Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 2/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 07-01-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 2
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2014
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. - a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea procesului penal având ca obiect plângerea formulată de petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor P. T., cu sediul în municipiul A., ., județul T., împotriva rezoluției nr. 445 P/2011 din 15 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., în contradictoriu cu intimatul M. A., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul M. A. – administrator al . A., lipsind petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza aflată la primul termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că a fost atașat pentru soluționarea cauzei dedusă judecății dosarul de urmărire penală nr. 445 P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., înaintat cu adresa nr.7892/II/2013 din 13.12.2013, însoțită de rezoluția nr.497/II/2/2013 din 19.11.2013 emisă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Intimatul M. A., prezent la instanță, învederează că nu are cereri de formulat în cauza dedusă judecății.
Reprezentantul Ministerului Public de asemenea arată că nu sunt cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte probe de administrat, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul M. A., având cuvântul, solicită menținerea actelor emise de P. de pe lângă Tribunalul T., ca fiind legale și temeinice. Față de plângerea formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T. pune concluzii de respingere, ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în raport de probele administrate în faza de urmărire penală, apreciază cele două rezoluții emise de P. ca fiind legale și temeinice. Solicită respingerea plângerii formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T., ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
TRIBUNALUL :
Asupra plângerii, de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.12.2013 petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T. a arătat că formulează plângere împotriva rezoluției prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., de respingere ca nelegală și netemeinică a plângerii formulată de Statul R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, din dosarul privind pe învinuitul M. A., cu domiciliul în Poroschia, jud. T., in calitate de administrator al . A., pe care o consideră netemeinică și nelegală și solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de acesta, pentru infracțiunea prevăzută la art. 9, alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rezoluția din 19.11.2013 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a dispus respingerea ca nelegală și netemeinică a plângerii formulate de AJFP T. împotriva rezoluției procurorului din data de 15.10.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. de scoatere de sub urmărirea penală a învinuitului M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
Prin rezoluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală din 15.10.2013, din dosarul nr. 445/P/2011, P. de pe lângă Tribunalul T. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. A., fiul lui V. si F., născut la data de 02.06._ în ., domiciliat in ., pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005.
Împotriva rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală din 15.10.2013, în dosarul nr. 445/P/2011 AJFP T., în numele Statului Român, prin ANAF, a formulat plângere, în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, în urma căreia, prin rezoluția din 19.11.2013, prim procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., a respins plângerea ca nelegală și netemeinică, menținând soluția dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., considerând că învinuitul nu a prejudiciat bugetul consolidat al statului în înțelesul Legii nr. 241/2005.
Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP T., a formulat sesizarea penală nr. 4219/27.06.2012 față de învinuitul M. A. pentru săvârșirea faptelor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 pentru faptul că, . a fost verificată în perioada 23.04._12 -19.06.2012 de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP T. ca urmare a solicitării Gărzii Financiare - Secția T. precum și la solicitarea IPJ T. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, rezultând următoarele obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 22.196 lei, reprezentând, impozit minim - 1.467 lei, majorări impozit minim - 751 lei, impozit pe profit - 2.423 lei, majorări impozit pe profit - 408 lei, penalități impozit cumulate - 584 lei, TVA-14.231 lei, majorări TVA - 1.233 lei, penalități - 1.099 lei.
În urma inspecției efectuate, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. 2 din OG 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a întocmit procesul-verbal nr. 4181 din 26.06.2012 și sesizarea penală nr. 4219/27.06.2012, întrucât s-a constatat că în trimestrul II 2009 agentul economic a înregistrat o pierdere fiscală în sumă de 2231 lei fără a calcula, înregistra și declara impozitul minim datorat în sumă de 367 lei, încălcând astfel prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În trimestrul III agentul economic a calculat, înregistrat și declarat la organul fiscal un impozit pe profit în suma de 308 lei. Întrucât impozitul minim declarat în sumă de 550 lei este mai mare decât impozitul pe profit declarat în sumă de 308 lei, rezulta o diferență de impozit minim nedeclarată de 242 lei, sumă ce constituie diferența la control, rezultând astfel pe anul 2009 un total de 1467 lei impozit pe profit.
