provizorie trebuie respinsă sunt exemplificative, iar nu limitative, la aprecierea oportunității punerii în libertate a inculpatului, care este doar o facultate pentru instanță, putând fi avute în vedere și alte criterii.
Prin prisma acestui fapt, Tribunalul constată că punerea în libertate a inculpatului la acest moment procesual nu se justifică, acesta este judecat pentru comiterea unor fapte grave, apreciate astfel prin prisma circumstanțelor reale de comitere.
Plecând de la infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat preventiv, la conținutul concret al acesteia, care prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere modul de acțiune, multitudinea actelor materiale, specializarea infracțională de care s-a dat dovadă, prin conceperea unor instrumente speciale în vederea înlăturării dispozitivelor de securizare a mărfurilor, Tribunalul apreciază că este influențat si pericolul pentru ordinea publică, impactul social fiind unul destul de puternic.
Susținerile inculpatului în sensul inexistenței unui prejudiciu nu pot fi primite, mai ale în această etapă a procedurii, fiind de remarcat totuși împrejurarea că din probele administrate până în prezent reies indicii în sensul că bunurile găsite cu ocazia percheziției domiciliare, în cantități impresionante, au fost sustrase, chiar dacă nu există o plângere oficială din partea unei părți vătămate de pe teritoriul Spaniei.
Neformularea unei plângeri penale de către cel prejudiciat nu împiedică în orice caz atragerea răspunderii penale a unei persoane, întrucât în legătură cu infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat funcționează principiul oficialității, organele de urmărire penală sesizându-se din oficiu.
Nu se poate susține că la acest moment procesual durata măsurii arestării preventive a depășit un termen care poate fi considerat rezonabil în raport cu complexitatea cauzei, și nici nu poate fi reproșată inactivitatea organelor de urmărire penală.
Circumstanțele de ordin personal invocate de inculpat trebuie puse în balanță cu interesul general al societății, de a se lua măsuri prompte împotriva celor bănuiți de comiterea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat, și cu interesul bunei desfășurări a procesului penal, neinfluențând în acest moment procesual asupra stării de arest preventiv.
Este lăudabilă atitudinea sinceră și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, circumstanțe avute însă în vedere până acum de instanțe și nefiind apte în sine să ducă la concluzia unei lise de periculozitate a inculpatului.
În consecință, Tribunalul apreciază ca în mod netemeinic prima instanță a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, motiv pentru care în temeiul art 38515 pct 2 lit d C.p.p. va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Ploiești, va casa în totalitate încheierea atacată și pe fond va respinge cererea de liberare provizorie formulată, ca neîntemeiată.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, aferente judecății în primă instanță, cele aferente judecății în recurs urmând a rămâne în sarcina statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. Ploiești împotriva încheierii de ședință din data de 27.05.2013 în dosar nr._ .
Casează în totalitate încheierea atacată și rejudecând cauza, în baza art. 1608a alin. 6 C.p.p., respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. I. M., fiul lui N. și M., născut la data de 01.05.1976 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Blejoi, ., județ Prahova, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP Ploiești, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.P.J. Prahova.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, aferente judecății în primă instanță, în cuantum de 50 lei.
În baza art. 192 alin. 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat aferente judecății în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. A. C. L. A. M. N. C.
GREFIER
C. G.
Red. S.A./S.A.
4 ex./ 30 mai 2013
d.j._ J. Ploiești
J.f. M. L.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 308/2013.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
