Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-05-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIE Nr. 220
Ședința publică de la 01 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M.
JUDECĂTORI - A. M. L.
Z. T.
GREFIER - D. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat declarat de inculpatul E. I., fiul lui G. si M., nascut la data de 06.05.1969 in ., CNP-_, domiciliat in oras Voluntari, .. 102 jud.I., în prezent aflat în Penitenciarul Margineni, împotriva încheierii din data de 29.04.2013 a Judecatoriei Ploiesti.
La apelul nominal făcut în sedinta publică a răspuns recurentull E. I. personal în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu M. I., substituind pe avocat M. R..-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a permis apărătorului din oficiu sa i-a legatura cu recurentul.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul recurentului, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul luând act ca nu mai sunt cereri de formulat in cauza, fata de actele si lucrările dosarului, considera cercetarea judecătoreasca încheiata si acorda cuvântul in dezbateri.
Avocat M. I., având cuvântul pentru recurentul E. I., solicita admiterea recursului, casarea încheierii pronunțata de prima instanța, iar pe fond solicita instanței sa nu mai mențină măsura arestării preventive fata de inculpat apreciind ca nu mai subzista temeiurile avute in vedere inițial, o dată cu trecerea timpului rezonanța faptelor a scăzut semnificativ, iar starea de recidivă nu constituie temei pentru mentinerea măsurii arestării preventive a recurentului . Nu în ultimul rând solicită a se reține situația familiară a acestuia, faptul că are trei copii, fiind suportul familiei sale, anterior arestării acesta avea loc de muncă, realiza venituri, iar lăsat în libertate acesta va continua să lucreze la societățile angajatoare.
În situația în care se apreciază necesar a fi luată o măsură față de recurent, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legala si temeinica a încheierii pronunțata de prima instanța, întrucât temeiurile ce au stat la baza arestării preventive impun în continuare menținerea acestei măsuri. Măsura arestării preventive a fost legal dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f C.p.p. în cauza fiind îndeplinite si cerințele art. 143 c.p.p., întrucât există probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa .Totodată fapta săvârșita de inculpat este prevăzuta de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pentru ordinea publică. Pericolul public rezulta din modalitatea de săvârșire a faptei, precum si circumstanțele personale ale recurentului
Recurentul E. I., având ultimul cuvânt, arată că este angajat ca distribuitor la . . nu este vinovat de faptele pentru care este cercetat si solicita sa fie cercetat in stare de libertate.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 29.04.2013, în baza art.3001 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 160 alin.2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpatul E. I., fiul lui G. si M., nascut la data de 06.05.1969 in ., CNP-_, domiciliat in oras Voluntari, .. 102 jud.I., în prezent aflat în Penitenciarul Margineni,
În baza art. 3001 alin. 1 și 3 C.pr.pen. menține arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1605/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. I., fiul lui G. și M., născut la data de 06.05.1969 în ., domiciliat în Orș. Voluntari, .. 102, jud. I., posesor al C.I. ., nr._, C.N.P._, studii – 10 clase, căsătorit, fără ocupație, studii 10 clase, căsătorit, 2 copil minori, fara ocupație, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen constand in aceea ca: în perioada martie-aprilie 2012, a înșelat partea vătămată P. A.-M. A. in coautorat cu inculpatul O. P. arestat preventiv si trimis deja in judecata pentru acesta infractiune, întrucât, sub pretextul că o poate ajuta în demersurile juridice efectuate în vederea liberării condiționate a soțului ei, i-a făcut cunoștință cu un fals avocat, un anume „C.”, împreună, determinând-o pe aceasta să le înmâneze suma de 5700 lei, atât direct cât și indirect, fără ca demersurile juridice promise să mai fie întreprinse.