Contrar celor reținute de prim procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. referitor la faptul că organul fiscal nu aduce nici o dovadă în susținerea că în fapt nu a existat un proces - verbal de distrugere a mărfurilor degradate și expirate, arată faptul că în nota explicativă din data de 22.08.2011 dată de către învinuitul M. A. în fața comisarilor din cadrul Gărzii Financiare, acesta declară că "nu știe și nu poate să prezinte" procese verbale de distrugere a mărfurilor degradate, deși acestea au fost prezentate organelor de inspecție fiscală ca fiind întocmite în data de 11.01.2011 și 23.07.2011, ceea ce întărește suspiciunea că procesele verbale au fost întocmite ulterior controlului Gărzii Financiare. Dacă la data de 22.08.2011, dată la care învinuitul a data nota explicativă în fața comisarilor Gărzii Financiare, acesta nu avea cunoștință de procesele verbale de distrugere și apoi acestea au apărut ca fiind întocmite anterior datei la care a fost luată nota explicativă, se poate considera că acestea au fost întocmite numai pentru a justifica valorificarea mărfurilor și neînregistrarea veniturilor obținute în evidența contabilă.
Mai mult decât atât, în procesele verbale și listele de produse pe care învinuitul susține că le-a distrus nu sunt prezentate motivele sau cauzele obiective din care sa reiasă că produsele respective au fost deteriorate sau expirate, nu sunt prezentate modalitățile de distrugere a produselor, deoarece nu toate se pretează la distrugerea prin ardere așa cum este prezentat în procesele verbale. De asemenea, printre produsele distruse se aflau și băuturi spirtoase ce au în general un termen de valabilitate nelimitat sau foarte mare (whisky), ceea ce conduce la faptul că mărfurile au fost valorificate de învinuit și nu distruse.
Deși prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. reține că învinuitul datorează către bugetul consolidat al statului suma de 17.396 lei, consideră că această sumă nu este rezultatul săvârșirii vreunei infracțiuni incriminate de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Se mai arată în plângere că nu pot fi de acord cu aceste susțineri deoarece neevidențierea în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale desfășurate și a veniturilor realizate constituie infracțiune.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 2781 Cod procedură penală.
S-a dispus și a fost atașat la dosarul cauzei, dosarul de urmărire penală nr. 445P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și rezoluția nr. 497/II/2/2013 din 19 noiembrie 2013 a P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Petenta nu a solicitat administrarea unor probe noi în fața instanței și nici nu a depus înscrisuri.
Examinând mijloacele de probă aflate la dosar, instanța reține următoarele:
La data de 20.09.2011, la P. de pe lângă Tribunalul T. a fost înregistrat dosarul penal nr. 445 P/2011, privind pe învinuitul M. A., administrator la . Poroschia, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr.241/2005, modificată, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Cauza a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul T. urmare sesizării nr._/TR/14.09.2011 a Gărzii Financiare – Secția T..
Conform sesizării Gărzii Financiare – Secția T., cu ocazia verificărilor efectuate la data de 14.09.2011 la . Poroschia având ca obiect înregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor obținute în perioada anului 2010 s-a constatat că agentul economic avea evidențiate în contabilitate mărfuri pe stoc în sumă de 73.538 lei (sold final debitor cont „371”), stoc care faptic nu mai exista la data controlului.
La data de 20.04.2011, cauza a fost trimisă la IPJ T. – Serviciul de Investigare a Fraudelor în vederea efectuării cercetării penale iar ulterior, la data de 02.07.2012, după efectuarea inspecției fiscale și DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat P. de pe lângă Tribunalul T. cu privire la săvârșirea de către învinuitul M. A., administrator la . Poroschia, a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, modificată, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
După finalizarea urmăririi penale, la data de 07.10.2013 dosarul penal nr.445 P/2011 privind pe învinuitul M. A. a fost înaintat la P. de pe lângă Tribunalul T., organele de poliție propunând în referatul de terminare a urmăririi penale scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr.241/2005, modificată, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În baza probatoriului administrat în cauză, prin rezoluția din 15 octombrie 2013 emisă în dosarul penal nr. 445/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b C. pr. pen. comb. cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. d C. pr. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. A., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Împotriva ordonanței menționate a formulat plângere petenta, iar prin rezoluția nr. 497 II/2/2013 a P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea acesteia.
