Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-12-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.153
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
R. G. - președinte
D. L. - judecător
T. I. - judecător
Z. D. - grefier
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, judecarea recursului penal declarat de inculpatul A. D. A., împotriva sentinței penale nr. 148 din 27 mai 2013, pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat A. D. A. asistat de av.R. D. și intimata-parte civilă P. M. F., lipsind intimatele – părți civile Spitalul Județean de Urgență A., .-R. SA, Spitalul C. de Urgență „P..Dr. B.-A.” București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.R. D. solicită amânarea judecării cauzei în vederea împăcării, arătând că inculpatul a fost plecat în străinătate la tratament medical, având un handicap de gradul II.
Partea civilă P. M. F. arată că nu există posibilitatea împăcării cu inculpatul.
Av.R. D. lasă la aprecierea instanței.
Instanța a procedat la ascultarea inculpatului A. D. A., în prezența apărătorului ales, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind probe de solicitat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Av.R. D. pentru inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și, rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei amenzi penale cu aplicarea art.81 Cod Penal, considerând că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei amenzii, redusă cu o pătrime, astfel, primul motiv de recurs se referă la faptul că pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria A. este nelegală întrucât nu s-a ținut cont de disp.art.320/1 Cod Procedură Penală coroborat cu art.184 al.1 și al.2 Cod Penal rap.la art.76 lit.e teza a II-a Cod Penal; în opinia apărătorului trebuia reținută în mod obligatoriu circumstanța legală prev. de art.320/1 Cod Procedură Penală în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, în sensul că minimul special la art.184 al.1 Cod Penal este de 20 de zile, iar pentru al.3 este de 2 luni, astfel încât instanța în mod greșit aplicat o pedeapsă de 3 luni închisoare; mai mult, potrivit disp.art.76 lit.e teza a II-a Cod Penal, când minimul special este sub 3 luni se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.
Al doilea motiv de recurs privește nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, care nu a ținut cont de faptul că inculpatul beneficiază de circumstanțele atenuante prev. de art.74 Cod Penal cu referire la atitudinea sinceră în timpul procesului, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o comportare demnă în societate, interesul inculpatul față de starea de sănătate a părții civile și încercarea soluționării cauzei prin împăcare.
Partea civilă având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, precizând că inculpatul nu a transportat-o la spital după accident și că la momentul faptei inculpatul consumase alcool.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu motivarea că pedeapsa de 3 luni închisoare a fost bine individualizată conform art.72 Cod Penal și în mod corect stabilită cu reținerea disp.art.320/1 al.7 Cod Procedură Penală; solicită obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat A. D. A. având ultimul cuvânt achiesează la cele învederate de apărătorul său ales, precizând că susținerile părții civile sunt nereale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin sentința penală nr. 183/27.05.2013 Judecătoria A. în temeiul art. 345 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul A. D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare. (Parte vătămată P. M. F., faptă săvârșită pe data de 29.12.2012)
În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit art. 81 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe untermen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
Conform art. 359 alin. 1 C.pr.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
A constatat că inculpatul a fost judecat în stare de libertate.
În baza art. 3201 alin. 5 C.pr.pen., a dispus disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, și constituirea unui nou dosar cu termen la data de 17.06.2013.
În temeiul art. 189 alin. 1 rap. la art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen.
La termenul de judecată din data de 27.05.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 Cpp., inculpatul a declarat personal că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În fapt, s-a reținut că pe data de 29.12.2012, inculpatul se afla împreună cu martorul în autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, inculpatul parcând autoturismul pe . cu ., cei doi au fost la magazinul non-stop aflat pe . momentul în care ar fi fost gata mâncarea comandată, inculpatul s-a îndreptat spre autovehiculul parcat pentru a-l parca în fața magazinului non-stop.
Din declarația martorului Smârdioșeanu C. (f. 35 dup) coroborat cu declarația martorului G. F. (f. 38 dup) și declarația părții vătămate (f. 23-26), coroborat cu declarația inculpatul din ședință publică, inculpatul a efectuat cu autoturismul BMW manevra de mers înapoi, ieșind cu spatele de pe . manevra de mers înapoi pe .. Dunării, pentru a parca autoturismul în fața magazinului Non stop.