S-a retinut de prima instanta în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. C.proc.pen, că în cauză există probe directe și indicii temeinici (probe indirecte), în sensul art.681 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul E. I. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, constând în aceea că, în perioada martie-aprilie 2012, a indus-o în eroare pe partea vătămată P. A.-M. A. in coautorat cu inculpatul O. P. arestat preventiv si trimis deja in judecata pentru acesta infractiune, întrucât, sub pretextul că o poate ajuta în demersurile juridice efectuate în vederea liberării condiționate a soțului ei, i-a făcut cunoștință cu un fals avocat, un anume „C.”, împreună, determinând-o pe aceasta să le înmâneze suma de 5700 lei, atât direct cât și indirect, fără ca demersurile juridice promise să mai fie întreprinse.
Astfel, instanța de fond a constatat că suspiciunea rezonabilă cu privire la infracțiunea de înșelăciune de care este acuzat inculpatul rezultă din următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată, declarații martori, procese verbale de recunoaștere din planșa foto, procese verbale de recunoaștere din grup de persoane, procese verbale, proces verbal de transcriere convorbire telefonică efectuată de martor, declarații inculpat, înscrisuri.
Mijloacele de probă sunt apte să conducă un observator obiectiv și imparțial la reținerea existenței unei suspiciuni rezonabile referitoare la săvârșirea de către inculpatul E. I. a infracțiunii de înșelăciune.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul și care constituie temeiul de fapt al privării de libertate este închisoarea mai mare de patru ani.
De asemenea, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Astfel a apreciat prima instanta ca temeiurile care au condus la luarea masurii arestarii preventive subzista si in prezent, iar pentru buna desfasurare a cercetarii penale se impune mentinerea acestei masuri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitind admiterea acestuia, casarea incheierii pronuntata de prima instanta si cercetarea sa in stare de libertate.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.38515 pct.1 lit.b c.p.p. constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Tribunalul reține că prin rechizitoriul nr. 1605/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. I., fiul lui G. și M., născut la data de 06.05.1969 în ., domiciliat în Orș. Voluntari, .. 102, jud. I., posesor al C.I. ., nr._, C.N.P._, studii – 10 clase, căsătorit, fără ocupație, studii 10 clase, căsătorit, 2 copil minori, fara ocupație, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen constand in aceea ca: în perioada martie-aprilie 2012, a înșelat partea vătămată P. A.-M. A. in coautorat cu inculpatul O. P. arestat preventiv si trimis deja in judecata pentru acesta infractiune, întrucât, sub pretextul că o poate ajuta în demersurile juridice efectuate în vederea liberării condiționate a soțului ei, i-a făcut cunoștință cu un fals avocat, un anume „C.”, împreună, determinând-o pe aceasta să le înmâneze suma de 5700 lei, atât direct cât și indirect, fără ca demersurile juridice promise să mai fie întreprinse.
Prin rezoluția din data de 24.01.2013 Poliția mun. Ploiești - Secția nr. 4 a dispus începerea Prin rezoluția organelor de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul de Investigații Criminale din data de 25.09.2012, confirmată la aceeași dată prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus începerea urmăririi penale față de E. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen..
În fapt, s-a reținut că, în perioada martie-aprilie 2012, a înșelat partea vătămată P. A.-M. A. in coautorat cu inculpatul O. P. arestat preventiv si trimis deja in judecata pentru acesta infractiune, întrucât, sub pretextul că o poate ajuta în demersurile juridice efectuate în vederea liberării condiționate a soțului ei, i-a făcut cunoștință cu un fals avocat, un anume „C.”, împreună, determinând-o pe aceasta să le înmâneze suma de 5700 lei, atât direct cât și indirect, fără ca demersurile juridice promise să mai fie întreprinse.
În data de 21.11.2012, în cauza inițială cu nr. 8115/P/2012, în urma propunerii organului de cercetare al poliției judiciare, procurorul care supraveghează cauza a dispus prin ordonanță extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și față de numitul O. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și alin. 2, C.pen., cu aplicarea art. 37, alin. 1, lit. b, Cod Penal, fiind identificat ulterior drept „avocatul C.”, fără colaborarea învinuitului E. I., așa cum nici inculpatul O. P., reținut la acea dată și ulterior arestat preventiv, nu a vrut să colaboreze cu organele de anchetă, ambii dovedind mare experiență anti-judiciară, așa cum reiese și din fișele de cazier.