Petenta a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, potrivit dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, plângere ce face obiectul cauzei de față, criticând soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimatului M. A., susținând în esență nu au fost lămurite toate aspectele cauzei, că nu s-a avut în vedere faptul că în procesele verbale și listele de produse pe care intimatul susține că le-a distrus nu sunt prezentate motivele sau cauzele obiective din care sa reiasă că produsele respective au fost deteriorate sau expirate, nu sunt prezentate modalitățile de distrugere a produselor, deoarece nu toate se pretează la distrugerea prin ardere așa cum este prezentat.
Verificând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei instanța apreciază că aceasta este legală și temeinică pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Un prim aspect ce se impune clarificat îl reprezintă obiectul plângerii, astfel că, tribunalul constată că deși petenta a arătat în cuprinsul cererii că plângerea este formulată împotriva rezoluției nr. 497 II/2/2013 a P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T., obiectul plângerii îl constituie ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 445/P/2011 din 15.10.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., avându-se în vede prevederile art. 2781 Cod procedură penală.
Sub aspectul situației de fapt, în cauză, tribunalul reține că din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă că intimatul M. A. este asociat și administrator la . Poroschia, societate comercială ce este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T. sub nr. J_ și are ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun (cod CAEN 4711) și a desfășurat efectiv activitate comercială în perioada februarie 2009 – decembrie 2010, iar începând cu data de 16.03.2011, în baza Hotărârii nr.1 a asociatului unic s-a suspendat temporar activitatea societății comerciale pe o perioadă de 3 ani.
La data de 14.09.2011, Garda Financiară – Secția T. a efectuat un control la . Poroschia, control ce a avut loc la sediul organului de control fiscal, având ca obiect înregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor obținute în perioada anului 2010, constatându-se că agentul economic avea evidențiate în contabilitate mărfuri pe stoc în sumă de 73.538 lei (sold final debitor cont „371”), stoc care faptic, la data controlului, era de 45.553 lei, rezultând o diferență în minus nejustificată.
În procesul-verbal de control nr.2934/14.09.2011 al Gărzii Financiare – Secția T. s-a estimat că în calitatea sa de administrator la . Poroschia, intimatul M. A. s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 9.489 lei și TVA de plată în sună de 14.233 lei, totalul prejudiciului estimat de Garda Financiară – Secția T. fiind de 23.722 lei.
În perioadele 23.04.2012 – 24.04.2012 și 07.06.2012 – 19.06.2012, DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat inspecția fiscală la . Poroschia, constatările organului de control fiscal fiind materializate în procesul-verbal de inspecție fiscală nr.4181/26.06.2012, prin care s-a reținut că la data de 31.12.2010, conform balanței de verificare, contul „371-Mărfuri”, . Poroschia prezenta un sold debitor în sumă de 73.538,22 lei.
Din verificările efectuate de organul de inspecție fiscală a rezultat că la data de 10.01.2011 agentul economic a efectuat inventarierea stocului de mărfuri, ocazie cu care s-a constatat că stocul faptic era în sumă de 45.553,65 lei, rezultând o diferență în minus de 27.984,57 lei.
Urmare acestui fapt, s-a mai constatat în timpul controlului de către DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală că intimatul M. A. a întocmit procesul-verbal nr.1/11.01.2011 și 8 file procese-verbale de produse deteriorate, din care rezultă că în prezența martorilor M. N. și N. C. a procedat la inventarierea mărfurilor expirate și deteriorate în valoare de 25.550 lei, care au fost transportate la ghena de gunoi a comunei Poroschia și distruse.
S-a mai reținut de organul de inspecție fiscală că la data de 23.07.2011, intimatul M. A. a întocmit procesul-verbal nr.3/23.07.2011 și 13 file procese-verbale de produse deteriorate, din care rezultă că în prezența martorilor M. N. și N. C. a procedat la inventarierea mărfurilor expirate și deteriorate în valoare de 37.180,75 lei, care au fost transportate la ghena de gunoi a comunei Poroschia și distruse.
