Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-05-2015
ROMÂNIA
T. P.
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.119
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. A. C.
Grefier – I. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G., din cadrul Parchetului de pe lângă T. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul C. S., fiul lui N. și I., născut la data de 24.05.1993 în mun. Ploiești jud. P., domiciliat în oraș M. .. 59, jud. P., f.f.l. în municipiul C., ., județ P., C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 28.04.2015, pronunțată de J. C. în dosar nr._ 14, prin care, în baza art.362 alin.2 NCPPrap. la art.208 alin.4 NCPP, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat C. S. în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat E. M. din cadrul Baroului P.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la identificarea contestatorului inculpat C. S..
Cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu a luat legătura cu contestatorul inculpat C. S., aflat în stare de arest preventiv, după care arată că acesta își menține contestația formulată și nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
T., analizând actele și lucrările dosarului, ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat E. M., pentru contestatorul inculpat C. S. având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea pronunțată de instanța de fond și reținând cauza spre judecare, cercetarea inculpatului în stare de libertate, în subsidiar solicită luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, acesta dorește să se împace cu părțile vătămate, se află la primul conflict cu legea penală și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestațiilor ca nefondate și menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică, întrucât subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și modalitatea de săvârșire a faptelor, numărul mare de fapte comise.
Contestatorul inculpat C. S., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele și solicită luarea măsurii arestului la domiciliu.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.04.2015 pronunțată de J. C. în dosar nr._ 14, în baza art.362 alin.2 NCPPrap. la art.208 alin.4 NCPP, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. S., fiul lui N. și I., născut la data de 24.05.1993 în mun. Ploiești jud. P., domiciliat în oraș M. .. 59, jud. P., f.f.l. în municipiul C., ., județ P., C.N.P._, în prezent arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 321/18.07.2014 emis de J. C..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că aspectele reținute inițial de judecătorul de drepturi și libertăți se circumscriu exigențelor disp. art. 223 N. Cp.p. care reglementează condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive a inculpatului, atât sub aspectul necesității cât și al proporționalității acesteia, întrucât din evaluarea gravității faptelor, a modalității de comitere, se constată că privarea acestora de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele și lucrările dosarului rezultă în opinia primei instanțe suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de furt calificat, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, fiind astfel satisfăcute exigențele art. 223 alin. 2 C.p.p., sub acest aspect.
Analizând împrejurările privitoare la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost sancționat anterior, administrativ, pentru comiterea unor infracțiuni, cu intenție, tot de furt calificat, dar conduita acestuia nu a s-a îmbunătățit, din contră, în pofida vârstei, și-a continuat comportamentul deviat. Totodată, inculpatul a fost condamnat, într-un alt dosar al Judecătorie C. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.
Având în vedere că, există indicii că lăsarea inculpatului în libertate
prezintă atât un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de modalitatea de
săvârșire a infracțiunilor, prin efracție, pe timpul nopții, de trei sau mai multe persoane, dar mai ales într-un interval de timp scurt, respectiv din noaptea de 03/04.06.2014-08/09.06.2014, creând o stare de temere, ignorând impactul faptelor lor asupra valorilor sociale protejate de lege, cât și o stare de neliniște în rândul societății civile, generată de rezonanța negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate, stimulând astfel temerea comunității că față de persoanele ce încalcă legea instituțiile statului rămân în pasivitate, în raport de natura faptelor penale săvârșite și gravitatea acestora, instanța de fond a apreciat că pericolul concret sporit subzistă și justifică menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Analizând durata arestării preventive, prin raportare la normele dreptului intern, respectiv disp. art. 239 C.p.p., instanța a mai constatat că rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.09.2014, iar intervalul de timp scurs, de aproximativ 6 luni, față de împrejurările cauzei, respectiv numărul mare de fapte și persoane vătămate, nu poate fi considerat ca nerezonabil.
Totodată, instanța a apreciat că perioada de timp ce a trecut de la luarea măsurii arestării preventive nu contravine, pentru aceleași considerente, nici prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană, atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată depunând diligențele necesare în desfășurarea procedurii.
În concret, inculpatul C. S. a fost arestat preventiv la data de 18.07.2014, dosarul fiind înaintat Judecătoriei C. la data de 11.09.2014. S-a observat că durata petrecută în stare de arest în faza de urmărire penală este de aproximativ 2 luni, perioadă de timp ce nu poate fi considerată nerezonabilă față de împrejurările concrete ale cauzei și probele administrate. Totodată s-a avut în vedere și atitudinea oscilantă a inculpaților privind declarațiile date în fața organelor de cercetare penală cea ce a cauzat suplimentarea probatoriului, cu consecința prelungirii duratei necesare efectuării cercetării penale.