La acel moment, s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni semaforizată aflată la intersecția . partea vătămată, de pe trotuarul situat pe partea cu Biblioteca Județeană către Magazinul Non Stop. La momentul în care partea vătămată a trecut de axul drumului, pătrunzând pe sensul de mers pe care inculpatul executa manevra de mers înapoi, partea vătămată a fost lovită cu bara din spate a autovehiculului marca BMW condus de către inculpat.
Din aceleași mijloace de probă amintite coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 8 dup) coroborat cu planșele foto (f. 18-21), rezultă că partea vătămată a traversat pe marcajul pietonul marcat corespunzător iar la momentul respectiv semaforul electric funcționa în mod corespunzător, partea vătămată traversând la momentul în care semaforul indica culoare verde pentru pietoni.
Din certificat medico-legal nr. 21/C/59 din 10.01.2013 (f. 18 dup) coroborat cu raportul de constatare medico-legală nr. 55/B/2013 din 06.02.2013 (f. 12 dup) rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier ce a avut loc pe data de 29.12.2012 și a necesitat pentru vindecare aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.
Din această situație de fapt reținută în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. și recunoscută de către inculpat în ședință publică, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care a efectuat manevra de mers înapoi de pe . București, pătrunzând cu spatele autoturismului pe . afla trecerea de pietoni semaforizată, accidentând-o pe partea vătămată P. M. F. care a pătruns pe trecerea de pietoni, pe culoare verde a semaforului destinat pietonilor, cauzându-i acesteia vătămări corporale ce au necesitate pentru îngrijire 25 de zile de îngrijire medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 – 3 C.pen.
Sub aspectul elementului material, acesta este întrunit prin acțiunea de pătrundere a autoturismului inculpatului în intersecție cu nerespectarea prevederilor legale și acroșarea părții vătămate, fapt în urma căreia părții vătămate i-au fost
cauzate leziuni. Din certificatul medico-legal (fila 18 d.u.p.) rezultă că persoana vătămată prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de un corp dur, în condițiile unui accident de trafic rutier.
Leziunile traumatice cauzate au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale.
OUG 195/2002 reglementează circulația pe drumurile publice, iar la art. 72 alin. 2 este prevăzut că pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor. Totodată, potrivit art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Astfel cum a fost constatat de către instanță, în prezenta cauză, partea vătămată a traversat pe trecerea de pietoni semnalizată în mod corespunzător respectând semnificația culorii verde a semaforului electric.
Prima instanță a înlăturat declarația inculpatului dată pe parcursul urmării penale conform căreia partea vătămată ar fi traversat pe culoare roșie a semaforului, întrucât aceasta este contrazisă de martorii Smârdioșeanu C. și G. F., iar pe de altă parte, s-a avut în vedere existența unei alte obligații legale nesocotită de către inculpat, respectiv prevederile art. 128 rap. la art. 126 lit. e din RAOUG 195/2002, respectiv executarea manevrei de mers înapoi pe marcajul pietonal.
De asemenea, s-a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia partea vătămată ar fi traversat în fugă, întrucât această împrejurare este irelevantă în cauză. Astfel, art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002 impune pietonilor numai obligația de a traversa perpendicular pe axa drumului, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, fără a face de vorbire de cadența pasului cu care trebuie să traverseze pietonii.
Totodată, instanța relevă existența unei alte obligații legale care a fost nesocotită de către inculpat, respectiv prevederile art. 128 rap. la art. 126 lit. e din RAOUG 195/2002, respectiv executarea manevrei de mers înapoi pe marcajul pietonal.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 7-9) planșe foto (f. 18-20) reiese că starea de pericol a fost creată de către inculpat, prin executarea manevrei de mers înapoi cu nerespectarea prevederilor legale și fără să acorde prioritate pietonului care avea acest drept. Față de acestea, coroborat cu recunoaștere inculpatului, instanța a reținut că starea de pericol a fost creată de către inculpat și numai acesta avea posibilitatea evitării accidentului, dacă nu ar fi executat manevra interzisă de lege.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere concluziile certificatului medico-legal conform cărora leziunile suferite de către partea vătămată sunt cauzate în condițiile unui accident de trafic rutier ce a avut loc pe data de 29.12.2012, reținându-se astfel legătura de cauzalitate între acțiunea vătămătoare și urmarea imediată.