De asemenea, din procesul-verbal nr.2/23.07.2011, rezultă că acesta a consumat împreună cu familia mărfuri din stocul existent la 31.12.2010, în sumă totală de 8.374,30 lei.
Organul de inspecție fiscală a reținut în procesul-verbal de control că din însumarea proceselor-verbale de distrugere a produselor degradate și a produselor consumate în familie, rezultă o diferență în minus față de stocul scriptic de mărfuri la data de 31.10.2011 în sumă de 2.433,17 lei.
S-a mai reținut de organul de inspecție fiscală că agentul economic avea obligația să întocmească procese-verbale cu mărfurile expirate sau degradate și să le înregistreze în evidența contabilă în momentul producerii fenomenului economic, cu prezentarea motivelor sau cauzelor obiective care au dus la degradarea produselor, astfel că s-a considerat că cele două procese-verbale de distrugere nu exprimau realitatea.
În procesul-verbal de inspecție fiscală nr.4181/26.06.2012 s-a reținut de către DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală că prin neevidențierea în acte contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale desfășurate și a veniturile realizate, în calitatea sa de administrator la . Poroschia, intimatul M. A. s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma totală de 18.121 lei, din care impozit minim – 1.467 lei, impozit pe profit – 2.423 lei și TVA – 14.231 lei.
Pentru obligațiile fiscale sustrase au fost calculate de către organul de inspecție fiscală accesorii de plată în sumă totală de 4.075 lei, din care majorări impozit minim - 751 lei, majorări impozit pe profit – 408 lei, penalități impozit cumulat – 584 lei, majorări TVA – 1.233 lei și penalități TVA – 1.099 lei. Organul de inspecție fiscală a reținut sumele respective ca fiind obligații fiscale datorate bugetului de stat de către . Poroschia deoarece la efectuare inspecției fiscale nu au fost luate în considerare procesele-verbale de distrugere de mărfuri nr.1/11.01.2011, nr.2 și nr.3, ambele din data de 27.07.2011.
Constatările din procesul-verbal de inspecție fiscală nr.4181/26.06.2012 al DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală nu au fost însușite de către intimat, reprezentantul legal al . Poroschia, care a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize judiciare contabile. Astfel, acesta a declarat că stocul de marfă la care face referire organul de inspecție fiscală nu a fost comercializat și înregistrat în evidența contabilă a . Poroschia.
La data de 09.04.2013, IPJ T. – Serviciul de Investigare a Fraudelor a admis cererea intimatul M. A. și a dispus efectuarea în cauză a unei expertize judiciare contabile privind activitatea economică a . Poroschia.
Expertiza a fost efectuată de către expertul contabil Ronciș N. din cadrul Biroului local de expertize judiciare tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul T. iar după finalizarea expertizei judiciare de către expert, acesta a concluzionat că intimatul nu a calculat și virat la bugetul statului obligații fiscale în sumă de 17.396 lei, reprezentând: impozit minim pentru anul 2009 – 1.467 lei, impozit pe profit calculat pentru cheltuiala nedeductibilă cu TVA dedusă pentru mărfurile distruse și consumate – 1.696 lei și TVA colectată pentru marfa distrusă – 14.233 lei și datorează bugetului statului obligații fiscale în sumă de 17.396 lei urmare a neasigurării mărfurilor degradate și distruse înscrise în procesele-verbale nr.1/11.10.2011 și nr.3/23.07.2011 și neînscrierii în cele două procese-verbale a tuturor informațiilor pe care le impune O.M.F.P. nr.3512/2008 pentru documente de acest gen (procese-verbale de declasare a unor bunuri materiale cod 14-2-3/aA), ceea ce a determinat tratarea acestora ca nefiind documente justificative și, pe cale de consecință, calcularea pentru marfa înscrisă în acestea a TVA în sumă de 14.233 lei.