Dosarul a parcurs faza de cameră preliminară în mai puțin de 60 de zile, termenul maxim stabilit de legiuitor, încheierea prin care s-a dispus începerea judecății fiind pronunțată la data de 20.10.2014. Asupra acestuia aspect instanța și-a exprimat convingerea că în cauzele cu inculpați aflați în stare de arest preventiv trebuie asigurat un echilibru între celeritatea procedurii și drepturile procesuale ale inculpaților, aceștia neputând valorifica în aceleași condiții ca o persoană neprivată de libertate termenul judecătoresc prev. de art. 344 alin. 2 C.p.p. pentru consultarea dosarului și contactarea, respectiv angajarea unui avocat, legătura cu avocatul desemnat din oficiu având loc, de regulă, la termenul de judecată.
În etapa judecății pricina a suferit amânare în principal datorită stării de sănătate a inculpatului B. M., instanța depunând diligențele necesare prezentării acestuia. În același sens instanța a avut în vedere numărul mare de martori ce trebuie audiați, inculpații neoptând pentru aplicarea procedurii simplificate, astfel încât, în vederea unei cât mai juste soluționări a cauzei a fost încuviințată reaudierea martorilor audiați în cursul urmăririi penale.
Astfel fiind, instanța a reținut că simpla trecere a timpului nu este încă în măsură a diminua nici pericolul social al faptelor inculpaților și nici starea de insecuritate socială ce s-ar crea prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive este necesara și utilă realizării scopului masurilor preventive conform disp.art.202 NCPP, iar aplicarea unei alte măsuri mai blânde n-ar fi suficientă în vederea asigurării și protecției ordinii publice, gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată justificând intruziunea în viața privată a acestora prin privarea lor de libertate, fapte ce nu trebuie a fi privite ut singuli, întregul concurs de infracțiuni fiind adus în fața judecății.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat contestație inculpatul.
În motivarea contestației, acesta a arătat că recunoaște comiterea faptelor și solicită aplicarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.
T., examinând contestația formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, constată că aceasta este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr. 1688/P/2014 din data de 09.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. S. sub aspectul comiterii a cinci infracțiuni de furt calificat, astfel:
În noaptea de 03/04.06.2014, inculpații B. M., C. S. și B. F. G. au pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului de pe ., domiciliul numitei Z. F. E., au rupt peretele garajului confecționat din PFL și au sustras un aparat de sudură artizanal și resturi de țeava din cupru (aproximativ 10 kg). Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma de 500 lei.
În aceeași noapte de 03/04.06.2014 inculpații B. M., C. S. și B. F. G., au pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului persoanei vătămate D. G., din municipiul C., .. 53 și dintr-o anexă gospodărească au sustras prin efracție, un motor electric cu o greutate de aproximativ 20 kg și un capac din cupru pentru cazan de țuică cu o greutate de aproximativ 6 kg. Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma de 250 lei.
Inculpatul B. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Ulterior, a revenit asupra declarației, retractându-și fără motive temeinice declarația inițială și a propus audierea martorului P. O. care, conform declarațiilor inculpatului, ar fi putut să confirme că în intervalul orar 22.30-05.00, s-a aflat în vizită la domiciliul acestuia.
Martorul a negat susținerile inculpatului. La rândul său, B. M. a revenit asupra declarației, recunoscând fapta.
Aparatul de sudură sustras de la Z. F. E., a fost ars de inculpați pe un teren în apropierea locuinței lui C. S.. Țevile din cupru au fost identificate la un centru de colectare a fierului vechi din Poiana C., unde fuseseră vândute împreună cu bunurile sustrase de la D. G., pentru suma de 95,66 lei. Țevile au fost predate numitei Z. F.. Totodată, acesteia i-au fost prezentate două bucăți de lemn pe care le-a recunoscut ca fiind componente ale aparatului de sudură artizanal.
Banii obținuți din vânzarea bunurilor au fost împărțiți de inculpați în mod egal.
În noaptea de 05/06.06.2014, inculpații C. S., B. M. și B. F. G. au pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului de pe . din municipiul C., domiciliul numitului B. I. și dintr-o magazie au sustras un aparat de sudură artizanal, cablurile aferente șt alte două cabluri (prelungitoare) - unul cu sârmă de cupru, altul cu sârmă de aluminiu. Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma de 500 lei.
În cursul cercetărilor, C. S. a susținut că ar fi asigurat paza, dar cu ocazia reconstituirii a indicat locul de unde a sustras efectiv bunuri.
Aparatul de sudură a fost demontat de inculpați pe un teren viran.
În noaptea de 05/06.06.2014, inculpații B. M., C. S. și B. F. G. au pătruns fără drept, pe poarta neasigurată, în curtea imobilului de pe . din municipiul C., domiciliul numitului A. G., de unde au sustras un redresor auto și cutia aferentă precum și un cablu prelungitor electric.
Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma de 500 lei și a fost parțial recuperat (cutia din plastic). Inițial, B. M. a declarat că activitatea sa s-a concretizat în asigurarea pazei dar ulterior a revenit asupra declarației recunoscând că a participat efectiv la sustragerea bunurilor.
Cuprul provenit din bunurile sustrase de la B. I. și A. G. a fost valorificat de inculpați. S-au deplasat a două zi la locuința numitei T. E. din . B. F. G. a primit suma de 300 lei, bani care au fost împărțiți în mod egal.
În noaptea de 05/06.06.2014, inculpații B. M., C. S. și B. F. G. au pătruns fără drept în curtea imobilului de pe . din municipiul C., domiciliul numitului M. G., de unde au sustras un aparat de sudură, un redresor auto și un prelungitor electric. Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma de 600 lei și a fost parțial recuperat prin restituirea aparatului de, sudură. Aparatul de sudură a fost vândut suspectului V. M., pentru suma de 100 lei iar pentru cuprul rezultat din celelalte bunuri au primit 300 lei; întreaga sumă (400 lei), fost împărțită în mod egal între inculpați.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, de la 18.07 la 16.08. 2014 inclusiv.
Ulterior, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv, de la 17.08.2014 la 15.09.2014 inclusiv.
După înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei C., judecătorul de cameră preliminară a menținut starea de arest preventiv a inculpatului la datele de 12.09.2014 și respectiv 30.09.2014.
La data de 20.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, starea de arest preventiv fiind succesiv verificată și menținută de instanța de judecată prin încheierile din 21.10.2014, 25.11.2014, 13.01.2015, 17.02.2015, 24.03.2015 și respectiv 28.04.2015, încheierea care face obiectul prezentei contestații.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 4 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 4 C.p.p., la care art. 208 alin. 3 C.p.p. face trimitere în mod expres, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
În cauza de față se constată, în acord cu instanța de fond, faptul că sunt incidente în privința contestatorilor dispozițiile alineatului 4, citate anterior, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistând și în prezent.
În primul rând, T. constată, din analizarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, că reiese suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, menționate anterior.
T. reține că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii).
Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
Totodată, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., în sensul că inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică este evaluată prin prisma criteriilor expres prevăzute de legiuitor în textul legal, T. având în vedere primordial modalitatea de comitere a infracțiunilor, respectiv de către mai multe persoane împreună, pe timp de noapte și, împrejurarea cea mai gravă, din gospodăriile părților vătămate.
T. mai are în vedere și numărul mare al infracțiunilor comise într-un interval relativ scurt, ceea ce denotă o totală lipsă de respect față de valorile protejate de legea penală și un mod de viață al inculpatului, care a înțeles să își procure mijloace de trai prin comiterea de infracțiuni de furt.
În privința circumstanțelor ce țin de persoana inculpatului, se observă că acesta a mai fost sancționat administrativ și chiar condamnat în primă instanță la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prin s.p. nr. 258/25.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ .
T. mai constată că sunt îndeplinite și cerințele generale prevăzute de art. 203 C.p.p., în sensul că măsura arestului preventiv este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind și proporțională cu scopul pentru care a fost instituită și cu gravitatea în concret a faptelor comise, raportată la persoana inculpatului, așa cum s-a arătat.
În privința duratei măsurii arestării preventive, este adevărat că inculpatul este arestat de aproximativ 10 luni de zile, dar în contextul gravității faptelor reținute, această privare de liberate nu depășește o perioadă rezonabilă.
În plus, Inculpatul nu prezintă suficiente garanții personale pentru a beneficia de o măsură preventivă mai blândă, avându-se în vedere în acest sens concluziile raportului de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de Probațiune Dâmbovița, fila 476 dosar fond, din care reiese că deși inculpatul apreciază munca și a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, acesta a mai comis fapte penale și a perseverat în comportamentul infracțional, nu a beneficiat de educație școlară și nu a dezvoltat abilități de rezolvare a problemelor, considerându-se că riscul de a comite alte fapte penale este mare.
Față de aceste considerente, T. urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de inculpat, care vor fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în temeiul art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. S., fiul lui N. și I., născut la data de 24.05.1993 în mun. Ploiești jud. P., domiciliat în oraș M. .. 59, jud. P., f.f.l. în municipiul C., ., județ P., C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 28.04.2015 pronunțată de J. C. în dosar nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 de lei.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
S. A. C. I. G.
Tehnored. S.A./S.A.
4 ex./ 16.05. 2015
j.f. T. S.
d.f._ 14 J. C.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 925/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 210/2015.... → |
|---|
