Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ 13/ a 1
DECIZIA PENALĂ NR. 9
RECURS
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE: M. V.
JUDECĂTOR: E. E.
JUDECĂTOR: T. I.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de P. de pe lângă J. V., județul Teleorman, împotriva încheierii din 16 ianuarie 2013 pronunțată de J. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat T. A. - C., în stare de arest preventiv la Arestul IPJ Teleorman, fiind asistat de avocat M. A., care substituie pe avocat M. C., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. A., pentru intimatul inculpat, depune la dosar împuternicirea avocațială nr.133 din 28.12.2012 a avocatului M. C., precum și împuternicirea avocațială de substituire, pentru acest termen de judecată.
Fiind întrebat de instanță, intimatul inculpat, prin apărătorul ales, arată că nu sunt cereri de formulat în cauza dedusă judecății.
Procurorul arată că nu sunt cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte probe de administrat, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că P. de pe lângă J. V. a declarat recurs împotriva încheierii din 16 ianuarie 2013, pronunțată de J. V., prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului T. A. C., cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive.
Apreciază încheierea pronunțată în cauză de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, pentru faptul că, în opinia parchetului, temeiurile avute în vedere de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului T. A. C. se mențin. Astfel, condițiile impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și existența pericolului concret pentru ordinea publică, ce rezidă din gravitatea faptelor săvârșite de acesta, ce au adus atingere atât patrimoniului societății cât și siguranței circulației pe căile ferate, precum și din modalitatea de comitere a faptelor.
Solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. V., casarea încheierii de ședință din 16 ianuarie 2013, pronunțată de J. V. și, în temeiul art.3001 Cod procedură penală, să se constate că măsura arestării preventive a inculpatului T. A. C. este legală și temeinică și să se mențină ca atare.
Avocat M. A., pentru intimatul inculpat T. A. C., având cuvântul, apreciază că motivele invocate de P. sunt neîntemeiate, iar încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de J. V. este temeinică și legală. Cât privește legalitatea, nu poate fi contestată, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani. Arată că, strict pe temeinicie, apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele legale și că acel pericol pentru ordinea publică nu poate fi invocat, având în vedere ultimele hotărâri pronunțate în materie de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și noul curent ce există în Europa cu privire la măsura arestării preventive. Această măsură a arestării preventive este una de excepție și numai în cazuri de excepție se va dispune luarea măsurii arestării preventive. Apreciază că motivarea menținerii măsurii arestării preventive nu subzistă și că trebuie avută în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului și faptul că nu s-a produs acel rezultat, respectiv nu s-a produs rezultatul de distrugere. Nici răsunetul social nu s-a produs; fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool și a greșit. Mai arată că inculpatul a fost arestat timp de 30 de zile, astfel că rolul preventiv pentru opinia publică s-a atins. Consideră că inculpatul nu poate fi condamnat pentru o faptă pentru care beneficiază de prezumția de nevinovăție. Precizează că aceste măsuri de arestare preventivă vot fi limitate după . noilor modificări ce vor fi aduse.
Apreciind că motivele de recurs formulate de P. de pe lângă J. V. sunt nefondate, pune concluzii de respingere a recursului și de aplicare a dispozițiilor art.3001pct.2 Cod procedură penală.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat T. A. C., arată că își menține declarațiile date, regretă fapta și solicită tribunalului să fie judecat în stare de libertate.
TRIBUNALUL :
Prin încheierea din 16 ianuarie 2013 J. V., în temeiul art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 300 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a revocat măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 20 din data de 27.12.2012 pronunțată de J. V., definitivă prin încheierea penală nr.78 R/28.12.2012 a Tribunalului Teleorman, față de inculpatul T. A. - C., fiul lui M. și M., născut la data de 26.02.1988, în București, sectorul 5, domiciliat în ., având CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. V. în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă, fapte prevăzute de dispozițiile art.208/209, alin.1,lit. g din Codul penal, raportat la alin. 3 lit.f Cod penal, art. 276 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33lit.a Cod penal și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T. A.- C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.26 U.P. din data de 27.12.2012 emis de J. V., dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că din rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. V. a rezultat că în ziua de 25.12.2012 inculpatul T. A. C. a tăiat cu un topor și apoi a sustras 160 ml cablu din rețeaua activă de semnalizare și dirijare a circulației feroviare din stația CF Gălăteni, județul Teleorman, punând în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate.
Prin încheierea nr. 20 din data de 27.12.2012 J. V. a admis propunerea Parchetului de pe lângă J. V., județul Teleorman și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 27 decembrie 2012 și până la data de 24 ianuarie 2012, inclusiv, definitivă prin încheierea penală în recurs nr.78 R din 28.12 2012, Tribunalul Teleorman, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii nr.20/2012 a Judecătoriei V..