Prin urmare, s-a reținut de către expert în raportul de expertiză că suma de 17.396 lei datorată bugetului de stat de către intimatul M. A. nu este rezultatul neevidențierii în actele contabile ale . Poroschia a unor operațiuni comerciale efectuate și a veniturilor realizate, ci al neasigurării mărfurilor degradate, mărfuri ce au fost apoi distruse, conform celor două procese-verbale de distrugere din datele de 11.01.2011 și 23.07.2011, procese-verbale pe care organul de inspecție fiscală le-a considerat ca nefiind documente justificative.
A mai arătat expertul că procesele-verbale nr.1/11.01.2011 și nr.3/23.07.2011 pot fi considerate documente care probează distrugerea mărfurilor în sensul că sunt semnate de martori, au atașate listele de inventar ale mărfurilor distruse și prezintă modalitatea de distrugere. De asemenea, procesele-verbale respective sunt întocmite în urma deciziei luate de administratorul societății în baza atribuțiilor sale conferite de Legea nr.31/1990 și din punct de vedere contabil și cu atât mai mult fiscal, cele două procese-verbale nu îndeplinesc condițiile de a fi considerate documente justificative, întrucât nu sunt respectate prevederile Ordinului nr. 3512/2008, unde se prezintă documentul care trebuie întocmit în cazul declasării unor bunuri materiale, așa cum trebuia procedat și în cauză de către învinuit (proces-verbal de declasare a unor bunuri materiale – cod 14-2-3/aA),
Pentru a fi considerate documente justificativ nu era obligatoriu ca cele două procese-verbale să aibă forma documentului aprobat prin O.M.F.P nr.3512/2008, dar trebuiau să conțină informațiile prevăzute de acesta și anume descrierea degradării bunurilor și cauzele acestora probate cu documente, precum și rezultatul declasării bunurilor respective, condiție neîndeplinită, motiv pentru care nu au nicio valoare din punct de vedere fiscal, cu atât mai mult cu cât nu au fost înregistrate în contabilitate.
În ceea ce privește faptul dacă în calitate de administrator la . Poroschia, în perioada 2009 – 2011, intimatul a prejudiciat bugetul consolidat al statului în înțelesul Legii nr.241/2005, iar în caz afirmativ modalitatea în care a fost creat prejudiciul, care este cuantumul acestuia și ce reprezintă expertul a stabilit că impozitul minim suplimentar în sumă de 1.467 lei pentru anul 2009 este corect stabilit de organul fiscal prin procesul-verbal nr.4181/26.06.2012 iar în ceea ce privește impozitul pe profit organul fiscal l-a calculat considerând că marfa lipsă la cele două inventare în fapt a fost vândută și nu distrusă, iar rezultatele vânzării nu au fost înregistrate în contabilitate, acest aspect atrăgând după sine și presupunerea făcută de organul fiscal că intimatul a încălcat Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
S-a reținut în raportul de expertiză că organul fiscal nu aduce suficiente argumente în actul de inspecție fiscală care să justifice faptul că cele două procese-verbale au fost întocmite pentru a justifica o vânzare de marfă neînregistrată în contabilitate.
Tot în raportul de expertiză judiciară contabilă s-a mai reținut de expert că, în fapt, distrugerea mărfii a avut loc, iar cele două procese-verbale pot reflecta realitatea, deși din punct de vedere fiscal și contabil nu au calitatea de documente justificative.
Întrucât marfa degradată și distrusă de către intimat nu era asigurată, în baza dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. c din Codul fiscal, cheltuiala cu aceasta în sumă de 44.161 lei și TVA aferentă dedusă la achiziția mărfurilor distruse în sumă de 10.598 lei, nu este deductibilă fiscal.
Expertul a calculat impozitul pe profit suplimentar numai pentru cheltuiala cu TVA nedeductibilă, acesta fiind în sumă de 1.696 lei (impozit pe profit suplimentar pentru marfa înscrisă în procesul-verbal nr.1/11.01.2011 – 645 lei, impozit pe profit suplimentar pentru marfa consumată – 193 lei și impozit pe profit suplimentar pentru marfa înscrisă în procesul-verbal nr.3/23.07.2011- 858 lei).