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești din data de 08.04.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului E. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen..
Prin ordonanța de reținere din data de 08.04.2013 a organelor de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul de Investigații Criminale, s-a dispus reținerea învinuitului E. I. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 08.04.2013, ora 16.30.
Prin încheierea pronunțată în data de 08.04.2013 în dosarul nr._, Judecătoria Ploiești a admis propunerea și a dispus arestarea preventiva a inculpatului E. I., pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 08.04.2013 și până la data de 07.05.2013 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă.
Potrivit disp. Art. 3001 C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, astfel încât se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, Tribunalul constată din probele administrate până în prezent, respectiv plângere și declarații parte vătămată, declarații martori, procese verbale de recunoaștere din planșa foto, procese verbale de recunoaștere din grup de persoane, procese verbale, proces verbal de transcriere convorbire telefonică efectuată de martor, declarații inculpat, înscrisuri, rezulta indiciile temeinice ca recurentul a savarsit infractiunea pentru care este cercetat.
În plus, în cauză este incidentă ipoteza prev. de art. 148 lit. f C.p.p., în sensul că inculpatul a săvârșit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe ca lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de care este acuzat inculpatul, împrejurările în care există o bănuială legitimă că acesta a acționat împreună cu O. P. luându-și mijloace de precauție pentru a nu fi descoperit, gravitatea deosebită a faptelor comise, faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală (săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie). Faptul că recurentul este cunoscut cu antecedente penale, aspecte care, deși nu reprezintă un motiv determinant pentru menținerea stării de arest preventiv a acestuia, reprezintă un indiciu pentru instanță că acesta a înțeles să continue activitatea infracțională și să obțină venituri din activități ilicite ( anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, infracțiune care aduce atingere patrimoniului)
Astfel tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului E. I. prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, la acest moment procesual aceasta fiind singura măsură procesuală preventivă aptă să asigure buna desfășurare a judecății.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere a cetățenilor în actul de justiție.
Mai mult, lipsa de reacție a autorităților – printr-o eventuală lăsare în libertate a inculpatului - ar echivala cu o încurajare tacită la săvârșirea altor fapte similare, cu consecința scăderii încrederii societății civile în capacitatea de protecție a statului, ceea ce, inevitabil, ar duce la tulburarea stării de normalitate denumită de legiuitor ordine publică.
Totodată, conform art.136, alin.8 C.pr.pen, tribunalul ține seama și de gradul de pericol social al infracțiunii (unul ridicat, față de modalitatea de săvârșire a faptelor), de sănătatea inculpatului (neexistând probe că ar suferi probleme de sănătate ce fac imposibil regimul de detenție), de antecedentele penale (a fost condamnata anterior tot pentru infracțiuni care aduc atingere patrimoniului și a beneficiat de liberări condiționate). Inculpatul a declarat că este căsătorit și are un copil minor, fiind unicul întreținător al familiei, susținere care nu a fost dovedită în nici un fel, la dosar neexistând înscrisuri care să ateste acest fapt.
Avand in vedere că cercetarea judecătorească este abia la început, în cauză nu s-a administrat nici un mijloc de probă, inculpatul nu a fost încă audiat pentru a se verifica poziția procesuală a acestuia în cursul judecății, tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta a dispus mentinerea masurii arestarii preventive luata fata de acesta.
Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază ca fiind corectă soluția instanței de fond privind menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și în consecință va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., Tribunalul va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul E. I., fiul lui G. si M., nascut la data de 06.05.1969 in ., CNP-_, domiciliat in oras Voluntari, .. 102 jud.I., în prezent aflat în Penitenciarul Margineni, împotriva încheierii din data de 29.04.2013 a Judecatoriei Ploiesti, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentand onorariu aparator din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 mai 2013.-
P., Judecatori,
V. M. A. M. L. Z. T.
Grefier,
D. D.
4 EX./9 mai 2013
Red. LAM/DD
D..fd._ 13 Judecatoria Ploiesti
Jud.fd . S. V. M.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 167/2013.... → |
|---|
