Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 215/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-03-2016 în dosarul nr. 215/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 215/2016
Ședința din camera de consiliu din 15 Martie 2016
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: A. S.
GREFIER: C. I.-B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. a fost reprezentat de procuror S. D.-V..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul B. A. P. împotriva încheierii nr. 7/11.03.2016 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu răspunde inculpatul aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător din oficiu, avocat B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul din oficiu al inculpatului B. A. P., avocat B. A., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și dispunerea unei alte măsuri preventive, precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Avocatul învederează faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, iar o altă măsură preventivă ar corespunde scopului prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă. Înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă nu este îndestulătoare și nu se plasează pe speța dedusă judecății.
Procurorul susține că scopul procesului penal poate fi atins doar prin dispunerea măsurii arestului preventiv.
Inculpatul B. A. P., având ultimul cuvânt, arată că locuiește în . cu bunica și cinci frați mai mici. Precizează că nu a avut posibilitatea să finalizeze cursurile școlii generale. De asemenea, arată că se întreține din banii primiți de la o soră mai mare care lucrează în străinătate, iar în prezent nu are act de identitate deoarece i-a fost reținut de către polițiști.
T. reține contestația spre soluționare.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.7/11.03.2016 Judecătoria Sânnicolau M. a dispus următoarele:
„În temeiul dispozițiilor art. 226 C.p.p., raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e), art. 223 alin. 2 C.p.p. și art. 243 C.p.p., admite propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M., privind pe inculpatul B. A. P..
Dispune arestarea preventivă, a inculpatului B. A. P. fiul lui T. losif si A. L., născut la data de 31.07.1998, in Timișoara, jud. T., cu domiciliul in corn. Comloșu M., nr. 566, jud. T., posesor al CI . nr._, eliberate la data de 25.03.2015 de către SPCLEP Jimbolia, cu CNP_, cercetat pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt calificat și 2 infracțiuni de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, fapte prev. si ped. de art. 335 alin.1 din C.p. cu aplic. art.113 alin. 3 din C.p., art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si d si alin. 2 lit. b din C.p. si art.113 alin. 3 din C.p., art.228 alin. 1 din C.p., art.229 alin. 1 lit. b si d si alin. 2 lit. b din C.p. și art. 335 alin. 1 din C.p., rap. la art.38 alin. 1 din C.p. si art.113 alin. 3 din C.p., art. 228 alin. 1, art.229 alin. 1 lit. b si d si alin. 2 lit. b din C.p. si art.113 alin.1 din C.p., totul cu aplic. art. 38 alin.1 din C.p., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.03.2016, până la data de 09.04.2016, inclusiv.
Respinge cererea inculpatului, prin apărătorul din oficiu, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar controlului judiciar.”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. 3 al art. 202 CPP, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin 2 CPP, „ măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune (…) sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitete a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut că dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5. De asemenea, la luarea și menținerea unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții de fond: să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 223 C.p.p. La aceste condiții s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În privința primei condiții necesare, în luarea măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că din punctul de vedere al dreptului intern, respectiv existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dar și din punctul de vedere al Convenției Europene, respectiv existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate au săvârșit o infracțiune, aceasta condiție este îndeplinită.
Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut că, raportat la probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, există suspiciunea rezonabilă că în perioada 01/02.03.2016 – 09/10.03.2016 inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, valoarea prejudiciilor ridicându-se la suma de peste_ euro.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prima instanță a constată că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 223 al. 2 C.p.p., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptelor, a situației personale a acestuia care se află în stare de recidivă, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, din copia fișei de cazier judiciar a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că începând cu data de 16.10.2015 acesta a făcut obiectul mai multor dosare de urmărire penală, fiind luate mai multe măsuri preventive.
Astfel, la data de 21.01.2016 a fost pusă în mișcare acțiunea penala față de inculpatul minor in dosarul nr._/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara tot pentru infracțiunea de furt calificat. La data de 28.12.2015 în dosarul nr. 3027/P/2015 Judecătoriei Caracal, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul minor B. A. P., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și tentative de furt calificat.
La data de 08.02.2016 in dosarul nr. 9942/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul minor pentru infracțiunea de furt calificat.
S-a reținut și că inculpatul minor B. A. P. a fost arestat preventiv de Judecătoria A. J. la data de 11.11.2015 și eliberat la data de 10.12.2015, aceasta măsură preventivă fiind înlocuită cu măsura controlului judiciar.
Judecătorul de drepturi si libertăți de la prima instanță a reținut că prin ordinea publică se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, astfel că, ori de câte ori săvârșirea unei fapte penale pune în pericol această ordine publică, organele judiciare trebuie să acționeze prompt pentru înlăturarea stării de pericol. Pericolul concret pentru ordinea publică are un sens mai larg și presupune o rezonanță a faptei în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor astfel de persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient.
Condiția pericolului pentru ordinea publică trebuie analizată în concret, raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului, cât și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, fără ca aceste categorii de circumstanțe să fie ierarhizate în vreun fel.
Chiar dacă în situația de față sunt aplicabile dispozițiile privitoare la minori, iar conform art. 243 alin.2 C.p.p. reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse și față de un inculpat minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii, prima instanță, față de perseverența infracțională a acestuia în comiterea faptelor de același gen, a reținut că, în cazul dat, minorul se află într-o situație de excepție, respectiv aceea că nici o altă măsură preventivă nu este de natură a-l opri în comiterea de infracțiuni.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Sânnicolau M. a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare, fapt ce ar duce la apariția unui sentiment de insecuritate și chiar la scăderea încrederii publicului în eficiența actului de justiție și lipsa de reacție promptă a organelor judiciare. Astfel, s-a concluzionat în sensul că măsura arestării preventive a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii.
Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere că vârsta inculpatului minor, de 17 ani și 7 luni, este suficient de apropiată de cea a majoratului, astfel că prin măsura ce se va dispune nu va fi afectată în vreun fel personalitatea acestuia și nici dezvoltarea sa, iar măsura arestului preventiv nu este disproporționată față de scopul urmărit.
S-a considerat că măsura preventivă ce urmează a fi dispusă este aptă să asigure un just echilibru între interesul privat al inculpatului și interesul societății, ca persoanele ce săvârșesc fapte penale să fie trase la răspundere.
S-a arătat că în speță, cu privire la inculpat, nu există cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea urmăririi penale prevăzute de art. 16 CPP.
Împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., la data de 11.03.2016, inculpatul a formulat contestație înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 14.03.2016.
Analizând contestația formulată de catre inculpat prin prisma motivelor invocate oral de catre acesta, T. apreciază că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
T. împărtășește întru-totul punctul de vedere al judecătoriei, în sensul că există suspiciuni rezonabile că inculpatul a săvârșit faptele.
La conturarea și menținerea acestui punct de vedere au contribuit și probele administrate până în prezent.
Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze iar faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (CEDO, hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
În mod cert există necesitatea luării unei măsuri preventive, raportat la prejudiciul creat persoanelor vătămate, la numărul faptelor comise, într-un interval relativ scurt de timp.
Măsura arestării preventive însă, în aprecierea Tribunalului, nu este proporțională cu acuzația care se aduce inculpatului.
La aprecierea acestui pericol nu poate fi ignorată gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, reliefată de modalitatea concretă în care se presupune că au fot comise.
Pericolul pentru ordinea publică este dat de starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de lăsarea în liberate a inculpatului
În analiza criteriului proporționalității judecătoria a reținut însă, în mod incorect, ca măsura, deși vizează realizarea unui scop legitim, respectiv apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale îndreptate împotriva persoanei și împotriva patrimoniului, este necesară pentru atingerea acestui scop.
Măsura arestării are un efect excesiv asupra inculpatului
Coroborând probele administrate până în prezent, instanța constată că acuzarea nu a demonstrat, fără putință de tăgadă, îndeplinirea condițiilor prevăzute de textele de lege invocate.
Astfel, nu s-a demonstrat, dincolo de orice dubiu, că cercetarea în stare de arest a inculpatului se impune pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Nu au fost avute în vedere nici circumstanțele personale ale inculpatului, precum și prejudiciul relativ redus.
Mai mult, inculpatul este minor, astfel încât se prezumă că plasarea și cercetarea sa în stare de arest pot impieta asupra dezvoltării sale.
Menținerea inculpatului, chiar și pentru o perioadă redusă, alături de infractori cu vechi state, nu poate avea decât un efect negativ asupra evoluției viitoare a inculpatului.
În acest context, plasarea sa în familie ar asigura un suport moral, dar și o mai eficientă supraveghere, dând astfel inculpatului minor o șansă de reabilitare.
Așadar, T. apreciază că infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat, prin gravitatea, nu este capabilă să creeze o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă.
Față de acești inculpat instanța apreciază că măsura preventivă solicitată de către procuror nu este justificată prin niciuna din tezele alin. 1 art. 202 cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului este disproporționată, iar privarea de libertate a acestuia nu este necesară pentru înlăturarea unei sări de pericol pentru ordinea publică, inculpatul neputând influența probatoriul ce urmează a se efectua.
Față de cele mai sus reținute, T. urmează a admite contestația formulată de inculpatul B. A. P. împotriva Încheierii 7/11.03._ pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei S. M..
Va desființa Încheierea atacată și rejudecând va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. A. P..
În baza art. 219 alin.7 c.pr.pen va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul B. A. P. pentru o durată de 30 de zile începând cu data de 15.03.2016 până în data de 13.04.2016 inclusiv.
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen.va impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul/ reședință din localitatea Comloșu M. nr. 566 jud. T., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura, adică T. T. sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarea obligație:
- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului B. A. P. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 272 alin.1 c.pr.pen va dispune virarea sumei de 130 lei din contul MJ in contul baroului de Avocati T. cu titlu onorariua avocat oficiu avocat B. A..
În baza art. 275 alin. 3 c.pr.pen cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 alin.7 pct. 2 lit. a c.pr.pen admite contestația formulată de inculpatul B. A. P. împotriva Încheierii 7/11.03._ pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei S. M..
Desființează Încheierea atacată și rejudecând respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. A. P..
În baza art. 219 alin.7 c.pr.pen dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul B. A. P., fiul lui T. I. și A. L., născut la data de 31.07.1998, în Timișoara, jud. T., cu domiciliul în Comloșu M., nr. 566, jud. T., posesor al CI . nr._, CNP_, pentru o durată de 30 de zile începând cu data de 15.03.2016 până în data de 13.04.2016 inclusiv.
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul/ reședință din localitatea Comloșu M. nr. 566 jud. T., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura, adică T. T. sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarea obligație:
- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului B. A. P. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 272 alin.1 c.pr.pen dispune virarea sumei de 130 lei din contul MJ in contul baroului de Avocati T. cu titlu onorariu avocat oficiu avocat B. A..
În baza art. 275 alin. 3 c.pr.pen cheltuielile judiciare rămân în sarcina Statului.
Definitivă.
Pronunțată în Camera de Consiliu din 15.03.2016 ora 11.30.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
A. S.
GREFIER,
C. I.-B.
Red. A.S/Tehnored. C.I. 21 Martie 2016, 4 ex/2 .>
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 190/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 186/2016.... → |
|---|