Nu s-a calculat de către expert impozit pentru cheltuiala cu marfa distrusă (44.161 lei), întrucât intimatul nu a înregistrat în contabilitate descărcarea gestiunii cu această marfă în momentul distrugerii ei, ceea ce înseamnă că din punct de vedere fiscal, la momentul distrugerii, nu s-a înregistrat o cheltuială deductibilă.
S-a mai motivat de expert că dacă s-a considerat că marfa a fost distrusă, aceasta trebuie scoasă din contabilitate, iar efectul nedeductibilității cheltuielii asupra profitului este nul, în concret, marfa ieșită din patrimoniu prin distrugere înregistrându-se pe cheltuieli.
În ceea ce privește TVA, expertul a reținut în raportul de expertiză că pentru marfa degradată și distrusă se datorează TVA, deoarece învinuitul M. A. nu a probat cauzele deprecierii stocului de marfă, valoarea TVA fiind calculată de expert la suma de 14.233 lei.
În concluzie, la acest punct al raportului de expertiză s-a reținut de către expert că intimatul M. A. nu a calculat și virat la bugetul statului obligații fiscale în sumă totală de 17.396 lei, din care impozit minim pentru anul 2009 – 1.467 lei, impozit pe profit calculat pentru cheltuiala nedeductibilă cu TVA dedusă pentru mărfurile distruse și consumate – 1.696 lei și TVA colectată pentru marfa distrusă – 14.233 lei, obligații fiscale ce nu provin din săvârșirea vreunei infracțiuni, ci provin din marfa degradată și distrusă.
Având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, în acord cu organele de urmărire penală, tribunalul apreciază că în cauză, în sarcina intimatului M. A. nu poate fi reținută infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În cauză, intimatul M. A. nu a recunoscut constatările organului de inspecție fiscală și nici săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, declarând că în luna ianuarie 2011, împreună cu soția sa și martorii N. C. și M. N. a procedat la inventarierea mărfurilor din magazinul societății și al celor depozitate în beci și o magazie, constatând că o parte dintre acestea erau degradate din cauza rozătoarelor, umidității și înghețului, iar altele erau expirate și urmare acestui fapt a întocmit procese-verbale de inventariere, care au fost scrise de soția sa, precum și un proces-verbal de distrugere, scrise de acesta, proces-verbal semnat și de martorii N. C. și M. N. prezenți la inventarierea și distrugerea mărfurilor respective. Apoi a plecat la muncă în Spania, iar la revenirea în țară în luna iulie 2011 a procedat din nou la inventarierea mărfurilor și la distrugerea celor degradate și expirate, în prezența martorilor N. C. și M. N., fiind întocmit un alt proces-verbal de distrugere.
Totodată, intimatul a arăta că nu a vândut marfă fără să înregistreze veniturile în evidența contabilă a . Poroschia, iar după inventarierea și distrugerea mărfii degradate din luna iulie 2011 societatea comercială nu a mai avut marfă în stoc.
În cursul urmăririi penale au fost audiați și martorii M. N. și N. C. care au confirmat susținerile intimatului M. A. cu privire la inventarierea mărfurilor aflate în stoc la . Poroschia și distrugerea, în prezența lor, a celor degradate și expirate, precum și cu privire la încheierea proceselor-verbale de distrugere și semnarea acestora.
În raport de actele de urmărire penală efectuate în cauză și motivarea concluziilor din raportul de expertiză se reține ca pertinent soluționării cauzei raportul de expertiză contabilă judiciară, expertiză efectuată de către expert independent, înscris în Tabloul experților contabili și contabililor autorizați din România (CECCAR).
Acesta a reținut faptul că intimatul M. A. datorează obligații fiscale către bugetul de stat în sumă totală de 17.396 lei, reprezentând impozit minim pentru anul 2009 – 1.467 lei, impozit pe profit calculat pentru cheltuiala nedeductibilă cu TVA dedusă pentru mărfurile distruse și consumate – 1.696 lei și TVA colectată pentru marfa distrusă – 14.233 lei, dar astfel cum rezultă din expertiza judiciară contabilă obligațiile fiscale respective nu sunt rezultatul săvârșirii vreunei infracțiuni incriminate de art.9 din Legea nr.241/2005.