S-a apreciat de către instanța fondului că măsura arestării dispusă în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
La acest moment procesual însă, având în vedere finalizarea dosarului de urmărire penală și trimiterea în judecată a inculpatului, s-a apreciat că instanța fondului poate efectua o analiză temeinică a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și poate stabili dacă lăsarea în libertate a inculpatului mai prezintă sau nu un pericol concret pentru ordinea publică .
Inculpatul, pe tot parcursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, inclusiv în prezenta etapă de verificare, arătând totodată că va achita și prejudiciul cauzat în momentul când acesta va fi determinat complet de partea civilă.
Instanța de fond a apreciat că scopul arestului preventiv a fost îndeplinit, inculpatul fiind izolat de societate și de familie, într-o perioadă mai specială pentru fiecare cetățean, respectiv cea a sărbătorilor de iarnă, ceea ce poate fi apreciat de instanță ca având un impact coercitiv și educativ substanțial asupra acestuia.
Menținerea stării de arest preventiv ar apare deci ca o măsură excesivă, în situația în care condiția pericolului social concret nu se mai bazează pe riscul de a fi influențată negativ desfășurarea procesului penal (fiind finalizată urmărirea penală, iar inculpatul fiind trimis în judecată), neexistând nicio dovadă că în viitor, pornind de la acest moment, inculpatul va mai săvârși alte infracțiuni ori că va încerca zădărnicirea aflării adevărului, în condițiile în care acesta a recunoscut în totalitate faptele imputate.
S-a constatat de către prima instanță în ultimul timp că jurisprudența instanțelor superioare ( Curte de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție) recurg rar la măsura arestului preventiv, chiar și în cazuri mult mai grave decât cel din speța de față (cazuri de corupție, tâlhărie, spălare de bani, evaziune fiscală, furt calificat, etc.), avându-se în vedere pe de o parte multiplele condamnări ale României la CEDO, pentru ușurința cu care se utilizează măsura arestului preventiv, dar și pentru menținerea de către statul român a unei reglementări anacronice și lapidare în această materie.
În consecință, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv astfel că în temeiul art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 300 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod procedură penală s-a dispus revocarea acestei măsuri.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T. A.- C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.26 U.P. din data de 27.12.2012 emis de J. V., dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă J. V., care a criticat hotărârea primei instanțe pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea recursului s-a arătat că din probatoriul administrat până în prezent, în faza de urmărire penală, reiese că există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește condițiile, cerute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținute de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acestea subzistă, atât sub aspectul condiției cuantumului pedepsei, cât si sub aspectul existentei pericolului concret pentru ordinea publică.
Pericolul social al faptei rezultă din faptele comise de către inculpat, care au adus atingere atât patrimoniului societății prejudiciate cât și siguranței circulației pe căile ferate, precum și din modalitatea de comitere a faptelor.
Astfel, în noaptea de 25/26.12.2012, în mod premeditat, inculpatul a sustras 160 ml cablu SCB din rețeaua activă de semnalizare și dirijare a circulației feroviare din stația CF Gălăteni, județul Teleorman, ce fac parte din elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice, respectiv instalațiile fixe de siguranță și conducere operativă a circulației feroviare aferente liniilor cale ferată aparținând infrastructurii publice.
Ca urmare a sustragerii cablului de către inculpat la firele I și II, între stațiile CF Gălăteni - Olteni, Teleorman a fost scos din funcțiune între orele 1, 34 - 3, 48, iar trenurile au circulat cu întârziere, punându-se în pericol siguranța circulației feroviare.
De altfel, cu privire la „pericolul concret pentru ordine publică", doctrina si jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a înaltei Curți de Casație și Justiție, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudența constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publica" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social si poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Examinând hotărârea instanței de fond sub aspectul motivului invocat, dar și în temeiul art. 385/6 Cod Procedură Penală, tribunalul constată că recursul declarat în cauză nu este întemeiat .
În deplin acord cu instanța fondului și tribunalul apreciază că scopul arestului preventiv a fost îndeplinit, inculpatul fiind izolat de societate și de familie, într-o perioadă mai specială pentru fiecare cetățean, respectiv cea a sărbătorilor de iarnă, ceea ce poate fi apreciat de instanță ca având un impact coercitiv și educativ substanțial asupra acestuia, iar menținerea stării de arest preventiv ar fi o măsură excesivă, în situația în care condiția pericolului social concret nu se mai bazează pe riscul de a fi influențată negativ desfășurarea procesului penal .
Constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. V., în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b ) Cod Procedură Penală .
Văzând și disp. art 192 alin.3 Cod Procedură Penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. V. împotriva încheierii din 16.01.2013 pronunțată de J. V..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. V. E. E. T. I. P. S.
Red./tehnored./ M.V.
23.01.2013/ 2 ex.
d.f. nr._ 13/ a1
jud.fond N. A.V.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 50/2015.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