Cu privire la vinovăție, s-a reținut că inculpatul a acționat în forma culpei cu prevedere prev. de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pen. având în vedere că indicatorul și marcajul rutier privind trecerea de pietoni precum și semaforul electric, conform planșei foto (f. 20) puteau fi observate cu ușurință de către orice participant la trafic prudent, instanța considerând că inculpatul avea posibilitatea de a prevedea faptul că se va intersecta cu un pieton care avea prioritate însă inculpatul a considerat că va putea să evite orice impact.
Variantă agravată prev. de alin. 3 al art. 184 C.pen. s-a reținut întrucât accidentul care a avut ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor prev. de art. 72 alin. 2 din
OUG 195/2002 coroborat cu art. 135 lit. h și art. 128 rap. la art. 126 lit. e din RAOUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei, avându-se în vedere prevederile art. 3201 alin. 7Cpp., gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care fapta a fost comisă (pe fondul nerespectării normelor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități), urmarea produsă (vătămarea corporală a victimei, care a necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale), apreciindu-se că o pedeapsă de trei luni închisoare în condițiile art. 81 – 82 Cp, este eficientă în atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cp.
Latura civilă a cauzei a fost disjunsă.
Împotriva caestei sentințe a formulat recurs inculpatul.
A susținut, prin intermediul apărătorului său, că pedeapsa dată este nelegală întrucât nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 320/1 Cpp, că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante pentru lipsa antecedentelor penale, context în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței, cu aplicarea unei amenzi penale în condițiile art. 81 Cp.
Examinând recursul potrivit motivelor invocate cât și conform art. 385/6 Cpp., tribunalul constată că nu este întemeiat.
Motivul de recurs vizând nelegalitatea cuantumului pedepsei nu este întemeiat.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cpp., reducând limitele de pedeapsă corespunzătoare pentru infr. prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cp., minimul devenind două luni închisoare, ca efect al aplicării textului de lege sus-menționat.
Nu se impunea însă aplicarea unei pedepse la limita minimă, având în vedere poziția oarecum oscilantă a inculpatului, care, deși a recunoscut fapta la instanța de fond, s-a contrazis în declarații, susținând că de fapt, trebuia reținută o culpă comună, a sa și a victimei (declarații date în recurs, dar și la urmărirea penală), neacceptând că este singurul vinovat de rezultatul periculor produs – respectiv accidentarea victimei ce a necesitat 25 zile de îngrijiri medicale.
Bine a reținut instanța de fond că accidentul care a avut ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor prev. de art. 72 alin. 2 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 135 lit. h și art. 128 rap. la art. 126 lit. e din RAOUG 195/2002, ceea ce a atras incidența formei agravate a art. 184 alin. 3 Cp.
Pe aceleași considerente, nu se impunea și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cp., fiind suficientă reținerea art. 320/1 Cpp., pedeapsa stabilită de instanța de fond fiind bine individualizată, cu respectarea limitelor de pedeapsă și a celorlalte dispoziții înscrise în art. 72 Cp.
Nefiind motive pentru casarea sentinței, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp., recursul a fost respins ca nefondat, recurentul inculpat fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DERCIDE:
Respinge ca nefondat declarat de inculpatul A. D. A. împotriva sentinței penale nr.148/27.05.2013 a Judecătoriei A..
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.G. D.L. T.I. Z.D.
Red/tehnored.
D.L. la 12.12.2013
exemplare 2*
d.f._
j.f.C.V.H.D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 24/2014.... | Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Sentința nr. 73/2013.... → |
|---|