Conform expertizei judiciare obligațiile fiscale în sumă de 17.396 lei sunt urmare neasigurării mărfurilor degradate și distruse înscrise în procesele-verbale nr.1/11.10.2011 și nr.3/23.07.2011 și neînscrierii în cele două procese-verbale a tuturor informațiilor pe care le impune OMPF nr.3512/2008 pentru documentele de acest gen.
Astfel, coroborarea concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă cu mențiunile celor două procese-verbale de distrugere, cu declarațiile intimatului M. A. și ale martorilor N. C. și M. N., infirmă concluziile procesului-verbal de inspecție fiscală nr.4181/26.06.2012 al DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală cu privire la faptul că marfa existentă în stoc la . Poroschia ar fi fost valorificată, iar veniturile obținute nu ar fi fost înregistrate în evidența contabilă.
Deși expertul a reținut suma de 17.396 lei ca obligații fiscale către stat ale . Poroschia, s-au avut în vedere de către acesta procesele-verbale de distrugere a mărfurilor degradate și expirate, și s-a reținut în raportul de expertiză că obligațiile fiscale respective nu reprezintă obligații fiscale sustrase de învinuit prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că procesele-verbale de distrugere reflectă realitatea faptică, realitate confirmată nu numai de intimat dar și de cei doi martori, realitate de care a ținut cont expertul dar nu și organul de inspecție fiscală, iar suma de 17.396 lei reprezintă obligații de plată stabilite de expert în sarcina . Poroschia și nu obligații sustrase în sensul prevăzut de art.9 lit. b) din Legea nr.241/2005.
Cum întocmirea celor două procese-verbale de distrugere a mărfurilor expirate și degradate de către intimat nu s-a făcut în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cum cere textul de lege pentru existența infracțiunii de evaziune fiscală, în cauză, în mod just organul de urmărire penală a constatat că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005 nefiind dovedit scopul activității acestuia, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.10 alin.1 lit. d C.pr.pen. a dispus corect scoaterea de sub urmărire penală a intimatului M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Totodată tribunalul apreciază că în cauză au fost efectuate toate actele de urmărire pe care legea le impune și au fost administrate toate probele necesare, iar pe de altă parte, reține faptul că petenta nici nu indică vreo probă propusă și respinsă de organele de urmărire penală sau o altă probă în susținerea plângerii.
Cu privire la afirmația petentei că situația de fapt nu a fost stabilită corect de procuror, invocând faptul că în procesele verbale și listele de produse pe care intimatul susține că le-a distrus nu sunt prezentate motivele sau cauzele obiective din care să reiasă că produsele respective au fost deteriorate sau expirate, nu sunt prezentate modalitățile de distrugere a produselor, deoarece nu toate se pretează la distrugerea prin ardere așa cum este prezentat în procesele verbale, se constată că aceasta este neîntemeiată deoarece, în mod corect organul de urmărire penală a apreciat că în lipsa altor probe, în sarcina intimatului nu se poate reține că omisiunile în evidențierea în actele contabile sau în alte documente a unor bunuri s-a făcut în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Simplul fapt al unor omisiuni în actele contabile, fără a fi coroborat cu alte probe din care să rezulte scopul prevăzut de lege, nu poate conduce la stabilire vinovăției intimatului în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală.
Pentru considerentele invocate, instanța apreciază că în mod corect organul de urmărire penală a dispus prin rezoluția atacată scoaterea de sub urmărire penală față de intimatul M. A., în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
În consecință, se apreciază ca legală și temeinică ordonanța nr. 445 P/2011 din 15.10.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. iar plângerea petentei ca nefondată, motiv pentru care în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală aceasta va fi respinsă și menținută soluția din rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată petenta să plătească suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T., cu sediul în A., ., județul T. împotriva rezoluției nr. 445 P/2011 din 15.10.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., în contradictoriu cu intimatul M. A., domiciliat în . și menține rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petenta să plătească suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. P. S.
Red./tehnored./ T.I./31.01.2014/ 2 ex.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Sentința nr. 94/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 24/2014.... → |
|---|
